Părinţi si copii. Rolul familiei în educaţia calităţilor de bun părinte

 Familia fără surîsul copiilor este ca biserica fără clopote si sfinţi" Valeria Mahok Calitatea de părinte apare odată cu naşterea copilului şi este una dintre cele mai importante responsabilităţi. Părinţii au aceleaşi obligaţii în creşterea şi educarea copilului, oferindu-i ajutorul necesar pentru promovarea drepturilor sale. M l Ş tiu, vreau sa ştiu • La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia privind drepturile copilului. Devenită lege internaţională la 2 septembrie 1990, Convenţia se bazează pe patru principii: nondiscriminarea, interesul superior al copilului, supravieţuirea si dezvoltarea si respectul pentru opinia copilului. Cele 54 de articole ale Convenţiei prevăd drepturile tuturor copiilor, indiferent de origine sau rasă: dreptul la viaţă, dreptul la dezvoltare liberă, dreptul la protecţie de orice influenţă dăunătoare, de abuz si de exploatare, dreptul de a participa la viaţa de familie, cea culturală si cea socială, dreptul de protecţie a demnităţii etc. • Republica Moldova a ratificat Convenţia la 12 decembrie 1990, iar în 1994, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind drepturile copilului. MII S tudiez: învăţ sa ştiu O familie împlinită si fericită este de neconceput fără prezenţa copilului. Naşterea unui copil este o provocare pentru o familie tînără şi totodată un amestec de sentimente noi şi emoţii uneori contradictorii, care necesită conştientizarea rolului parental de către ambii soţi, asumarea anumitor responsabilităţi şi ajutor reciproc. Fiind dependent de maturi, copilul are nevoie de protecţie, siguranţă, atenţie şi condiţii decente de trai, de creştere şi de dezvoltare, toate acestea fiindu-i oferite de părinţi. A fi părinte este cea mai mare şi mai importantă responsabilitate a unui adult, deoarece anume părintele este cel care îi asigură copilului hrană, îngrijire, instruire etc. Voi fi competent să: • apreciez importanţa rolului de părinte. unicef Copiii învaţă ceea ce trăiesc Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne. Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi. Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi. Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea. Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi. Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia. Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi. Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători. Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea. Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea. Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească. Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine. 23 Capitolul 1 Omul - fiinţă socială Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel. Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi. Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr. Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi. Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă să fie respectuoşi. Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi. Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume. Dorothy Law Nolte ■ Citeşte poemul de mai sus şi exprimă-ţi opinia privind afirmaţiile autoarei. A ÎnVaţ de la oameni de succes Jean-Jacques Rousseau, filosof, scriitor şi compozitor francez: „Copilul ajunge pentru părinţii săi, după educaţia pe care o capătă: răsplată sau pedeapsă" De obicei, în relaţia cu copiii părinţii deţin rolul dominant. Însă la baza unei relaţii frumoase între părinţi şi copii stau iubirea necondiţionată, respectul reciproc, comunicarea permanentă şi stabilirea unor reguli. Dragostea şi îngrijirea asigură dezvoltarea unei personalităţi integre, iar respectul, susţinerea şi încurajarea îi dezvoltă individualitatea. Văzîndu-i pe părinţi că îşi recunosc greşelile comise şi îşi cer scuze, copilul va înţelege că pentru a fi acceptat de cei din jur nu trebuie să fie perfect, că e unic şi apreciat aşa cum este el şi că întotdeauna există loc pentru iertare. În societatea contemporană, cînd oamenii permanent nu dispun de timp, este deosebit de important ca părintele să petreacă împreună cu copilul cît mai mult timp. Părinţii au cel mai important rol în procesul socializării copilului. El comunică mai întîi cu mama, apoi cu tata şi cu ceilalţi membri ai familiei. Odată cu procesul creşterii, copilul este introdus în relaţii cu alte persoane. Părinţii asigură adaptarea copilului la condiţiile sociale şi îi oferă cunoştinţele şi deprinderile necesare integrării lui în societate. Tot ei sînt cei care îi insuflă copilului un ansamblu de valori şi îl învaţă modele de comportament. În baza educaţiei parentale se dezvoltă trăsăturile de voinţă şi de caracter ale copilului. Părintele este aliatul cel mai fidel şi de încredere al copilului, în special în perioada adolescenţei, cînd acesta are mare nevoie de socializare. Un bun părinte trebuie să fie înţelegător şi tolerant cu propriul copil, oferindu-i sprijinul său în toate situaţiile. 24 ■II Exersez: învăţ SQ fiu Ambii părinţi sînt responsabili de creşterea şi educarea copilului. Participarea lor la procesul educaţional sporeşte şansele unui viitor de succes al copilului. Comportamentul parental are un impact deosebit asupra copilului, de aceea este foarte important ca relaţiile intrafamiliale să fie sănătoase şi respectuoase. Dragostea şi stima reciprocă a soţilor îl învaţă pe copil să fie afectuos, iar sinceritatea şi încrederea îi formează un comportament echilibrat, lipsit de complexe şi inhibiţii. Copilul trebuie implicat în rezolvarea unor probleme cotidiene şi lăsat să îşi exprime opinia în diverse situaţii, ceea ce va contribui la creşterea respectului faţă de părinte şi a încrederii în sine. Cînd copilul a greşit, trebuie să i se facă observaţie cu bunăvoinţă, spunîndu-i-se ce a făcut nepotrivit şi cum ar putea corecta greşeala. Omul - fiinţă socială H I Reflectez: am învăţat 1. Comentează afirmaţia expusă de J.-J. Rousseau. 2 . Enumeră cinci calităţi care, în opinia ta, caracterizează un bun părinte. 3. Prezintă exemple în care drepturile copiilor în Republica Moldova sînt încălcate. ■ II A cţionez • Utilizînd modelul din „Memorator pentru copii”, prezentat în rubrica Util si practic, alcătuieşte un memorator pentru un bun părinte. • Prezintă memoratorul colegilor comparînd prevederile. • Discutaţi-le şi creaţi un memorator comun, în două exemplare: unul pentru tine, celălalt pentru părinţi. Capitolul 1 H I Util şi practic Memorator pentru copii Respectă, iubeşte şi preţuieşte părinţii! Ajută-i pe părinţi în gospodărie după puteri şi posibilităţi! Respectă drepturile celorlalţi copii sau adulţi, indiferent de vîrstă, etnie, rasă, religie, origine socială, profesie, stare familială sau materială! Respectă şi ascultă opinia celorlalţi! Studiază după capacităţi, depunînd efort maxim! Respectă legea! H I Studiu de caz Pentru prima dată, Ziua Copilului, numită şi Ziua Internaţională a Copilului, a fost menţionată la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor (Geneva, 1925), unde 54 de reprezentanţi ai diferitor ţări au adoptat Declaraţia privind protecţia copilului. În 1954, UNICEF a recomandat statelor să instituie Ziua Copilului. Prin urmare, data de 20 noiembrie a fost declarată Ziua Copilului, care se sărbătoreşte în peste 180 de ţări. În Republica Moldova, România, Polonia, Bulgaria, Germania, Rusia etc., Ziua Internaţională a Copilului este sărbătorită pe 1 iunie, în Turcia, pe 23 aprilie, în India, pe 14 noiembrie, în Taiwan, pe 4 aprilie. În 2013, tema Zilei Copilului a fost „Stop violenţei împotriva copiilor!” 25 Capitolul 1 Omul - fiinţă socială Sînt cetătean competent III Gîndesc critic H I Sînt erudit Tată, eu nu ştiu de ce Nu te-au pus în cîntece Ca pe măiculiţa mea Care viaţă datu-mi-a. Tu ca dînsa ne iubeşti Şi ca ea îmbătrîneşti, Tată. Rele-n viaţă sînt de-ajuns, Dacă plîngi, tu plîngi pe-ascuns. Mai iei cîte-un păhăruţ, Dar nu uiţi să ne săruţi, Tată. La necaz şi bucurii Tu ai, tată, mulţi copii, Că şi mama-i pruncul tău, O fereşti de tot ce-i rău. Asta-i bogăţia ta Şi nu-ţi trebuie alta, Tată. Nu ne spui vorbe de dor, Dar ades în locul lor Mîna tu pe cap ne-o pui Şi mai dragă vorbă nu-i. Mai mult taci decît vorbeşti, Dar noi ştim că ne iubeşti, Tată. Grigore Vieru, Tata ■ Identifică trei responsabilităţi ale părinţilor faţă de copii expuse în textul poeziei. ■ Scrie două concluzii despre relaţia părinte-copil. I I I Sînt creativ ■ Propune acţiuni care pot consolida relaţiile dintre părinţi şi copii. O ' o ■ Rezolvă careul şi vei obţine pe verticală denumirea sentimentului necondiţionat dintre părinţi şi copii. 1. Persoană de sex masculin în raport cu părinţii săi. 2. Copil în primele luni de viaţă. 3. Nu este ruptă din rai. 4. În relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie să fie reciprocă. 5. În raport cu copiii săi. 6. Este oferită de părinţi pentru socializare. III Particip O ■ Formaţi grupuri a cîte trei persoane, care să aibă rolul de mamă, tată şi copilul lor în clasa a IX-a. Copilul vrea să devină bucătar, tatăl îl vede avocat, iar mama - medic. Alcătuiţi cîte trei propoziţii prin care să-i convingeţi pe ceilalţi doi membri ai grupului că aveţi dreptate.