Doctrine social-politice

 Tulburările revoluţionare de la sfârş'tul sec. al XVIII-lea au provocat frica vârfurilor pentru poziţia lor în societate. Se căuta o fundamentare teoretică a orânduirii social-politice existente, deoarece vechile dogme, tot mai mult, erau combătute de cele liberale şi socialiste. c \ / r \ r a d c ♦ Ca re sunt trăsăturile caracteristice ale doctrinei conservatoare? ♦ Ci ne erau prom otorii liberalismului în statele europene? ♦ Ce valori prom ovau socialiştii? ♦ Ca re este menirea puterii politice într-un stat? Dispeceratul de afaceri". Liderul liberalilor englezi Gladstone, pe măgar, promovează reforma electorală, dar este împedicat de liderul conservatorilor Disraeli. Caricatură, 1866. Conservatorismul englez a fost diferit de cel din alte state europene, fiind mai receptiv la necesitatea reform elor. Astfel, în 1867, conservatorii conduşi de Disraeli au preluat iniţiativa de la liberali şi au înfăptuit reform a electorală, care reprezenta un mare pas înainte în dezvoltarea democraţiei. VOCABULAR ■ C onservatorism ■ Liberalism ■ Socialism ■ Anarhism ■ A narho-sindicalism • Conservatorismul R ăd ăcin ile co n se rv a to rism u lu i le găsim în lucrările lui E dm u n d B u rk e (1729-1797) şi J o se p h d e M a istre (1753-1821), care reieşeau din faptul că om ul n u este p e rfect şi de aceea n u poate in s ta u ra o o rânduire perfectă. Cu toate acestea, dacă el resp ectă tradiţiile sistem elor în care a u trăit m ai m ulte generaţii şi se îm pacă cu faptul că n u este nevoie de schim bări radicale, se poate ajunge la o arm onie socială. În centrul teoriei lui B urke se află p o stu latu l despre resp ectarea tradiţiilor, d ato rită cărora se m en ţin eau legităţile n atu ra le aprobate de secole. Se adm itea înfăp tu irea u n o r reform e, d ar acestea u rm a u s ă fie bin e cân tărite n u d u p ă rezultatele im ediate, ci d u p ă p erspectiva lor în d ep ărtată. Contele iezuit de M aistre a s ta t în opoziţie a tâ t faţă de Vechiul Regim, cât şi faţă de ideile Ilum inism ului. A dânc religios, d ar agresiv în afirm ări, el considera că om ul d u p ă n a tu ra sa din trad iţia biblică este păcătos şi n u este în stare să elaboreze ceva arm onios. Calea sp re isp ăşire el o vedea în păzirea principiilor m orale ale religiei, ia r în dom eniul politic p ro p u n ea crearea unei m onarhii europene în fru n te cu Papa, care este “to t tim pul conservator”. T ra n sp u n ere a în viaţă a teoriei conservatorism ului d u p ă 1815 este legată de num ele cancelarului A ustriei şi “prim -m inistrului reacţiei e u ro p e n e ”, K le m e n s von M e tte rn ic h (1773-1859). În concepţia sa, “liniştea ş i stabilitatea.” s u n t scopurile principale ale oricărui lider politic: “Punctul d e plecare, pentru mine, este nu libertatea, ci ordinea.”. El n u nega posibilitatea îndeplinirii u n o r reform e de su s. D ar orice reform ă o privea ca o cedare care destabilizează sistem ul existent. În m are p arte d ato rită lui, în 1815-1847, co n servatorism ul a dom inat a tâ t sfera doctrinelor oficiale, cât şi practica. • Li bera l ism u l Ca teorie social-politică, liberalism ul se bazează pe principiul libertăţii persoanei, activităţii econom ice şi organizării social-politice în a şa fel ca această libertate să fie cât m ai p u ţin restrân să. A ceasta era o ideologie a burgheziei in d u striale şi a altor proprietari, care, în secolul al XlX-lea, o cu p au poziţii medii şi dom inante în societate şi d isp u n eau de p u tere politică. R eprezentanţii de vază ai liberalism ului din sec. al XIX-lea a u fost Ierem ia B en th a m (1748-1832) şi B enjam in C o n sta n t (1767-1830). Ei au definit principiul de bază al liberalism ului: libertatea individului - condiţie principală de realizare a drepturilor vitale ale acestuia: dreptul la proprietate, libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a conştiinţei, accesul la reprezentare în conducerea politică etc. Liberalism ul economic şi social trium fă îm p reu n ă cu revoluţia industrială. El îşi are rădăcinile în ideile filosofilor englezi şi francezi din sec. al XVIII-lea. În prim a ju m ătate a sec. XIX, progresul economic rapid în Anglia şi în F ranţa confirmă ideile adepţilor liberalism ului pur. Pentru M area Britanie, acesta este A d a m Sm ith, întem eietorul şcolii liberalism ului, iar p en tru F ran ţa - Jean -B aptiste S a y ş.a. • 126 / Cap. V. Modernizarea statelor în anii 1850-1914 CURS Practica socială confirm a că arm onizarea activităţilor economice se realizează în m od sp o n tan în societatea u n d e om ul poate să se com porte condus de im pulsul in teresu lu i personal. D eoarece nicio forţă exterioară n u co n tracarează aceste efecte, legea cererii şi ofertei m enţine echilibrul în tre p ro ­ ducţie şi consum are. S tatul trebuie să n u intervină în v iaţa econom ică şi socială şi să se lim iteze la a fi u n “stat-p azn ic”, red u cân d u -şi funcţiile la s u ­ pravegherea m ecanism elor pieţei. Liberalism ul politic, afirm at în m odelul englez al m onarhiei parlam entare, se constituie în sec. al XVlll-lea p rin H abeas Corpus Act şi Declaraţia drepturilor. Ele echilibrau p u tere a su v eran u lu i cu cea a p arlam en tu lu i şi g aran tau resp ectarea drepturilor cetăţenilor. Regele răm ân ea şef al statu lu i, dar p u terea executivă reală se concentra în m âinile guvernului. P u terea legislativă a p a rţin ea p a rla ­ m entului bicam eral, alcătu it din Cam era Lorzilor cu m em bri nu m iţi de rege, cu drept de tran sm itere a titlului ereditar şi Camera Comunelor, cu deputaţi aleşi p rin vot cenzitar. Modelul francez al republicii dem ocratice îşi are rădăcinile în Declaraţia drepturilor omului ş i cetăţeanului. Idealurile liberale s-au im pus anevoios, F ran ţa revenind la regim uri m onarhice şi republicane. Acestea în să n u erau o reîntoarcere la Vechiul Regim, deoarece erau m onarhii constituante. Alte m odele politice din secolul al XlX-lea fie le rep etau pe cele liberale englez şi francez (Belgia, D anem arca, Suedia, Olanda), fie p ă s tra u s tru c ­ turile vechi ab so lu tiste şi in tro d u ceau foarte len t unele elem ente liberale (imperiile R us şi A ustriac, statele din E u ro p a de S u d şi de Sud-Est). I Identifică trăsăturile pozitive =i negative ale liberalismului =i ale conservatismului in anumite situaţii istorice concrete. Liberalismul Principiile de bază 1 Fiecare individ este primar în raport cu societatea si instituţiile ei. 1 Necesităţile si drepturile individuale sunt mai importante decât drepturile si interesele sociale colective. 1 Individualitatea fiecărui om este absolută si primară. Legăturile si asemănările între oameni sunt convenţionale si secunde. 1 Toate legile si valorile omul le creează singur. 1 Omul ca individ este liber, dar si responsabil de libertatea sa. La baza libertăţii personale stă proprietatea privată. Ideile politice 1 Fidelitate orânduirii politice parlamentare. 1 Atitudinea negativă faţă de prerogativele excesive ale statului. 1 Respectarea principiului separării puterilor în stat, a pluralismului politic si a supremaţiei legii. 1 Garantarea drepturilor si libertăţilor politice de bază, respectarea demnităţii umane a oricărui individ. 1 Extinderea practicilor democratice la nivel de stat si local. 1 Elitele sunt compatibile cu practicile democratice când există concurenţă între aceste elite. 1 Tendinţa spre compromis si consens pentru rezolvarea celor mai importante probleme politice. • Socialismul şi marxismul În tim p ce conservatorii şi liberalii se u n e a u p en tru ap ărarea intereselor lor sociale, unii intelectuali, m ajoritatea de origine burgheză, elaborează noi teorii şi proiecte care a r a te n u a viciile capitalism ului şi a r duce la o tran sfo rm are radicală a societăţii în baza principiilor echităţii sociale. Astfel a a p ă ru t teoria socialism ului. Până în 1848, cea mai m are parte a reprezentanţilor socialism ului fondează sistem e de concepţii care su n t cu totul diferite de realitatea de atunci şi care au o destinaţie prioritară doar p en tru viitor. Acesta este motivul pentru care num im doctrinele lor s o c ia lism u to p ic, având ca referinţă in su la imagin ară Utopia, descrisă de englezul T h om as Moore, (1516). Bazele doctrinei socialiste au fost puse de Sain t-S im on (1760-1825). Criticând viciile societăţii existente, el prognozează u n a nouă, a industriaşilor, în care toţi vor fi obligaţi să m uncească. În anii 1844­ 1847 filosoful germ an K a rl M arx şi adeptul să u F ried rich E n gels p u n bazele doctrinei m a rx iste, care a revoluţionizat în câţiva ani gândirea socialistă prin principiul luptei de clasă ca factor de progres în istorie. Ele a u fost expuse laconic în “Manifestul Partidului Comunist" (1848). Conform doctrinei m arxiste, odată cu in s ta u ­ ra rea societăţii com uniste, tre p ta t se va trece la colectivizarea m ijloacelor de p ro d u cţie şi rep rim area rezistenţei burgheziei de către “d ictatu ra proletariatului”. Mai apoi se p re su p u n ea că clasele şi statu l vor dispărea. Socialiştii de stân g a, în special bolşevicii în fru n te cu V la d im ir Lenin, considerau că trecerea de la capitalism la socialism este posibilă doar în u rm a unei revoluţii violente şi a instaurării d ictaturii pro letariatu lu i (terorii). Cei de dreapta, p rin tre care se rem arcă social-dem ocraţia germ an ă cond u să de K. K a u tsk i, erau de p ărerea că, în a n u ­ m ite condiţii, burghezia poate re n u n ţa la p u tere şi de aceea treb u ie de folosit toate m etodele legale. Conservatorismul Principiile de bază 1 Societatea este un sistem de norme, tradiţii, instituţii care au adânci rădăcini istorice. 1 Instituţiile existente si viabile sunt mai sigure decât unele scheme teoretice presupuse. 1 Orientarea de bază este autoritatea de stat. 1 Aprecierea pesimistă si sceptică a naturii omului si raţiunii lui. 1 Negarea perspectivei echităţii sociale între oameni. 1 Proprietatea privată - garanţia libertăţii persoanei si a ordinii sociale. Ideile politice ■ Tradiţiile determină existenţa socială a individului. ■ Ideea măreţiei naţionale. ■ Diferenţierea socială si concurenţa politică sunt inevitabile. ■ Refuz de amestec activ al politicului în viaţa socială. ■ Neglijarea parlamentarismului si a organelor eligibile. Doctrinele social-politice / 127 • | a |^ A p licarea conservatorism ului "Ar fi bine sa uitam de Enciclopedia /lu i Diderot/... §i sa ne întoarcem la vechile reguli şi principii care i-au facut pâna acum pe m onarhi sa fie m ari, iar popoarele fericite." E. Burke (autor care l-a inspirat pe M etternich în aplicarea conservatorismului) | b | ^ Despre g u v e rn a re "Eu com pletam ente sunt de acord cu afirm aţia: «Cel mai bun guvern e acel care guverneaza mai puţin» şi ai vrea ca aceasta sa fie cât mai repede °i cât mai sistematic. Daca se va îm plini [...] eu voi înainta lozinca: «Cel mai bun guvern e acel care nu guverneaza deloc» °i când oam enii vor fi pregatiţi, ei vor avea anum e aşa guverne." Ieremia Bentham | c | ^ D espre reg im şi g u v e rn a re "O m ul, fiind în mod necesar m embru al unei com unitaţi şi în m od necesar guvernat, voinţa sa nu con teaza în s ta b ilire a regim ului; caci din m om ent ce po po arele nu au posibilitatea alegerii şi suveranitatea rezulta direct din natura um a na , suveranii nu mai depind de graţia popoarelor; suveranitatea nu mai este rezultatul voinţei acestora, ci al societaţii înseşi [...]. Niciun suveran fârâ naţiune, nicio naţiune fara suveran. Aceasta datoreaza mai m ult suveranului decât suveranul naţiunii; caci ea îi datoreaza existenţa sociala şi toate bunurile care rezulta din ea." Joseph de Maistre | d | ^ D espre s u v eran itate "C ând se recunoaşte principiul suveranitaţii poporului, adica supremaţia voinţei generale asupra oricarei voinţe particulare, este necesar sa se înţeleaga bine natura acestui principiu şi sa i se determine corect întinderea [...]. Intr-o societate fondata pe suveranitatea poporului este sigur ca niciunui individ, niciunei clase nu-i aparţine dreptul de a-i supune pe ceilalţi voinţei sale particulare; dar este fals ca societatea în întregim e are asupra m em brilor o suveranitate fara lim ite." Benjamin Constant I Care erau valorile de bază promovate de reprezentanţii doctrinelor social-politice din sec. XIX? | E H o n o re -G a b rie l M ira b e a u (1 7 4 9 -1 7 9 1 ) A ris to c ra t de p ro v e ­ nienţa, o ra to r rem arcabil, la începutul revoluţiei a trecut de partea starii a IlI-a şi a fost c o n s id e ra t, pe buna dreptate, unul dintre liderii ei principali. Adept al m onarhiei constituante, el a fo rm ulat cel mai clar sarcinile Revoluţiei Franceze în prim a sa etapa. N a tu ra conflictului "N u exista niciun fel de schim bari în orânduirea sociala fara schimbari ale raporturilor de proprietate. In societate exista principalul conflict între oam eni care aduc folos şi produc, pe de o parte, paraziţi şi birocraţi, pe de alta parte." Saint-Simon | g [ ] D in "M a n ife s tu l P artid u lu i C om unist" Toate societăţile de pînâ acum s-au bazat [...] pe antagonismul dintre clasele asupritoare şi clasele asuprite. Dar pentru ca o clasâ sâ poatâ fi asupritâ, trebuie sâ i se asigure cel puţin condiţiile în care sâ-şi poatâ duce existenţa de rob. Iobagul a început sâ se ridice în perioada iobâgiei la starea de membru al obştei, dupâ cum micul burghez a început sâ se ridice la starea de burghez sub jugul absolutismului feudal. M uncitorul modern, dim potrivâ, în loc sâ se ridice o datâ cu progresul industriei, decade tot m ai adînc sub condiţiile propriei sale clase [...]. Din aceasta reiese limpede câ burghezia nu este în stare sâ râmînâ mai departe clasa dominantâ în societate şi sâ impunâ societâţii, ca lege regulatoare, condiţiile de viaţâ ale propriei ei clase. [...] Societatea nu m ai poate trâi sub dom inaţia burgheziei, adicâ existenţa burgheziei nu m ai este com patibilâ cu societatea. Condiţia esenţialâ pentru existenţa şi dom inaţia clasei burgheze este acumularea bogâţiei în mîinile unor particulari, form area şi sporirea capitalului; condiţia existenţei capitalului este munca salariatâ. [...]. Cu dezvoltarea m arii industrii, burgheziei îi fuge, aşadar, de sub picioare însâşi baza pe care ea produce şi-şi însuşeşte produsele. Ea produce, înainte de toate, pe proprii ei gropari. Karl M arx I Caracterizeaz[ condi\iile ce au favorizat apari\ia =i dezvoltarea ideologiilor socialiste =i marxiste. • 128 / Cap. V. Modernizarea statelor în anii 1850-1914 Anarhismul A narh ism ul (gr. anarchia- lipsă de putere) îşi are ră d ăcin ile în lu c ra re a sc riito ru lu i englez W. G otwin “Cercetări despre dreptatea politică” (1793), în care pentru prim a dată este înaintată lozinca “Societate fără stat”. Bazele noii teorii sociale au fost elaborate de francezul P.J. Proudhon (1808-1865) în lu crarea “Ce este proprietatea?”. R ăspunzând că “este u n furt”, autorul era adversar al marii proprietăţi capitaliste şi m ilita p en tru o societate unde va domina cea a micilor producători. Piedica principală p en tru atingerea acestu i ideal P roudhon o vedea în modificarea raporturilor de proprietate şi lichidarea organizării statale. Printre radicalii anarhişti s-a distins M. Bakunin, care argum enta necesitatea nimicirii a tot ce există în societatea capitalistă şi a “curăţării terenului” p en tru noua organizare a societăţii. Teroarea era proclam ată m etoda principală de atingere a acestui scop. Aripa m oderată şi m ai bine argum entată a anarhism ului era expusă în publicaţiile lui K ropotkin. La sfârşitul sec. al XlX-lea, anarhiştii radicali, excluşi din Internaţională şi prezenţi în grupuri m inoritare, extind tactica teroristă. Atentatele lor au fost îndreptate în prim ul rând asu p ra persoanelor politice de prim rang. Astfel, în anii 90 au fost ucişi preşedintele Franţei, Sadi Carnot, regele Italiei Umberto I, îm părăteasa Austriei, Elizabeta, iar în 1901 preşedintele S.U.A., McKinley. Cel de-al doilea curent, num it şi anarho-sindicalist, a u rm at convingerea lui Kropotkin că “u n edificiu construit de secole n u se distruge cu câteva kilograme de dinam ită”. Revizionismul. Constituirea socialdemocraţiei occidentale La s fâ rş itu l sec. al X lX -lea, E d u a rd B ernstein, u n apropiat a lui Engels, căruia acesta i-a lăsat moştenire arhiva sa şi a lui Marx, a făcut o amplă revizuire (de aici apare term enul revizionism) a teoriei marxiste, reieşind din noile condiţii istorice. El afirma că concluziile lui Marx referitor la criza inevitabilă a capitalism ului şi înrăutăţirea continuă a situaţiei proletariatului n u se co n firm ă de p ra c tic ă . D im potrivă, Eduard Bernstein proletariatul dispare ca m asă omogenă şi se stratifică social în dependenţă de nivelul de calificare. Cea mai m are parte a lui are o creştere salarială continuă. Ca urm are necesitatea luptei revoluţionare radicale n u mai este actuală. Berstein chem a la reforme, negând calea revoluţiilor şi vărsărilor de sânge. El scria: ”Democraţia este m odalitatea de atingere şi realizare a socialismului. Democraţia, în principiu, nim iceşte dom inaţia unei clase, chiar dacă iniţial n u este în stare să lichideze îm părţirea în clase. Democraţia este şcoala superioară a com prom isului”. Astfel la începutul sec. al XX-lea, din m ultitudinea de curente socialiste radicale, precum anarhism ul sau m arxism ul lui Lenin, s-a conturat u n u l p entru care idealurile dem ocratice n u erau străine. Berstein a intrat în istorie ca fondatorul acelei social-democraţii care, p ân ă în prezent, este u n a din principalele forţe politice ale Europei Occidentale. EVALUARE 1. E videnţiază ideile esenţiale ale doctrinelor social-politice din secolul al XIX-lea - în cep u tu l sec. XX. 2. A rgum entează din ce considerente conservatorism ul a dom inat prim a ju m ătate a secolului al XIX-lea, iar liberalism ul - cea de-a doua ju m ă ta te a lui. 3. Descrie principalele cauze ale apariţiei şi răsp ân d irii doctrinei socialiste. 4. M enţionează condiţiile ce a u favorizat ap ariţia an arh ism u lu i ca doctrină politică. 5. A nalizează evoluţia concepţiilor socialism ului de la apariţie p â n ă în prezent. 6. C om pară doctrinele din secolul al XIX-lea cu spectru l politic contem poran şi atribuie partidelor m ai m ari doctrinele respective. Realizează un tabel în care vei sintetiza numele liderilor politici mai importanţi din epoca modern[ =i ideile doctrinare promovate de ei. Mâna care va conduce lumea - o Mare Uniune [a sindicatelor]. (Revista „Solidarity”, 30 iunie 1917) Doctrinele social-pol