în anii 70-80 ai sec. al XVIII-lea Franţa continua să fie cel mai puternic stat al Europei. Aparenţa supremaţiei sale însă era subminată de o criză care a adus spre marginea prăpastiei Vechiul Regim. Răspândirea noilor elemente= relaţii capitaliste era stăvilită de sistemul feudal absolutist. Situaţia putea fi soluţionată doar printr-o schimbare radicală, care a produs transformări ce au influenţat toate domeniile societăţii franceze. Evenimentele din Franţa au influenţat modul de gândire al oamenilor. Vechile noţiuni: monarhia, biserica, religia, privilegiile (care păreau de neatins) - sunt tot mai discutate= analizate critic. Pretutindeni unde au ajuns armatele franceze, s-a produs o largă difuzare a ideilor revoluţionare. Se instaurau republici, guverne reprezentative, se aboleau privilegiile sociale = se confiscau pământurile bisericii. • Criza Vechiului Regim C o n flictele d in tre s tă rile privilegiate, care dom inau societatea franceză şi erau scu tite de im pozite, şi stare a a IlI-a (peste 96% din po p u laţia Franţei), p estriţă d u p ă com ponenţă, contribuabilă şi lipsită de drepturi, deveneau tot m ai acute. Sistem ul politic al m onarhiei absolute în fru n te cu u n rege slab tot m ai p u ţin stăp ân ea situ aţia şi n u întreprindea reforme. Societatea franceză, în special elita ei ed u cată în spiritul Ilum inism ului, era m atu rizată p e n tru m ari schim bări. În anii 1788-1789 F ran ţa a fost lovită de o p u tern ică criză econom ică, ani cu ro ad ă scăzută, decăderea m eşteşugurilor, creşterea preţurilor, a datoriei de s ta t la 4,5 m iliarde franci. S tatu l a fost p u s în pragul falim entării. Încercările n ereu şite ale u n o r reform e m oderate, cum a u fost cele ale lui Calonne, l-au d eterm in at pe rege să convoace A d u n a rea N otabililor. R espingând cererile regelui, care se red u ceau la com pletarea vistieriei, notabilii a u ceru t co n su ltarea n aţiu n ii p rin convocarea S tă r ilo r G enerale, care n u se reu n iseră în că din 1 6 1 4 . M onarhul a ap ro b at cerinţa, ceea ce a fost sa lu ta t de m ajoritatea categoriilor sociale, fiecare văzând în ac easta o posibilitate de a îm b u n ătăţi situaţia. • Începutul revoluţiei La 5 m a i 1 7 8 9 regele L u dovic a l XVI-lea a deschis lucrările S tatelor G enerale şi a p ro p u s d ep u taţilor d iscu tarea se p a rată pe stări a proiectelor de reform e. D eputaţii stării a III-a, considerându-se adevăraţii reprezentanţi ai poporului francez, s-a u a d resat celorlalţi să se în tru n ească în com un, fapt care s-a d iscu tat câteva săp tăm ân i. D intre principiile „o stare - u n vot” şi „un d ep u tat - u n vot” regele a ales prim ul. A tunci, pe 17 iunie deputaţii stării a IlI-a şi circa 100 de d ep u taţi din celelalte două stări s-a u declarat A d u n a re N a ţio n a lă . M onarhul, indignat, a d at ordin să fie su sp en d ate şedinţele ei. La 20 iunie, deputaţii s-a u a d u n a t în sala de jocuri cu m ingea şi a u ju ra t s ă n u se îm prăştie p â n ă ce n u va fi elab o rată C o n stitu ţia . La cererea trim isului regelui de a elibera sala, d ep u tatu l M irabeau a sp u s: „Du-te şi sp u n e celor care te-au trim is că noi su n tem aici p rin voinţa poporului şi n u vom pleca decât p rin forţa baionetelor”. A cest p as în d răzn eţ l-a obligat pe m onarh să recom ande deputaţilor stărilor privilegiate s ă adere la A d u n area N aţională. La 9 iulie A d u n area N aţională s-a declarat A d u n a re C o n stitu a n tă . Regele şovăia. Pe de o parte, el făcea unele cedări, pe de alta, a chem at noi tru p e şi l-a dem is din p o st pe controlorul finanţelor Necker, care iniţiase o serie de reform e progresiste. U ltim ul fapt i-a indignat pe parisieni. Pe 12 şi 13 iulie ei a u devastat m agazine şi depozite de arm e, iar pe d ata de 1 4 iu lie 1 7 8 9 a u a sa lta t cetatea B a stilia , sim bolul regim ului feudal absolutist. EVOCARE ♦ Caracterizează situaţia din Franţa în perioada m onarhiei absolutiste. ♦ Care au fost cauzele adâncirii crizei Vechiului Regim? ♦ Ce reprezintă sistemul stărilor în Franţa? Care sunt caracteristicile acestuia? Cucerirea Bastiliei, 14 iulie 1789. Tablou de Bernard Rene Jourdan VOCABULAR Revoluţie A dunare constituantă A dunare naţională M ontaniarzi N otabili G iro n d in i Iacobini D ictatură Republică D irectorat §13 58 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă CURS Jurământul din sala de jocuri cu mingea, 20 iunie 1789. Tablou de Jacques-Louis David • Adunarea Constituanta S u b presiunea evenimentelor regele a recunoscut A dunarea Naţională, l-a reinstituit în post pe Necker şi a recunoscut tricoloru l albastru-alb-roşu (culorile Parisului şi culoarea albă regală) drapel al Franţei. S-a oficializat G arda N aţională în frunte cu L a Fayette. V estea despre evenim entele de la Paris a genera t schim bări esenţiale în toate provinciile franceze, cunoscute sub num ele de „revoluţii m unicipale”. Regiunile şi oraşele îşi înlocuiau organele locale cu cele eligibile, creau gărzi naţionale, eliberau deţinuţii politici etc. F ran ţa fu cu p rin să de „m area spaim ă” sau „noua Jacq u erie”. Ţ ăranii refuzau să se su p u n ă autorităţilor, devastau castelele feudale, ard eau docum entele care fixau prestaţiile etc. Insistent se cerea em iterea Constituţiei. D eputaţii în să considerau că elaborarea legii fundam entale necesită tim p şi de aceea au decis să expună p rin cipiile generale în baza cărora ea va fi com pusă. La 26 au g u st 1 7 8 9 s-a adoptat Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului Regele n u era h o tărâ t să cedeze sau să se opună Adunării. El n u a sem nat decretele şi a plecat la V ersailles. În u rm a u n u i m arş al sărăcim ii din Paris, el a fost read u s în capitală, u nde a ap ro b at toate transform ările votate de A dunarea C onstituantă. Reformele atingeau interesele tu tu ro r categoriilor sociale şi erau elaborate în condiţiile unei lupte aprige în tre principalele curente politice: regalişti, feuliani (adepţii m onarhiei constituante) şi radicali (părtaşii extinderii revoluţiei). R eprezentanţii lor s-au u n it în num eroase clu b u ri (Breton, Iacobin, al Cordelierilor etc.), care devin focare im portante ale vieţii politice franceze. Ludovic al XVI-lea n u reu şea să se op u n ă evenim entelor. N ehotărât p â n ă acum , el decide în cele din u rm ă să evadeze din Franţă, d ar plan u l său a eşuat. La V arennes, n u departe de h o taru l cu Belgia, regele a fost recu n o scu t şi reîntors la Paris. P entru a evita nem ulţum irea maselor, s-a declarat că regele a fost răpit. Criza a p u s începutul unei noi polarizări politice. La iniţiativa C lu bu lu i C ordelierilor, pe C âm pia M arte a av u t loc o dem onstraţie care cerea lichidarea puterii regale. E a a fost rep rim ată cu forţa arm elor de noile autorităţi. • Constituţia anului 1791 şi începutul războaielor revoluţionare Către începutul lunii septembrie 1 7 9 1 , Adunarea a elaborat C on stitu ţia şi regele a semnat-o. Franţa a devenit m onarhie constituţională. Puterea legislativă aparţinea Adunării Legislative, iar cea executivă - m onarhului şi m iniştrilor num iţi de el. Ţ ara a prim it o n ouă organizare adm inistrativă, fiind îm părţită în 82 de departam ente aproximativ egale, conduse de directori eligibili. Populaţia a fost îm părţită în cetăţeni activi şi pasivi. Primii aveau drepturi electorale (bărbaţii de la vârsta de 25 de ani, cu u n anum it cens de avere). Ei au ales A dunarea Legislativă, care şi-a început activitatea la 1 octombrie 1791. Cea m ai puternică influenţă o aveau deputaţii din departam entul Gironda, aşa-num iţii girondini. E venim entele d in F ra n ţa i-a u în g rijo rat pe m o n a rh ii eu ro p en i, care v ed e au în R evoluţia Franceză u n pericol p en tru propria lor stăpânire absolută. În februarie 1792, P rusia şi A ustria au sem nat u n tra ta t îm potriva Franţei revoluţionare. În m artie, legislativul a discutat situ aţia externă a Franţei. P reluând iniţiativa, în lu n a u rm ăto are F ran ţa a declarat război A ustriei. De a tu n ci ea va lupta, cu unele întreruperi, tim p de 22 de ani. Perioada iniţială a războiului era în defavoarea F ranţei. C riza care a a d u s la revoluţie slăbise şi capacitatea de ap ărare a statului. În arm ată, m ajoritatea ofiţerilor erau m onarhişti şi, în că de la în cep u tu l războiului, d uşm anii cu n o şteau p lanurile m ilitare ale francezilor. Arm atele austriece şi prusiene a u invadat teritoriul Franţei. La propunerea d ep u tatu lu i iacobin D anton a fost proclam ată lozinca „Patria în pericol!” şi a n u n ţa tă m obilizarea generală. La 20 septem brie, obţinând o victorie a su p ra arm etei p ru sien e la Valmy, francezii au co n tin u at ofensiva în Belgia. Bătălia de la Valmy, 1792. Tablou de Jean-Baptiste Mauzaisse Revoluţia Franceză de la sfârşitul secolului al XVIII-lea / 59 CURS • Instituirea Primei Republici Franceze În v a ra a n u lu i 1 7 9 2 s itu a ţia F ra n ţe i e ra critică. A rm atele aliaţilor în ain tau sp re Paris şi co m andantul lor, ducele B runsw ick, a em is u n m anifest în care prevenea că va su p u n e Parisul execuţiei dacă cetăţenii n u vor fi fideli regelui. Ecoul lui a fost defavorabil lui Ludovic. Secţiile Parisului (Comuna) a u cerut abolirea puterii regale. La 10 au g u st 1792 sanchiloţii au asaltat Palatul Tuilleries şi l-au a restat pe rege. Liderii Com unei a u declarat stare de asediu şi au introdus restricţii care aveau m enirea să organizeze ap ărarea Parisului. În aceste condiţii au avut loc alegeri în C onvenţia N aţională. În capitală au loc tulb u rări de m asă. Sanchiloţii răsculaţi a u devastat închisorile şi au ucis peste cinci mii de deţinuţi aristocraţi. O dată cu deschiderea lucrărilor Convenţiei, a fost în lătu rat pericolul extern prin victoria de la Valmy (20 sept. 1792). În tim p de o lu n ă e cucerită Belgia şi s-a declarat întregii Europe: „Se va acorda sprijin tuturor popoarelor care doresc să-şi câştige libertatea”. La 21 septem brie 1792 C onvenţia N aţională a p ro clam at R ep u b lic a F ra n ceză . La început, rolul principal în viaţa politică l-a ju c a t burghezia m oderată (girondinii), care considerau că revoluţia ş i-a a tin s o b iectiv ele. D a r ei a u în tâ m p in a t o p u te r n ic ă o p o ziţie d in p a r te a d e p u ta ţilo r ia co b in i în fru n te cu R o b esp ierre , care că u ta u să radicalizeze revoluţia. S u sţin u ţi de C om una din Paris, radicalii au cerut ju d ecarea lui Ludovic şi elaborarea u n ei noi C onstituţii. E xecutarea lui Ludovic al XVI-lea (21 ian u arie 1793), p re c u m şi o c u p a re a de c ă tre tru p e le franceze a Olandei a u intensificat lu p ta m onarhilor din E u ro p a îm potriva Revoluţiei Franceze. Anglia, vechiul rival al Franţei, a devenit organizatorul principal al coaliţiei antifranceze, care a trec u t la contraofensivă. Executarea lui Ludovic al XVI-lea, 21.01.1793 • Instaurarea dictaturii iacobinilor. Teroarea Iacobinii, văzând că legal n u pot dom ina în Convenţie, pe 31 mai, a u organizat o dem onstraţie a parizienilor şi a detaşam entelor Gărzii N aţionale lângă clădirea legislativului. La 2 iunie răsculaţii a u în co n ju rat C onvenţia şi a u im pus-o s ă adopte h o tărâri despre excluderea girondinilor. În iunie 1 7 9 3 iacobinii a u em is o n o u ă Cons titu ţie , care era cea m ai dem ocratică lege a tim pului. D ar ea a răm as n u m ai declarată, deoarece in sta u ra re a dictaturii n u a perm is tran sp u n e rea ei în viaţă. Întreaga p u tere a fost con cen trată în m âinile C o m itetu lu i S a lv ă rii P u blice şi Com ite tu lu i S a lv ă rii N aţion ale. G uvernarea iacobinilor a fost b o g ată în acte legislative radicale. Toate obligaţiile feudale a u fost an u late fără despăgubire. P ăm ânturile roialiştilor se declarau confiscate şi u rm a u a fi p u se în v ân zare ca averi naţionale în loturi mici la p re ţ redus. P ăm ânturile com unale de asem enea u rm a u a fi re stitu ite ţăranilor. Astfel, în n u m ai do u ă luni, p rin legislaţia ag rară, iacobinii a u d at lovitura zdrobitoare relaţiilor feudale. În luptele cu duşm anii, m ăsu rile severe ale iacobinilor a u d at roade pozitive. Ei a u declarat recru tarea în m asă şi, în sc u rt tim p, a u m ărit efectivul arm atei la 600.000 de soldaţi. La posturile de ofiţeri şi generali a u fost prom ovaţi oam eni noi, tineri, talentaţi, indiferent de provenienţa lor socială. M ăsurile a u d u s la sch im b area rap o rtu lu i de forţe pe front în favoarea francezilor. La începutul anului 1 7 9 4 , întreg teritoriul F ranţei a fost eliberat. Politica radicală a iacobinilor a atin s apogeul s ă u p rin ap licarea tero rii. Liderul iacobinilor, R obespierre, c ă ru ia i se s p u n e a Incoruptibilul, p en tru că n u voia bogăţie, dorea să creeze o u to p ică R epublică a virtuţii. U rm ând acest ideal, el a in s ta u ra t cea m ai sân g ero asă teroare, care a se cerat zeci de mii de oam eni. E a a fost declan şată d u p ă a sa sin a rea liderului sanchiloţilor, „prietenul poporului' - M arat. La în cep u tu l lui septem brie 1793 iacobinii „au p u s tero area la ordinea zilei”. O rg an ele d ic ta to ria le ia c o b in e ş i-a u a s u m a t prerogative ju d iciare nelim itate. S -a votat Legea despre suspecţi. În categoria de su sp ec t p u te a fi inclus orice francez, indiferent de provenienţa lui socială, v ârstă, atitu d in ea faţă de revoluţie. E ra de aju n s ca el s ă n u fi p lăcu t u n o r persoane din rân d u l iacobinilor care aveau îm puterniciri de a pedepsi s a u de a ierta. Zeci de mii de oam eni au fost arestaţi. Zilnic p re sa oficială proslăvea ghilotina care cu rm a viaţa „duşm anilor revoluţiei”. Intensificarea terorii a d u s la form area un ei pu tern ice opoziţii antiiacobine în Convenţie, care activa ilegal su b lozinca „Salvarea revoluţiei de tiran ie”. La 2 7 iu lie 1 7 9 4 (9 term id o r) deputaţii 60 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă CURS C onventului a u ceru t are sta re a şi ju d eca rea lui R obespierre şi p ărta şilo r săi. P este o zi, 22 de conducători ai d ictatu rii iacobine (Robespierre, S a in t-Ju ste ş.a.) a u fost ghilotinaţi. • Convenţia termidorianâ C onvenţia te rm id o ria n ă , v e n ită la p u te re d u p ă c ă d e re a d ictatu rii iacobinilor, rep rezen ta interesele b u r gheziei m o d erate şi ale „noilor b o g ătaşi”, care şi-au făcu t averi enorm e p rin operaţii ilicite în tim p u l revoluţiei. R ăm ân ân d rep u b lican i, su b lozincile reîn to arcerii la principiile dem ocratice ale revoluţiei, ei a u că u ta t, în prim ul rân d , să re stab ilească libertăţile econom ice şi garanţiile a s u p ra pro p rietăţii private. P erio ad a in iţială a fost c o n sa c ra tă a n u lă rii urm ărilo r şi m ăsu rilo r represive îm potriva iacobinilor. S -au dizolvat organizaţiile lor şi C om una din Paris, a u fost am n istiaţi deţinuţii politici, s-au abolit actele legislative represive (legea despre s u s pecţi, legea despre preţurile m axim e etc.) A fost elaborată C o n stitu ţia a n u lu i III (1795). P uterea legislativă ap arţin ea u n u i P arlam ent b icameral, iar cea executivă D irecto ra tu lu i din cinci m em bri cu largi prerogative, d ar răsp u n zăto ri în faţa legislativului. Cu toate că a u fost p ăstra te m ulte acte din perioada precedentă a revoluţiei şi principiile generale ale Declaraţiei drepturilor omului şi cetăţeanului, C onstituţia avea u n caracter dem ocratic m ai restrân s, an u la d rep tu l de vot universal şi rein tro d u cea votul cenzitar. • Directoratul. Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte Noul executiv venit la p u tere în conform itate cu prevederile Constituţiei, în ciuda faptului că era corupt şi n u avea u n program d eterm inat, a sta t la putere m ai m ult tim p (1795-1799). A ceasta s-a datorat politicii de oscilare prom ovate de cel m ai influent director, B arras, între „dreapta roialistă”, care reluase răscoalele în Vandeea, şi „stânga iacobină”, influentă în m ediul sărăcim ii de la oraşe. O altă cauză a viabilităţii D irectoratului au fost succesele militare, ale căror prem ise le creaseră iacobinii. În politica externă, D irectoratul u rm ărea scopul de a stabili dom inaţia F ranţei la Rin şi în Italia. Prin acţiu n i m ilitare şi diplom atice, el reu şeşte să extindă graniţele republicii şi, p rin tra ta te de pace cu Rusia, Spania, O landa, să dezbine coaliţia antifranceză. D ouă arm a te franceze co n d u se de generalii J o u rd a n şi M oreau a u a tac at statele germ ane de du p ă Rin, iar o arm a tă condusă de tân ăru l şi talen ta tu l N apoleon B o n a p a rte u rm a s ă în trep rin d ă o cam panie în Italia, dom inată de austrieci. Prim ind co m an d am en tu l arm atei de la sud, Napoleon a constatat că ea este flăm ândă, dezorganizată. În scu rt tim p disciplina şi m oralul soldaţilor a u fost ridicate la u n nivel superior. Primele victorii a u insuflat încredere în propriile forţe şi a u ridicat au to ritatea tân ăru lu i com andant. În b ătălia de la A rcole, în tr-o situaţie critică, Napoleon, ca u n sim plu soldat, a p relu at drapelul tricolor şi prim ul s-a av ân tat în atac, ceea ce în m are m ă su ră a decis so arta bătăliei. Succesele m ilitare din Italia şi Egipt a u ridicat p o p u laritatea lui B onaparte. Expediţia în Siria n u a reu şit şi, pe n eaştep tate p en tru cei apropiaţi, Napoleon a decis să se reîn to arcă la Paris. • Lovitura de stat de la 9 noiembrie 1799 (18 brumar) Cât timp Napoleon se afla în Egipt, regim ul D irecto ratu lu i a in tra t în tr-o adâncă criză. Corupţia aparatului de stat, dezastrul economic, inflaţia au creat o situaţie de disperare. Succesele m ilitare de odinioară s-au transform at în înfrângeri. Trupele coaliţiei antifranceze înaintau la Rin şi au cucerit teritoriile din Italia. Burghezia, dar şi alte categorii sociale tot m ai m ult tindeau spre in stau rarea u n u i regim dictatorial care a r asigura o stabilitate. În aceste condiţii, în au g u st 1799, Napoleon s-a reîntors la Paris. Sprijinit de burghezia de afaceri, de doi directori: Sieyes şi Roger D ucos, şi de unii m iniştri în frunte cu Talleyrand, B onaparte obţine dem isia a tre i d irecto ri şi co n v o carea e x tra o rd in a ră a şedinţelor palatelor legislative. La 9 noiem brie 1799 (18 brum ar) lucrările Cons iliu lu i ce lo r 5 0 0 a u fost tran sferate în su b u rb ia Saint Cloud a Parisului. Aici, din tim p a u fost ad u şi peste 5000 de soldaţi. Având acordul directorilor şi al Cam erei B ătrânilor, N apoleon a ceru t d ep u taţilor să-i cedeze puterea. D u p ă folosirea forţei („aruncarea deputaţilor pe ferestre” şi read u cerea lor), ei a u ad o p tat h o tărâ rea despre tran sm iterea p u terii celor trei consuli (Napoleon B onaparte, Roger D ucos şi Sieyes). Astfel, în F ra n ţa a fost in sta u ra tă d ictatu ra C onsulatului. Napoleon la şedinţa Consiliului celor 500 la 18 brumar. Tablou de Frangois Bouchot Revoluţia Franceză de la sfârşitul secolului al XVIII-lea / 61 DOSAR [ ^ ^ C h eltu ielile Curţii R egale „Cheltuielile pentru toate apartam entele curţii regale şi ale reginei, (...) salariile şi întreţinerea persoanelor ataşate la curte. Total 2 5 .000 .0 00 livre (academ ii, academicieni şi alţi oam eni de litere 26 9.00 0 livre; biblioteca regală 100.000 livre; im prim eria 100.000 livre, grădina botanică (...) 72.000 livre. Cheltuielile poliţiei, ilum inatului Parisului, pom pieri, întreţinerea străzilor 1.400.000 livre". Cheltuielile regelui Franţei şi a Parisului, 1788 I ^ ^ Ce este s ta rea a treia? „Avem să punem trei întrebări: 1. Ce este starea a treia? Totul. 2. Ce a fost până acum în ordinea politică? Nimic. 3. Ce doreşte ea? Să fie ceva." Abatele Sieyes C D in D e c la ra ţia d re p tu rilo r om ului şi c etăţea n u lu i, 1 78 9 Art. 1. Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi (...). Art. 2. Scopul oricărei asociaţii politice este păstrarea drepturilor naturale şi im prescriptibile ale om ului; aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, securitatea şi rezistenţa la opresiune. Art. 3. Naţiunea este sursa esenţială a principiului oricărei suveranităţi; nicio grupare, niciun individ nu pot exercita vreo autoritate care să nu emane de la ea. Art. 4. Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează altuia (...). Art. 5. Legea nu are dreptul să interzică decât acţiunile dăunătoare societăţii. Tot ceea ce nu este interzis prin lege nu poate fi îm piedicat şi nimeni nu poate fi constrâns a face ceea ce legea nu obligă. Art. 6. Nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi stabilite şi prom ulgate anterior delictului şi aplicate legal. Art. 7. Niciun om nu poate fi acuzat, nici deţinut, decât în cazurile determ inate de lege (...). Art. 8. Nim eni nu poate fi tras la răspundere pentru o p iniile sale, fie ele chiar religioase, dacă manifestarea lor nu contravine ordinii publice stabilite prin lege. Art. 9. Com unicarea liberă a gândurilor şi op in iilor este unul din drepturile cele mai de preţ ale om ului (...). Art. 17. Proprietatea fiind un drept inviolabil şi sacru, nimeni nu poate fi lipsit de ea decât atunci când necesitatea publică, legal constatată, i-o cere în mod evident, şi cu condiţia unei drepte şi prealabile indem nizaţii. I În ce măsură şi-a păstrat actualitatea acest document istoric? Argumentează răspunsul, făcând referire la actele juridice contemporane. | p | ~ Din Constituţia Franţei Art. 1. Suveranitatea este indivizibilă (...) Nicio parte din popor, niciun individ nu poate să şi-o atribuie. Art. 2. Naţiunea de la care singură emană toate puterile nu poate să le exercite decât prin reprezentanţii săi. Art. 3. Puterea legislativă este încredinţată Adunării Naţionale compusă din reprezentanţi temporari, liber aleşi de popor şi este exercitată de către aceasta cu sancţiunea regelui. Art. 4. Forma de guvernământ este monarhică; puterea executivă este încredinţată Regelui, pentru a fi exercitată sub autoritatea sa de către miniştri şi alte organe responsabile. Art. 5. Puterea judiciară este încredinţată judecătorilor aleşi de către popor pentru un anum it termen. Partea III, Puterile publice, 1791 I Compară Constituţia Franţei cu cea a SUA. Identifică asemănări =i deosebiri. I ^ ^ D espre te ro a re a iacobină „Este oare necesar pentru salvarea Patriei ca în 23 de încăierări de masă la Nantes să m oară 600 de copii (...) în închisorile oraşului să m oară de istovire, boli şi alte necazuri 10.000 de cetăţeni, iar 30 .000 să fie împuşcaţi şi înecaţi? Era oare nevoie să fie împuşcate detaşamentele de infanterie şi cavalerie ale rebelilor care s-au predat de bunăvoie? Trebuia să fie împuşcaţi şi înecaţi încă 500 de copii, dintre care cel mai mare avea doar 14 ani?" F Babeuf despre teroarea iacobinâ, 1794 | f | ~ Sunt consideraţi suspecţi: 1. Cei care în adunările populare îşi cheltuiesc energia în discursuri viclene (...) 2. Cei care, mai prudenţi, vorbesc în mod misterios despre nenorocirea Republicii (...). 3. Cei care îşi schimbă conduita şi vorbele după evenimente^..) 5. Cei care, având întotdeauna pe buze cuvintele Libertate, Republică şi Patrie, vizitează pe foştii nobili, preoţi contrarevoluţionari, aristocraţi (...) 6. Cei care nu iau nicio parte activă la acţiunile legate de interesele Revoluţiei (...) 8. Cei care n-au făcut nim ic contra libertăţii, dar nici n-au făcut nim ic pentru ea. 10. Cei care vorbesc cu dispreţ despre autorităţile constituite (...). Legea despre suspecţi, 17 sept. 1793 I Ce păreri ai despre metodele de convingere folosite de liderii revoluţiei pentru a-=i menţine puterea? | f |~ A u to ap reciere „Eu nu guvernez în calitatea mea de general, ci pentru că naţiunea consideră că posed calităţile civile proprii guvernării. Dacă ea nu avea această convingere, guvernarea mea nu s-ar fi susţinut. Ştiam bine ceea ce făceam atunci când am acceptat (...) eram sigur că fusesem înţeles până de ultimul soldat (...) Suntem 30 de m ilioane de oam eni reuniţi de ideile Luminilor, principiile proprietăţii şi ale com erţului. Trei sau patru sute de mii de m ilitari nu sunt nim ic pe lângă această m asă." Napoleon despre condiţiile în care a venit la putere 62 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă STUDIU D CAZ EVALUARE Impactul Revoluţiei Franceze În Franţa evenimentele de după 1 4 iu lie 1 7 8 9 au avut două tendinţe: cea distructivă, de înlăturare a sistem ului secular al Vechiului Regim °i cea constructivă - activitatea u n u i sistem progresist modern. Ambele au avut urm ări radicale în toate sferele vieţii. Unele dintre ele s-au făcut sim ţite im ediat după decretare °i acţiuni concrete, altele, pe tim pul im periului lui Napoleon °i chiar m ai târziu, schimbând în mod radical dezvoltarea istorică de m ai departe a ţării. În domeniul politic, Vechiul Regim a rămas în trecut. Majoritatea instituţiilor lu i au fost abolite °i nu °i-au m ai revenit niciodată. În dom eniul social a fost abolit sistem ul stărilo r sociale. Evenimentele din Franţa au fost o revoluţie burgheză, deoarece forţa politică °i principalul el beneficiar a fost burghezia. Anum e reprezentanţii ei au ocupat posturile principale de conducere în stat °i au promovat un curs în interesele sale. Nobilimea, dimpotrivă, a fost categoria socială cel m ai puternic afectată. Aristocraţiei franceze i-au fost date lovituri zdrobitoare prin înlăturarea de la puterea politică, anularea prestaţiilor feudale. În dom eniul econom ic au fost adoptate reform e care au favorizat dezvoltarea ţării: desfiinţarea barierelor vamale interne, a reglementării de breaslă °i a preţurilor, interzicerea asociaţiilor m uncitore°ti, standardizarea greutăţilor °i m ăsurilor în sistem zecimal etc. Revoluţia a dat na°tere la două curente politice conceptuale, care vor dom ina în sec. al X lX -lea: c o n s e r v a to r is m u l, care apăra tradiţiile, credinţa °i se împotrivea schimbărilor radicale, °i lib e ra lism u l, care a preluat concepţiile suveranităţii poporului, egalitatea în faţa legii, libertatea cuvântului, libertatea asocierilor, dreptul de a rezista opresiunii etc. 1. Descrie fazele m ai im portante ale Revoluţiei Franceze °i evenimentele din lim itele lor cronologice. 2. Demonstrează că, în conformitate cu prim a Constituţie (1789), Franţa a devenit monarhie constituţională, iar după cea de-a doua (1791) - republică. 3. Identifică cauzele uzurpării puterii de către iacobini. Apreciază urm ările Terorii declanşate de ei. 4. Analizează evenimentele revoluţionare din perioada dictaturii iacobinilor. Exprim ă-ţi opinia despre momentele controversate din cadrul revoluţiei. 5. Caracterizează condiţiile în care au avut loc loviturile de stat date în tim pul Revoluţiei Franceze. Explică consecinţele acestor schimbări. I Realizează un discurs din 7-10 propoziţii despre impactul Revoluţiei Franceze, utilizând informaţia din studiul de caz şi harta alăturată. & Principalele centre w ale revoluţiei ------ ► Direcţiile de înaintare a forţelor revoluţionare franceze Direcţiile de înaintare şi retragere a forţelor coaliţiei antifranceze I Cum este descris Napoleon in diverse surse, inclusiv in cinematografie şi literatura artistică? Realizează un comentariu propriu despre personalitatea respectivă. Napoleon la podul de la Arcole. Tablou de Antoine-Jean Gros Revoluţia Franceză de la sfârşitul secolului al XV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu