FORMAREA NAŢIUNILOR ŞI STATELOR NAŢIONALE ÎN EUROPA

 Secolul al XlX-lea este numit “secolul naţionalităţilor”. în prima jumătate a acestui secol a dominat naţionalismul romantic, care urmărea obiectivul constituirii statelor naţionale ca model ideal pentru dezvoltarea societăţii. în acest context se înscriu revoluţiile din Spania şi Italia (1820-1821), Belgia şi Franţa (1830), răscoala de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu din Ţara Românească (1821). Revoluţia de la 1848, numită „primăvara popoarelor”, a avut un puternic caracter naţional care se împletea cu ideile liberale. Eşecul revoluţiilor şi revenirea la putere a regimurilor reacţionare au împedicat acest proces doar pentru un scurt timp. în anii 50-60 procesele unificării naţionale triumfă în Italia, Principatele Române şi Germania. în statele italiene epoca Risorgimento a culminat cu marele val al mişcării naţionale condus de C. Cavour ş G. Gari-baldi ş cu crearea statului naţional italian unificat. în Germania unificarea s-a desfăşurat în urmaa trei războaie consecutive cu Danemarca, Austria şi Franţa. în acelaşi timp aceste conflicte militare au fost doar etapele finale ale jocului politic şi diplomatic perfect regizat de Otto von Bismarck. Mişcarea naţională din Moldova ş Ţara Românească a profitat de conjunctura relaţiilor internaţionale. Adunările ad-hoc, împuternicite a se pronunţa în problema unirii, au demonstrat Europei dorinţa românilor de a realiza unitatea lor statală ş naţională. Unirea Moldovei cu Ţara Românească reprezintă unul dintre momentele cruciale ale istoriei neamului românesc, actul politic care a stat la baza României moderne. Românii aflaţi sub ocupaţie habsburgică erau supuş unor politici intense de deznaţionalizare şi de asimilare, promovate în special de autorităţile maghiare după anexarea Transilvaniei la Ungaria. în pofida acestor circumstanţe, mişcarea naţ ională a românilor transilvăneni cunoaşte schimbări calitative, care-i conferă vigoare ş rezistenţă, inclusiv constituirea unor formaţiuni politice cu caracter naţional. Basarabia, în această perioadă, continua să fie o gubernie a Imperiului Rus, care suporta efectele politicii coloniale ale administraţiei ţariste. Rusificarea aparatului de stat, interzicerea utilizării limbii române în şcoală şi biserică, lipsa drepturilor democratice, precum şi crunta exploatare a ţăranilor de către proprietarii străini provocau manifestări de protest cu caracter naţional, politic şi social. REŢINE ♦ Spre deosebire de perioada m edievală, în care dom ina universalism ul creştin, în epoca m odernă a u a p ă ru t noi forme de solidaritate şi de organizare com unitară, ce n trată pe etnicitate şi u n ita ră în s tru c tu ra ei interioară - n aţiu n ea. ♦ Problem a afirm ării n aţiu n ilo r şi form ării statelor naţionale, p recum G erm ania, Italia, R om ânia, a co n stitu it u n elem ent definitoriu al epocii m oderne. ♦ C onştiinţa n aţio n ală este o co n stan tă a m entalităţii şi politicii m oderne, form ată ca rezu ltat al acţiunii u n u i com plex de factori politici (un s ta t centralizat), economici (o p iaţă unică), culturali şi lingvistici (limbă, sistem de învăţăm ânt, idei şi valori comune). ♦ În m ulte regiuni anexate, de exem plu B asarabia, Bucovina, T ransilvania, s-a u d esfăşu rat m işcări de em ancipare, m enite s ă consolideze conştiinţa n aţio n ală p rin libertăţi, afirm are de n eam şi a u to ­ determ inare. NOŢIUNI-CHEIE N aţiune, s ta t naţional, naţionalism , unificare, m işcare naţională, m işcare de em ancipare naţională. GÂNDIRE CRITICĂ: ♦ De ce a fost inevitabil procesul de constituire a statelor naţionale? ♦ C um s-a u co n stitu it popoarele în n aţiu n ile m oderne? ♦ Prin ce m etode s-a u afirm at n aţiu n ile în epoca m odernă? ♦ De ce naţionalism ul, şovinism ul, rasism u l şi xenofobia s u n t a titu ­ dini politice periculoase p e n tru progresul societăţii şi civilizaţiei? • 124 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa EVALUARE Identifică evenim entele m arcate cu stelu ţe pe friza cronologică. Înscrie-le ]n caiet. A n ii S tatele 1853 1 85 4 1855 1856 1857 1 85 8 1859 1860 1861 1862 1863 1 86 4 1865 1866 1867 1 86 8 1869 1870 1871 Moldova şi M untenia * * * * Italia * * * * G erm ania * * * ^ I. TIMPUL ÎN ISTORIE II. SPAŢIUL IN ISTORIE ŞI RELAŢIA CAUZA-EFECT ♦ A nalizează h a rta sp aţiu lu i rom ânesc şi determ ină teritoriile care a u form at sta tu l n aţional Rom ânia. Indică teritoriile care a u răm as în afara statu lu i naţional rom ân. Prognozează evoluţia acestor teritorii în secolul al XX-lea. ♦ D em onstrează relaţia şi p onderea în tre factorii in tern i şi externi în procesul de unificare a Italiei, a G erm aniei şi a Principatelor Rom âne. ^ III. STUDIEREA IZVOARELOR___| ♦ S tudiază docum entul. „Mişcările noastre m oldoveneşti totdeauna au avut ca izvor conştiinţa noastră naţională, care în cursul robiei m uscăleşti niciodată nu s-a stins definitiv [...] Istoricul A. Nacco, în anii 1870-1880, credea că B asarabia s-a rusificat în mod definitiv. El însă se înşela. Sub cenuşa groasă a împrejurărilor vitrege, cărbunele conştiinţei naţionale continua s ă ardă. Când împrejurările se schimbau, cărbunele acesta începea s ă ardă cu pară. ” (I. Pelivan) ♦ C om entează specificul m işcării naţionale şi al m anifestării conştiinţei naţionale în B asarabia. A nalizează fenom enul em ancipării politice în B asarab ia în b aza u n u i exem plu concret. ^ IV. AUTOEVALUARE____________| ♦ Form ulează o definiţie proprie a n aţiu n ii şi a statu lu i naţional. C om pară conceptul de n a ţio n alism în E uropa secolului al XIX-lea şi în lum ea de la în cep u tu l secolului al XXI-lea. Ce schim ­ b ări s-a u p ro d u s în m odul de definire şi înţelegere a acestui concept? ^ V. AUTODEZVOLTARE__________ | S tru ctu rează u n c a z d e d e zb a te re a su p ra u n u i su b iect controversat stu d ia t în capitol: ♦ stu d iază a te n t conţinuturile şi identifică subiectele controversate; ♦ form ulează n o ţiu n ea şi criteriu l/sco p u l care n ecesită dem onstrare; ♦ stru ctu re ază cazul form ulând argum ente pro sa u contra; ♦ selectează exem ple p e n tru su sţin e rea argum entelor, form ulează concluzii la fiecare argum ent şi la cazul de dezbatere în genere; ♦ alcătuieşte întrebări-fulger, pe care eventual le poţi folosi în tim pul dezbaterii p en tru a concretiza unele m om ente s a u p en tru a verifica veridicitatea argum entelor prezentate de oponenţi; ♦ p articip ă la dezbateri de diferite form ate (K. Popper, Policy, p arlam en tare etc.) organizate cu m em brii com unităţii; ♦ sintetizează experienţa de stru c tu ra re a u n u i caz sa u de particip are la dezbateri şi prezint-o în faţa u n u i public n ecu n o scu t s a u în m ass-m edia. Sinteză ş