Europa în epoca napoleoniana

 Anii Consulatului şi Primului Imperiu Francez (1799-1804) mai poartă şi denumirea de epoca napoleoniană. Dictatura lui Bonaparte, apărând interesele burgheziei ş ale noii elite militare, avea menirea de a preîntâmpina restabilirea Vechiului Regim ş de a continua politica expansionistă a Franţei în Europa. Războaiele napoleoniene au determinat schimbări esenţiale în viaţa multor popoare. In anii 1809-1811, imensul Imperiu Francez se afla în plină putere. Prin acţiunile sale Napoleon a consolidat statul francez, impunând un ritm accelerat procesului de modernizare a Franţei. Cu forţa armelor modernizarea a fost impusă şi altor state din Europa Occidentală. Aşa cum imperiile nu sunt veşnice, după o perioadă de dezvoltare, Imperiul Francez a mers spre declin ş în anul 1815 a luat sfârşit. EVOCARE ♦ Cum s-a dezvoltat Franţa în perioada Consulatului? ♦ Care a fost esenţa regim ului bonapartist? ♦ Care au fost cauzele ascensiunii Im periului Francez? Jurământul magistraţilor depus Primului Consul, 25 decembrie 1799. Tablou de Auguste Couderc VOCABULAR ■ Plebiscit ■ C od de legi ■ C onsulat ■ Im periu ■ Blocada continentala ■ Bonapartism ■ C oaliţie antifranceza ■ Abdicare ■ Restaurare • Franţa în perioada Consulatului Lovitura de sta t din 18 brum ar a av u t ca u rm a re in sta u ra re a în F ran ţa a u n ei dictaturi su b form a C onsulatului. C o n stitu ţia an u lu i al VlII-lea (1799) în ­ credinţa p u tere a de s ta t la trei consuli aleşi p en tru u n term en de 10 ani. Prim ul dintre ei, Napoleon Bonaparte, avea prerogative reale, iar ceilalţi doi - consultative. Form al, s-a p ă stra t dreptul de vot p e n tru toţi b ărb aţii de la v â rsta de 21 de ani, dar ei alegeau doar notabilii. Din rân d u l acesto ra prim ul consul n u m ea deputaţii cam erelor legislative. S -au in stitu it 12 m inistere, care stă te a u în fru n tea u n u i p u tern ic a p a ra t centralizat. C o n stitu ţia a fost s u p u să u n u i plebiscit. Peste 3 m ilioane de francezi a u votat pro şi doar circa 1500 contra. C onsolidându-şi p u tere a în tr-u n răstim p scu rt, N apoleon în ­ treprinde cea de-a do u a cam panie în Italia, u rm ărin d scopul de a restabili au to ritatea franceză şi de a distruge a Il-a coaliţie. Francezii a u trec u t Alpii pe u n tra se u greu accesibil p rin trecăto area SaintB ernard şi a u ieşit în spatele austriecilor. Fiind în inferioritate n u m erică şi având de 6 ori m ai p u ţin e tu n u ri, ei a u re p u rta t o victorie im p u n ăto are în bătălia de la Marengo (14 iul. 1800). Conform T ratatului de pace de la Luneville (1801), A ustria a recu n o scu t anexările anterioare ale F ranţei şi rolul ei de arb itru n eco n testat în Italia. Anglia, sin g u ra din coaliţie care m ai p u tea opune rezistenţă, de asem enea a preferat pacea. Victoriile obţinute de Napoleon îm potriva duşm anilor externi i-au consolidat p u terea. În 1802 el s-a proclam at consul pe viaţă cu dreptul de a-şi desem na succesorul, iar în 1804 îm părat. • Codurile lui Napoleon Scopul n oului regim politic era valorificarea practică a u n o r realizări ale revoluţiei şi consolidarea dom inaţiei burgheziei. A ceastă dictatură, stab ilită prin reducerea trep tată a rolului structurilor parlam entare, avea u n caracter ierarhic şi strict centralizat. Bazele legislative ale noii F ran ţe Napoleon le-a fixat în Codul civil (1804), cu n o scu t su b num ele Codul lui Napoleon - m arele docum ent al d reptului care a in flu en ţat întreaga legislaţie m odernă europeană. El a legiferat realizările revoluţiei: egalitatea în faţa legii, to leran ţa religioasă, abolirea privilegiilor, inviolabilitatea proprietăţii etc. În 1808 şi 1811 a u fost adoptate codurile comercial şi penal, care reglem entau relaţiile econom ice şi prevedeau asp re pedepse p en tru a ten ta re la proprietatea privată. G uvernarea lui Napoleon a fost şi o perioadă de av ân t economic. Revoluţia in d u strială a lu a t ritm uri rapide. Indici considerabili de creştere a în reg istrat in d u stria textilă şi m etalurgică. Cu peste 1 /3 a crescu t volum ul com erţului extern. Au fost ordonate finanţele prin înfiinţarea Băncii Franţei. În politica socială, b o n ap artism u l a m anevrat abil în tre diferite categorii şi a reu şit să-şi asigure u n spijin larg în rân d u rile poporu64 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă CURS lui francez. M ajo ritatea em ig ran ţilo r nobili a u fost am n istiaţi şi s-a u reîntors în F ran ţa. Au fost recu n o scu te vechile titluri nobiliare şi au fost în ­ nobilate p en tru m erite deosebite m ulte persoane. În v ăţăm ân tu l a fost s u p u s u n ei centralizări stricte şi u n u i control riguros din p arte a statu lu i. El avea m enirea „de a educa cetăţeni devotaţi credinţei., împăratului. patriei ş i fam iliei’. F aţă de alte sistem e de învăţăm ânt, cel in stitu it de Napoleon era m ai progresist şi a servit m ai apoi ca m odel p en tru alte state. L ibertatea presei a suferit re strângeri considerabile. Din 73 de ziare 60 a u fost închise, fiind in s ta u ra tă o strictă cenzură a su p ra presei, editării cărţilor etc. U na din direcţiile im portante ale politicii interne era m enţinerea şi în zestrarea arm atei franceze la cel m ai în alt nivel. D upă organizare, dotare, ta c ­ tică şi conducere strategică, ea era n e t su p erio ară tu tu ro r arm atelor europene. • Ascensiunea Imperiului Francez La 18 m ai 1 8 0 4 S en atu l l-a proclam at pe Napoleon B onaparte îm p ărat al francezilor, iar la 2 decem brie el s-a încoronat solem n. P roclam area im periului în să n u a în sem n at reîn to arcerea la Vechiul Regim. D u p ă în co ro n are, N apoleon p re g ătea in te r - venţia în Anglia, dar su p rem aţia m aritim ă engleză şi form area un ei noi coaliţii antifranceze angloau stro -ru se a u d u s la am ân area acestor planuri. În b ătălia de la T ra fa lg a r (21 octom brie 1805), flota engleză su b com anda am iralului Nelson a d istru s flota franco-spaniolă, asig u rân d pe viitor in d ep en d en ţa Marii Britanii. Pe u sca t victoria era de p artea francezilor. La 2 dec. 1 8 0 5 , la u n an de la aniversarea încoronării lui Napoleon, a av u t loc b ătălia de la A u s te r litz („bătălia celor trei îm p ăraţi”). A fost u n a din cele m ai m ari victorii m ilitare ale lui Napoleon. A rm atele ru so -au striece ale îm păraţilor A lexandru I şi Francisc al Il-lea a u suferit o înfrângere catastro ­ fală, pierzând peste 15.000 de m orţi şi 20.000 de prizonieri. Francezii p ierd u ră doar 7 000 de soldaţi. Conform T ratatu lu i de pace de la Presburg, H absburgii a u p ierd u t Veneţia şi D alm aţia. Îm păratul francez a în cep u t croirea hotarelor d u p ă b u n u l să u plac. În 1806, din 16 sta te germ ane el a creat C o n fed era ţia R inului, al cărei protector a devenit. Pe tro n u rile O landei şi Neapolelui a u fost aşezaţi fraţii săi. Anglia şi R usia a u co n tin u at să se opună, constitu in d cea de-a IV-a coaliţie, la care a u ad erat P ru sia şi Suedia. La 14 oct. 1 8 0 6 , în două bătălii în aceeaşi zi, de la J e n a şi A uerstadt, conduse de Napoleon şi m areşalu l D avous, a fost d istru să întreaga a rm a tă a Prusiei. Francezii n u a u m ai Bătălia de la Trafalgar, 1805. Tablou de Nicholas Pocock în tâln it nicio rezistenţă şi, în tim p de 2 săptăm âni, a u su p u s cea m ai m are parte a ţării, in trâ n d trium fător în Berlin. În capitala Prusiei, Napoleon a sem n at în 1 8 0 6 u n decret despre b lo c a d a c o n tin e n ta lă prin care declara Insulele B ritanice şi coloniile lor în stare de blocadă şi interzicea tu tu ro r teritoriilor su p u se F ranţei s ă facă com erţ cu ele. Anglia a ră sp u n s cu co n trab lo cad a şi in stitu ire a controlului a s u p ra com erţului m aritim al ţărilor neu tre. În ia rn a şi v ara an u lu i 1 8 0 7 a fost învinse şi arm atele Rusiei în bătăliile de la E ylau şi Friedland. D u p ă ce s-a u în tâln it la T ilzit, Napoleon şi A lexandru I din d u şm an i s-a u tran sfo rm at în aliaţi. R usia recu n o ştea to ate cuceririle franceze în E u ro p a în schim bul libertăţii acţiunilor sale în B alcani şi Suedia. Prin m ijlocirea lui A lexandru I a fost sem n at tra ta tu l de pace cu Prusia, care a fost lipsită de u n ele teritorii. Pe contul acesto ra s-a u form at R egatul W estfalia, în fru n te cu u n frate al lui Napoleon, şi D ucatul Varşoviei, condus de regele Saxoniei. Schim bările teritoriale a u co n tin u at şi în Vest. În 1807, su b pretextul n erespectării prevederilor blocadei, trupele franceze, în alian ţă cu cele sp an iole, a u ocupat Portugalia. În u rm ăto ru l an, regele Spaniei, fiind a tra s în tr-o cursă, a fost im pus să abdice în favoarea fratelui lui Napoleon, Jo sep h . Profitând de greutăţile lui Napoleon pe P eninsula Pirineică, u n d e acesta trim ise 300.000 de soldaţi, Napoleon la Austerlitz, 1805 Tablou de Frangois Gerard Europa în epoca napoleoniană / 65 CURS Anglia şi A ustria a u organizat cea de-a V-a coaliţie antifranceză. S o arta războiului a h o tărât-o b ătălia de la W agram (iulie 1809). Francezii iarăşi a u ad u s o înfrângere d istrugătoare austriecilor. • Apogeul imperiului napoleonian F ran ţa, re a d u s ă la „hotarele sale n a tu ra le ” (Rinul, Alpii şi Pirineii), stăp ân e a Regatul Italiei, P eninsula Iberică, C onfederaţia Rinului, Neapolul, Elveţia, D ucatul Varşoviei, Provinciile Ilirice etc. R usia îi era aliată, iar P ru sia şi A ustria, în m are parte, depindeau de Napoleon şi erau obligate să-i p u n ă la dispoziţie arm atele. D oar Angliei n u i-au fost ştirbite atribuţiile şi interesele statale. N em aiîntâlnind nicio rezistenţă, Napoleon contin u a croirea hotarelor după b u n u l său plac. Triestul, Croaţia, C arintia şi alte teritorii lu ate de la A ustria, îm preună cu D alm aţia, s-au declarat Provincii Ilirice ale Franţei. Papa a fost dus forţat în F ranţa, Rom a fiind declarat oraş al Im periului Francez. În 1810 F ranţa a anexat Olanda, iar în 1811 - regiunile germ ane de pe litoralul Mării Nordice. • Impactul dominaţiei franceze asupra popoarelor europene Im periul F ran cez îngloba şi dom ina m ulte popoare, care se aflau la diferite nivele de dezvoltare social-econom ică. Indiferent de acestea, cuceririle franceze peste tot a u fost u rm a te de reform e în spiritul revoluţiei: abolirea drepturilor feudale, egalitate civilă, lib ertate individuală etc. Iniţial, elitele naţionale locale, în m are parte, a u sa lu ta t acţiunile lui B onaparte. D ar cu tim pul, o cupaţia m ilitară pe term en lung, im pozitele şi recrutările, în teţirea exploatării au d u s la n a şterea rezistenţei în d rep tate îm potriva dom inaţiei franceze. G erm anii, italienii şi m ai ales spaniolii to t m ai des se răscu lau . C u to ate că d u p ă pro p riile afirm ări, N apoleon u rm ă re a scopul „aglomerării ş i concentrării popoarelor” şi de a constitui o E uropă unită, el n u a întreprins acţiuni de unificare naţională. Stabilirea frontierelor se făcea în dependenţă de conju n ctu ra politică sau chiar de am biţiile personale, fără a ţine cont de principiile naţionale. • Declinul şi câderea Primului Imperiu A m biţiile lui N apoleon de a n u m ai îm p ărţi dom inaţia cu alţi m onarhi, ci de a stăp ân i totul singur, p recum şi divergenţele referitor la zonele de in flu en ţă a u p ro d u s ru p tu ra dintre F ran ţa şi R usia. În iunie 1 8 1 2 , „marea arm ată” a lui N apoleon, în n u m ă r de p este 500.000 de soldaţi, a trecu t râu l Neman. Încercarea de a zdrobi arm atele ru se pe fiecare în parte, în regiunile de hotar, a eşu at. C om anda arm atelor ru se a fost p relu ată de K utuzov, care s-a retras organizat. Cea m ai m are b ătălie din cadrul cam paniei s-a d at la B orodino, la 110 km vest de Moscova. D upă 14 ore de lupte, soldate cu m oartea a peste 90.000 de soldaţi din am bele părţi, ruşii iar s-a u retras şi a u p ă răsit M oscova. Kutuzov, în tre tim p, a refăcut arm ata. A propierea gerurilor şi lipsa de alim ente l-au decis pe Napoleon să se retragă, d ar retragerea s-a tran sfo rm at în tr-u n dezastru. Îm păratul a p ă răsit arm ata, care a suferit o ultim ă înfrângere la trecerea râu lu i B erezin a, şi s-a reîntors la Paris. Din „m area arEUROPA ÎN PERIOADA CONSULATULUI ŞI PRIMULUI IMPERIU FRANCEZ (1789-1812) Franţa în 1799 Teritorii anexate de Franţa în 1799-1811 (cu indicarea anului anex[rii) |___j Statele dependente de Fran\a Teritorii anexate de Imperiul Rusiei ]n anii 1800-1812 Lupte de rezisten\[ ]mpotriva dominatei franceze aaa Blocada continental[ x B [t[lii mai importante Localizează pe hartă direcţiile politicii externe ale Franţei în epoca napoleoniană. Indică, pe harta de contur, bătăliile importante =i anii în care au avut loc. 66 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă CURS m a tă ” au Ieşit din R usia doar 20-30.000 de ostaşi. La în cep u tu l an u lu i 1 8 1 3 arm atele ru se au trec u t pe teritoriul Prusiei. A ceasta s-a ală tu ra t R usiei şi, îm p reu n ă cu Anglia şi alte state, au form at cea de a Vl-a coaliţie antifranceză. A ustria iniţial a ocupat o poziţie n eu tră. La 16-19 oct. 1 8 1 4 a avut loc b ă tă lia d e la L e ip zig („bătălia N aţiunilor”). A fost cea m ai m are confruntare a epocii, la care au lu at p arte peste 500.000 de soldaţi din am bele părţi, originari din m ajoritatea ţărilor europene. Pe câm pul de lu p tă au răm as peste 100.000 de m orţi şi răniţi, circa 55 000 din rândul trupelor napoleoniene. Francezii, înfrânţi d ar n u distruşi, s-au retras d u p ă Rin. La în cep u tu l an u lu i 1814, Napoleon a obţinut în c ă ş a s e victorii, c o n sid e râ n d „că a în c ă lţa t cizm ele italien e”, d ar ac estea a u fost ultim ele. Franţa, care p u rtase războaie tim p de două decenii, n u m ai era în stare s ă o p u n ă rezistenţă, cu toate că era co n d u să de cel m ai ta len tat com andant de oşti pe care l-a av u t vreodată. La 30 m artie, profitând de trăd a rea u n o r generali şi politicieni francezi, arm atele aliaţilor, în n u m ă r de 100.000, s-au apropiat de Paris. Napoleon, care a fost ocolit, s-a grăbit spre capitală, d ar a întârziat. La 31 m artie trupele aliate a u in tra t în Paris. D isperat de faptul că francezii n u m ai opun rezisten ţă şi de trăd a rea u n o r m ari dem nitari, la in siste n ţa generalilor, Napoleon a abdicat în favoarea feciorului său. D u p ă in tra re a aliaţilo r în cap itală, rege al F ran ţei a fost p ro clam at L u d o vic a l XVIII-lea, fratele regelui decapitat. Napoleon, p ăstrân d u -i-se onorurile, a fost exilat pe in su la Elba. Prin „Carta din 1814”, docum ent care fixa în linii m ajore n o u a o rân d u ire politică, F ra n ţa a devenit m o n a rh ie c o n s titu ţio n a lă , care recu n o ştea nu m ero asele schim bări din perioada revoluţiei şi a im periului. Între tim p, Napoleon a p ărăsit E lba şi a deb a rc a t cu p este 1000 de soldaţi în su d u l F ranţei. L ansând u n apel către popor, el, fă ră obstacole, a aju n s la Paris şi s-a proclam at stăp ân al Franţei. Speriaţi, aliaţii a u făcut com prom ise reciproce şi au form at u ltim a coaliţie antifranceză, care a h o tă râ t definitiv so arta lui Napoleon. La 1 8 iu n ie 1 8 1 5 a av u t loc bătălia decisivă a epocii napoleoniene - la W aterloo. D u p ă în frân g ere N apoleon a fost im p u s s ă abdice p en tru a doua o ară în favoarea feciorului său , iar el a fost exilat pe ins. Sf. Elena, u n d e a m u rit în 1 8 2 1 . • Congresul de la Viena D upă prim a abdicare a lui Napoleon, în capitala A ustriei s-au în tru n it 216 delegaţi ai tu tu ro r p u ­ terilor europene, cu excepţia Im periului O tom an. Rolul determ inant l-au avut reprezentanţii m arilor Bătălia de la Waterloo. Generalul englez Hill imploră ultimele rămăşiţe ale Gărzii imperiale franceze să se predea. Tablou de R. Hillingford p uteri biruitoare: R u sia (Alexandru I), A n g lia (lordul Castlereagh), A u stria (cancelarul M etternich), P ru sia (Frederic-W ilhelm al IlI-lea). Prin A ctu l f in a l (9 iun. 1815), F ran ţa a fost re a d u să la hotarele de p â n ă la 1792, la tro n u l ei fiind ridicaţi B ourbon ii în conform itate cu prevederile „Cartei din 1814”. Anglia şi-a reconfirm at anexările coloniale pe contul F ranţei, O landei şi Spaniei, din tim pul Revoluţiei Franceze şi al ră zboaielor napoleoniene. R usia a confirm at anexarea F in la n d ei (1809) şi a an ex at cea m ai m are p arte a D u ca tu lu i V arşoviei. S -a legiferat fărâm iţarea politică a G erm aniei în 34 de m onarhii şi 4 oraşe libere. Italia, de asem enea, răm ân ea fărâm iţată în 7 sta te . A u stria şi-a re fă c u t h o tare le d u p ă pierderile teritoriale de la în cep u tu l secolului şi a an ex at şi rean ex at D alm aţia, Lom bardia, Veneţia şi G aliţia de E st. Belgia a fost an ex ată la O landa, form ând Regatul Ţărilor de Jo s, care includea şi Luxem burgul. Norvegia a fost lu a tă de la D anem arca şi tran sm isă Suediei. Elveţia şi-a redobândit in d ep en d en ţa în h o tare lărgite şi a fost declarată sta t confederativ veşnic n eu tru . La p ro p u n erea lui A lexandru I, m onarhii A ustriei, Prusiei şi Rusiei a u sem n at actu l despre form area Sfintei Alianţe. S arcina sa a fost să păstreze echilibrul de forţe în E uropa în baza principiilor m onarhice ale legitim ităţii. Monarhii împart harta Europei. Caricatură de epocă Europa în epoca napoleoniană / 67 DOSAR J^ j J u ră m â n tu l consulului N a p o le o n , 1802 Jur sâ respect Constituţia şi libertatea conştiinţei [...], sâ mâ opun reîntoarcerii vechilor instituţii feudale, niciodatâ sâ nu duc râzboi, decât num ai în cazul apârârii şi gloriei republicii, sâ folosesc puterea num ai pentru binele poporului, de la care eu am prim it-o. | b |~ Codul civil a l lui N ap o le o n Art. 544. Proprietatea este dreptul de a se folosi şi a decide în privinţa obiectelor de proprietate în modul cel mai absolut. Art. 54 5. N im eni nu poate fi impus la cedarea proprietâţii sale, numai dacâ aceasta nu se face pentru folosul public şi în schimbul unei drepte şi echitabile despâgubiri. Art. 546. Proprietatea asupra unui obiect (lucru) mobil sau im obil dâ dreptul la proprietate asupra a tot ce acest obiect produce. I Precizează care a fost importanţa Codului civil al lui Napoleon pentru Franţa =i pentru popoarele europene. I t f ^ D espre rolul re lig ie i în societate „Societatea nu poate exista fârâ religie. Când un om m oare de foam e alâturi de alţii, care au de toate din belşug, el nu poate sâ se îm pace cu aceastâ inegalitate, dacâ nu ar fi puterea care i-ar spune: Aşa este voinţa lui Dumnezeu." „Cincizeci de episcopi em igranţi şi plâtiţi de Anglia conduc azi clerul francez. Influenţa lor trebuie distrusâ; autoritatea Papei este necesarâ pentru asta. El îi destituie sau îi face sâ demisioneze. Declarâm câ catolicismul este religia m ajoritâţii francezilor, trebuie atunci sâ organizâm cultul. Primul Consul numeşte episcopii, Papa îi confirm â. Ei numesc preoţii, statul îi plâteşte. Ei depun jurâm ânt. Vom deporta pe aceia care nu se supun... Papa confirm â vânzarea bunurilor clerului, el sfinţeşte astfel Republica... Se spune câ sunt papist, nu sunt nimic, am fost musulman în Egipt, voi fi catolic aici pentru binele naţiunii." Napoleon I Unii afirm ă că, după convingerile religioase, Napoleon a fost catolic, alţii - ateist, iar cei de-ai treilea - deist. În baza spuselor lui personale, deduce care a fost atitudinea sa faţă de religie şi biserică. I ^ ^ Scrisoare a lui N a p o le o n către Jozefin a „Bâtâlia de la Austerlitz e cea mai frumoasâ din toate care le-am repurtat: patruzeci şi cinci de drapele, peste 150 de tunuri, stindardele Gârzii Prusiei, 20 de generali, 30.000 de prizonieri, peste 20.000 de morţi: un spectacol oribil!" B locada In su lelo r B ritanice Art. 1. O rice comerţ şi corespondenţâ... sunt interzise... Art. 3. O rice individ supus al Angliei... va fi declarat prizonier de râzboi. Art. 4. O rice... proprietate ori m arfâ aparţinând unui supus al Angliei va fi declaratâ confiscatâ. Art. 5. Comerţul cu m ârfuri engleze este interzis şi orice m arfâ englezâ... este declaratâ confiscatâ. Art. 8. O rice vas care, printr-o declaraţie falsâ, va contraveni dispoziţiilor de mai sus va fi reţinut şi confiscat, ca şi cum el ar fi proprietate englezâ. Decretarea blocadei continentale, 21.11.1806 | f | ~ N a p o le o n I, M em orii „Una din cele m ai im portante idei ale mele a fost aglom erarea, concentrarea popoarelor unite din punct de vedere geografic, dar dezbinate prin revoluţii şi acţiunea politicâ. Sunt îm prâştiaţi în toatâ Europa mai mult de 30 m ilioane de francezi, 15 m ilioane de spanioli, 15 m ilioane de italieni şi 30 m ilioane de germ ani. Intenţia mea era sâ creez din fiecare din aceste popoare un stat naţional separat." „Cea m ai sângeroasâ bâtâlie pe care am dat-o a fost cea de sub Moscova [Borodino]. Francezii au fost destoinici de a învinge, iar ruşii s-au vâzut destoinici de a nu fi învinşi [...]. Aici am pierdut 43 [apoi s-a precizat câ 48] dintre cei mai buni generali [luând în prizonierat doar 700 de soldaţi]." I Ce avea in vedere Napoleon prin crearea unui stat naţional separat? Poate oare fi realizat acest obiectiv de către forţe din afară? Argumentează. [^ ^ N a p o le o n : A u to ap reciere despre m e rite „... G loria mea adevâratâ nu va consta în faptul câ am obţinut victorii în 40 de bâtâlii. W aterloo va face sâ fie uitate aceste victorii. Dar ceea ce nu poate fi uitat, ceea ce va trâi veşnic este Codul meu civil. Eu pot sâ înşel uşor un politic sau un militar, dar nu sunt în stare sâ înşel o sim plâ gospodinâ care, zilnic, se duce la piaţâ dupâ produse. Poporul trebuie sâ aibâ mai multâ pâine ieftinâ..." Napoleon I | h |~ A ctul de constituire a S fintei A lia n ţe „Art. I. Conform preceptelor Sfintelor Scripturi, care prescriu tuturor oam enilor de a se considera ca fraţi, cei trei m onarhi contractaţi [...] îşi vor acorda în orice ocazie şi în orice loc asistenţâ [...] pentru a proteja Religia, Pacea şi Dreptatea." Frantz, Frederic-Wilhelm II, Alexandru I I Cum crezi, pot oare fi protejate aşa valori ca religia, pacea şi dreptatea prin metode de reprimare impotriva altor naţiuni? 68 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă STUDIU DE CAZ EVALUARE Afirmarea identităţilor naţionale R evoluţia F ranceză şl războaiele napoleoniene a u in clu s în orbita influenţei lor to ate statele europene şi a u co n stitu it u n m om ent de co titu ră în istoria universală. P rintre m arile idealuri generate şi răsp ân d ite de francezi a fost şi ideea că fiecare popor co n stitu ie o n a ţiu n e individualizată faţă de altele p rin lim bă, istorie, cu ltu ră, tradiţii. S u p ra p u să cu „D eclaraţia drepturilor”, ideea identităţii naţionale su g era că fiecare n a ţiu n e trebuie să fie liberă şi suverană. Napoleon n u era pe deplin conştient de acest lucru. El u rm ărea scopul ca popoarele europene s ă fie u n ite în confederaţii d u p ă principiul naţional, a şa ca Provinciile Ilirice, C onfederaţia Rinului, M arele D ucat al Varşoviei etc. D ar tot el dorea ca ele s ă fie su p u se au to rităţii F ranţei şi propriei sale persoane p e n tru îndeplinirea grandioaselor p lan u ri de dom inaţie m ondială. R eacţia n a ţiu n ilo r eu ro p en e cucerite de francezi a evoluat logic, conform d esfăşu rării evenim entelor. Iniţial, în regiunile m ai av an sate din p u n c t de vedere social-econom ic, Napoleon a fost prim it ca u n eliberator şi u n p u rtă to r al înaltelor idealuri ale Revoluţiei Franceze, cu a tâ t m ai m u lt că se declara „război palatelor, pace cocioabelor”. C u tim pul însă, iar în regiunile m ai înapoiate chiar de la b u n început, dom inaţia franceză a fost prim ită cu ostilitate. E a a ad u s cu sine şi îm povărătoare contribuţii de război, im pozite, jafu ri, recru tări. A ceste condiţii a u accelerat p ro c esu l de afirm are a id en tită ţilo r n a ţio n a le ale popo arelo r europene. De exem plu p rin tre germ ani a devenit răsp ân d ită opinia că, în ciuda faptului că s u n t dezbinaţi în diferite state, toţi ei au aceeaşi provenienţă, acelaşi trec u t istoric, o lim bă com ună şi, în cele din u rm ă, reprezintă o naţiu n e. 1. D escrie principalele etape ale guvernării lui Napoleon, lim itele lor cronologice şi caracteristicile m ajore. 2. Explică dublul asp ect al dom inaţiei franceze în Europa. 3. C aracterizează factorii care au condiţionat stabilirea suprem aţiei franceze a s u ­ p ra altor popoare europene. 4. Realizează o caracterizare a lui Napoleon I. A rgum entează caracterul contradictoriu al acestei personalităţi. 5. F orm ulează 3-5 întrebări pe care eventual le poţi ad resa lui Napoleon, din partea: - unui revoluţionar francez; - unui conducător militar; - unui monarh european; - unor cetăţeni cu convingeri politice monarhiste °i liberale. 6. A preciază u rm ările m ajore ale epocii napoleoniene p en tru evoluţia societăţii europene. ORVEGIA Oslo ® Bergen c Stockholm o Tallinn ESTONIA Gotland o Moscova Aberdeen >Goteborg Riga MAREA BALTICĂ idinburgh \ MAREA oNewcastle NORDULUI LITUANIA Minsk Vilnius HOLSTEII Dublin REGATUL UNIT 1 MARII BRITAN . ŞI IRLANDEI] Varşovia =OZNANIA o Harkov MAREA IRLANDEI Kiev Londra irussels KASSEL TURINGIA MAREA MÂNECII BELGIA OLvov £ rinului o Frankfurt Luxembourg PFALZj /WURT- BAVARIA Strasbourgo tenberg Praga C E H IA o Cracovia SCLOVACIA P E R I U J , Bratislava iviuiiciieii a u s t r ia Budapesta ) A U STR |A U N G A R IA A U S T R I E I SLOVENIA hbardia veneţia Ljubîjana OZagreb Milano Ve°netia CROAŢIA bosniaSARDINIEI PARMA HERTEGOVINA n, MODENA ® Sarajevo o Monaco STATUL jTOSCANA PAPA: J ) ‘ J \ 5 \ ' ^ . ''^MBnTENE e Havre Paris 1 Iaşi Chişinău MOLDOVA b a s a r Nantes ELVEŢIA ®Berna TRANSILVANIA \ TARA Golful BIscaya ROMÂNEASCA MAREA NEAGRĂ Torino >Constanţa lordeaux ° Belgrad SERBIA BULGARIA o Sofia RU I M P E R I U L 0 Skopje | MACEDONIA Ja lBANIA oSalonic Varna Bilbao 1arseilleL Andorra® /REG. PORTUGALIEI I. Corsica rcelona REGATUL CELOR Neapole^ M AREA TIR EN IANĂ isbona MAREA Valencia I. Sardinia MAREA EGEE IONICĂ Baleare Malaga Rodos Str. G ibraltar\PGibraltar (R. Tange'r ° Ceuta I. Cipru I. Sicilia Jger Tunis I. Creta I. Malta TUNISIA Aberdeen inburgh oNewcastle Dublin REGATUL UNIT L MARII BRITAN MAREA . ŞI IRLANDEI] IRLANDEI Londra MAREA MÂNECII EUROPA DUPĂ CONGRESUL DE LA VIENA (1815) I Localizează pe hartă schimbările teritoriale care s-au produs în Europa conform hot[rârilor Congresului de la Viena.