Unificarea G erm aniei

 Dezbinaţi politic timp de secole, în anii ‘60 ai sec. al XlX-lea, germanii realizează unificarea naţională. Aceasta a fost urmarea desfăşurării a trei războaie consecutive cu Danemarca, Austria ş Franţa. In acelaşi timp aceste conflicte militare au fost doar etapele finale ale jocului politic şi diplomatic perfect regizat de Otto von Bismarck. EVOCARE ♦ Ce hotărâri a luat Congresul de la Viena (1815) în privinţa statelor germane? ♦ Care era rolul Prusiei şi Austriei în Confederaţia Germ ană? ♦ Care au fost obiectivele m ajore ale revoluţiei de la 1848-1849 din statele germ ane şi care a fost soarta lor? Frederic W ilhelm I, rege al Prusiei (1861-1888) şi îm părat al G erm aniei (1871-1888). In tim pul guvernării sale Prusia atinge expansiunea teritorială m aximă şi devine form aţiunea statală în jurul căreia s-a realizat unificarea Germ aniei. I ln ce măsura crezi că regele Prusiei era interesat în unificarea Germaniei? Doreau oare acest lucru =i alţi principi ai landurilor germane? VOCABULAR ■ C onfederaţia G erm ană de N ord ■ Landtag ■ Stat-naţiune ■ Al Il-lea Reich G erm an ■ W e ltp o litik • Perioada reacţiei şi „era noua" în Prusia D upă revoluţiile de la 1848-1849, în statele germ ane, la p u tere a u venit cabinete reacţionare, care a u în ăb u °it revoluţia °i a u lichidat m ajo ritatea realizărilor ei. D acă în politica in te rn ă ele erau unanim e, atu n ci în cea externă, în special în problem a unificării, contradicţiile s-a u ax at pe rivalitatea au stro -p ru sian ă. D upă m oartea lui Frederic W ilhelm al IV-lea, rege al Prusiei a fost n u m it W ilhelm I (1861-1888). Cu toate că a participat la reprim area revoluţiei, no u l m onarh avea concepţii politice m oderate °i a im pus u n guvern liberal. U nitatea intereselor liberalilor °i m onarhului în să n u a d u ra t m u lt tim p. R u p tu ra s-a p etrecu t în leg ătu ră cu d iscu ţiile despre reform a m ilitară. În aceste condiţii, la guvernare a fost chem at O tto von B ism arck. • Războiul cu Danemarca În n o iem b rie 1863, regele D anem arcei, cu câteva zile în ain te de m oartea sa, a a n u n ţa t că extinde C onstituţia regatului a su p ra provinciilor Schleswig °i Holstein, populate preponderent de germ ani. A ceasta a stâ rn it u n p u tern ic val de n em u lţu m ire în toate statele germ ane. N eutralizând diplom atic Anglia °i R usia, state-g aran te ale integrităţii D anem arcei, arm atele p ru sien e °i au striece a u ocupat cele do u ă provincii. D anem arca, fiind slăbită, a cerut pace. Conform T ratatu lu i de la Viena (oct.1864), P ru sia a an ex at Schleswigul, iar A ustria H olsteinul °i L auenburgul. • Războiul cu Austria Cea de a doua etap ă a unificării ţării u rm a s ă decidă so arta rivalităţii austro-prusiene. B ism arck a pregătit m in u ţio s izolarea diplom atică a H absburgilor, lu â n d u -i de d ata ac easta de aliaţi pe italieni. D rept pretext a fost folosită rivalitatea în problem a teritoriilor recen t anexate. Învinuirile reciproce a u dus la a n u n ţa re a mobilizărilor. În conform itate cu p lan u l feldm are°alului von Moltke, în tim p de trei zile a u fost ocupate Saxonia, H anovra °i H essen-K assel. S o arta războiului a fost decisă de victoria arm atelor prusiene în b ătălia de la S a d o w a . Conform T ra ta tu lu i de pace de la Praga din 1866, s-a lichidat vechea Confederaţie G erm ană. În locul acesteia se in stitu ie C onfederaţia G erm ană de Nord su b egida Prusiei, din teritoriile de la n o rd de râu l Main. A ustria se excludea p e n tru to td eau n a din procesul unificării germ ane. În a u g u st 1 8 6 6 , reprezentanţii a 22 de state a u sem n at cu P rusia tra ta te despre form area C o n fed era ţiei G erm an e d e Nord. A ceasta era o p u tern ică form aţiune su b egida Prusiei cu o populaţie de p este 30 mil. de oameni. A dunarea C onstituantă a reprezentanţilor statelor confederaţiei a u elaborat C onstituţia noii form aţiuni, care a in tra t în vigoare de la 1 iulie 1867. S u p rem aţia P rusiei a fost fixată legislativ p rin devenirea lui Frederic Wilhelm I pre°edinte al Confederaţiei, a lui B ism arck - min istru-pre°edinte °i dom inarea prusienilor în p alata superioară a legislativului. A rm atele m ajorităţii statelo r treceau su b com anda Statului-M ajor de la Berlin. • 108 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa CURS Succesele lui von B ism arck, în procesul u n ificării G erm aniei, a u m ărit sim ţitor au to ritatea şi a u consolidat b aza social-politică a ţării. Partidul Conservator, sprijinul principal al cancelarului, şi-a în tă rit poziţiile în L andtagul P rusiei şi în R eichstagul U niunii. • Războiul franco-prusian. Proclamarea celui de-al Doilea Imperiu German Afară de A ustria, state germ ane independente au răm as Bavaria, W urtem berg, B aden şi H essenD arm stadt, cu o populaţie de circa 8 mil. de oameni, dar şi acestea aveau tratate de alianţă politică şi m ilitară cu Prusia. În cea din u rm ă etap ă a unificării, u rm a aderarea acestor state, dar piedica p rin ­ cipală în realizarea acestui plan o p rezenta Franţa. Napoleon al IlI-lea, cu toate că p rea târziu, dar a înţeles cât de p ericuloasă este p en tru el ascen ­ siu n ea germ anilor. În ciuda crizei in tern e a celui de-al D oilea Im periu, îm p ăra tu l in sista a s u p ra u n u i m are război, victorios d u p ă părerea lui, care a r ap lan a şi conflictele interne. B ism arck şi de d ata ac easta a av u t succes. Diplom atic, F ran ţa a fost izolată şi a răm as fără aliaţi. Mai m u lt ca atât, în u rm a falsificării u n u i docum ent de cancelarul germ an, F ran ţa - prim a - a declarat război Prusiei. În tim p ce F ra n ţa doar efectua m obilizarea, P rusia concentrase la hotare o p u tern ică arm a tă de aproape 500 de mii. Ofensiva rap id ă a trupelor germ ane a ad u s la ru p erea legăturii între cele două arm ate franceze. M areşalul B azaine a fost blocat în cetatea Metz, iar a rm a tă lui Mac M ahon, în care era şi Napoleon al IlI-lea, a fost în co n ju rată şi a cap itu lat la Sedan. D u p ă c ă d e re a celu i d e-al D oilea Im p eriu Francez şi o serie de tu lb u rări interne, germ anii a u blocat Parisul. La 18 ian u arie 1871, în S ala cu Oglinzi a P alatului de la Versailles, regele Prusiei W ilhelm I a fost declarat îm p ărat al Im periului G erm an. Astfel, unificarea n aţio n ală a fost definitivată, G erm ania devenind u n u l dintre factorii cei m ai im portanţi în perioadele istorice ce a u u rm at. • Germania - „stat-naţiune" D u p ă u n ific a re G e rm a n ia a c u n o s c u t o perioadă de dezvoltare rap id ă în toate domeniile. B ism arck şi-a co n tin u at guvernarea în calitate de cancelar im perial în anii 1871-1890, perioadă in ­ tra tă în istorie su b num ele de „tim pul întemeierii*'. Reformele a u consolidat n a ţiu n e a şi a u tran sfo rm at pe viitor G erm ania în u n u l dintre cele m ai av an sate sta te ale lum ii. Astfel, către în cep u tu l sec. al XX-lea, d u p ă nivelul de dezvoltare economică, Im periul G erm an, ocupă prim ul loc în E u ro p a şi al doilea în lum e. Societatea germ an ă a evoluat rapid sp re u n a in ­ dustrială, s-a im p u s sta tu l de drept şi s-a afirm at societatea civilă, în ciuda faptului că stru ctu rile de s ta t prom ovau o politică conservatoare şi reacţion a ră . A vantajele evoluţiei social-econom ice a u ad u s la ordinea zilei problem ele extinderii dom inaţiei politice în întreaga lum e (Weltpolitik). Agresiv itatea acestor planuri a dus, în cele din u rm ă, la izbucnirea Prim ului Război Mondial. Proclamarea Imperiului German. Versailles, 18 ianuarie 1871. Bismarck în alb în faţa regelui Wilhelm, proclamat °i împărat. Pictură de Anton von Werner Unificarea Germaniei / 109 • | a [^ R iv alita te a a u s tro -p ru s ian â In mai 1849, la Conferinţa de la Berlin, Prusia a propus altor state germ ane varianta noii Confederaţii G erm ane, în care ea urm a sâ deţină rolul principal. Cu toate câ Austria şi Hanovra au protestat, proiectul a fost acceptat de 28 de state germane. ♦ Planul habsburgic. Unificare form ală prin crearea unui directorat compus din reprezentanţii dinastiilor dom nitoare germ ane şi a unui parlam ent cu drepturi consultative compus din reprezentanţii landtagurilor. ♦ Planul prusian. Crearea unui stat unitar sub egida Prusiei în frunte cu un m onarh din dinastia Hohenzollern şi un parlam ent unic ales pe baza dreptului de vot universal pentru bărbaţi. | b |~ R ăzboi fâ râ în jo sire „N o i trebuie sâ evităm sâ rânim grav Austria; trebuie sâ evitâm sâ o lâsâm [...] cu o dorinţâ de revanşâ, trebuie sâ pâstrâm posibilitatea de a deveni prieteni. Dacâ Austria ar fi lovitâ cu duritate, ea ar deveni aliata Franţei sau a oricârui alt oponent al nostru." Bismarck, scrisoare adresata lui Wilhelm I | Motivează atitudinea lui Bismarck faţă de Austria. I ^ ^ U ltim u l riv a l al unificării "N u mâ îndoiesc câ va trebui fâcut un râzboi francogerm an înainte ca organizarea generalâ a G erm aniei sâ poatâ fi realizatâ. Patria se va naşte din suferinţe comune şi dintr-un succes comun. Eram convins câ prâpastia sâpatâ în cursul istoriei între nordul şi sudul patriei n-ar putea fi mai bine acoperitâ decât printr-un râzboi naţional îm potriva poporului vecin..." Din notele lui Bismarck despre conflictul franco-german | p |~ O tto von Bism arck (1 8 1 5 -1 8 9 8 ) Provenea d in tr-o fa m ilie de a ris to c ra ţi din B ra n d e n b u rg , a fâcut studii universitare şi, contrar tradiţiilor fam iliei, în care tim p de 300 de ani toţi au fost m ilitari, a devenit diplom at. Fiind am basador la Frankfurt, Paris şi Sankt Petersburg, a învâţat la perfecţie şi creativ arta acestei profesii. Ministru-preşedinte al Prusiei (1862-1870), Bismarck considera unul din principalele obstacole în problem a unificârii poziţia geopoliticâ a G erm aniei - în centrul Europei. Bismarck repeta adesea câ îl „urm âreşte coşmarul coaliţiilor", dar, în întreaga sa carierâ politicâ, a reuşit sâ le previnâ. El izola diplom atic rivalul, obţinea alianţa sau neutralitatea altor puteri în schimbul unor prom isiuni reale sau false şi doar dupâ aceasta dâdea frâu liber m ilitarilor sâ-şi facâ meseria. In relaţiile cu Rusia, cancelarul a folosit factorul în ­ frângerii ei în Râzboiul din Crim eea şi de câteva ori i-a promis sâ contribuie la revizuirea Tratatului de la Paris în schimbul neutralitâţii. In cele cu Anglia - a intuit faptul câ aceasta prom ova politica „splendidei izolâri" şi nu intervenea pe continent decât în cazuri excepţionale. Iniţial, Austria a fost luatâ ca aliatâ în 1864, apoi înfrântâ, dar nu um ilitâ, în 1866. In ajunul râzboiului austro-prusian, pentru a obţine neutralitatea Franţei, acesteia i s-a promis Belgia, fapt irealizabil din cauza opoziţiei Angliei. Italia a devenit aliatâ îm potriva Austriei, fapt pentru care a prim it Veneţia. Şi în râzboiul cu Franţa, italienii au fost binevoitori, fiind râsplâtiţi cu alipirea Romei. Dupâ ce a condus G erm ania în calitate de cancelar imperial (1871-1890), în testamentul sâu, Bismarck a insistat ca urmaşii sâ continue cursul politicii sale externe şi sâ nu lupte niciodatâ pe douâ fronturi. Aceştia nu i-au urm at sfatul, G erm ania fiind înfrântâ şi suferind enorm în urma celor douâ conflagraţii m ondiale din secolul al XX-lea. I Identifică condiţiile în care s-a realizat procesul de unificare a Germaniei. Bismarck după bătălia de la Sadowa, 1866. Tablou de Christian Sell der Ăltere I Elaborează o prezentare a rolului lui O. von Bismarck în procesul de unificare a Germaniei. • 110 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa STUDIU DE CAZ D in cuvântarea lu i B ism ark în fa ţa C om isiei bugetare a C am erei R ep rezen tan ţilo r, 3 0 .0 9 .1 8 6 2 G erm ania a ştea p tă realizarea aspiraţiilor sale n u de la liberalism ul Prusiei, dar de la p u tere a ei; lasă Bavaria, W urtem berg, B aden să facă concesii liberalism ului, d ar nim eni n u le va atrib u i rolul Prusiei; P ru sia treb u ie să-şi în tăre ască p u tere a s a şi să o ţin ă p reg ătită p e n tru acel m om ent favorabil pe care de m ai m ulte ori l-a pierdut; hotarele Prusiei conform tratatelo r de la V iena îm piedică m ersul norm al al vieţii statale; m arile problem e ale epocii n u se m ai decid p rin cuvântări şi cu pledări şi decizii ale m ajorităţii - aceasta a fost m area greşeală din anii 1848 şi 1849, ci p rin fier şi sânge. D in C o n s titu ţia de la 1871 II. Legislaţia im perială (federală, n.a.) are suprem aţie a su p ra legislaţiei landurilor. ...ea se referă la u rm ăto arele subiecte: drep tu rile cetăţen eşti, văm ile, impozitele, politica externă, căile ferate şi de com unicaţii, poşta, telegraful, a rm a ta şi flota... I Stabileşte legătura dintre personalitatea lui Bismarck şi calea de realizare a unificării Germaniei acceptată de Prusia sub conducerea sa. Găseşte asemănările şi deosebirile esenţiale dintre un stat federativ şi unul confederativ. EVALUARE 1. C om pară procesele de u n ificare a G erm aniei şi Italiei. M otivează diferenţele. 2. C onstruieşte u n segm ent de axă cronologică pe care vei indica etapele unificării Germ aniei. 3. E n u m eră factorii ce au favorizat unificarea G erm aniei. 4. Com entează: U nificarea G erm aniei s-a realizat „de s u s “, prin „fier şi sân g e“; „Otto E d u ard Leopold von B ism arck a fost chem at la guvernare p en tru a riposta liberalism ului.” 5. G ăseşte argum ente care a r dem o n stra capacitatea lui B ism arck de a guverna co n trar voinţei m ajorităţii. U n ifica rea G e rm a n ie i Hotarele dintre state către anul 1864 1__________ 1 Regatul Prusiei înainte de anul 1864 1-----------1 Anexări făcute de Prusia şi Austria 1__________ 1 în 1864 Anexări făcute de Prusia în 1866 1 | Alte state din Confederaţia Germană 1__________ 1 de Nord Limita Confederaţiei Germane de Nord (1866) 1 Statele germane din Sud alipite în 1871 1__________ Alsacia şi Lorena anexate în 1871 Limita celui de-al doilea Imperiu German (1871) • Praaa Tratate X Bătălii mai importante I Localizează pe hartă statele ce au format Confederaţia Germană de Nord. Precizează etapele formării şi proclamării Imperiului German. Unificarea Germaniei / 111