Regimurile politice în Europa

 Epoca modernă se caracterizează prin afirmarea individualităţii umane. Până la Primul Război Mondial majoritatea statelor europene au fost monarhii (cu câteva excepţii: Franţa în perioada republicilor, Portugalia, Elveţia), dar pe continentul american s-au instaurat republici (cu excepţia Braziliei). Regimul politic (autoritar sau democratic) nu depindea de forma de guvernământ (monarhică sau republicană), ci de raporturile de forţă în societate şi de tradiţiile politice locale. • Liberalism politic În a doua ju m ătate a secolului al XIXlea, în ţările industriale din E uropa se asistă la o adoptare progresivă a lib era lism u lu i p o litic °i econ om ic ca principii fundam entale de organizare a societăţii. Societatea liberală se baza pe egalitatea în faţa legii, toţi dispunând de acelea°i drepturi civile. A ceasta n u însem na °i excluderea diferenţelor sociale, a inegalităţii averilor °i a repartizării inegale a culturii. Mai m ulţi gânditori europeni, ca B en jam in C o n sta n t, A lex is d e T ocqu eville, Joh n S tu a r t Mill, au p u s bazele doctrinare ale liberalism ului politic. L ib era lism u l este o filosofie politică indivudualistă care-l plasează pe individul cetăţean d ea su p ra intereselor de grup, considerându-l superior colectivului sa u grupurilor sociale. D eoarece sta tu l este acela care rep rezin tă în treag a colectivitate, atunci principala problem ă a liberalism ului este ap ărarea drepturilor individului faţă de tendinţele au to ritare ale acestuia. S ep ararea şi echilibrul puterilor trebuie să fie consac rate p rin n i°te legi scrise (constituţie), m enite s ă sta b ile a sc ă clar atrib u ţiile sta tu lu i. P u te re a p u b lică (executivul) este obligată să sancţioneze orice ate n ta t la exercitarea iniţiativei libere a indivizilor, atribuţiile s ta tu ­ lui treb u in d să se red u că la m enţinerea ordinii publice, la secu ritatea n aţio n ală °i la colectarea impozitelor. Iată de ce u n principiu fundam ental al liberalism ului constă în descentralizarea adm inistraţiei publice, adică de rezolvarea problem elor com unitare trebuie să se ocupe re p re ze n ta n ţii (ale°ii) locali, °i n u centrul (guvernul). P uterea locală este d ată funcţionarilor specialişti, p en tru “Liberalism” versus “torism". Caricatura a reduce riscul incom petenţei °i populism ului. engleză de epocă Iniţial se dorea ca sta tu l să n u se am estece în relaţiile economice °i sociale, lăsân d totul pe m ân a iniţiativei private °i concurenţei (Adam Smith). În să problem ele sociale rezultate din prim a fază a revoluţiei in d u striale (situaţia m izerabilă a clasei m uncitoare) au im pus im plicarea statu lu i în dom eniul social °i economic (reducerea orelor °i îm b u n ătăţirea condiţiilor de m u n că pe cale legislativă). Liberalism ul a im pus separarea bisericii de stat, a favorizat em anciparea tu tu ro r m em brilor familiei (interzicerea m uncii m inorilor °i femeilor în condiţii nocive), em anciparea femeii pe plan social °i accepta în principiu divorţul, ca expresie a voinţei libere a indivizilor. Liberalism ul s-a identificat ca ideologie a clasei burgheze, care p rin principiile sale respingea aristocratism ul dom inant în epocă, d ar °i dem ocratism ul, din team a accesului la p u tere al m aselor. Sufragiul cenzitar p re su p u n ea accesul la p u tere al oam enilor re sponsabili, care a u o proprietate °i u n grad de in stru ire. Nu aveau d repturi civile femeile, deoarece se considera că su n t influenţabile din cauza sta tu tu lu i familial °i al bisericii. Tot din cauza riscului ridicat de in flu en ţă erau exclu°i de la vot servitorii, nevoia°ii °i fiii care stă te a u în ca sa părinţilor. Însă censul n u era u n u l restrictiv, deoarece se considera că, p en tru a prim i dreptul de vot, individul era stim u lat s ă se îm bogăţească sa u să acceadă la în v ăţătu ră. VOCABULAR ■ Regim politic ■ C ultura politica ■ Libertate individuala ■ Responsabilitate individuala ■ Egalitate în faţa legii EVOCARE ♦ Ce doctrine politice existau în Europa în secolul al XlX-lea? ♦ Prin ce se caracterizează liberalismul în politica? ♦ Ce obiective au partidele politice în cadrul unui stat? §29 • 130 / Cap. V. Modernizarea statelor în 1850-1914 CURS Societatea liberală, astfel, era u n a a banilor şi a instrucţiunii. Prin sistem ul cenzitar burghezia şi-a rezervat accesul la funcţiile publice, începând să separe conceptul de su v eran itate n aţio n ală de cel al suveranităţii populare. Sistem ul liberal a stip u ­ lat principalele libertăţi: lib ertatea de expresie, lib ertatea reuniunilor, a discuţiilor parlam entare, lib ertatea presei şi sistem ul electoral. Liberalism ul a tins să priveze biserica de m onopolul a su p ra învăţăm ântului, tra ta t ca u n u l din sim bolurile autorităţii în secolul al XlX-lea. R ăspând irea în v ăţăm ân tu lu i sec u n d ar şi u n iv ersitar a lărgit accesul la vot. F aţă de vechile regim uri, care erau imobile şi statice, societăţile liberale se aflau în perm an en tă m işcare, n e fin d în să egalitare. Ca u r ­ m are, ele a u fost înlocuite de regim uri democratice. • Regimurile democratice E litism ul p ro n u n ţa t al liberalism ului a trezit u n revirim ent al m işcărilo r d em o cratice (sufragiu u n iv ersa l, intervenţia statu lu i în reglem entarea raporturilor econom ice şi sociale). Din a c e a stă lu p tă ap are sistem ul d e m o c ra ţie i liberale. D em ocraţia p reia ideea libertăţilor fu n d am en ­ tale, d ar le extinde în m od vizibil. În prim ul rând, dem ocraţia este o d o c tr in ă e g a lita r is tă , care refuză orice discrim in ări de ordin politic, p ro ­ m ovând ideea u n u i sufragiu universal, indiferent de situ aţia econom ică, religie, sex. Alt principiu este acel al s u v e r a n ită ţii p o p u ­ la re , care se distinge de cel al suveranităţii n aţio ­ nale. S tatul-naţiune era perceput ca o reprezentare politică a unei elite politice alese pe baze cenzitare. S u v eran itatea p o p u lară în sem n a că su v eran este în treg poporul. A ceasta era diferen ţiată de cea naţională, iar dreptul de vot era acordat tutu ro r, ad o p tân d u -se principiul că toţi cetăţenii s u n t eligibili. C andidatul, în schim b, treb u ia să-şi asu m e cheltuielile unei ca m p a n ii e le c to ra le . Astfel, m ai m ulte state a u ren u n ţa t la ideea care leagă alegerile de gradul de in stru cţiu n e (Franţa, Anglia). De aceea, faţă de liberalism un d e libertăţile erau g aran tate doar celor care aveau capacităţi econom ice şi intelectuale, dem ocraţia proclam ă dreptu ri egale tu tu ro r, inclusiv m aselor populare. E g a lita te a s o c ia lă e ste o a ltă p re o cu p are definitorie a dem ocraţiei. Proclam area form ală a libertăţilor devenea insuficientă, im p u n ân d u -se crearea u n o r m ecanism e eficiente p e n tru ex ercitarea acestora. lm plicarea statu lu i în problem ele sociale devine necesară, prin crearea unei legislaţii ce-i sprijină pe nevoiaşi (pensii, indem nizaţii de şomaj etc.). D ar şi m em brii societăţii treb u iau să-şi asu m e an u m ite responsabilităţi - cei care aveau p rea m ult treb u iau s ă se îm p artă cu cei care n u aveau nim ic, d ar fără violarea d reptului la proprietate, m ai ales p rin b in e fa ce re . Prom otoare a ideilor dem ocratice în secolul al XlX-lea a fost c la s a d e m ijloc. Lărgirea secto ru ­ lui terţiar în sem n a creşterea ponderii u n ei clase sociale in stru ite şi cu o situ aţie econom ică b u n ă (salariaţii). Ei doreau accederea la viaţa politică p rin ad m itere a la vot. Ţ ărăn im ea tre c e a şi ea p rin tr-u n proces de transform are, prim ind acces la învăţăm ânt, fapt care o în d ep ărta to t m ai m u lt de stru ctu rile ru rale tradiţionale ce o legau de nobilii locali şi de preoţi. C lasa m uncitoare era cea m ai refractară idealurilor dem ocratice din cauza decalajului resim ţit faţă de clasa de mijloc, fiind atrasă, în m are parte, de m işcările antidem ocratice (socialism ul, anarho-sindicalism ul, naţionalism ul). D ezv o ltarea d em o craţiei în seco lu l al XlXlea a fost d eterm in ată de progresele sistem ului partidelor (apariţia p artid u lu i de tip m odern, de m asă a în cu rajat accesul în politică), ră sp ân d irea în v ă ţă m â n tu lu i (obligativitatea în v ă ţă m â n tu lu i prim ar, apoi secu n d ar şi generalizarea celui u n iversitar), a mijloacelor de inform are (ziare, reviste), egalizarea serviciului m ilitar obligatoriu (inoculează indivizilor sen tim en tu l ap arten en ţei n aţio ­ nale, fiind şi u n elem ent al prom ovării sociale), egalizarea sarcinilor fiscale (im pozitarea generală şi im pozitul pe venituri a u u ş u ra t datoriile statu lu i şi a u eliberat m ijloace p e n tru proiectele sociale). Ca rezultat, dem ocratizarea s-a im p u s în to ate aspectele societăţii, m odificând întreaga s tru c tu ră a civilizaţiei europene. • Regimurile autoritare Progresele dem ocraţiei şi răsp ân d irea regim urilor dem ocratice n u a d u s la dispariţia regim urilor autoritare, u n u l dintre cele m ai odioase dintre acestea fiind m enţin p rin in term ediul violenţei. M ajorita te a m işcărilor au - to ritariste s u n t an tipopulare, demagogice şi anti-elitiste. „Separarea puterilor” şi sistemul judecătoresc în Rusia. Caricatură de epocă, 1850 în Im periul Rusiei. În general, acestea s u n t nişte regim uri care ignoră principiul separării puterilor în stat. C hiar dacă la nivel declarativ ele respectă d em o craţia şi form ele co n stitu ţio n ale, p recu m im periile A ustriac şi G erm an, în realitate acestea s u n t ignorate şi n u s u n t funcţionale. Regim urile dictatoriale s u n t acele care subordonează voinţa m ajo rităţii u n e i m in o rită ţi (grup social s a u oligarhic) şi de obicei se obţin şi se Regimurile politice în Europa / 131 • DOSAR B en jam in Constant (1 7 6 7 -1 8 3 0 ) S c riito r şi om p o litic fra n ce z, una d in tre m a rile figuri liberale ale tuturor tim ­ purilor. O pe ra sa e vastă şi tratează toate tem ele m ajore ale filozofiei politice liberale: e g a lita te a fo rm a lă , lib e r ­ tatea, opoziţia com erţ-război, g u ve rn a re a re p re ze n ta tivă , neutralitatea puterii, separaţia s ta t-s o c ie ta te , s u p re m a ţia ideilor. Problem a princip ală pe o care o dezbate în operele sale este raportul dintre individ şi stat. Deoarece individul este protejat atât de stat, cât şi de mase, este necesar să se găsească nişte m ecanisme instituţionale destinate să se opună acestui pericol dublu. Constant scria: "Tim p de 40 de ani am apărat acelaşi principiu: libertatea în toate, în religie, în literatură, în filosofie, în industrie, în politică; sub libertăţi înţeleg trium ful individualităţii atât asupra autorităţii care doreşte să guverneze despotic, cât şi asupra maselor, care-şi reclam ă dreptul de a aservi m inoritatea m ajorităţii". Pentru Constant există două m odele ale libertăţii: antic şi m odern. Cel antic provenea din dem ocraţia directă, şi era unul de natură colectivă, care subjuga com plet individul autorităţii în ansam blu. („Pentru antici, individul este suveran în afacerile publice, dar este sclav în relaţiile private.") Idealul m odern al libertăţii constă în garantarea intereselor private ale cetăţeanului. I ^ A p a riţia p a rtid e lo r lib e ra le în Europa Anglia - partidul w igilor (1670-1682), pe baza căruia, la m ijlocul sec. al XlX-lea, s-a creat Partidul Liberal Belgia - Partidul Liberal (1820) Spania - Partidul „M oderados" (1820-1823) Portugalia - „constituţionaliştii" (1830) şi „septem briştii" (1836) O landa - Partidul Liberal (1839) Italia - aripa liberală a partidului „Risorgim ento" (mijlocul sec. al XlX-lea) Austro-Ungaria - Partidul Liberal-Constituţional (mijlocul sec. al XlX-lea) Serbia - Clubul Liberal (m ijlocul sec. al XlX-lea) Germ ania - Uniunea N aţional Liberală (1859) România - Partidul Naţional Liberal (1866) I Ce condiţii asigură libertate individului intr-o societate democratică? Pot oare ele fi realizate intr-o societate cu regim autoritar? Argum entează-ţi răspunsul in baza unei ţări. Esenţa lib e ralism u lu i "Sunt liberal, pentru că sunt sceptic în privinţa tuturor lucrurilor omeneşti, sunt sceptic cu privire la eul nostru colectiv, pentru că, în ochii mei, nu există niciun fel de instituţii, persoane sau concepte care să fie sacrosante sau deasupra criticii, pentru că în gândirea om ului nu recunosc niciun fel de obligaţii sau tabuuri. Pentru mine, liberalismul este, înainte de toate, un stil: lumesc, civilizat, personal, ironic." G. Konrad D espre m e n ire a le g ilo r "M enirea legilor nu este de a veghea corectitudinea o p in iilo r p e rs o n a le , ci să c o n trib u ie la s ig u ra n ţa şi securitatea com unităţii şi ale b u n u rilo r şi in te grită ţii personale ale fiecărui cetăţean. Liberalism ul pune accent pe to le ra n ţă şi p lu ra lis m , lim ita re a pu te rii p o litice şi separarea pu terilor în stat, libertatea individuală şi p ro ­ prietatea privată, unicitatea şi inviolabilitatea individului, drepturi individuale şi a u ­ tonom ie personală. Se atrage atenţia asupra distincţiei dintre sfera privată şi cea publică. Statul nu are drepturi să intre în prim a." John Locke I Determină care era raportul dintre manifestarea libertăţii =i respectarea legilor in concepţiile gânditorilor din epoca modernă. I Care a fost raportul dintre individ şi colectivitate in epoca modernă? Cum se realizează această interacţiune in societatea contemporană? I ^ ^ D espre lib e rta te „Societatea poate aduce singură, şi aduce efectiv, la îndeplinire propriile-i hotărâri; iar dacă ea emite hotărâri greşite, în locul celor corecte, sau dacă hotărăşte acolo unde n-ar trebui să se amestece, ea exercită o tiranie socială mai înspăim ântătoare decât multe alte feluri de opresiune politică [...]. De aceea, protecţia îm potriva tiraniei m agistraţilor nu este de ajuns; este nevoie, de asemenea, de protecţie îm potriva tiraniei atitudinii şi opiniei dom inante; îm potriva tendinţei societăţii de a im pune, prin alte mijloace decât pedeapsa civilă, propriile sale idei şi practici ca reguli de conduită obligatorii chiar şi pentru cei care le aprobă [...]. Există o lim ită dincolo de care im ixtiunea opiniei publice în sfera de independenţă a individului nu mai este legitim ă." John Stuart M ill Din ce cauză liberalii pledau pentru limitarea rolului statului in societate, in special in domeniul privat? • 132 / Cap. V. Modernizarea statelor în 1850-1914 STUDIU DE CAZ EVALUARE Regimul liberal şi cultura politica D upă revoluţiile de la 1848 liberalism ul se im p u n e în m ajo rita te a ţărilo r eu ro p en e occidentale ca o c u ltu r ă p o litic ă d o m in a n tă . A ceste regim uri politice a u d rep t scop a p ă ra re a libertăţilor fundam entale ale om ului. În practică aceasta însem na că guvernele treb u iau să-şi re strân g ă sarcin a doar la protecţia cetăţenilor şi s ă fie co n tro late din s trâ n s de alte ra m u ri ale puterii, p rin tr-u n sistem de echilibru (separarea puterilor). De aceea, m ajoritatea statelor ad o p tă s is te m u l p a r la m e n ta r, care era fondat pe recu n o aşterea principiului suveranităţii naţionale (populare) şi care activa p rin reprezentanţi, aleşi din rân d u l un ei elite in stru ite şi în stărite (censul). În general se ad o p ta sistem ul bicam eral, p en tru a n u perm ite p arlam en tu lu i să-şi concentreze to ată p u terea. Executivul era responsabil în faţa acestei asam blei reprezentative a naţiunii. Principiul liberal al s e p a r ă r ii p u te r ilo r în s ta t a fost in tro d u s în SUA de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, apoi în M area B ritanie în anii 1830 şi în F ran ţa în tim pul celui de-al Doilea Im periu şi al celei de-a T reia Republici. Indici de liberalizare în Europa, SUA şi Japonia Consti- Sufragiul Sufra- Elim inarea Statul tu ţiile universal giul discrim inărilor statului masculin fem inin civile 1791, 1830, 1848 Franţa 1848, 1852, 1852 1944 1791 1875, 1946 1870 Polonia 1791, 1815, 1921 1918 1919 1921 Spania 1812 1890 1933 Olanda 1814 1896 1946 1796 Portugalia 1821 1910 1976 Belgia 1831 1893 1948 1831 Grecia 1844 1864 1952 1830 Elveţia 1848 1848 1874 1971 1866 Italia 1861 1912 1945 1945 Austria 1849 1907 1918 Ungaria 1867 1907 1918 1867 Prusia 1850 1850 1812 Germ ania 1871 1871 1919 1871 România 1866 1918 1939 1919-1923 Marea Britanie Nu are constituţie scrisă 1884 1928 1871 Irlanda 1922 1922 1946 Iugoslavia 1921 1921 1946 SUA 1787 1870 1920 1865 Japonia 1889 1946 1926 1945 1. Identifică su rsele puterii în societate. 2. M enţionează rolul tra n s ­ form ărilor economice cu ltu rale în afirm area egalităţii sociale dintre m em brii societăţii. 3. C om pară regim ul politic existent în diferite sta te europene din epoca m odernă şi identifică asem ăn ări cu cel din sta tu l n o stru . 4. A preciază activitatea regim urilor politice din SUA, Anglia şi F ranţa. C are guverne, în opinia ta, a u im plem entat m ai reu şit principiile liberale şi dem ocratice declarate? 5. D escrie factorii care au d eterm inat procesul de dem ocratizare în epoca m odernă. C are factori influenţează procesele de dem ocratizare a societăţii în sta tu l n o stru la etap a actu ală? 6. Explică de ce în secolele XVIII-XIX, în u n ele state s-a u d esfăşu rat m ai m ulte revoluţii (Franţa), iar în altele practic a u lipsit (Anglia). 7. Precizează influenţa în tim p şi sp aţiu a culturii politice a u n o r state a su p ra proceselor dem ocratice. I Analizează tabelul şi formulează o concluzie despre procesul de liberalizare a societăţii în diferite state, luând în considera\ ie: adoptarea Constituţiei; sufragiul masculin şi feminin; eliminarea discriminărilor civile. Regimurile politice în E