Vitaminele

 Vitaminele sînt compuºi organici solubili în apã sau în grãsimi. Organismul uman are nevoie de cantitãþi foarte mici de vitamine, dar acest minim joacã un rol inestimabil în procesul de creºtere ºi dezvoltare. În cazul unei alimentãri normale, necesarul zilnic de vitamine este asigurat pe deplin. Insuficienþa vitaminelor (avitaminoza), la fel ca excesul lor, conduce la apariþia diverselor boli ale pielii, sîngelui, sistemului nervos, la perturbarea procesului de creºtere ºi digestie, la afecþiuni hepatice, osoase etc. De menþionat cã organismul nostru va beneficia de pe urma vitaminelor ºi a produselor ce le conþin doar în cazul în care acestea sînt calitative (proaspete). Din vitaminele solubile în apã, fac parte: B1, B2, B3, B5, B6, B9, B12, C, H. Cele liposolubile sînt: A, D, E, K. Ele pot fi consumate împreunã cu anumite grãsimi, uleiuri. Sã ne familiarizãm cu unele din aceste vitamine. Vitamina A (retinolul) este vitamina creºterii ºi a întineririi. Ea reglementeazã somnul ºi tensiunea arterialã. Lipsa vitaminei A provoacã uscarea pielii ºi a mucoaselor, micºorarea acuitãþii vizuale. Vitamina A se gãseºte în ficat, gãlbenuºul de ou, peºte, unt, lapte. b-Carotenul sau provitamina A se gãseºte în morcov, spanac, urzici, varzã, porumb, mãceº, roºii etc. Necesarul zilnic de vitamina A este de 2 mg. Vitamina B1 (tiamina) intervine în procesele metabolice de bazã ale organismului cu rol de coenzimã ºi regleazã funcþiile motorii, secretorii ºi de absorbþie digestivã. Se gãseºte în alimentele de origine vegetalã (cereale, legume) ºi animalã (carne, peºte, lapte, ouã etc.). Doza zilnicã – 3 mg. 6.2. Vitaminele Grãsimile sînt mai greu asimilabile, dar, în acelaºi timp, sînt cele mai calorice componente. Ele depãşesc de douã ori valoarea energeticã a hidraþilor de carbon ºi a proteinelor. Grãsimile au ºi alte funcþii vitale, servind ca transportori de vitamine, ca sursã de acizi graºi nesaturaþi, ca material de formare a membranelor celulare. Proteinele. Dintre toate componentele, cel mai mic aport energetic îl au proteinele (cca 20%). În schimb, ele presteazã în organism o serie de funcþii vitale în calitate de: – material de construcþie pentru celule ºi þesuturi; – transportori (de exemplu, hemoglobina – transportã oxigenul); – protectori (imunoglobulina – asigurã imunitatea); – reglatori ai metabolismului (hormonii); – catalizatori ai diverselor procese (enzimele); – replicatori (cea mai importantã funcþie – de autocreare). Precum a fost deja menþionat, pãtrunzînd în organism odatã cu hrana, proteinele se supun hidrolizei pînã la aminoacizi. O bunã parte din aceºtia se recombinã apoi, formînd anumite proteine, de care are nevoie organismul în perioada datã de dezvoltare. Restul aminoacizilor, dupã anumite transformãri, servesc ca sursã de energie. Fig. 6.2. Asemenea produse trebuie sã intre în raþia zilnicã alimentarã. Ele asigurã necesarul de energie ºi de vitamine al organismului. 152 Importanþa substanþelor chimice pentru viaþa omului. Chimia pentru mediu Vitamina B2 (riboflavina) intervine în procesele de oxidare ºi reducere, în funcþiile sistemului nervos, ale aparatului vizual ºi are rol antitoxic (Pb, Hg). Surse: lapte, ouã, ficat, creier, splinã, crustacee, spanac, salatã verde, roºii. Vitamina B9 (acidul folic) este un factor antianemic ºi participã la metabolismul aminoacizilor (pãrþi componente ale proteinelor). Alimente bogate în acid folic: ficat, rinichi, muºchi, ouã, spanac, morcovi, varzã, fasole verde, cartofi. Vitamina C (acidul ascorbic) este de o importanþã capitalã pentru organism. Ea intervine în procesele de oxidare ºi reducere, este antiinfecþioasã ºi tonifiantã, participã la distrugerea toxinelor, contribuie la absorbþia fierului ºi stimuleazã activitatea glandelor suprarenale. Vitamina C protejeazã vitaminele A ºi E, economiseºte vitaminele din complexul B. Este un important factor anticancerigen. În lipsa vitaminei C, apar hemoragii la nivelul gingiilor ºi tegumentelor, caracteristice pentru scorbut, scade capacitatea de apãrare a organismului atît faþã de infecþii, cît ºi faþã de substanþele chimice toxice (Pb, Hg, benzen, medicamente etc.). Doza zilnicã este de 100 mg. Vitamina C se gãseºte în legumele ºi fructele proaspete. Vitamina D se prezintã sub forma mai multor substanþe solubile în grãsimi. Ea participã la formarea oaselor ºi a dinþilor prin asimilarea calciului (echilibrul fosforic) ºi fixarea lui pe matricea osului. Insuficienþa de vitamina D provoacã rahitismul, care constã în demineralizare, tulburãri ale creºterii, îngroºarea articulaþiilor, anemie, tuberculozã. Vitamina D se gãseºte în lapte, unt, gãlbenuºul de ou, speciile de peºte gras, germeni de grîu, uleiuri vegetale. Principala sursã este sinteza cutanatã sub acþiunea luminii. Vitamina E (tocoferolul) contribuie la funcþionarea normalã a organelor de reproducere, stimuleazã sistemul imunitar, protejeazã împotriva cancerului. Sursele alimentare de vitamina E sînt uleiurile din seminþe de porumb, floarea-soarelui ºi soia, pîinea neagrã, fasolea uscatã, mazãrea, grîul încolþit. Necesarul zilnic al organismului este cuprins între 10 ºi 20 mg. Vitamina K, antihemoragicã, este sintetizatã de flora intestinalã normalã. Principalele surse de vitamina K sînt legumele verzi, ficatul, gãlbenuºul de ou.