Compuºii organici în alimentaþie

 n contextul acestor vorbe înþelepte, sã menþionãm ºi avertizarea lui Seneca: Omul nu moare, ci se omoarã (alimentîndu-se incorect). Aºa cum au stabilit savanþii, organismul uman este un laborator imens, în care decurg diverse reacþii ce asigurã funcþionarea normalã a organelor ºi care constituie fundamentul existenþei umane. Majoritatea acestor procese sînt exoterme. Asigurarea energeticã. Cele mai eficiente componente, ca surse energetice care intrã în raþia noastrã alimentarã zilnicã (fructe, legume, lactate, carne etc.), sînt proteinele, hidraþii de carbon, grãsimile. În alimente se mai conþin vitamine, minerale ºi apa. Necesitatea energeticã a organismului depinde de vîrsta, genul, masa ºi ocupaþia fiecãrui om. Dar în toate cazurile, pentru organism, cel mai favorabil raport al cantitãþii compuºilor organici este urmãtorul: 50% hidraþi de carbon, 30% grãsimi, 20% proteine. Organismul foloseºte aceºti compuºi nu doar ca sursã de energie, ci ºi în alte scopuri vitale. Din punct de vedere chimic, procesul de asigurare cu energie mai este numit reacþie de ardere, de exemplu: C6H12O6 + 6O2 ® 6CO2 + 6H2O + Q Cum credeþi, prelucrarea chimicã a glucozei (ecuaþia de mai sus) necesitã energie? Sã facem o comparaþie: pentru a primi cãldurã (energie) de la cãrbunii încinºi, trebuie sã consumãm mai întîi o anumitã cantitate de energie ca sã-i pregãtim ºi apoi sã-i aprindem. În mod similar, pentru a obþine energia necesarã de pe urma asimilãrii alimentelor, organismul trebuie sã consume iniþial o anumitã cantitate de energie. Hidraþii de carbon sînt cea mai uºor digerabilã sursã de energie, de aceea sînt asimilaþi primii. Pentru prelucrarea lor, organismul cheltuie cea mai micã cantitate de energie. Iatã de ce necesarul lor energetic constituie cca 50% (fig. 6.1). „Nu trãim ca sã mîncãm, ci mîncãm ca sã trãim.” (Socrate) glucozã Fig. 6.1. Fructele au un conþinut bogat de hidraþi de carbon. 151 Importanþa substanþelor chimice pentru viaþa omului. Chimia pentru mediu Vitaminele sînt compuºi organici solubili în apã sau în grãsimi. Organismul uman are nevoie de cantitãþi foarte mici de vitamine, dar acest minim joacã un rol inestimabil în procesul de creºtere ºi dezvoltare. În cazul unei alimentãri normale, necesarul zilnic de vitamine este asigurat pe deplin. Insuficienþa vitaminelor (avitaminoza), la fel ca excesul lor, conduce la apariþia diverselor boli ale pielii, sîngelui, sistemului nervos, la perturbarea procesului de creºtere ºi digestie, la afecþiuni hepatice, osoase etc. De menþionat cã organismul nostru va beneficia de pe urma vitaminelor ºi a produselor ce le conþin doar în cazul în care acestea sînt calitative (proaspete). Din vitaminele solubile în apã, fac parte: B1, B2, B3, B5, B6, B9, B12, C, H. Cele liposolubile sînt: A, D, E, K. Ele pot fi consumate împreunã cu anumite grãsimi, uleiuri. Sã ne familiarizãm cu unele din aceste vitamine. Vitamina A (retinolul) este vitamina creºterii ºi a întineririi. Ea reglementeazã somnul ºi tensiunea arterialã. Lipsa vitaminei A provoacã uscarea pielii ºi a mucoaselor, micºorarea acuitãþii vizuale. Vitamina A se gãseºte în ficat, gãlbenuºul de ou, peºte, unt, lapte. b-Carotenul sau provitamina A se gãseºte în morcov, spanac, urzici, varzã, porumb, mãceº, roºii etc. Necesarul zilnic de vitamina A este de 2 mg. Vitamina B1 (tiamina) intervine în procesele metabolice de bazã ale organismului cu rol de coenzimã ºi regleazã funcþiile motorii, secretorii ºi de absorbþie digestivã. Se gãseºte în alimentele de origine vegetalã (cereale, legume) ºi animalã (carne, peºte, lapte, ouã etc.). Doza zilnicã – 3 mg. 6.2. Vitaminele Grãsimile sînt mai greu asimilabile, dar, în acelaºi timp, sînt cele mai calorice componente. Ele depãşesc de douã ori valoarea energeticã a hidraþilor de carbon ºi a proteinelor. Grãsimile au ºi alte funcþii vitale, servind ca transportori de vitamine, ca sursã de acizi graºi nesaturaþi, ca material de formare a membranelor celulare. Proteinele. Dintre toate componentele, cel mai mic aport energetic îl au proteinele (cca 20%). În schimb, ele presteazã în organism o serie de funcþii vitale în calitate de: – material de construcþie pentru celule ºi þesuturi; – transportori (de exemplu, hemoglobina – transportã oxigenul); – protectori (imunoglobulina – asigurã imunitatea); – reglatori ai metabolismului (hormonii); – catalizatori ai diverselor procese (enzimele); – replicatori (cea mai importantã funcþie – de autocreare). Precum a fost deja menþionat, pãtrunzînd în organism odatã cu hrana, proteinele se supun hidrolizei pînã la aminoacizi. O bunã parte din aceºtia se recombinã apoi, formînd anumite proteine, de care are nevoie organismul în perioada datã de dezvoltare. Restul aminoacizilor, dupã anumite transformãri, servesc ca sursã de energie