Răscoala de la 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu

 Românii aflaţi sub ocupaţie habsburgică sunt supuşi unor politici masive de deznaţionalizare şi asimilare, promovate în special de autorităţile maghiare după anexarea Transilvaniei la Ungaria. In pofida acestor circumstanţe, mişcarea naţională a românilor din aceste teritorii cunoaşte schimbări calitative, care-i conferă vigoare ş rezistenţă, inclusiv constituirea unor formaţiuni politice cu caracter naţional. EVOCARE ♦ Care au fost efectele regim ului fanariot în Principatele Române? ♦ Cum s-a manifestat criza regim ului fanariot? ♦ Care au fost cauzele nem ulţum irii populaţiei faţă de fanarioţi? ♦ Ce cunoşti despre organizaţia secretă greacă Eteria? • Criza regimului fanariot Războaiele ruso-austro-turce au evidenţiat clar declinul Im periului Otom an. Înfrângerile m ilitare au fost precedate de o profundă criză de autoritate a su ltan u lu i şi a regim ului fanariot, de am ple m anifestări de revoltă în provincii. D ecăderea regim ului fanariot a devenit îndeosebi de p ro n u n ţată după P a cea d e la K uciuk-K ainargi din 1774, care a m arcat creşterea rolulului Rusiei în E uropa de Sud-E st. Cu toate că d upă încheierea păcii cerinţele boierilor de a restabili domniile păm ântene n u a u fost acceptate, totuşi s-a aju n s la o reglem entare a prerogativelor şi a duratei domniilor fanariote. Im periul O tom an a fost nevoit să fixeze obligaţiile în ban i ale Principatelor şi să atenueze practica abuzivă în achiziţionarea produselor rom âneşti. În 1802 Constantinopolul este nevoit să accepte cererile boierimii locale, su sţin u te ultim ativ de Rusia, de a garanta domniile pe tim p de şapte ani. În acest fel, Im periul Otom an a încercat să diminueze, în m ăsu ra posibilităţilor, contradicţiile dintre regim ul fanariot şi forţele politice interne ostile acestuia. Trecerea pandurilor peste râul Olt. Litografie de C. Isler VOCABULAR Panduri Proclam aţie C ărvunari C om itet de oblăduire Eteria O stilitate Insurecţie • Premisele şi forţele sociale ale mişcării de la 1821 Criza sistem ului fanariot, m anifesta tă prin creşterea presiunii din partea străinilor şi degradarea instituţiilor statale, ducea la creşterea opoziţiei din partea boierimii păm ântene. Instabilitatea politică, inconsecvenţa reformelor în agricultură, creşterea poverii fiscale, num eroasele obligaţii de rentă, abuzurile boierimii au în rău tăţit considerabil situaţia ţărănimii. Monopolul comercial otoman, vămile interne şi alte piedici în calea dezvoltării economice a Ţărilor Rom âne aveau ca urm are creşterea nem ulţum irii din partea negustorilor şi orăşenilor. Pe lân g ă prem isele in tern e a u existat şi factori de ordin extern care a u determ inat în cep u tu l unei răscoale de m are am ploare în Principatele Rom âne. S ub in flu en ţa Revoluţiei de la 1789 din F ranţa, în treag a Peninsu lă B alcanică a fost cu p rin să de o am plă m işcare revoluţionară. P rintre cele m ai pu tern ice insurecţii din B alcani pot fi m enţionate răsco ala sârbilor din 1804-1816 şi lu p ta p en tru eliberare n aţio n ală în Grecia. P rintre m em brii societăţii secrete E teria e rau şi boieri din Principatele Rom âne. N em ulţum irea diverselor categorii sociale explică v a sta p a r ­ ticipare a populaţiei la răsco ala din 1 8 2 1 . În linii m ajore, cerinţele econom ice şi sociale ale ţăran ilo r şi aspiraţiile politice ale boierilor s-a u in tersectat, dân d n aştere m işcării revoluţionare conduse de u n a dintre cele m ai rem arcabile personalităţi din istoria m odernă a rom ânilor - T u d o r V ladim irescu . • Programul răscoalei În cadrul răscoalei iniţiate de partida n aţio n ală evidenţiem două etape. În faza iniţială, T. V ladim irescu considera că poporul rom ân va cuceri m ai u şo r libertatea, dacă se va colabora cu m işcarea eteristă. El era convins că ţaru l A lexandru I 78 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă CURS al R usiei va su sţin e Eteria, iar grecii vor ajuta, prin răsco ala lor, m işcarea revoluţionară a rom ânilor. A lex a n d ru Ip sila n ti, la râ n d u l său, tin d ea să folosească Principatele Rom âne ca tram b u lin ă a operaţiunilor m ilitare p en tru cauza elenism ului. La 18 ian u arie 1821 a în cetat din v iaţă dom nul Ţ ării Rom âneşti, A lex a n d ru Şuţu. La B ucureşti s-a co n stitu it u n Comitet de oblăduire, com pus din şase m em bri. Trei dintre ei, Gr. B râncoveanu, Gr. Ghica, B. V ăcărescu, l-au d esem n at pe Vladim irescu conducător al p a n d u rilo r şi i-au în cred in ţat m isiunea de a ridica poporul rom ânesc la lu p tă îm potriva fanarioţilor. La 19 ian u arie T udor p ărăseşte B ucureştiul şi se în d reap tă spre Oltenia, iar la 23 ian u arie lansează la P a d e ş o proclamaţie d u p ă m odelul celor din E u ro p a ap u sean ă, care cuprindea scopul şi program ul răscoalei. În sc u rt tim p mii de oam eni, m ai ales din râ n ­ durile ţăranilor, s-a u a lă tu ra t m işcării. E n tu ziasm aţi de evenim entele de la Padeş, ţăran ii încep să atace conacurile boiereşti şi m oşiile m ănăstireşti. O cupând Craiova, T udor trece Oltul şi se îndreaptă sp re B u cu reşti. Cetele de a rn ă u ţi trim ise de divanul boieresc îm potriva răsculaţilor trec de partea insurgenţilor. Înconjurat de faim ă (în popor era n u m it dom nul Tudor) şi de sprijinul locuitorilor, V ladim irescu ajunge la B ucureşti şi se aşază cu ta b ă ra la Cotroceni. M ulţi boieri, în special cei greci, fug în T ransilvania. N um ai câţiva boieri, în fru n te cu Dionisie Lupu, ră m â n şi form ează u n divan nou, care în cearcă o conciliere cu Tudor. Scopul adevărat, d ar cam uflat, al lui V ladim irescu era să devină dom n. În să el n u dorea să aju n g ă la cârm a ţării ca revoluţionar, ci ca ales al boierilor şi u n s al bisericii. • Raporturile dintre Vladimirescu şi Ipsilanti În acest tim p Moldova a devenit scena u n o r evenim ente hotărâtoare. A lexandru Ipsilanti, la sfârşitul lunii februarie, în fru n tea u n u i d etaşam en t de voluntari, trece P ru tu l şi in tră în Iaşi, u n d e a fost bine prim it de dom nul Moldovei, M ihai Ş u ţu . Ipsilanti lan sează o proclam aţie către p o p u laţia ţării, a n u n ţâ n d în cep u tu l războiului p e n tru elib erarea n a ţio n a lă de su b d o m in aţia tu rc e a sc ă a tu tu ro r popoarelor d in E u ro p a de S u d -E st. El l-a a s ig u ra t pe d o m n u l M oldovei de sprijinul pe care R usia u rm ează să-l acorde m işcării eteriste. În să A lexandru I, ca fondator al Sfintei Alianţe, n u p u tea sprijini deschis o răscoală îm potriva u n u i m onarh legitim (a su ltan u lu i turc), chiar dacă sim patiile sale personale şi interesele Rusiei erau în d rep tate în această direcţie. În a şa fel, în treag a m işcare a grecilor de la 1821 era în tem eiată pe speranţe, şi n u pe su sţin ere reală. În m a rtie 1 8 2 1 , eteriştii trec Milcovul şi se în d reap tă spre B ucureşti. La 25 februarie, ei a u a ju n s la C olentina, n u d e p a rte de B u c u re ş ti. La a c e a v re m e T u d o r, de p a tr u zile, in tr a s e în c a p ita lă şi devenise stă p ân u l ei. În n o u a situaţie politică, p en tru a evita in te rv en ţia m ilitară a Porţii, T udor schim bă strategia. Ca să evite o invazie otom ană, Vladim irescu duce tratative cu turcii. Acest lu cru a în rău tă ţit relaţiile cu eteriştii, care n u se grăbeau să treacă D u n ărea d u p ă cum li se ceruse. La 25 m ai arm atele otom ane a u invadat Ţ ara R om ânească şi Moldova, iar peste d ouă zile V ladim irescu este nevoit să p ărăsească B ucureştiul, retrăg ân d u -se spre Oltenia, iar Ipsilan ti cu arm atele sale se retrage spre Târgovişte. Ipsilanti, suspectându-l neîntem eiat pe Vladim irescu de alian ţă cu turcii îm potriva eteriştilor, a ordonat arestarea lui. C ăpitanul eteriştilor Iordache Olimpiotul îi cum părase pe unii şefi de panduri, care erau nem u lţu m iţi de disciplina de fier din arm a ta lui V ladim irescu şi cu aju to ru l acestora îl răpeşte pe Tudor. V ladim irescu a fost ad u s în tab ăra lui Ipsilanti, unde, d u p ă îndelungate torturi, a fost executat. Im ediat d u p ă m oartea conducătorului, arm ata sa a început să se dezintegreze. S oarta pandurilor a fost h o tărâtă în ultim a lu p tă de lângă m ănăstirea T ism ana, u n d e arm atele lui V ladim irescu au fost înfrânte. Cam to t atunci, eteriştii a u suferit o în ­ frângere zdrobitoare în bătălia de la D răgăşan i. Ipsilanti a fost nevoit să se refugieze în A ustria, u n d e cancelarul M etternich ordonă să fie arestat. R ăm ăşiţele eteriştilor conduse de Iordache Olimpiotul s-au retras în Moldova, fiind nim icite de turci în două ciocniri, la S cu len i şi la m ăn ăstirea Secu. Tudor Vladimirescu °i pandurii săi la Bucureşti Alexandru Ipsilanti Eteristul Răscoala de la 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu / 79 DOSAR Q j u d o r V lad im irescu (1 7 8 0 -1 8 2 1 ) S-a născut în tre 1 7 7 0 şi 1 7 8 0 în satul V la d im iri din judeţul G orj, într-o fam ilie de m o ş n e n i. A crescut în casa dregătorului G logoveanu, îm ­ preună cu fe c io ru l acestuia, prim ind o educaţie aleasă. In tim p u l ră z b o iu lu i din 1 8 0 6 ­ 1812 a com andat o ceată de panduri. Pentru luptele purtate îm potriva turcilor a fost decorat cu o sabie şi cu O rd in u l "Sf. V la d im ir", clasa a treia. Intre 1814 şi 1815 s-a aflat la Viena, unde, atras de căpitanul lordache O lim p io tu l, acceptă să colaboreze cu Eteria, fără a deveni m em bru al acesteia. Portret de Theodor Aman după moartea lui Tudor şi bazat pe mărturiile pandurilor | Apreciază meritul istoric al lui Tudor Vladimirescu. Din P roclam aţia de la Padeş Fraţilor locuitori ai Ţării Romăneşti, veri de ce neam veţi fi! Nicio pravilă nu opreşte pe om de a întâm pina răul cu rău! Şarpele când îţi iasă înainte, dai cu ciom agul de-l loveşti ca să-ţi aperi viaţa, care m ai de multe ori ni să primejduieşte din muşcarea lui! Dar pe balauri care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericeşti, cât şi cele politiceşti, până când sâ-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Din C ererile noro d ului rom ânesc, 1821 P. 5. ... precum şi vam a de prin oraşe şi sate să lipsească cu totul, răm ânând ca să ia vam ă num ai la m arginile ţării de la toţi care intră şi iese cu m ărfuri; fiindcă dintr-această pricină, a greutăţii [...] neguţătoria a încetat cu totul, ajungând ţara în cea m ai desăvârşită lipsă a banilor. P 6. Toate dregătoriile ţării, atât cele politice, cât şi cele bisericeşti, [...] să nu se mai rânduiască prin dări de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară. P 7. Caftane cu bani să înceteze cu totul de a se mai face, ci num ai după slujbă. P 13. Toţi dregătorii judecătoriilor şi ai calânurilor să se împuţineze, răm ânând num ai precum au fost în vechime, şi lefele să le fie uşoare [...]. P 16. Pâinea şi carnea şi toate cele de mâncare câte ies dintr-această ţară să se întocmească a se vinde prin oraş, lăsându-se câştig brutarilor, casapilor şi băcanilor. I Enumeră obiectivele mişcării conduse de Tudor Vladimirescu. Identifică ideile orientate spre modernizarea societăţii româneşti. O ^ A lexan d ru Ip s ila n ti (1 7 9 2 -1 8 2 8 ) Fiul lui Constantin Ipsilanti (domn al Ţării Româneşti în 1802-1806, 1806-1807). General-m aior în armata rusă. Apropierea lui Al. Ipsilanti de ţar a permis conducătorilor organizaţiei să-l prezinte pe Alexandru I ca pe unul din fondatorii organizaţiei Eteria. Acest fapt avea ca scop câştigarea simpatiilor din partea conducătorilor români, sârbi, bulgari, care mizau pe Rusia ca apărător tradiţional al ortodoxiei. Masacrarea colonelului Sava şi a eteriştilor lui şi prădarea Bucureştiului de către turci la 7 august 1821. Gravură de epocă | g ~ Eteria (to vărăşie) Societate patriotică, înfiinţată în 1814 la Odesa la iniţiativa a trei negustori bogaţi greci. A crescut în permanenţă num eric, având către prim ăvara anului 1821 ram uri aproape în toate oraşele principale din Europa de SudEst. In Principatele Române primele ram uri ale Eteriei au apărut la laşi, Bucureşti, Galaţi, majoritatea m em brilor fiind greci. In 1820, la conducerea organizaţiei vine generalul Alexandru Ipsilanti. Planurile militare ale eteriştilor vizau declanşarea unei răscoale generale în Balcani, în care un loc deosebit revenea Principatelor Române. | f | ~ D espre re la ţiile cu P o arta şi Eteria „Eu nu port război cu Poarta; sunt - îm preună cu poporul rom ân - mereu devotat ei şi de aceea mă voi retrage din faţa ei... trebuie însă să vă mărturisesc sincer că înaintarea unei trupe eline care se află sub com anda prinţului Ipsilanti mă pune în cea mai m are încurcătură, căci nu ştiu pe ce bază se întemeiază această concentrare de forţe şi n-aş vrea să zădărnicesc eventuale plane secrete ale unei m ari puteri. De aceea am somat pe prinţul Ipsilanti să răm ână în afara oraşului Bucureşti până ce îm i va fi dat dovezi că este într-adevăr autorizat de o putere mai înaltă pentru acţiunea lui, căci eu nu sunt în niciun caz dispus să vărs pentru Grecia sângele rom ânilor şi să acţionez, printr-o com portare neînţeleaptă şi înfierbântată, în dezavantajul poporului rom ân." Tudor Vladimirescu I Explică de ce Tudor Vladimirescu nu a format un front antiotoman comun cu Al. Ipsilanti? 80 / Cap. III. Revoluţii şi structuri politice în epoca modernă STUDIU D CAZ EVALUARE Consecinţele şi însemnătatea răscoalei de la 1821 D u p ă înfrângerea răscoalei lui T udor V ladim irescu, ocupaţia m ilitară a Principatelor n u a fost de lu n g ă d u ra tă - u n an. Sub p resiu n ea Marii B ritanii şi Franţei, P o arta O tom ană a acceptat parţial cerinţele delegaţiilor boierilor m oldoveni şi m u n ten i aflaţi în aprilie 1822 la Istanbul: restabilirea dom niilor p ăm ân ten e şi excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice din Principate. În u rm a d em ersu lu i boierilor din P rincipate, s u lta n u l i-a num it, la 1 iulie 1822, domni: - în Moldova pe Ioniţă S turdza, iar în Ţ ara R om ânească pe Grigore Ghica. În am bele ţări, grupuri şi partid e ale boierim ii a u în trep rin s acţiuni de opoziţie îm potriva noilor domni. În Moldova, dom nia lui S turdza s-a caracterizat prin conflictul dintre boerim ea m are conservatoare şi boierim ea mică, conflict izbucnit în leg ătu ră cu m em oriul cărvunarilor. În acest docum ent se cerea ca Moldova s ă devină u n s ta t parlam entar, în p arlam en t u rm â n d să in tre m ai ales boieri mici şi orăşeni. M emoriul p rezen tat în să n u a fost accep tat de turci. R ăscoala co n d u să de T. V ladim irescu m archează în cep u tu l u n ei epoci noi în dezvoltarea Ţ ărilor R om âne. R evendicarea d rep tu lu i la au to d eterm in are a re d at d o rin ţa rom ânilor de a sc u tu ra ju g u l otom an şi fanariot. Multiplele revendicări economice au dem onstrat necesitatea rezolvării problem ei agrare. Program ul m işcării conţinea idei ilum iniste. Principalul rezu ltat al răscoalei a fost lichidarea regim ului fanariot. E a a în sem n at în cep u tu l lu p tei p e n tru in d ep en d en ţa p o porului rom ân, av ân d ecou în T ransilvania şi Moldova. | Apreciază importanţa istorică a răscoalei conduse de Tudor Vladimirescu. 1. Identifică m anifestările crizei regim ului fanariot în Principatele Rom âne. 2. D escrie contextul politic şi social în care a început răsco ala lui T udor Vladim irescu. 3. În b aza docum entelor şi a textului analizează evoluţia relaţiilor dintre T udor V ladim irescu şi eterişti. 4. A preciază rolul răscoalei lui T udor V ladim irescu în istoria m odernă a rom ânilor. 5. În izvoare evenim entele din 1821 din Ţ ara R om ânească a u diverse interpretări. Scrie câteva argum ente cu care vei dem o n stra dacă evenim entele din 1821 a u fost o răscoală sa u o revoluţie. Moldova Ţara Românească Marele Principat al Transilvaniei Răscoala de la 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu Alc[tuieşte o comunicare scurt[ despre evenimentele din 1821, utilizând harta al[turat[. I Centrele ale răscoalei de la 1821 de l sub conducerea lui T. Vladimirescu F Marşuri şi direcţii de atac ale pandurilor şi amăuţilor ' sub conducerea lui Tudor _ lui Tudor din Bucureşti Marşuri şi direcţii de atac ale eteriştilor de sub conducerea lui A. Ipsilanti Invazia otomană în Ţările Române Bătălii mai Importante Răscoala de la 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimires