Articole de port popular

 .1. Articole de port popular Costumul tradiţional este un indicator al apartenenţei entice, o marcă de identitate, prin care ne informăm despre cultura şi măiestria poporului, este un etalon de demnitate şi frumuseţe (fig. 2.1). Portul nostru, moştenit de la strămoşii daci şi geţi, îl găsim săpat de milenii pe Columna lui Traian de la Roma. Această moştenire trebuie să fie studiată, observînd specificul materiei prime, croiala, ornamentica, cromatica aplicate la realizarea articolelor de port popular. Cămăşile femeieşti şi bărbăteşti, iile, poalele cămăşilor, batista în trei colţuri sînt albe, ceea ce denotă curăţenie fizică şi morală. Legea de bază a croiului de port popular este tăietura din foi drepte, dreptunghiulare, fără răscroituri. Această croială a rămas neschimbată de-a lungul secolelor, ea dovedeşte o atitudine raţională şi cunoaşterea liniilor de croi. În portul feminin se disting trei tipuri de cămăşi în funcţie de croi: cămaşa „de-a întregul”, de tip tunică (cămaşa bătrînească), cămaşa încreţită la gît, considerate cele mai vechi, şi cămaşa cu platcă - influenţă a costumului orăşenesc (fig. 2.2 a, b, c). Cămaşa lungă, încreţită la gît din considerente practice, a suferit şi ea, în timp, o schimbare prin despărţirea părţii de sus, ia, de partea de jos - poalele (fig. 2.2 d). Structura iei a devenit mai complicată faţă de cea a poalelor. Ia este portul sătencei de la şes sau de la munte, la muncă sau la petrecere. Ia este o cămaşă dreaptă fără nicio răscroitură: se încheie (montează) pe părţi, iar la gît are creţuri. Mîneca cămăşii poate fi largă sau strînsă cu o bentiţă, în funcţie de zona etnografică. Tipurile cămăşii tradiţionale bărbăteşti după croială sînt: cămaşa dreaptă tip tunică (bătrînească), cămaşa scurtă, cămaşa cu clini, cămaşa cu platcă. Cămaşa dreaptă de tip tunică este o formă arhaică, de largă răspîndire teritorială în toate zonele Moldovei (fig. 2.3). Cămaşa a fost şi este piesa cea mai importantă a costumului femeiesc şi a celui bărbătesc. În costumul tradiţional al moldovenilor s-au creat diverse tipuri de cămăşi. Întreaga tipologie a cămăşii are la bază clasificări după diferite criterii: în funcţie de vîrsta purtătorilor (cămăşi purtate de copii, tineri sau adulţi), de ocazie (cămăşi de sărbătoare şi cotidiene). Un criteriu important la clasificarea cămăşilor tradiţionale este simbolica - cămăşi purtate în cele mai importante momente din viaţa omului: naşterea, căsătoria, 14 E d u c a ţ ia t e h n o lo g ic ă • c l a s a a 9-a modulul moartea: cămaşa de botez, cămaşa mirelui (fig. 2.1, 2.6), cămaşa miresei (fig. 2.1), cămaşa de soacră, cămaşa de înmormîntare. În trecut, fata îşi pregătea zestrea împreună cu mama. În familie, de mică învăţa să prelucreze lîna, cînepa, să ţese, să brodeze, să croşeteze, să confecţioneze haine de sărbătoare conform tiparelor specifice zonei, localităţii etc. De exemplu, o ie pe care trebuia să o îmbrace în ziua de Paşti la biserică, la horă, cu ornamentaţie şi cromatică deosebite. Bazat pe vechea moştenire, portul popular a evoluat de-a lungul timpurilor. În prezent, costumul tradiţional femeiesc şi cel bărbătesc sînt purtate de interpreţii ansamblurilor etnofolclorice, de dans, de cîntec, la concursurile şi festivalurile de folclor autohton şi la alte sărbători naţionale (fig. 2.5). Fig. 2.5. Variante de ii pentu colective etnofolclorice din zona de Centru Lucru individual 1. Elaborează chestionarul tematic de examinare a obiectelor de port popular brodate. 2. Completează portofoliul cu imagini ce reprezintă motive, compoziţii ornamentale selectate din articolele de port popular analizate. Caută la rude, bunici, vecini cămăşi tradiţionale specifice localităţii. Fig. 2.3. Tipuri de cămăşi bărbăteşti bărbătească Lucru în grup 1. Observaţi şi stabiliţi prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc cămăşile tradiţionale femeieşti de cele bărbăteşti. 2. Vizitaţi muzeul ţinutului natal sau etnografic şi determinaţi modele de costume populare, caracteristice zonelor etnografice. Meditaţi şi argumentaţi Iile şi cămăşile tradiţionale au fost întodeauna izvor de inspiraţie pentru realizarea iilor stilizate, utilizîndu-se diverse tehnici de broderie şi ornamentale destul de simple. Doriţi să aveţi o ie tradiţională sau stilizată? Argumentaţi răspunsul. ^ Reţineţi! Costumul tradiţional reprezintă o unitate din cîteva elemente: materie primă, croi, decor, cromatică - toate acestea evidenţiind funcţia şi destinaţia lui. 15 Fig. 2.6. Căm aşa mirelui (începutul secolului al XlX-lea). Zona de Sud, s. Goteşti 2.2. Ornamentica si cromatica tradiţională y y Un repertoriu vast de ornamente tradiţionale în Republica Moldova este reprezentat pe ţesături şi cusături, în dantelă, în ceramică şi în alte genuri de artă populară. Aceste articole de artă populară, create cu secole sau decenii în urmă, se bucură şi astăzi de o mare apreciere. Din punct de vedere morfologic, ornamentica ţesăturilor tradiţionale excelează printr-o bogată şi variată gamă de motive geometrice şi negeometrice (liber desenate), iar din punct de vedere semantic - prin valoroase creaţii fitomorfe, cosmomorfe, avimorfe, antropomorfe, zoomorfe, scheomorfe. Prin tiparul de croială şi prin decor, cămaşa tradiţională se impune ca o realizare eminentă a geniului creator popular. Unitatea în varietate, simetria, alternanţa, ritmicitatea dezvoltate în cuprinsul compoziţiilor ornamentale confirmă originalitatea ţesăturilor. Cămaşa bărbătească se croia de-a întregul dintr-o bucată de pînză, care venea în faţă şi în spate fără a avea cusătură pe umeri, avea mînecă largă prinsă de la umăr, clini la stan, gulerul drept. Cămaşa de sărbătoare se împodobea cu decor brodat la guler, la mîneci, piept şi poale (fig. 2.6). Motivele decorative sînt predominant geometrice, dar şi fitomorfe, dispuse după regulile simetriei şi alternanţei. Împodobirea iei cu motive ornamentale cusute este o veche tradiţie. Compoziţiile, motivele ornamentale (izvoadele) brodate sînt variate, diferă de la o zonă etnografică la alta. Unele izvoade au o vechime între 50 şi 150 de ani (fig. 2.7). Fig. 2.7. Modele de motive ornamentale 16 E d u c a ţ ia t e h n o lo g ic ă • c l a s a a 9-a modulul Fig. 2.8. Căm aşă bărbătească din zona de Centru. Plasarea motivelor ornamentale a b c Fig. 2.9. Ie din zona de Centru. Plasarea motivelor ornamentale: a - altiţa, b - încreţul, c - rîurile Cele mai frecvente motive ornamentale brodate pe obiectele de port popular sînt: florile, bobocul, strugurele, frunza de viţă-de-vie, luceafărul, coarnele berbecului, două inimi îngemănate, vîrtelniţa, frunzuliţele etc. Ornamentele sînt plasate pe porţiunile vizibile, care nu sînt supuse uzurii (fig. 2.8, 2.9). Cămaşa încreţită la gît sau ia, faţă de cămaşa dreaptă, are ornamentica mai complicată. Decorul pe suprafaţa mînecilor este plasat în cîte trei elemente principale: a ltiţa , încreţu l şi rîurile. După modul de plasare a decorului ornamental pe mînecă, iile pot fi: cu altiţă şi rîuri drepte, cu altiţă şi rîuri costişate (oblice) (fig. 2 .1 0 ), cu altiţă şi stele. În tipologia cămăşii femeieşti încreţite la gît se disting două tipuri: cu altiţă şi fără altiţă. Costumul popular se caracterizează prin sobrietatea şi armonia culorilor. În trecut, coloritul se realiza cu ajutorul sucurilor vegetale, cu care se obţineau nuanţe calde, profunde, avînd un farmec deosebit. Culorile specifice artei populare sînt: alb, negru, roşu. Îmbinarea culorii roşii cu cea neagră pe fundalul alb este caracteristică şi pentru costumul popular, formînd o cromatică armonioasă. G a m a crom atică a decorului obiectelor de port popular include două-trei nuanţe sau culori: roşu şi negru, roşu şi albastru, de asemenea verde şi galben etc. Prin cromatică se subliniază diferenţierea de vîrstă sau de stare civilă. Culorile deschise (galben, roz) sînt specifice copiilor; culorile aprinse (roşu, portocaliu) - tinerilor; cele închise - oamenilor de vîrstă înaintată. Iile cusute într-o singură culoare sînt deosebit de frumoase (fig. 2 .1 1 ). Folosirea unei singure culori în realizarea motivului ornamental formează o compoziţie monocromă. De exemplu, negrul predomină în portul femeilor mature, albastrul - în portul femeilor cu copii. Fig. 2.10. Modele de ie: a - cu altiţă şi rîuri drepte; b - cu altiţă şi rîuri costişate Fig. 2.11. Model de ie cu compoziţie ornamentală monocromă 17 Fig. 2.11. Model de decor pentru poalele iei (în miniatură) De ie se prindeau poalele cămăşii făcute din pînză mai puţin fină. De regulă, pe poale ornamentul brodat era preluat din motivul de bază al decorului cămăşii (fig. 2.11). Poalele se împodobeau de jur împrejur pe margine cu dantelă îngustă. Cămăşile bărbăteşti scurte se completau cu poale confecţionate separat. Conform tradiţiei, la sfîrşitul nunţii, naşa îi scotea miresei voalul, beteala y 7 y y 7 y 7 şi cununa cu flori. Îi punea pe cap o batistă albă în trei colţuri şi îi lega un şorţ alb, ambele brodate cu motive ornamentale, împodobite cu dantelă. Există o deosebire între felul de a-şi acoperi capul al femeilor şi al fetelor nemăritate, care de obicei aveau capul descoperit. Astfel, batista marchează trecerea din rîndul fetelor în cel al nevestelor. Mai apoi, batista şi şorţul erau folosite de către gospodine în menaj. Fig. 2.12. Model de decor pentru batista în trei colţuri Fig. 2.13. Modele de ii stilizate *Ie stilizată Dintre piesele de port popular femeiesc din Republica Moldova, ia şi astăzi prezintă o valoare. În multe ţări ale lumii - SUA, Marea Britanie, Spania, Australia, Italia etc. - poţi vedea, în special vara, tinere îmbrăcate în ii stilizate. Acesta este un semn al valorii artei noastre populare. Cu atît mai mult, trebuie să o cunoaştem şi să o valorificăm la noi acasă. Propunem două variante de ii stilizate (moderne): 1 - ie împodobită cu decor de culoare albă, care simbolizează virtutea, puritatea; 2 - ie îm ­ podobită cu decor în două nuanţe de albastru - omagiu adus vieţii fără moarte, tinereţii fără bătrîneţe (fig. 2.13). Cel mai frecvent motiv ornamental brodat este rombul - simbol al fertilităţii. La confecţionarea iei stilizate se va ţine cont de: y y • materia primă - pînză din fire naturale; • croi (croirea pînzei pe fir drept); • detaliile croite, prelucrate cu găurele (tivul cu găurele); • plasarea unui decor simplu pe detaliile articolului; • utilizarea culorilor pastelate, degradeurilor; • executarea corectă a punctelor de cusut şi brodat; • montare - unirea detaliilor utilizînd punctul de cheiţă; • garnisire - fir răsucit, ciucuri. Fig. 2.14. Modele de decor pentru o ie stilizată Lucru individual 1. Examinează articolele de port popular brodate, motivele, compoziţiile ornamentale. 2. Elaborează un proiect de confecţionare a unui articol de port popular (poale pentru ie / poale pentru cămaşa bărbătească sau batistă în trei colţuri), în conformitate cu algoritmul elaborării unui proiect (vezi pag. 5-6). 3. Realizează prima etapă a proiectului: argumentează necesitatea confecţionării articolului de port popular selectat, desenează schiţa grafică a articolului, croiul, plasarea motivelor ornamentale şi alege culorile respective. Meditaţi şi argumentaţi Comentaţi maxima: „Ori te poartă cum ţi-i vorba, ori vorbeşte cum ţi-i port