Unirea Principatelor Române

 Problema unirii, după Revoluţia de la 1848, a devenit una de bază a mişcării naţionale din Moldova şi Ţara Românească. Adunările ad-hoc, împuternicite a se pronunţa în problema unirii, au demonstrat Europei dorinţa românilor de a realiza unitatea lor statală şi naţională. Unirea Moldovei cu Ţara Românească reprezintă unul din momentele cruciale ale istoriei neamului românesc, actul politic care a stat la baza României moderne. EVOCARE ♦ Cu m a fost abordată problem a unirii Ţărilor Române în tim pul revoluţiei de la 1848? ♦ Caracterizează statutul internaţional şi situaţia internă a Principatelor la m ijlocul sec. al XlX-lea. ♦ Ce factori puteau influenţa procesul de unire? Stema Principatelor Unite (1862-1866) pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza V O CABU LAR ■ A dunare ad-hoc ■ Firman ■ C onvenţie ■ Principatele Unite ■ Tratatul de pace de la Paris (1856) • Congresul de la Paris M om entul de cotitură în procesul de lu p tă p en tru u n ita te a rom ânilor l-a co n stitu it d eclanşarea Războiului din Crim eea în decem brie 1853. Cu ac eastă ocazie s-au activizat rivalităţile anglo-ruse şi ru so-austriece. F ra n ţa dorea săşi recapete prestigiul şi să-şi recâştige poziţiile pierdute pe aren a in tern aţio n ală şi ho tărî să adere la coaliţia an tiru să. Războiul a în cep u t p rin ocuparea Moldovei şi M unteniei de a r ­ m atele ţariste. Peste p u ţin tim p, teatru l operaţiunilor m ilitare a fost m u ta t în Crim eea. Evenim entele a u co n tin u at cu luptele din ju ru l cetăţii Sevastopol. D upă u n an de asediu, ea a căzut şi ţa ru l s-a văzut nevoit s ă ceară pace. T ra ta tu l de pace a fost încheiat în 1 8 5 6 la Paris, în cadrul u n u i congres internaţional. A ctivitatea politico-diplom atică s-a am plificat m ai ales către sfârşitul Războiului din Crimeea. S em narea T ra ta tu lu i d e la P a ris a contribuit la crearea u n o r condiţii in tern aţio n ale favorabile luptei p en tru u n irea principatelor. A fost lichidat protectoratul ru s a su p ra Principatelor, stabilit în u rm a războiului ru so -tu rc din 1828-1829. C ongresul de la Paris a h o tărâ t m en ţin erea suzeranităţii otom ane a su p ra Moldovei şi Ţării Rom âneşti, d ar însoţită de garanţia colectivă a m arilor pu teri europene. Trei ju d eţe din su d u l B asarabiei, Ismail, Cahul, Bolgrad, au fost retrocedate Moldovei. Se prevedea convocarea u n o r a d u n ă ri ad-h oc în Moldova şi M untenia, îm puternicite a se p ro n u n ţa în problem a unirii. O rganizarea alegerilor p en tru adunările ad-hoc din Principate era lă sa tă pe seam a Im periului O tom an ca p u tere suzerană. Problem a unirii n u a fost rezolvată de congres a ş a cum o doreau rom ânii, în să convocarea ad u n ărilo r ad-hoc era o şa n să p en tru ei. • Adunările ad-hoc. Convenţia de la Paris În a m b e le principate s-au constituit com itete centrale electorale, având la bază program e cu caracter unionist. M işcarea unionistă avea loc în condiţii diferite. În Ţ ara R om ânească caim acam ul A. G hica avea o atitudine conciliantă faţă de unionişti. C aim acam ul Moldovei N. Vogoride făcea totul p en tru a îm piedica unirea. C am pania electorală aici a avut loc într-o atm osferă intolerantă, listele au fost falsificate, la fel şi rezultatele alegerilor. În u rm a intervenţiei diplomatice a m arilor puteri, P oarta O tom ană a fost nevoită să ordone caim acam ului Moldovei an u larea rezultatelor falsificate şi organizarea u n o r alegeri noi. De d ata aceasta, ele se term ină cu victoria com pletă a forţelor unioniste. În Ţ ara R om ânească alegerile au decurs în condiţii satisfăcătoare în septem brie 1857. Şi aici succesul unioniştilor a fost deplin. Şedinţele ad u n ărilo r ad-hoc din Moldova au în cep u t la 22 septem brie 1857. Cel m ai activ rol la realizarea lor l-au av u t C. Negri şi M. K ogălniceanu. U ltim ul a p rezen tat în cea de-a şap tea şedinţă, la 7 octom brie 1857, proiectul de rezoluţie cu doleanţele naţionale. A dunarea ad-hoc din Moldova a su sţin u t cu 81 de voturi (num ai 2 contra) proiectul propus. La B ucureşti, rezoluţia cuprinzând dorinţele locuitorilor Ţării Rom âneşti a fost prezentată de către C. C reţulescu la şed in ţa din 8 octom brie şi v o tată a d oua zi în un an im itate. E a cu- • 112 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa CURS prindea cerinţe asem ănătoare cu cele din Moldova, în să era alcătu ită din p a tru puncte. A dunările ad-hoc a u fost închise, adică dizolvate, p rin tr-u n firm an special al sultanului. Aceste organe eligibile au dem onstrat întregii lum i dorinţa rom ânilor de a obţine u n itatea statală şi naţională. Cererile form ulate de ad u n ările ad-hoc, an ex ate la rap o rtu l Com isiei E uropene, a u co n stitu it obiectul discuţiilor participanţilor la C onferinţa de la Paris a reprezentanţilor m arilor p u teri garante. Lucrările ei au ţin u t în tre 10 m ai şi 7 au g u st 1858. Deciziile finale a u fost incluse într-o convenţie care prezen ta sta tu tu l in tern aţio n al şi principiile de organizare in tern ă a principatelor şi care prevedea că Moldova şi Ţ ara R om ânească vor p u rta num ele de P rin c ip a te le Unite. Fiecare ţa ră îşi alegea pe viaţă d om nul d in tre p ăm ân ten i, care u rm a să conducă cu aju to ru l m iniştrilor. Principatele se aflau în continuare su b su zeran itatea Porţii, dar su b protecţia colectivă a m arilor puteri. Convenţia a fost u n ac t diplom atic p rin care problem a fu n ­ dam entală a unirii a răm as nerezolvată. • Unirea Principatelor. Recunoaşterea unirii depline D upă Convenţia de la Paris unioniştii au înţeles că unirea Principatelor poate fi îndeplinită num ai cu forţele proprii. Pentru aplicarea în practică a Convenţiei au fost convocate două adunări legislative, la Iaşi şi B ucureşti. În prim ul rând u rm au să fie aleşi, separat, domnii principatelor. În Moldova partidul naţional în frunte cu M. Kogălniceanu şi Negri înaintează candidatura colonelului A lexan dru Ioan C u za La 5 ianuarie 1859, el este proclam at în unanim itate dom n al Moldovei. În Ţ ara R om ânească erau de asem en ea m ai m ulte candidaturi, cele m ai m ari şan se avându-le doi foşti domni: Gheorghe Bibescu şi Vasile Ştirbei. Având o înţelegere prelim inară cu unioniştii din Moldova şi cu sprijinul a m ii de oam eni, care au în c o n ju ra t p a la tu l şed in ţei elective, d e p u ta tu l Vasile B oierescu prop u n e can d id atu ra dom nului Moldovei la tro n u l Ţării Rom âneşti. S ub p resiunea m aselor, ad u n a rea electivă a fost nevoită să-l aleagă pe Al.I. C uza şi dom nitor al Ţării R om âneşti la 24 ian u arie 1859. Noul dom n u rm a să aibă p u tere deplină n u m ai d upă ce m arile puteri vor recunoaşte dubla alegere. În u rm a u n o r îndelungate tratativ e diplomatice, la 7 aprilie, la Paris a fost o n o u ă conferinţă, la care F ranţa, Anglia, Rusia, S ardinia şi P ru sia erau gata să recu n o ască d u b la alegere a lui Al.I. Cuza. Im periul O tom an şi Im periul H absburgic erau categoric îm potrivă, prim ul cerând dreptul de in ­ tervenţie în P rincipate în cazul u n o r încălcări ale Convenţiei de la Paris, iar al doilea fiind în favoarea unirii doar pe perioada dom niei lui Al. I. Cuza. D ar înfrângerea în războiul franco-italo-austriac a silit Viena să cedeze. Im periul O tom an n u p u tea să se Hora Unirii de la Craiova. Pictură de Theodor Aman îm potrivească de u n u l singur şi la 26 au g u st 1859 su ltan u l a fost nevoit să dea publicităţii firm anul p rin care p u te re a su z e ra n ă re c u n o şte a u n ire a Principatelor. • Însemnătatea istorica a Unirii U nirea Moldovei şi a Ţării R om âneşti a fost cauzată de întreaga evoluţie istorică a poporului rom ân şi de u n ii factori de ordin in tern şi extern, prem ergători realizării Unirii. D ezvoltarea capitalism ului pe are n a m ondială, form area statelo r n aţio n ale în cen tru l Europei au in flu en ţat dezvoltarea socialeconomică şi politică a Principatelor. D ar prem isele principale ale unirii M unteniei şi Moldovei a u fost legate de dezvoltarea lor internă. Prin dubla alegere a lui Al.I. C uza a fost făcut cel m ai im p o rtan t p as şi a fost creată o condiţie esenţială p en tru căp ătarea independenţei naţio ­ nale. A fost deschisă calea reform elor care aveau să în lătu re relaţiile sem ifeudale şi să creeze in stitu ţii m oderne burgheze, im puse de dezvoltarea capitalism ului. A fost în făp tu ită prim a etap ă a deplinei u n ităţi politice a poporului rom ân, fapt ce a avut u n larg ră su n e t în rân d u rile rom ânilor aflaţi sub stăp ân ire străină. Proclamarea Unirii. Theodor Aman. Muzeul National de Istorie a României Unirea Principatelor Române / 113 • j A^ Reacţii la U n ire a P rin cip atelo r „A m prim it in fo rm aţii că nobilim ea basarabeană, pregătindu-se, a redactat o adresă îm păratului cu prilejul evenimentelor din Polonia, dar este îm piedicată de o p o ­ ziţia din rândul boierilor care visează să restabilească în drepturi naţia moldovenească din Basarabia, îm prejurările devenind prielnice pentru unirea cu M oldova, în fruntea acestui partid stau Alexandru Cotruţă, fratele lui, judecătorul Carol Cotruţă, doi fraţi Casso (fiii lui Ştefan Casso), fraţii loan şi Constantin Cristi, Constantin Cazim ir şi fiul lui student. Rog Excelenţa Voastră să mă înştiinţaţi în ce măsură inform aţia aceasta merită crezare." Din scrisoarea guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei, P. Kotzebue, către guvernatorul Basarabiei, 1863 „Unirea Moldovei şi Munteniei şi formarea unui principat aproape independent şi puţin binevoitor la adresa noastră exercită o atracţie vizibilă asupra vecinilor lor moldoveni din Basarabia şi... urmăresc unirea Basarabiei cu România." Din relatările poliţiei ţariste [ b A d re s a re a lui A l. H â jd ă u „Cu dragoste frăţească, fraţi Români, mă bucur că v-aţi unit şi înalţ ruga mea către Dom nul Dumnezeu, cel ce a scăpat şi a păstrat Muntenia şi M oldova în m ijlocul tuturor cataclismelor, al tuturor prefacerilor şi nim icirilor ce de atâtea ori au schimbat faţa Europei, atunci când statele cele mai puternice cădeau pentru a nu se mai ridica. Să dăruiască Dumnezeu vouă şi viitoarelor lăstare ale voastre acele zile senine de fericire şi slavă de care s-au bucurat strămoşii voştri sub scutul celor de către Dumnezeu aşezaţi şi de Dumnezeu înălţaţi dom nitori Ştefan cel M are şi M ihai Viteazul! Vă trim it urări de bine din partea Basarabiei, pentru care sunt scumpe şi pline de însemnare viitoarele destine ale României unite, patria-m um ă; prim iţi aceste urări ale mele ca un glas sufletesc al unui frate, pentru că eu sunt trup din acelaşi trup şi os din aceleaşi oase din care sunteţi plăm ădiţi voi şi în vinele mele curge acelaşi sânge românesc care curge în vinele voastre." Epistolă adresată de Alexandru Hâjdău către rom ânii din Principate, 1858 I Identifică =i motivează atitudinile din document faţă de unirea Principatelor Române. | c |~ C o m en tarii la C onvenţia de la Paris "Această Convenţie este o lucrare foarte stranie, o silinţă supremă a com binaţiei diplom atice, care totdeauna a căutat să dom ine prin idei, adeseori prin cuvinte, interesele reale şi puternice ale vieţii. Ea este un amestec hibrid şi nefiresc de unire şi despărţire, care căuta să îm pace interesele deosebite ale puterilor (europene) pe capul poporului rom ân. Necontenit i se arăta unirea, dar i se pun stavile pentru ca ea să nu se realizeze [...]." A.D. Xenopol I Explic[ cond^iile ]n care intelectualitatea lupta pentru unitatea politic[ a Principatelor. O ^ A lexan d ru lo a n Cuza (1 8 2 0 -1 8 7 3 ) Alexandru loan Cuza s-a născut la 20 martie 1820 la Bârlad într-o veche familie de boieri moldoveni. Şi-a făcut studiile la laşi şi la Paris. A participat activ la pregătirea evenim entelor revoluţionare din 1848 din M oldova, fiind membru al Asociaţiei Patriotice. După un exil scurt revine în Moldova, unde devine cunoscut datorită protestului său îm potriva amestecului Austriei şi Turciei în alegerile pentru Divanul ad-hoc din M oldova, când demisionează din funcţia de pârcălab al judeţului Covurlui. Domnul Unirii şi al m arilor reforme, după abdicare, şi-a petrecut restul zilelor peste hotare, mai ales la Viena şi Florenţa. A murit în urma unei boli grave, pe când se afla la Heidelberg, în G erm ania, la vârsta de doar 53 de ani. Astăzi rămăşiţele sale odihnesc la mănăstirea Trei Ierarhi din laşi, alături de cele ale lui Dimitrie Cantemir. I A. I. Cuza a fost ales domn =i de Adunarea Electiv[ a Munteniei. G[seşte argumente pentru aceast[ alegere. H o tă râ re a A d u n ă rii ad-h o c a M old ovei [...] Respectarea drepturilor principatelor şi îndeosebi a autonom iei lor în cuprinderea vechilor lor capitulaţii încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 şi 1634; 2. Unirea principatelor într-un singur stat cu numele România; 3. Prinţ străin, cu moştenirea tronului, ales dintr-o fam ilie dom nitoare a Europei şi al cărui m oştenitor să fie crescut în religia ţării; 4. Neatârnarea păm ântului principatelor; 5. Putere legiuitoare încredinţată unei Adunări Obşteşti, în care să fie reprezentate toate interesele naţiunii [...]. Hotărârea Adunării ad-hoc a Moldovei, 1857 I Compam hot[rârile adun[rilor ad-hoc cu prevederile din în Conven\ia de la Paris. Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Ţara Românească. Litografie de Carol Popp de Szathmâry • 114 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa STUDIU DE CAZ Susţinerea ideilor militanţilor români P roblem a u n irii, d u p ă rev o lu ţia din 1848, a devenit u n a prim ordială p e n tru m işcarea de eliberare n aţio n ală din Ţarile Rom âne. E m igranţii „paşoptişti” în ţările europene a u fost prim ii care a u în cep u t lu p ta p e n tru form area u n u i s ta t rom ân. Prin stabilirea u n o r contacte strâ n se cu personalităţile şi cercurile politice dem ocratice ale tim pului, p rin tip ărirea u n o r lu crări speciale şi articole în p resa europeană, prin conferinţe şi declaraţii publice ei a u contribuit la in tern aţio n alizarea problem ei unirii politice, econom ice şi statale a rom ânilor. O activitate in ten să a d esfăşu rat în stră in ă ta te D. B ră tia n u , care a o b ţin u t su sţin e rea p en tru cauza rom ânească din p artea lorzilor englezi N. Palm erston şi D. S tu art. A cţiuni sim ilare a u în trep rin s I. C hica la Istanbul, I. M aiorescu în G erm ania, A. G olescu în F ran ţa. Un rol deosebit în activitatea em igraţiei a av u t N. B ălcescu . E m igraţia ro m ân ă a scos m ai m ulte publicaţii ad resate a tâ t Europei, cât şi populaţiei din Principate. La Paris au a p ă ru t două n u m ere ale revistei Junim ea română. Tot la Paris a ieşit de su b tip ar Republica Rom ână cu concursul lui C. R o se tti, C. B olliac, G. C reţian u şi al f r a ţilo r B ră tia n u . M aterialele publicate aveau m enirea de a pregăti condiţiile favorabile u n ităţii rom âneşti. D upă an u l 1856 m ilitanţii rom âni a u depus eforturi m ai m ult în direcţia propagandei. La B ucureşti a u început să ap ară ziarele Timpul şi Patria, iar în Moldova Steaua Dunării, fondat de Mihail K ogălniceanu, şi revista România literară. Pe paginile acestor publicaţii se făcea agitaţie p en tru înfăptuirea unirii. | Prezintă evoluţia problemei unirii Principatelor Române in anii 1848-1859. EVALUARE 1. C onstruieşte u n segm ent de axă cronologică pe care vei indica etapele unificării Moldovei şi M unteniei. 2. A preciază calea plebiscitar-diplom atică folosită de rom âni p e n tru înfăptu irea unirii P rincipatelor Rom âne. Motivează alegerea acestei căi. 3. D eterm ină rolul em igraţiei rom âne în realizarea unirii Principatelor. 4. Stabileşte im p o rtan ţa u n ificării Moldovei şi M unteniei. 5. A lexandru Ioan C uza a fost n u m it „omul epocii“. Ju stifică ac eastă ap reciere. 6. C om pară procesul de unificare a Moldovei şi M unteniei cu cel din G erm an ia şi Italia. Identifică diferenţele. Dubla alegere a lui A. I. Cuza 2 D 23 E 24 25 28 29 Teritorii ocupate de puteri străine: _ I Basarabia (rus.) Bucovina I__________ I (austr) _ | Dobrogea (turc.) Moldova |ara Românească loghilev f Hotin Alegeri Anulate Lipcani Noi alegeri Divan Ad-hoc Al.I.Cuza - domn U R Bălţi Carei o ^ oto=ani Mare Tg. Orhei ,Hârlău Debre\in >culeni C ă ^ l^ Vatra o Dornei Bistri\a -47- Dej IAŞI Mezotur0 Oradea >Tiraspol Cr Ocupaţie rusa VI.1853 - VI.1854 Beiuş Huşi îăuşeni 3 IOcupaţie austrii VIII.1854 - IX.18 Leova Miercurea o Ciuc o Idorhei impeni Cetatea Albă' Arad o Brad -46- Adju Bolgiad > La M°oldova 1856-1878 Chilia Făgăraş 4 Lugoj Reni Calaţi I. Şerpilor bulina Brăila' 45 ’iteşti Orşova Slobozii 5 '/ / / '/ / '/ , Mişcări ţărăneşti 4 ^ Mişcări antihabsburgice Mişcări şi direcţii de atac ale trupelor w ruseşti w otomane w austriece Centre mai importante ale mişcării unioniste Ecoul Unirii în teritoriile româneşti aflate sub dominaţie străină Slatina Ocupaţie rusa iUCUREŞTI VI.1853 - VI.1854 Călăraşi lOcupaţie austriaca Cetate I VIII.1854 - XII.1854 44 Caracal Giurgiu ^Calafat Mangal Corabia usciuc o Craiova u Măgurele 6 0 2 5 50 75 100 km Balcic R I 24 25 26 27 28 29 K 30 L ŢĂRILE ROMÂNE ÎNTRE ANII 1849-1859 Localizează statele din Europa care s-au unificat in a doua jumătate a sec. al XIXlea. Indică pe harta de contur hotarele de până şi dup[ unificarea ţărilor. Unirea Principatelor Ro