Unificarea Italiei

 După 1815, Italia, dezbinată politic, era doar o noţiune geografică. Revoluţia de la 1848 a reînviat idealurile epocii Risorgimento, dar după înfrângere, acestea s-au menţinut doar în Piemont. Marele val al mişcării naţionale condus de C. Cavour ş G. Garibaldi a culminat către anul 1871 cu crearea statului naţional italian unificat. EVOCARE ♦ Ce schim bări m ajore au loc în Italia în perioada de la Revoluţia Franceză şi epoca napoleoniană până la mijlocul sec. al XlX-lea? ♦ Care sunt cauzele păstrării fărâm iţării politice a statelor italiene? Bătălia de la Solferino, 1859 I Cum crezi, succesul italienilor împotriva Habsburgilor a fost inevitabil? Argumenteaz[-\i opinia. VOCABULAR Risorgim ento Plebiscit A rm istiţiu de pace M ia lui G a rib a ld i • Statele italiene în anii '50 ai sec. al XlX-lea După înfrângerea revoluţiei de la 1848, în statele italiene a u rm at perioada reacţiei. U nicul s ta t italian care a p ă stra t C onstituţia °i a fost guvern a t de cabinete liberale a fost Piem ontul. De la începutul anilor ’50, prim -m inistru devine contele C am illo B enzo Cavour. El a consolidat regim ul m onarhiei co nstituante prin in stitu irea u n u i sistem de b a ­ lan ţe între regele V ictor E m m an u el a l II-lea, guvern °i parlam ent. Prin fondarea u n o r noi întreprinderi industriale, construcţia de căi ferate, sem narea u n o r tratate com erciale avantajoase cu alte state a favorizat dezvoltarea economică. Au fost înfăptuite o serie de reforme, inclusiv cea m ilitară, °i secularizarea averilor m ănăstire°ti, care au transform at Piem ontul în cel m ai p uternic sta t italian. în 1855-1856 arm atele P iem ontului a u p a rticipat în Războiul din Crim eea de p a rte a coaliţiei puterilor europene contra Rusiei. C u toate că n u avea obiective directe în problem a orientală, Cavour a reu °it să ia p arte la C ongresul de la Paris ca reprezentant al puterilor învingătoare °i să prezinte problem a italian ă drept u n a esenţială în relaţiile internaţionale. • Războiul franco-italo-austriac Confru n tarea a fost preced ată de tra ta tu l secret de alian ţă an tiau striac din 1858 de la Plom bieres dintre Napoleon al IlI-lea °i Cavour. În caz de succes m ilitar, Piem ontul u rm a s ă prim ească Lom bardia °i V eneţia °i devenea astfel u n regat nord-italian. În schim b, el u rm a să cedeze francezilor N isa °i Savoia. În Italia C en trală u rm ă s ă fie p ă s tra tă p u tere a Papei, iar statele mici a r fi creat u n regat central-italian în fru n te c u u n p rin ţ francez. În aprilie 1859, F ran ţa °i Piem ontul a u declarat război H ab sb u rgilor. A ceasta a stâ rn it u n p u tern ic val al m işcării naţionale în toate statele italiene °i form area u n o r num eroase deta°am ente de voluntari. Peste două luni, în u rm a a două m ari victorii ale arm atelor franceze °i italiene la M agen ta °i Solferino, a fost eliberată Lombardia. Succesele în să n u a u fost dezvoltate din cauza schim bării poziţiei Franţei. Napoleon al III-lea, văzând că operaţiile m ilitare ia u caracteru l u n u i război n aţional care n u va lu a în consideraţie perspectiva influenţei franceze, fără a consulta p ărerea lui Cavour, s-a în tâln it c u îm p ăratu l a u striac °i a sem n at arm istiţiul de pace la V illafran ca. Piem ontul a p ro testat, d ar în cele din u rm ă a fost nevoit să înceteze operaţiile m ilitare. Lom bardia a revenit Piem ontului, iar Veneţia co n tin u a să răm ân ă p osesiune a H absburgilor. S ta te le d in I ta lia C en trală, încă în tim pul războiului, a u fost p ărăsite de principii dependenţi de H absburgi, g u v ern area fiind p re lu a tă de guverne provizorii. D upă război, în m artie 1860, acestea a u organizat plebiscite în T oscana, M odena, P arm a °i o p arte din Rom agna, care a u decis alipirea lor la Piem ont. • 104 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa CURS • Campania miei lui Garibaldi. Alipirea Regatului Neapolelui În aprilie 1860, în Sicilia, p arte com ponentă a R egatului Neapolului, a izbucnit o răsco ală ţă ră n easc ă contra dinastiei Burbonilor. C onducătorii ei a u apelat la aju to ru l lui G aribaldi. Acesta, văzând că au to rităţile a u recucerit Palerm o, a în cep u t pregătirea voluntarilor. Cavour n u i-a su sţin u t pe răsculaţi, dar nici n u l-a îm piedicat pe G aribaldi să organizeze expediţia în Sicilia. În m ai 1 8 6 0 a avut loc eroica expediţie a „celor 1000 de căm ăşi roşii”. D ebarcarea de pe două corăbii în Sicilia a voluntarilor de su b conducerea lui Garibaldi şi victoria de la Calatafimi au stâ rn it u n nou val al m işcării naţionale. D upă o serie de bătălii, răsculaţii a u devenit stăp ân i ai întregii Sicilii. La 20 au g u st 1860 G aribaldi a debarcat în Calabria. Ridicând n u m ăru l trupelor sale la 40.000, el i-a silit pe Burboni să emigreze. Neapole a fost cucerit, iar d u p ă b ătălia de la Volturno (oct.1860), întreaga Italie de S u d a fost eliberată. Se pregătea ofensiva contra S tatu lu i Papal. O scilând între radicali şi liberali, G aribaldi a preferat să se sprijine pe cei din u rm ă, proclam ând lozinca „Trăiască Italia şi Victor E m m anuel al II-lea!”. Folosindu-se de evenim entele din S ud şi dorind prevenirea u n u i atac a su p ra Romei, care a r p u tea duce la o intervenţie m ilitară a m arilor p u teri, Cavour a ordonat trupelor din Piem ont s ă se deplaseze spre Um bria, iar apoi să facă jo n cţiu n e cu răsculaţii p en tru a-i p u n e su b controlul său . În octom brie 1860, la Neapole a av u t loc u n plebiscit care a votat u n irea cu Piem ontul. D etaşam entele de voluntari a u fost dezarm ate, a su p ra regiunii fiind extinsă legislaţia şi organizarea ad m in istrativă nord-italiană. • Alipirea Veneţiei şi Romei În m artie 1 8 6 1 , d u p ă alegeri, noul p arlam en t a proclam at crearea R egatului Italian cu capitala la Torino, în fru n te cu Victor E m m anuel al II-lea. U rm ărind scopul eliminării Austriei din procesul unificării Germaniei, Bism arck a propus alianţă şi acţiuni militare com une contra Habsburgilor şi, în caz de succes, alipirea Veneţiei la Regatul Italian. Operaţiile militare au fost nefavorabile pentru italieni. În ciuda faptului că a u fost înfrânţi în bătăliile de la Custoza şi Lissa, soarta războiului a decis-o victoria prusienilor de la Sadova. Conform T ratatu ­ lui de pace de la Praga, A ustria ceda Italiei Veneţia. Războiul franco-prusian care a dus la prăbuşirea celui de-al Doilea Im periu Francez a favorizat ultim a eta p ă a unificării Italiei. D u p ă catastro fa trupelor franceze de la Sedan, Papa de la Rom a răm ase fără sprijin militar. La 20 septem brie 1870, arm atele regale şi detaşam entele de voluntari au in tra t în Roma. P uterea laică a Papei Pius al IX-lea, care s-a izolat la Vatican, a fost an u lată. Din 1871 Rom a a fost d eclarată capitala regatului, ceea ce a m arcat sfârşitul procesului de unificare a Italiei. • Post-Risorgimento D u p ă r e a liz a re a unităţii italiene depline, în faţa elitei politice a n o u ­ lui s ta t s-a u ridicat câteva m ari problem e: consolid area statu lu i, integrarea econom ică şi lichidarea inegalităţilor în tre Nord şi Sud, om oge-nizarea şi dezvoltarea în sen s m odern şi, în fine, dobândirea sta tu tu lu i de m are putere europeană. Evident, n u toate aceste obiective a u fost atinse, d ar regim ul liberal, care a dom inat în treag a perioadă, a făcut p aşi decisivi în toate aceste domenii. Liberalii au crezu t sin cer că su b co n d u cerea u n o r oam eni progresişti şi educaţi, a ş a cum erau ei, Italia va p u te a în lă tu ra reacţiu n ea politică şi înapoierea econom ică ce ca ra c te riz a se ră ţa r a p re a m u ltă vrem e. În preajm a prim ei conflagraţii m ondiale Italia devenise o voce im p o rtan tă în aren a in te rnaţională. „Cămăşile roşii" ale lui G. Garibaldi în bătălia de la Calatafimi, 1860. Tablou de Remigio Legat Unificarea Italiei / 105 • | A^ C urentele din m işcarea unionista ♦ Curentul federalist-papal, p ro pa gat de abatele Gioberti, tindea spre crearea unei federaţii sau confederaţii a statelor italiene prezidate de Papa de la Roma. ♦ Curentul democratic republican, expus de părtaşii lui M azzini, care optau pentru unificarea „d e jos" a Italiei şi instaurarea unei orânduiri politice republicane. ♦ Curentul liberal, p ro pa gat de redacţia ziarului II Risorgimento. El reflecta aspiraţiile burgheziei industriale şi com erciale italiene din Nord spre crearea unui stat unitar naţional în form a m onarhiei constituţionale sub egida dinastiei de Savoya a Piemontului. I Cum crezi, care a fost ponderea acestor curente în mişcarea naţională pentru unificarea Italiei? G iuseppe G a rib a ld i (1 8 0 7 -1 8 8 2 ) O rig in a r din Nisa, în tinereţe a aderat la m işcarea lui M azzini "T anăra Ita lie ". In urm a unei încercări nereuşite de a ridica o răscoală, în 1834 a fost nevoit să em igreze în Am erica Latină. Tim p de 11 ani a fost unul din lid e rii g h e rile lo r revo lu ţiona re la tino -am ericane . S-a reîntors în patrie în tim pul revoluţiei din 1848. A luat cea mai activă parte la revo-luţie, a devenit vestit în întreaga Italie în urm a luptelor pentru apărarea Republicii Romane contra invaziei franceze. După revoluţie s-a dezam ăgit în obiectivele republicane de unificare a Italiei. A aderat la liberali, considerând că ideea republicană poate fi jertfită pentru atingerea idealului principal - unificarea naţională. Stabileşte tangenţa dintre cele două idealuri enunţate în textul documentului. I ^ ^ R om ânii - fra ţii în d e p ă rta ţi a i ita lie n ilo r „R om ânii, aceşti fraţi îndepărtaţi ai italienilor, au dat m are probă de patriotism , un exem plu ad m irab il de unire, pe care noi, italienii, suntem gata a-l urm a... Unirea Principatelor şi consultarea votului poporului reprezintă începutul unei ere noi în sistemul politic al Europei. Ele vor pregăti, prin trium ful lor, unirea tuturor italien ilor într-un singur corp, căci astăzi nim eni nu se poate îm potrivi ca faptul m inunat ce s-a întâm p lat la poalele C a rp a ţilo r să se realizeze şi la poalele A lp ilo r." Din scrisoarea lui Cavour către N apoleon al III-lea I Explică cu cuvinte proprii expresia: „un exemplu admirabil de unire". j ^ ^ C am illo Benzo Cavour (1 8 1 0 -1 8 6 1 ) Provenit dintr-o fam ilie de aristocraţi. A făcut studii m ilitare, da r apoi s-a in ­ clus în mişcarea naţională, editând „Il Risorgimento". După revoluţia din 1848 a d e ve n it p rim -m in is tru al Piem ontului. C o nsid erând scopul final al politicii sale unificarea Italiei, era conştient de faptul că aceasta va fi posibilă doar când P ie m o n tu l va d e ­ veni mai puternic şi dacă va profita atât de naţionalism ul italienilor, cât şi de calculul şi acţiunile corecte diplom atice în relaţiile europene. In 1859, el a asigurat alianţa cu Franţa îm potriva Habsburgilor. Obiectivul obţinerii Lombardiei şi Veneţiei, din cauza schim bării poziţiei francezilor, a fost îndeplinit doar pe jumătate. Reieşind din principiile politicii posibilităţilor reale, Cavour n-a fost am biţios şi a acceptat „trădarea franceză". Şi în cazul cam paniei miei lui G aribaldi politica Piemontului a fost foarte precaută. Doar după o pregătire diplom atică, care a neutralizat intervenţia m arilor puteri, a beneficiat de roadele obţinute cu preţul radicalism ului patriotic al lui G aribaldi. In urm ătoarele două etape ale unificării, succesorii lui Cavour, urm ând cursul diplom atic al m arelui lor înaintaş, au apreciat corect raportul de forţe pe plan european. Alianţa cu G erm ania în 1866 a adus italienilor Veneţia, iar înfrângerea francezilor în 1870 - Roma. I Comentează spusele lui Cavour: „Unificarea Italiei urmează a fi făcută reieşind din posibilităţile reale, dar nu revoluţionare". Apreciază calea de unificare acceptată de Cavour. Deputaţii Toscanei proclamând în faţa lui Victor Emmanuel al Il-lea unirea cu Piemontul • 106 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa STUDIU D CAZ\ Z O rana în schimbul a o jumătate de regat Peste doi ani după cam pania miei, G aribaldi pornise o nouă expediţie îm potriva Romei. Victor Emmanuel al Il-lea, speriat de perspectiva unui război cu Napoleon al III-lea, care a declarat că-l va susţine pe Papa prin toate m ijloacele, a trim is trupe îm potriva răsculaţilor. In ciocnirea arm ată, G aribaldi a fost rănit la picior şi doar o operaţie chirurgicală efectuată de medicul rus Pirogov l-a salvat de am putare. In Italia se spunea că: „Giuseppe a fost rănit de un soldat al regelui, căruia G aribaldi i-a făcut cadou o jum ătate de regat". Evenimentele s-au repetat în 1867. Doar în 1874, G aribaldi, devenind deputat în Parlament, a intrat în Roma. Intrarea lui în capitală a fost com parată cu trium ful îm păraţilor rom ani. Pe străzile Romei s-au adunat mii de oam eni care îl aclam au pe eroul naţional. Garibaldi şi Victor Emmanuel al Il-lea I În baza textului, a enunţului şi a | imaginilor stabileşte raportul dintre cele două personalităţi şi importanţa lor în procesul de unificare a Italiei. „Ideea repu blican ă p o a te f i jertfită pentru atingerea idealului suprem - unificarea naţională.” Giuseppe Garibaldi EVALUARE 1. A nalizează cauzele războiului franco-italo-austriac. Ce scopuri u rm ărea fiecare dintre părţi? Crezi că războaiele a u fost u n factor de b ază în unificarea Italiei? A rgum entează-ţi opinia. 2. Realizează u n tabel u n d e vei p rezen ta etapele u n ificării Italiei. 3. Identifică caracteristicile esenţiale ale procesului de unificare a Italiei. 4. C onstruieşte u n segm ent de ax ă cronologică pe care vei indica principalele evenim ente ale unificării Italiei. 5. C aracterizează factorii externi ce a u favorizat unificarea Italiei. Unificarea Italiei — Hotarele dintre state către anul 1859 — ^-Direcţii de atac ale armatelor Piemontului şi Franţei din timpul războiului franco-italo-austriac (1859) k Plebiscitele din statele Italiei Centrale Campaniile lui Garibaldi --------- > - 1860 — ► 1862 '► 1867 ,1860, Anii alipirii regiunilor la Regatul Sardiniei (Italiei) IXWW Răscoale Direcţii de atac ale armatelor italiene ------------- ► în Italia de Sud (1860) ...............■>- împotriva Austriei (1866) ------------- *- spre Roma (1870) ------------- ► Intervenţia trupelor franceze în Roma (1867) Hotarele Regatului Italiei în 1870 I Localizează pe hartă statele italiene de la mijlocul sec. al XIXlea. Indică trei-patru schimbări care au avut loc în anii 60-70 ai sec. al XlX-lea. Unificarea Ital