Revoluţia din Anglia de la mijlocul secolului al XVII-lea este prima din şrul revoluţiilor europene care au adus în prim-planul politic burghezia. Drept rezultat, absolutismul monarhic a fost înlocuit cu o monarhie limitată sau parlamentară (constituţională), iar drepturile cetăţeneşti egale au înlocuit privilegiile claselor dominante. EVOCARE ♦ Cum a evoluat societatea engleză la începutul epocii moderne? ♦ Caracterizează sistemul politic în Anglia pe tim pul m onarhiei absolutiste. Încercarea lui Carol I de a aresta cinci membri ai Parlamentului (1642). Pictură Ch. West Cope V O C A B U LAR ■ N oua nobilim e ■ Biserica A nglicană ■ Puritani ■ Independenţi ■ Levelleri (nivelatori) ■ Habeas Corpus Act ■ G entry ■ „Revoluţia glo rio a să " ■ Bill o f Rights • Societatea engleza la începutul sec. XVII În secolul al XVl-lea, în Anglia s-a co n stitu it u n sistem politic caracterizat prin echilibrul în tre m o n a rh ie °i p a rla m e n t. A cesta din u rm ă, organ reprezentativ al naţiunii, deţinea ni°te funcţii im portante de ordin fiscal (aprobarea noilor taxe se făcea doar p rin avizul său), legislativ (dezbătea legile p ro p u se de regalitate) °i politic (consulta m onarhul în cele m ai im portante problem e ale statului). Pe de altă parte, regele avea m ai m ulte drep tu ri - n u m ea funcţionarii °i judecătorii, n u m ea °i dizolva P arlam entul, conducea politica externă. D inastia T u d o rilo r m enţinea acest echilibru, încercând s ă n u ofenseze Parlam entul, obţinând to to d ată sprijinul acestuia, cum a fost scoaterea Bisericii A nglicane de su b tu tela papalităţii. D upă m oartea E liza b e te i I (1603), tronul englez a trecu t la dinastia S tu a rţilo r, care, p o rn in d de la ideea drep tu lu i divin, a încercat s ă im p u n ă u n stil ab so lu tist de conducere (ignorarea P arlam entului în problem ele fiscale, politice °i adm inistrative), fapt care a ru p t echilibrul politic °i a condus la acel „secol revoluţionar”, cum era n u m it secolul al XVll-lea în Anglia. • Premisele revoluţiei Cauzele revoluţiei engleze a u fost de ordin economic, social-politic °i religios. Vechile relaţii de producţie feudale, in siste n t ocrotite de regim ul ab so lu tist p rin m enţinerea reglem entărilor de breaslă, interzicerea inovaţiilor, drepturile de m onopol, care lim itau accesul egal al persoanelor la afaceri, a u venit în contradicţie cu nivelul av an sat atin s de econom ia engleză. Relaţiile feudale deveniseră piedica principală a progresului societăţii, care pornise pe calea dezvoltării capitaliste. N oua nobilim e °i b u rg h ezia engleză, devenite dom inante în sfera econom ică, in sista u a su p ra u n u i acces m ai larg la p u tere a politică în detrim entul vechii nobilimi. U n in stru m en t al luptei revoluţionare a fost Parlam entul. D inastia Stuarţilor a fost apropiată catolicism ului prin B iserica A n g lica n ă (High Church), încercând să o facă u n sprijin al absolutism ului. Protestanţii englezi, num iţi p u rita n i, doreau u n ritual sim plificat °i o biserică m ult m ai dem ocratică. Părta°ii acesteia erau m ai ales burghezia °i m ica nobilime, m ult m ai dinam ice °i progresiste. Relaţiile de tip feudal încep eau s ă constituie o frân ă în dezvoltarea ţării. D repturi politice (privilegii) aveau doar reprezentanţii aristocraţiei, ale cărei in terese le reprezenta regele. Iacob I S tu a r t (1603-1625) °i C arol I (1625-1649) considerau că p u tere a m o n arh u lu i este d ată doar de D um nezeu, de aceea nicio lege n u poate s ă i-o limiteze. Ei a u în cep u t s ă strân g ă im pozite fără acordul P arlam entului, să in tro d u că taxe noi, încălcând astfel legile ţării. B urghezia (negustorii, industria°ii) în cre°tere °i n o u a nobilim e erau lipsite de drepturi, iar P arlam entul m arginalizat. 50 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă CURS În 1628 începe conflictul direct dintre rege şi Parlam ent. D eputaţii a u in sista t ca m onarhul să sem neze P e tiţia d re p tu rilo r (H abeas Corpus Act), care îi înterzicea lui Carol I să m ajoreze taxele fără acordul P arlam entului şi să-l aresteze pe oricine fără motive serioase. Regele refuză şi dizolvă Parlam entul, conducând au to ritar 11 ani. În acest răstim p n o u a nobilime, clerul şi reprezentanţii burgheziei au fost înlăturaţi de la activ itatea politică. S -a în te ţit u rm ărirea puritanilor şi cenzura, iar situ aţia econom ică s-a în rău tă ţit din cauza generalizării practicii m onopolului, care a d us la creşterea preţurilor şi scăderea nivelului de trai. Ca rezultat, începe u n m are val de emigrare, m ai ales în America. Primii emigranţi, m ân aţi de o revoltă generală în Scoţia, a u fost „părinţii pelerini”, care ajung în M assachussets în 1620 pe nava „Mayflower”. • Războaiele civile. Protectoratul În 1640, nevoia de bani l-a făcut pe rege să recheme Parlamentul, care a intrat în istorie sub denum irea de P a rla m en tu l cel Lung, deoarece a activat 12 ani. El a m arcat începutul revoluţiei. În tim pul acesteia Anglia a trecut prin două ră zb o a ie civile (1 6 4 2 -1 6 4 6 şi 1648), ai căror protagonişti a u fost susţinătorii Parlam entului (burghezia, nobilimea, orăşenim ea şi o parte a ţărănimii) şi regaliştii (aristocraţia, funcţionarii de curte, Biserica Anglicană şi ţărănim ea loială seniorilor). C onducătorul arm atei revoluţionare a fost O liver C rom w ell (1599-1658), care, în câteva bătălii (Naseby, 1645, şi Preston, 1648), a reu şit să înfrângă oastea regaliştilor şi, d u p ă executarea regelui (1649), a proclam at repu b lica . Puterea legislativă era deţinută de Parlament, devenit unicam eral, deoarece C am era L o rzilo r a fost suprim ată, iar cea executivă era concentrată în m âinile u n u i Comitet condus de Cromwell şi câţiva generali puritani. C onducerea politică o înfăptuiau independenţii, care a u reu şit să-i înlăture pe levelleri, ca apoi să se instituie o dictatură m ilitară (1653), denum ită P rotectorat. Lord-protector a fost n u m it Cromwell, care a concentrat în m âinile sale toate puterile în stat, d ar a legifererat prerogativele conducătoare ale burgheziei şi ale nobilim ii-gentry. P entru a rezolva problem ele interne, Anglia p o artă câteva războaie sângeroase în Irlanda, Scoţia şi învinge O landa şi Spania, principalii săi concurenţi p en tru pieţele de desfacere. • „Revoluţia glorioasa" D upă m oartea lui Cromwell (1658), în Anglia s-a p ro d u s r e s ta u r a ţia m onarh iei, beneficiarii revoluţiei dorind ca aceasta să garanteze d re p tu rile obţinute. Regele C arol II S tu a r t (1660-1685) confirm ă su p re m a ţia legii a s u p ra m onarhiei şi libertăţile civile, în sem n de com prom is. Totuşi, pornirile absolutiste şi sim patiile catolice ale acestu ia şi ale u rm aşu lu i său, Ia.cob a l II-lea, a u dus la o n o u ă criză politică, care a fost so lu ţio n ată de o lovitură de sta t n u m ită „ g lo rio a sa r e v o lu ţie ”. În an u l 1688 rege a devenit W ilhelm a l III-lea d e O ran ia, ginerele lui Iacob al II-lea. El a sem nat D ecla ra ţia d rep tu rilo r (Bill ofRights), act norm ativ care consfinţea su p rem aţia P arlam entului (legea) a su p ra m onarhiei (voinţa regală). Printre cele m ai im p o rtan te prevederi vom m enţiona: interdicţia urcării la tro n a catolicilor, obligativitatea ap ro b ării im pozitelor de către P arlam ent pe u n term en n u m ai m are de u n an, se interzicea p ă stra re a şi în treţin erea arm atei pe tim p de pace, obligarea regelui de a prim i orice petiţie, libertatea cuvântului, libertatea alegerilor în Parlam ent, interdicţia de a su sp en d a legile prom ulgate de Parlam ent, introducerea curţilor de ju ra ţi şi interzicerea u n o r am enzi extrem de m ari şi a pedepselor grele. A ctu l d e to lera n ţă , ad o p tat în 1689, g aran ta d re p tu rile pro testan ţilo r în regat, m ai p u ţin pe cele ale catolicilor, cărora li se interzicea accesul la funcţiile im portante. Declaraţia drepturilor a g aran tat drepturile cetăţenilor, consfinţind principiul suprem aţiei legii şi a sta t la baza Declaraţiei d e independenţă din SUA (1776) şi a Declaraţiei drepturilor omului şi cetăţeanului din F ran ţa (1789). Cromwell la bătălia de la Naseby. Tablou de Ch. Landseer, 1851. Alte Nationalgalerie, Berlin Anglia, de la la monarhia absolutistă la cea parlamentară / 51 DOSAR J^ ^ D espre lib e rta te a n a tu ra la a om ului „Libertatea naturală a om ului este de a nu recunoaşte nicio putere superioară lui, de a nu se supune voinţei sau autorităţii legislative a nim ănui şi de a nu avea pentru a regla raporturile din societate decât legea naturală. Libertatea om ului în societate constă în a nu fi supus decât unei singure puteri, cea legislativă, stabilită de Stat de comun acord şi de a nu recunoaşte nicio altă autoritate, nicio altă lege în afara celei create de această putere, conform misiunii care i-a fost încredinţată. De fiecare dată când un oarecare num ăr de oam eni se unesc pentru a form a o societate, fiecare renunţând la interesul personal, la puterea de a face să fie aplicată legea naturală şi cedând toate acestea colectivităţii, atunci şi num ai atunci se naşte o societate civilă şi politică..." John Locke I Ce părere ai despre ideile lui John Locke despre libertatea umană? Crezi că este posibil de realizat principiul libertăţii naturale a omului de către toţi oamenii? A fost oare încălcat dreptul la libertate al lui Carol I? I b Q Din D ec la raţia d re p tu rilo r (1 6 8 9 ) ... Lorzii spirituali (ierarhii ecleziastici) şi tem porali (aristocraţia) şi Comunele [...] constituind ansamblul reprezentativ al întregii naţiuni [...] declară înainte de toate pentru apărarea vechilor lor drepturi şi libertăţi: 1. Că pretinsa putere a autorităţii regale de a suspenda legile sau aplicarea legilor fără consim ţăm ântul Parlamentului este ilegală; 4. Că orice im pozitare bănească făcută în beneficiul Coroanei, fără consim ţăm ântul Parlamentului, indiferent de durată şi de modul în care va fi percepută, dacă nu este consfinţită de Parlament, este ilegală; 5. Că este un drept al supuşilor de a înainta petiţii regelui şi că toate întem niţările şi urm ăririle făcute în virtutea acestor plângeri sunt ilegale; 6. Că ridicarea şi întreţinerea unei arm ate în regat, pe tim p de pace, fără consim ţăm ântul Parlamentului, este contrară legii; 8. Că alegerile m em brilor Parlamentului trebuie să fie libere; 9. Că libertatea cuvântului [...] nu poate fi obstrucţionată sau pusă în discuţie de nicio curte sau oricare alt loc, ci num ai de Parlamentul însuşi; 13. Că, în sfârşit, pentru a apăra toate aceste prejudicii şi pentru a îm bunătăţi, întări şi urm ări legile, Parlamentul va trebui să fie convocat cu regularitate. I Ce articole din „Declaraţia drepturilor” se referă la sistemul politic, sistemul de impozite, organizarea armatei, libertăţile fundamentale? Puteau oare principiile declarate să fie implementate în viaţă prin compromis, fără recurgerea la violenţă? Decapitarea lui Carol I (1649). Tablou de John Visop | c |~ O liv e r C rom w ell Provenea din rândurile noii no bilim i engleze şi era puritan. A fost ales de pu ta t în Parlam entul cel Lung (1640), devenind liderul opoziţiei faţă de politica regelui C arol I. A fost un bun organizator şi conducător m ilitar (fondează „arm ata noului m o d e l"), re m a rc â n d u - se în răzb oa iele civile, când a condus arm ata parlam entară în bătăliile de la Marston M oor (1644) şi Naseby (1645). La reluarea luptelor în anul 1648 intră în Londra şi contribuie la judecarea şi condam narea la moarte a regelui. In calitate de lord-protector, incoruptibil şi foarte popular printre mase, instaurează o dictatură m ilitară nem iloasă faţă de opoziţie. A reprim at catolicii, expediţia sa în Irlanda fiind considerată una dintre cele mai m ari atrocităţi din istoria anglo-saxonă. | p |~ D espre o rig in e a lui O liv e r C rom w ell „O live r Crom well era tipul de m oşier puritan care singur îşi lucra păm ântul, strâns legat de clasele m ijlocii şi inferioare din oraş şi de la ţară în afaceri şi politică locală. Cam pion al drepturilor comune ale ţăranilor şi pescarilor săraci în problem ele de drenare a ţinutului mlăştinos, el câştigase un loc de frunte în afecţiunea regiunii sale, înainte chiar de întrunirea Parlamentului cel Lung..." G. M. Trevelyan, istoric englez I Analizează informaţiile despre Oliver Cromwell. Ce calităţi îl caracterizau? Ce interese urmărea Oliver Cromwell prin acţiunile sale? • 52 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă STUDIU DE CAZ EVALUARE Parlamentul englez P a rla m en tu l este instituţia reprezentativă a naţiunii engleze. Îşi trage rădăcinile încă din perioada anglo-saxonă. Cucerirea Angliei de norm anzi (1066) a dus cu sine răspândirea relaţiilor feudale, pe lângă curtea regelui existând u n consiliu compus din m arii feudali şi ierarhii bisericeşti. La 1 2 1 5 aristocraţii englezi i-au impus regelui Ioan Fără-de-Ţară o cartă a libertăţilor nobiliare (M agna C h a rta L ibertaru m ), în care m onarhului i se interzicea perceperea impozitelor fără acceptul Consiliului regal, care treptat s-a transformat în tr-u n parlam ent electiv. D in secolul al XlV-lea el era compus din două camere: C am era L o rzilo r (aristocraţia laică şi ecleziastică) şi C am era C om un elor (nobilimea şi orăşenimea). În perioada T u d o rilo r exista un echilibru între Parlament, ca instituţie reprezentativă, şi puterea m onarhică. Venirea la putere a dinastiei S tu a r ţilo r la începutul secolului al X V IIlea, care au încercat să guverneze în stil absolutist, a produs un conflict major, care s-a revărsat în tr-u n război civil (1642 1648). Victoria forţelor ce sprijineau Parlam entul a condus la proclamarea rep u b licii en g leze, condusă de O liver C rom w ell. „Glorioasa revoluţie” (1689) stabilea prerogativele Parlam entului şi ale monarhului, transformând Regatul Angliei într-o monarhie parlam entară (Anglia n u are constituţie în sensul m odern al cuvântului), care consfinţeşte principiul separării puterilor în stat. Regele este considerat şeful statului şi este un simbol al naţiunii (sărbătoarea naţională a M arii B ritanii este ziua de naştere a suveranului). Cabinetul de m iniştri, în frunte cu prim -m inistrul, deţine puterea executivă, este num it de rege, dar este responsabil în faţa Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost u rm at şi de alte ţări şi este cunoscut sub numele „modelul Westminster” (locul de reşedinţă al Parlam entului britanic). Asedii ale fortăretelor © Succesele lagărului parlamentului Succesele lagărului regal Oxford Cartiere principale ale p[rta=ilor regelui I-le Scilly ^ 1. Analizează situaţia din Anglia în prim a jum ătate a secolului al XV II-lea. Demonstrează, prin exemple concrete, că societatea era în criză şi relaţiile dintre diferite categorii de populaţie se tensionau. 2. Explică de ce, pe lângă obiectivele economice şi social-politice, Revoluţia din Anglia s-a m anifestat şi sub lozinci religioase. 3. Demonstrează caracterul revoluţionar al războaielor civile din Anglia. 4. Prezintă rolul lu i Oliver Cromwell în revoluţia engleză. 5. Numeşte principalele cuceriri ale Revoluţiei E n gleze. Cum aceste cuceriri au influenţat dezvoltarea ulterioară a societăţii? 6. Care au fost cauzele restab ilirii regalităţii prin revenirea Stuarţilor în Anglia? I Precizează care a fost rolul Parlamentului englez până la mijlocul secolului al XVII-lea, în timpul Revoluţiei Engleze şi în perioada postrevolu\ionară. I Prezintă pe hartă itinerarul revoluţiei engleze. Regiuni aflate alături de parlam ent i i mai 164? I ~ l nov 1644 I I dec. 1643 I I nov. 1645 Regiuni aflate a lîtu ri de rege până la sfâr=itul r[zb . civil Teritoriile de influenţă a -------- p resbiterilor scoţieni Terito riile de influenţă a regali=tilor scoţieni A r Răscoalele levellerilor A Mişcările diggerilor Teritorii care au rămas în po- -------- sesia latifundiarilor irlandezi după cucerirea Irlandei (1652) Anglia, de la la monarhia absolutistă la cea parlament
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu