Naţiune şi naţionalism în epoca moderna

 „Naţiunea este un termen istoric foarte complicat şi multilateral, ceea ce îl face extrem de incomod pentru un cercet[tor =tiin\ific, dar ]n acela=i timp foarte atractiv pentru activitatea unui politician.” K. Verdery EVOCARE ♦ Prin ce s-a caracterizat şi cum s-a manifestat naţionalism ul în prim a jum ătate a sec. al XlX-lea? ♦ Ce succese şi eşecuri ale mişcării naţionale au fost în ­ registrate în anii 1815-1847? Coeziunea germana. Tablou de epoca, găurit de gloanţe I Cum crezi, de ce acest tablou a fost înţeles de unii ca simbol al solidarităţii germane din Parlamentul de la Frankfurt, iar de alţii a fost folosit ca panou de tras la ţintă? VOCABULAR ■ N aţiune ■ N aţionalism ■ Şovinism ■ Risorgim ento ■ M inorităţi naţionale ■ „Tânăra Italie" ■ „Tânăra G erm anie" ■ D octrina M onroe • Secolul naţionalităţilor Secolul al XIX-lea m ai este num it „secolul naţionalităţilor”. Pentru a înţelege fenomenele istorice din această epocă, trebuie s ă definim originea şi sem nificaţia te rm enului „naţiune”. Provenit de la latinescul natio, îşi are originea la începutul sec. al XIX-lea, fiind folosit p entru prim a d ată în lucrarea dnei de Stael „Despre G erm ania”. Definită drept „condiţie de existenţă a u n ei com unităţi u m an e care form ează în m od real s a u doreşte s ă formeze o n a ţiu n e diferită de celelalte în v irtu tea originilor, tradiţiilor şi intereselor com une”, ea reflectă principiul naţionalităţilor, care, în teorie, p resu p u n e că statu l trebuie să coincidă cu naţiunea. Deci, m işcarea naţionalităţilor din sec. al XIX-lea are drept scop identificarea n aţio n ală pen tru form area statelor naţionale. Ideologiile naţionale m anifestate în cu rsu l secolului al XIX-lea au fost anticipate de m anifestările procesului de afirm are a conştiinţei naţionale din sec. al XVIII-lea. Ideea n aţio n ală a dom inat a tâ t societăţile reu n ite în tr-u n sin g u r stat, cât şi popoarele divizate din p u n ct de vedere politic. C oncepţia n aţio n ală a V echiului Regim p re su p u n ea că popoarele care au ajuns să trăiască îm preună în virtutea trecutului istoric şi a voinţei m onarhilor trebuie să fie şi m ai departe integrate su b aceeaşi putere. Revoluţia F ranceză a propagat principiul diam etral opus că „popoarele a u dreptul de a-şi h o tărî singure so a rta ”. În perioada napoleoniană, acest principiu s-a extins în în treag a E uropă, dar în cele din u rm ă s-a în d rep tat tot îm potriva francezilor, care u rm ăreau scopul s ă dom ine alte popoare. Începutului de secol XIX i-a fost specific u n naţionalism rom antic, care descoperea u n itatea n aţio n ală pornind de la trecu tu l com un. U lterior ap ariţia statelo r naţionale a înlocuit noţiunile de n a ţiu n e - n a ţio n a lism cu cele de p a tr io t - p a tr io tis m , inadecvate a n te ­ rior. În unele cazuri ideea n aţio n ală a fost îm pinsă p â n ă la culm ile şovinism ului şi xenofobiei. Promotor al ideilor naţionale şi conducător al mişcării naţionale era burghezia. În statele E uropei O ccidentale, ea a co n tin u at tradiţiile Revoluţiei Franceze în problem a naţională, asociindu-le cu m işcarea liberală. În alte state u n d e burghezia n aţio n ală era m ai slabă, iar in telectu alitatea era în cu rs de afirm are, a şa cum a fost în cele din E u ro p a C entrală şi de S u d -E st şi din zona m editeraneeană, conceptul n aţional se b aza n u a tâ t pe principiul suveranităţii poporului, cât pe cel al existenţei u n o r tradiţii seculare, care de râ n d cu lim ba şi religia form au u n concept naţional. Se considera că n u m ai statu l, şi n u o oarecare com unitate, treb u ie s ă unifice n aţiu n ea. D eşteptarea n aţio n ală în aceste zone s-a b azat pe trei elem ente p rin ­ cipale: - com unitatea trecu tu lu i istoric, - com unitatea de lim bă şi lu p ta p e n tru drep tu l de a o utiliza la nivel oficial, - religia în cazurile • 100 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa CURS cân d n a ţiu n e a era d o m in ată de rep rezen tan ţii altor confesiuni (ortodocşii su p u şi de catolici în Im periul H absburgic, polonezii catolici dom inaţi de ortodocşii ruşi, creştinii din B alcani opresaţi de tu rcii m u su lm an i etc.). • Succese şi eşecuri ale naţionalismului romantic (1815-1847) În prim a ju m ă ta te a secolului al XlX-lea a dom inat n aţio n alism u l rom antic, reprezentat de m arii în ain taşi G iu seppe M a zzin i, J u le s M ich elet, N ico la e B ălcescu . Ei vedeau obiectivul în constituirea statelor naţionale ca model ideal p en tru dezvoltarea societăţii. Statele naţionale, la rân d u l lor, u rm au să fie durabile doar în cazul în care era d em o n strată legitim itatea com u n ităţii trec u tu lu i istoric, lingvistice, culturale etc. Revoluţia F ranceză şi epoca napoleoniană a u d u s la afirm area identităţilor naţionale. R eacţia de d u p ă 1815 a potolit doar p en tru u n scu rt tim p spiritele naţionale. La în cep u tu l anilor ’20, ele a u izbucnit cu o n o u ă intensitate. Astfel, revoluţiile din S p an ia şi statele italiene (1820-1821), deşi a u fost înfrânte, a u d em o n strat întregii E urope că n aţionalism ul se află în avânt. Preluând tradiţiile carbonarilor, în 1831, G iuseppe Mazzini a creat „TânăraItalie”. Mai apoi a u a p ă ru t „Tânăra Germanie” şi „TânăraEuropă” - organizaţii care a u prom ovat idealuri naţionale şi liberale. Polonezii, stăp ân iţi de trei m onarhi, s-a u ridicat în 1830-1831 îm potriva celui m ai reacţio n ar şi m ai an tin aţio n al dintre ei, ţa ru l Rusiei. Revolta a fost c ru n t reprim ată, d ar peste trei decenii ea va izbucni din nou. În alte regiuni ale Europei, m işcările naţionale a u av u t m ai m ari succese. Revoluţia din 1830 din Belgia a proclam at in d ep en d en ţa de O landa şi a ad o p tat o constituţie liberală. În E u ro p a de SudE st, răscoalele sârbilor (1804-1817), a rom ânilor de la 1821 su b conducerea lui T. V la d im irescu şi cea a grecilor, in iţiată de Eterie, a u acu tizat p ro ­ blem a orientală. Anglia, F ran ţa şi Rusia, cu toate că u rm ăreau propriile scopuri politice, sprijineau popoarele din Balcani. D upă războiul ruso -tu rc din 1828-1829, Serbia a o b ţin u t autonom ie, Principatelor Rom âne drepturile de autonom ie le-au fost lărgite, iar G recia a devenit independentă. C o n tin e n tu l a m e ric a n n u a fo st ocolit de m işcare a de em an cip are, în ciu d a fa p tu lu i că naţiu n ile sud-am ericane erau în că în proces de co n stitu ire. S im o n B o liv a r şi S a n M a rtin a u condus luptele îm potriva Spaniei şi Portugaliei, ca şi în cazul B alcanilor - profitând de su sţin erea puternicului vecin din Nord (doctrina preşedintelui SUA, Ja m e s Monroe, „America p en tru am ericani”, 1823), şi au ob ţin u t independenţa. • Naţionalismul şi liberalismul în revoluţiile de la 1848 A nul revoluţionar 1848 m ai este pe d rep t n u m it „prim ăvara popoarelor”. R evoluţia izb u cn ită în F ran ţa, cu în c e p u tu ri liberale, s-a re v ărsat în G erm ania, Italia, Im periul H absburgic, P rincipatele R om âne şi alte state, având şi u n vădit a c c e n t n aţio n al. G erm an ii a u c o n s titu it P a r ­ la m e n tu l de la F ra n k fu rt, ca re av ea s a rc in a unificării naţionale. Italienii, în tradiţiile R isorg im e n to , s -a u u n it în ju r u l P iem o n tu lu i p e n ­ tr u a-şi elibera com patrioţii de su b dom inaţia au striac ă. Im periul H absburgic m u ltin aţio n al a fost zg u d u it din tem elii de acţiu n ile m aghiarilor, slavilor şi rom ânilor. P rim ul rezu ltat a fost u n irea P rincipatelor R om âne (1859), s ta t autonom , care d u p ă războiul din 1877-1878 va obţine in d ep en ­ denţa. C oncom itent, în câteva etape (1859-1870) Piem ontul, co n d u s de regele Victor E m an u el al Il-lea şi contele Camillo Cavour, a u n it statele italiene. În aceeaşi perio ad ă (1864-1871), p rin efo rtu rile c a n c e la ru lu i p ru s ia n O tto von Bism arck, s-a co n stitu it G erm ania unificată. Egalitatea civilă °i politică a locuitorilor din Europa de Sud-Est. Colaborarea între multiplele confesiuni religioase Naţiune şi naţionalism în epoca modernă / 101 • I ^ ^ D ouâ concepţii privin d n aţiu n ea Tim p de două secole au fost cunoscute două concepţii despre naţiune: franceză şi germ ană. ♦ Concepţia franceza reiese din ideea naţiunii ca o com unitate de oam eni consolidată pe baza unui principiu civil. Ea îşi are începuturile în tim pul Revoluţiei Franceze, când Vechiului Regim i s-a opus starea a IlI-a, care s-a numit „naţiune". Pentru aceasta com ­ ponentele etnice, lingvistice şi trecutul istoric ocupau un loc secundar. Primordial era că cetăţenii liberi erau uniţi prin ideea să apere şi să promoveze drepturile naturale de libertate şi egalitate. ♦ Concepţia germana îşi are începutul în operele rom anticilor din sec. al XlX-lea, care considerau că naţiunea se exprimă prin „sufletul colectiv", prin comunitatea de cultură, lim bă şi provenienţă (concepţia etnică). Conform acesteia, individul nu îşi alege apartenenţa la naţiune printr-o opţiune liberă. El este integrat în cadrul naţiunii, independent de opinia sa, prin naştere. Concepţia franceză a naţiunii şi, respectiv, a naţionalismului poate fi redusă la form ula: „Unde este Franţa - acolo sunt francezii", iar cea germ ană: „Unde sunt germ anii - acolo este G erm ania". I Explică diferenţa dintre cele două concepţii ale naţionalismului: franceză =i germană. Formuleazăţi argumentat opinia. I Analizează datele din tabel. Descrie condiţiile =i evenimentele istorice care au favorizat crearea naţiunilor. B elgia - un nou stat n a ţio n a l C onform hotărârilor Congresului de la Viena, Belgia, din considerentele că era mai avansată economic şi avea puternice tradiţii revoluţionare, a fost unită cu O landa. In 1830 belgienii se răscoală, îşi proclam ă independenţa, aducând prim a lovitură „sistemului de la Viena". Favorizaţi de cadrul internaţional după revoluţia din Franţa şi răscoala din Polonia, belgienii îşi confirm ă independenţa naţională sub regele Leopold I, care adoptă una dintre cele mai liberale constituţii ale tim pului. I Apreciază priorităţile unui stat naţional în epoca modernă. |^P ~ D in M an ifestu l T in erei Ita lii, 1 83 3 Tânăra Italie este Republicană şi Unionistă. Republicana, pentru că, teo re tic, to ţi in d ivizii care c o m p u n o n a ţiu n e sun t chem aţi, în tem eiul legilor divine şi umane, să fie liberi, egali şi fraţi [...]. Unionista, pentru că fără unitate nu există realmente naţiune, pentru că fără unitate nu există forţă [...]. G. M azzini I Analizează opiniile lui G. Mazzini cu referire la activitatea „Tinerei Italii”. I ^ ^ Exem ple d e corespundere şi n ecorespundere a caracteristicilor n aţiu n ii N a ţiu n i C a r a c t e r is t ic ile n a ţ iu n ii C o re s p u n d e re a te rito riu lu i co ­ m u n cu g ra n iţe le sta tu lu i C o m u n ita te a d e lim b a C o m u n ita te a d e cu ltu ra Id e n tita te a re lig io a s a C o n ştiin ţa d e sin e F ra n c e z ii Corespunde Franceza C om ună C atolici, protestanţi Francezi G e rm a n ii Corespunde parţial G erm ana C om ună (inclusiv cu cea a Austriei) C atolici, protestanţi G erm ani (germani se consideră şi mai mulţi austrieci) A m e ric a n ii Corespunde Engleza C om ună C atolici, protestanţi ş.a. Am ericani E n g le zii Corespunde Engleza C om ună A nglicani, catolici, protestanţi Englezi Irla n d e z ii Corespunde parţial Engleza C om ună C atolici Irlandezi E lv e ţie n ii Corespunde G erm ana, ita liana, franceza, retorom ana Diferită C atolici, protestanţi Elveţieni (cu specific local) R o m â n ii Nu corespunde (România, R. Moldova, teritoriile populate de români în Ucraina) Româna C om ună M ajoritatea ortodocşi, m inoritatea - catolici, protestanţi ş.a. Români. O parte a populaţiei R. M oldova se consideră m oldoveni. • 102 / Cap. IV. Formarea naţiunilor şi statelor naţionale în Europa STUDIU DE CAZ Manifestări ale naţionalismului Din anii ‘70-80 ai sec. XIX, d u p ă constituirea statelor naţionale, naţionalism ul evoluează în câteva direcţii. S ensul să u progresist şi liberal se p ăstrează în aceeaşi m ă su ră ca şi la m ijlocul secolului, în special la popoarele care în că lu p ta u p e n tru em ancipare şi id en titate n aţio n al-statală. În statele in d u strial m ai av an sate sa u la naţiunile dom inante din imperiile m ultinaţionale, naţionalism ul, identificat cu patriotism ul, tinde spre şovinism şi xenofobie. În Imperiile H absburgic şi R us s-au m anifestat am bele tendinţe. N aţiunile dom inante expun spiritul suprem aţiei lor a su p ra celor dom inate, iar la în cep u tu l sec. XX, şi pretenţiile de superioritate faţă de n a ţiu n ile din statele vecine. M inorităţile n aţio n ale, în u rm a m işcării de eliberare, a u o b ţinut unele cedări şi, datorită progresului social general, îşi consolidau propriile categorii de in telectu ali şi b urghezii n aţio n ale. A cestea devin exponentele naţionalism ului progresist liberal. În statele m ononaţionale n aţionalism ul de asem en ea a evoluat în direcţia extrem ism ului. F ran ţa, d u p ă înfrângerea de la 1871, trece p rin înjosire n aţio n ală şi pierderi teritoriale, fiind cu p rin să de u n naţionalism rev an şard şi antiliberal. Acesta, de exem plu, glorifica n u a tâ t m o şten irea p ro g resistă a Revoluţiei F ranceze p en tru E uropa, cât dom inarea m ilitaro-politică a francezilor de pe tim pul lui Napoleon. N aţionalism ul germ an, ap elân d la trecu tu l O rdinului T euton, extinderea Im periului R om ano-G erm an sa u glorificarea lui Frederic al II-lea, se îm bina cu politica expansionistă a tân ăru lu i Im periu G erm an. P angerm anism ul, m ai exaltat decât alte cu ren te de acest fel (panslavism ul, pan am erican ism u l ş.a.), a p u s bazele u n o r teorii despre su p erio ritatea n u n u m ai istorică, dar şi biologică a rasei germ ane, ceea ce a d u s la izbucnirea prim ei conflagraţii m ondiale. I Explică ce factori determinau direcţiile de manifestare ale naţionalismului în statele multinaţionale şi in cele mononaţionale. Praga • Lvov Boemia Cracovia Galitia Moravia Slovacia AUSTRIA Viena UNGARIA CISLITANIA Budapesta Transilvania Trient TRANSLITANIA Slovenia Mureş Zagreb A Timişoara Croaţia Slavonia ROMÂNIA 1859 B osniaH erţegovina - Belgrad SERBIA Dunărea IUNTENEGRI 1862 EVALUARE 1. Explică din perspectiva istorică noţiunile: naţionalism şi patriotism. 2. C om pară calea p a rc u rsă de ideologia n aţio n alistă în a do u a ju m ă ta te a sec. al XVIII-lea şi im pactul m işcărilor n aţio n aliste din sec. al XIX-lea. 3. Stabileşte, în b aza textului şi a surselor, lim itele dintre fenom enele de n aţio ­ n alism - patriotism şi cele de şovinism - xenofobie. 4. Realizează o sc u rtă p rezentare a principalelor m işcări n aţio n aliste din sec. al XIX-lea şi identifică elem entele esenţiale care s ta u la tem eiul unei n aţiu n i. 5. S tudiind inform aţia su p lim entară, u rm ăreşte cum a evoluat naţionalism ul în calitate de concepţie şi de m işcare n aţio n ală la sfârşitul sec. al XIX-lea - în cep u tu l sec. XX. Imperiul Austro-Ungar - stat multinaţional Slavii de Nord Slavii de Sud Cehi Sloveni Polonezi Croaţi Slovaci Sârbi Ucraineni Popoare non-slave Germani Hotarele AustroUnguri Ungariei Români Hotarele dintre Cisleitania şi Italieni Transleitania I În baza exemplului AustroUngariei determină care sunt limitele luptei pentru unitate statală şi naţională. Naţiune şi naţionalism în epoca modernă / 10