Revoluţia de la 1848-1849 în Europa

 Revoluţia de la 1848-1849 a dat o lovitură decisivă vechilor regimuri din Europa, deschizând calea reformelor democratice şi a creării unor state de tip modern pe continent. Mişcările revoluţionare, cu caracter social, politic şi naţional au fost declanşate în toate ţările europene, cu excepţia Marii Britanii ş Rusiei, antrenând clasele apărute în urma revoluţiei industriale - muncitorimea ş clasa de mijloc. • Cauzele Şi obiectivele revoluţiei Seceta care a cuprins m ai m ulte ţări europene a d u s la u n deficit al producţiei agricole, mai ales al cartofului, care a p ro d u s u n val m asiv de em igrări în Am erica ale populaţiei ru rale (Irlanda, G erm ania). In d u stria eu ro p ean ă în anii 1846-1848 trecea şi ea p rin tr-o criză d eterm in ată de scăderea ritm urilor de industrializare, lipsa investiţiilor, m icşorarea cererii şi creşterea şom ajului, fapt ce a lovit p u tern ic clasa m uncitoare. A ceasta devenea tot m ai n em u lţu m ită de co n cu ren ţa industriei m ecanizate şi cerea de la guvern m ăsu ri de protecţie a m uncii. C lasa de mijloc, la rân d u l ei, se sim ţea lezată în drepturile sale politice, care n u m ai coresp u n d eau cu p onderea econom ică în societate. Regimurile absolutiste în E uropa s-au consolidat, lim itând tot mai m u lt libertăţile politice ale clasei de mijloc. Sistem ul Sfintei A lianţe prigonea m işcările naţionale, m u n cito reşti şi liberale, ceea ce a provocat u n val de proteste şi proiecte de reform ă. Se cerea ad o p tarea u n o r constituţii m enite să limiteze p u terea ab so lu tă a m onarhiei, u n sistem reprezentativ pe m ăsu ră s ă satisfacă interesele m ajorităţii (sufragiu u n iversal) şi g aran tarea libertăţilor politice. Pe plan naţional se cerea tot m ai in sisten t recunoaşterea d re p tu lu i la a u to d e te rm in a re al popoarelor, principiu la n sa t de Revoluţia Franceză. • „Primăvara popoarelor" În lu n a februarie 1848 a av u t loc o revoluţie în F ran ţa contra regelui Ludovic Filip, ce s-a term in at cu p roclam area celei de-a D oua R ep u b lici (1848­ 1851), dorită de radicalii republicani. Succesul acestei revoluţii a d eterm in at u n val de revenBaricade la Paris, 1848 dicări revoluţionare în întreaga E uropa. În m artie începe revolta la Viena, u n d e dem onstranţii im pun o constituţie liberală, care p u n e a cap ăt guvernării lui M etternich - sim bolul R estauraţiei. Îm păratul a prom is convocarea unei diete, precu m şi eliberarea ţăran ilo r din şerbie. Ca rezultat, s-a declanşat u n val de em ancipare n aţio n ală în tot im periul. La B u d ap esta L ajos K o ssu th a declarat autonom ia şi cerea convocarea u n u i p arlam en t în capitala m aghiară. Italienii s-a u răscu lat şi ei, proclam ând constituţii (Neapole, Piem ont, T oscana, S tatu l Papal), austriecii fiind alungaţi din M ilano şi Veneţia. M işcări naţionale s-a u p ro d u s şi în Boemia, Slovacia, C roaţia şi Polonia. În Prusia, m ai m ulte sta te a u revendicat reform e liberale, respectarea drepturilor civile şi sistem reprezentativ. La Berlin, du p ă lu p te de stra d ă şi m ai m ulte su te de m orţi, regele a fost nevoit să ordone evacuarea trupelor, proclam ând o constituţie şi prom iţând unificarea G erm aniei. O bţinând victorii în tr-o prim ă etapă, forţele revoluţionare s-au divizat, deoarece o p arte - m oderaţii - a u considerat că revoluţia şi-a VOCABULAR ■ „P rim ăvara p o p o a re lo r" ■ Stat de drept ■ Revoluţie burghezodem ocratică ■ „Jandarm al Europei" ■ Constituţie ■ Liberalism EVOCARE ♦ Ca re au fost consecinţele revoluţiilor din secolele XVII-XVIII pentru societatea m odernă? ♦ Aveau oare capacitate de reorganizare şi m odernizare a societăţii suveranii statelor europene în cadrul „sistemului de la Viena"? 86 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă CURS atin s scopul, pe când radicalii n u erau satisfăcuţi de cele obţinute, cerând co n tin u area reform elor cu caracter dem ocratic. Pe lângă aceasta, a u în ­ ceput disensiunile în tre diferite n aţiu n i, m ai ales în Im periul H absburgic. Aceste divergenţe a u fost folosite din plin de forţele reacţionare, care a u re stab ilit „ordinea” to t a tâ t de repede, cum a u p ierd u t-o . Revolta m u n cito rească din Paris a fost în ecată în sânge în iunie 1848 de către trupele guvernam entale. Iar în noiem brie preşedinte al F ranţei este ales L u dovic N apoleon, care peste trei ani va suprim a republica şi va restab ili cel de-al D o ilea Im p eriu (1851­ 1870), dom nind su b num ele de Napoleon al IlI-lea. Regele Prusiei, cu sprijinul arm atei, restabileşte controlul la Berlin şi an u lează to ate prom isiunile de reform e liberale, inclusiv cea de unificare a G erm aniei. H absburgii au reuşit, la rân d u l lor, să-şi recu cerească rapid poziţiile în Italia, fiind ocupate pe rân d Neapole şi Lom bardia. Apoi a venit rân d u l cehilor, care au opus rezisten ţă la Praga, d ar d u p ă ce trupele guvernam entale a u b o m b ard at oraşul, ordinea a fost restabilită. Aceeaşi m etodă - violentă, d ar eficientă - a fost folosită şi la pacificarea Vienei în toam nă. M ult m ai dificilă a fost lu p ta cu m aghiarii, care a u reu şit o serie de succese m ilitare, contin u ân d lu p ta şi în 1849. În să exclusivism ul m aghiar, care n u dorea să le acorde d rep tu ri egale croaţilor şi rom ânilor transilvăneni, i-a făcu t pe aceştia aliaţi ai îm păratului. Lovitura de graţie a fost d a tă de ţa ru l Nicolai I, su p ran u m it „jan darm u l E u ro p ei”, care a trim is în U ngaria u n efectiv de 150.000 de soldaţi, reprim ând rebeliunea în au g u st. Peste trei luni a fost în ăb u şit ultim ul focar revoluţionar de pe continent - R epublica R om ană, proclam ată în ianuarie 1849 de M a zzin i şi G aribaldi. În ajutorul au striecilo r aici a u venit tru p ele franceze, care acţionau ca m an d atari ai Sfintei Alianţe. Liderul revoluţiei franceze Lamartine, în faţa Primăriei din Paris, respinge steagul roşu [în favoarea trricolorului], 25 februarie 1848. Tablou de Henri Philippoteaux S u cce su l co n trarev o lu ţiei a fo st d e te rm in a t de câţiv a factori. În p rim u l râ n d bu rg h ezia n u s -a b u c u r a t de u n s u p o rt în m asă, cerân d d o ar lib ertăţi lim itate (liberalism ), ig n o rân d şi revendicările econom ice ale m uncitorim ii. Ţ ărănim ea a fost pasivă în A ustria, d u p ă ce i s-a p ro m is e lib e ra re a d in şerb ie, iar în F ran ţa aceasta a s u sţin u t revendicările m oderaţilor, fiind n em u lţu m ită de impozitele excesiv de m ari ale radicalilor. În toate imperiile, arm atele au răm as loiale guvernului, iar forţele revoluţionare erau dispersate şi m ăcinate de divergenţe, fapt care a perm is R estaurarea. • Consecinţele şi semnificaţiile revoluţiei Revoluţiile de la 1848-1849 au fost înfrânte, dar au învins din perspectiva viitorului. Transform ările profunde ce a u av u t loc în societatea eu ro p ean ă a u d at lovitura de graţie V echiului Regim, bazat pe principiul legitim ităţii dinastice şi pe p u terea ab so lu tă a suveranului, de la care em an a to a tă puterea. În deceniile care au u rm a t d u p ă revoluţie toate im periile ab so lu tiste a u în cep u t reform e m odernizatoare. Im periul H absburgic şi cel p ru sac au ad o p tat ideea statu lu i de drept, care făcea legea egală p en tru toţi, indiferent de origine şi avere. Im periul O tom an ad o p tă o constituţie la 1867, iar reform ele în R usia ţa ris tă dem arează în deceniile u rm ăto are d u p ă eliberarea ţăran ilo r la 1861. Revoluţiile, n u m ite şi burghezo-dem ocratice, de la 1848-1849 au deschis definitiv calea societăţilor euro p en e sp re m o d ern izarea politică şi social-econom ică. Armate regulate, Berlin, 1848 Revoluţia de la 1848-1849 în Europa / 87 DOSAR [ ^ ^ Constituţia Republicii Franceze, 184 8 Introducere. In faţa lui Dumnezeu şi din partea poporului francez, Adunarea Naţionala declara: 1. Franţa se proclam a Republica. Adoptând aceasta form a de cârm uire definitiva, ea îşi propune ca scop înaintarea mai libera pe calea progresului şi a civilizaţiei, introducerea unei distribuiri m ai libere a prestaţiilor şi privilegiilor sociale, creşterea bunastarii fiecaruia pe calea lim itarii treptate a im pozitelor şi cheltuielilor. 2. Republica Franceza este dem ocratica, unica şi indivizibila. 4. Libertatea, egalitatea şi fraternitatea sunt principiile ei. Familia, munca, proprietatea şi ordinea publica sunt bazele ei. 7. Cetaţenii trebuie sa-şi iubeasca Patria, sa slujeasca Republicii, s-o apere cu preţul vieţii lor, sa achite impozitele statului proporţional cu starea lor; ei trebuie sa-şi caute m ijloace de trai şi sa-şi asigure sursa de existenţa în v iitor, ei trebuie sa tinda la bunastarea generala, la ordine generala, ajutându-se fraţeşte unul pe altul, respectând regulile m orale şi legile scrise ce conduc societatea, fam ilia şi personalitatea. 8. Republica este ob ligata sa pazeasca persoana cetaţeanului, fam ilia, religia, proprietatea lui, m unca, sa faca accesibil pentru fiecare cetaţean învaţamântul. Ea este obligata, cu ajutorul fraţesc, sa asigure traiul cetaţenilor care îndura saracie, sa le gaseasca de lucru în conformitate cu capacitaţile lor... I Compară Constituţia Republicii Franceze din anul 1848 cu constitu\iile adoptate în timpul revolu\iei de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Identific[ asem [n[ri şi deosebiri. B Din P ro clam aţiu n ea g u vern u lu i p ro vizo riu fran cez Eroismul poporului parizian a rasturnat un guvern retrogradat şi oligarhic [...]. Sângele poporului a curs ca şi în iulie 1830, de data aceasta, însa, acest popor nobil nu va fi înşelat. A dobândit un guvern naţional şi popular care aproba drepturile şi voinţa de progres ale acestui popor m are şi nobil [...]. Sub regimul popular anunţat de guvernul provizoriu, fiecare cetaţean trebuie sa se considere ca învestit cu o m agistratura [...]. Guvernul provizoriu vrea republica în funcţie de ap ro ­ barea poporului şi va consulta poporul fara întârziere. Doreşte unitatea naţiunii, care de acum înainte va cuprinde toate clasele şi toţi cetaţenii; doreşte autoguvernarea naţiunii [...]. El are ca principiu libertatea, egalitatea şi fraternitatea, iar ca deviza - poporul. 24 februarie 1848 I Selecteaz[ în document obiectivele cu caracter democratic. Puteau fi ele realizate în acele condi\ii în Franţa? Şedinţa Parlamentului de la Frankfurt. Litografie de Ludwig von Elliot Din scrisoarea despre revo lu ţia de la V ie n a „Luni, 13 martie, ora 8.00. M are m ulţim e de studenţi se îndreapta spre Palatul Dietal. Mase de oam eni bine îm bracaţi se agita pe strazi... Dorinţele poporului: libertatea presei, libertatea învaţam ântului, dreptul de asociere, dieta responsabila, miniştri responsabili... O ra 12.00. O delegaţie de burghezi reuşeşte sa patrunda în Burg. Strazile iau o înfaţişare am eninţatoare. O ratorii populari aduna grupuri de oam eni în jurul lor. ... Strigatul „Jos M etternich!" devine lozinca generala... O ra 17.00. G arda civila suna alarm a şi pune mâna pe arme. ... O fiţerii garzii civile cer im ediata retragere a arm atei regulate din oraş şi înarm area studenţilor... O ra 20.00. G loata cutreiera în mase compacte strazile... Nu vor sa fie de acord cu niciun fel de concesii... Prinţul Metternich îşi da dem isia..." Carl Frederic Vitzhum I Reieşind din con\inutul documentului, formuleaz[ specificul revolu\iei de la 1848-1849 în Imperiul Habsburgic. Incendiul din Viena în timpul răscoalei din octombrie 1848 I Comenteaz[ fraza lui Metternich: „Dac[ Parisul str[nut[, toat[ Europa contracteaz[ imediat r[ceala”. 88 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă STUDIU DE CAZ EVALUARE Drepturile cetăţenilor garantate de Constituţia Franţei 2. Nimeni n u poate fi a restat ori reţin u t altfel decât conform prevederilor legii. 6. Sclavia n u poate fi adm isă oriunde pe teritoriul Franţei. 7. Fiecare este liber să îm părtăşească religia sa, şi statu l acordă protecţie egală oricărui cult religios. Feţele bisericeşti recunoscute de lege ori acei care vor fi recu n o scu ţi de lege au d rep tu l la întreţinere de stat. 8. Cetăţenii au dreptul să formeze organizaţii şi să se adune în mod paşnic fără arm am ent, să înainteze petiţii şi să dea publicităţii ideile lor [...]. Presa, în niciun caz, n u poate să depindă de cenzură. 9. Învăţăm ântul este liber. 10. Toţi cetăţenii au dreptul să ocupe orice funcţii publice [...] Se anulează p en tru totd eau n a toate titlurile nobiliare [...], deosebirile de clasă şi de castă. 11. Orice proprietate este inalienabilă. S tatu l poate să ceară înstrăinarea proprietăţii num ai în caz de necesitate publică, în mod legal constatată, cu condiţia recuperării ei corecte şi prealabile. 12. Averea n u poate fi niciodată confiscată. 14. D atoria statu lu i este garantată. Tot felul de obligaţiuni ale statu lu i faţă de creditori su n t inviolabile. 15. Toate impozitele se stabilesc p en tru binele public. Fiecare este obligat să p lătească im pozitele proporţional cu averea şi posibilităţile. 18. Orice putere în sta t este in stau rată prin voinţa poporului. Ea n u poate fi încredinţată oricui. 19. S epararea puterilor este prim a condiţie a guvernului liber. 1. Precizează cauzele com une şi specifice ale revoluţiilor burghezo-dem ocratice din E uropa. 2. Identifică motivele p a rticipării, la evenim entele revoluţionare, a diferitor categorii de populaţie. 3. C om pară d esfăşu rarea revoluţiei din F ran ţa cu cele din Italia, G erm ania, Im periul H absburgic şi Principatele Rom âne. G ăseşte asem ăn ări şi deosebiri. 4. F orm ulează o concluzie proprie despre consecinţele şi sem nificaţiile revoluţiilor burghezo-dem ocratice. 5. E laborează u n eseu despre im pactul revoluţiilor europene de la 1848­ 1849 a su p ra evoluţiei societăţii m oderne. REVOLUŢIILE DE LA 1848-1849 DIN EUROPA m a r e a N o &d u l i Ositolenco * 4 'iy-N Poznan 5 m0o* » P d L Bniwfio, Wjemar Mâneci 'SAXONIA Frankfur PALATINAT Karlsnjhec BAVARIA rt . Strasbour Kornarom, I /..—SLausane Moulins Gonevatâ' ' -— f‘> v i. o-49. Qşoara o No vara îrsnobie Montpoiiier MONACOc Sarajevo ' ' ''''■>HERTtG0V,NA. Anoora Barcelona, I. Corsica Sardinia MAREA T I R E N I A N Ă ■prusiene A»A*A\ Regiunile unde s-au produs cele * * * *» mai mari răscoale ţărăneşti Direcţii de atac ale armatelor contrarevoluţionare -------> - austriece -------franceze -------ruse ------->- otomane -------neapolitane --------- spaniole fV Răscoala din Iunie din Paris |% Centrele principale ale mişcării , revoluţionare A Mişcări naţionale * Centre ale mişcării chartlste *“^8 Bătălii mal Importante Graniţele Confederaţiei Germane Revoluţia de la 1848-1849 în Europa /