Iniţiere în compoziţie
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi:
0 cum se plasează elementele plastice pe o suprafaţă prin:
- redarea planurilor;
- evidenţierea elementelor principale;
- subordonarea elementelor.
Compoziţia figurativă (realistă)
Compoziţia figurativă se referă la reprezentarea plastică a fiinţelor si obiectelor din realitate, folosind elemente luate din natură si viaţă, imaginile create fiind uşor de recunoscut fig. 3.1, 3.2).
Compoziţia figurativă, ca orice compoziţie plastică, trebuie să respecte unele principii compoziţionale: paginaţia, structura, proporţia etc.
Paginaţia defineşte modul de organizare, de compunere a elementelor de limbaj în spaţiul plastic. Paginaţia este prima etapă în realizarea unei compoziţii plastice.
Structura reprezintă schema amplasării elementelor compoziţiei pe o suprafaţă.
Capitolul 3. Iniţiere în compoziţie
compoziţi
Prin
înţelegem
aranjarea armonioasa TednuLti a elemente-
L de limbaj pla«<‘ Pe un
asm, in* aleasa fie percepute unitar.
Fig. 3.2. William Michael
Fig. 3.1. Jacob van Ruisdael. Peisaj cu cascadă Harnett. Comorile mele
clasa a 3-a
PftBcCfiw]. tfi?! m
...compoziţii plastice figurative întîlnim mai ales în bisericile noastre împodobite cu icoane reprezentînd scene din viaţa lui Hristos. Ele nu sînt doar obiecte de cult, dar şi veritabile opere de artă, executate după cele mai severe reguli artistice. Artiştii iconari respectă cu multă stricteţe proporţiile şi structurile compoziţionale, orice detaliu fiind plasat în compoziţie cu o precizie matematică.
Schemele compoziţionale pot fi organizate în mai multe feluri: pe orizontală (fig. 3.3), pe verticală (fig. 3.5), pe diagonală (fig. 3.4) etc.
Fig. 3.3. Leonardo da Vinci. Cina cea de taină
Fig. 3.4. Sebastiano Ricci. Rugăciunea din grădină
Fig. 3.5. Bartolomé Murillo. Imaculata Concepţie din Aranjues
Glosar
Spaţiu plastic/ suprafaţă plastică - suportul pe care se desenează, se pictează;
iconar - persoană care pictează icoane.
Orice compoziţie plastică se realizează res- pectînd anumite proporţii. Proporţia reprezintă raportul dintre dimensiuni. Pe parcursul executării unei lucrări plastice, e necesar să ţinem cont de:
a) raportul dintre obiecte si suprafaţă. Între obiectul reprezentat si suprafaţa plastică trebuie să existe o armonie (fig. 3.2);
b) raportul dintre obiectele de pe suprafaţă. Dacă în natură un obiect este mai mare decît altul
Capitolul 3. Iniţiere în compoziţie
de două ori, de exemplu, atunci si pe suprafaţa plastică vom respecta acest raport (fig. 3.2). Se va ţine cont ca obiectele plasate în prim-plan să fie mai mari, iar cele din planul al doilea să arate mai mici;
c) raportul dintre dimensiunile proprii ale obiectului. Dacă lăţimea unui obiect este mai mică de cîteva ori decît înălţimea lui, atunci vom ţine cont de acest raport si la reprezentarea lui
(fig. 32).
Evidenţierea centrului de interes
9
La baza oricărei compoziţii plastice se află o idee. Această idee ocupă locul principal în compoziţie, focalizînd atenţia privitorului.
Locul sau zona dintr-o compoziţie care atrage atenţia din primul moment se numeşte centru de interes.
Centrul de interes poate fi pus în evidenţă prin diverse modalităţi:
• prin contraste de lumină si culorifig. 3.6);
Pentru a evidenţia elementul principal (centrul de interes), marii maeştri au folosit de cele mai multe ori lumina, mai exact contrastul închis-deschis. În tabloul lui Rembrandt plasat mai jos (fig. 3.6), există o mulţime de personaje. Cele mai multe dintre ele rămîn însă în umbră, pictorul evidenţiind doar trei figuri din prim-planul lucrării. Ele ne atrag imediat atenţia, deoarece lumina le smulge din întunericul general.
La fel sînt evidenţiaţi, cu ajutorul proiectoarelor, artiştii care joacă un rol principal pe scena teatrului sau într-o sală de concert.
Glosar
A focaliza - a concentra atenţia pe o suprafaţă mică;
contrast - opoziţie (deosebire) puternică între două sau mai multe lucruri.
Fig. 3.6. Harmenszoon van Rijn Rembrandt. Rondul de noapte
clasa a 3-a
• prin situarea personajelor în prim-plan sau în centrul suprafeţei pictate (fig. 3.7);
Fig. 3.8. Jacques-Louis David. Jurămîntul Horatiilor
Fig. 3.7. Constant Troyon. Marea vînătoare
Glosar
A aglomera - a aduna laolaltă.
Orice urmă de culoare aplicată pe o suprafaţă plastică se numeşte pată de culoare.
Urmele vizibile lăsate de pensulă pe suprafaţă se numesc tuşe.
Fig. 3.9. Jan Matejko. Copernic sau discuţia cu Dumnezeu. Găseşte centrul de interes şi elementele subordonate în acest tablou
• prin personaje antrenate într-o mişcare activă, chiar dacă acestea sînt în afara centrului geometric al tabloului; compoziţional, un asemenea grup de personaje este echilibrat compoziţional de un alt grup, secundar, situat în planul doi
fig. 38).
Centrul de interes se evidenţiază mai ales printr-o anumită formă sau culoare dominantă
Capitolul 3. Iniţiere în compoziţie
în compoziţie. În acest caz, se vor face mai puţin observate celelalte elemente (forme si culori), pentru că ele sînt secundare (fig. 3.9). Acestea sînt însă părţi componente ale lucrării si au menirea de a accentua elementele principale.
Exercit// apj/cative
1. Alcătuieşte trei compoziţii aranjînd elementele plastice conform schemelor: pe orizontală pe verticala, pe diagonalâ.
2. Pictează o compoziţie figurativă evidenţiind centrul de interes prin contraste de culoare.
3. Realizează o compoziţie figurativă aplicînd tratarea picturală (un coş cu fructe, o vază cu flori sau altceva).
Rezolvă acest rebus si astfel vei însusi mai bine tema.
i i
1. Tablou care reprezintă un colţ din natură.
2. Cele trei principii compo
vineri, 13 ianuarie 2017
Фредерик Шопен. Прелюдия № 7
Фредерик Шопен. Прелюдия № 7
Гениальный польский композитор Фредерик Шопен посвятил себя одному музыкальному инструменту - фортепиано.
Первое публичное выступление Шопена в качестве пианиста состоялось, когда ему было всего 7 лет.
В своих фортепианных произведениях Фредерик Шопен с огромным талантом выразил любовь к музыке и своему народу. Изящная мелодия Прелюдии № 7 (для фортепиано) напоминает распространённый в Польше народный
Фредерик Шопен (1810-1849)
танец - мазурку.
Гениальный польский композитор Фредерик Шопен посвятил себя одному музыкальному инструменту - фортепиано.
Первое публичное выступление Шопена в качестве пианиста состоялось, когда ему было всего 7 лет.
В своих фортепианных произведениях Фредерик Шопен с огромным талантом выразил любовь к музыке и своему народу. Изящная мелодия Прелюдии № 7 (для фортепиано) напоминает распространённый в Польше народный
Фредерик Шопен (1810-1849)
танец - мазурку.
Динамическая нюансировка в песне
Динамическая нюансировка в песне
В инструментальных произведениях динамические оттенки меняются в зависимости от развития музыкального содержания. А в песнях динамический план определяется поэтическим текстом. Таким образом, динамические нюансы помогают выражать чувства героев и изображать события из нашей жизни.
В инструментальных произведениях динамические оттенки меняются в зависимости от развития музыкального содержания. А в песнях динамический план определяется поэтическим текстом. Таким образом, динамические нюансы помогают выражать чувства героев и изображать события из нашей жизни.
Pata de culoare
Pata de culoare
Pata de culoare reprezintă urma de culoare lăsată pe suportul plastic de instrumentele cu care lucrăm (pensule, carioci, creioane etc.).
Pata poate fi cromatică, atunci cînd se obţine prin aplicarea diferitor culori pe suport si acromatică, dacă se realizează cu alb, negru sau gri.
Pata cromatică sau acromatică poate fi aşezată pe suport în diverse moduri. Cu pensula, prin stropire, imprimare etc. Acest procedeu se numeşte tratarea suprafeţei plastice.
În cazul în care culoarea este aplicată uniform pe o anumită suprafaţă fără urme vizibile de pensulă obţinem pată plată sau decorativă. Pata plată se aplică în lucrările decorative (fig. 2.14).
Pata picturală este o modalitate specifică de a picta, de a aşterne pe hîrtie pete de diverse tonuri şi nuanţe în tuşe vizibile. În comparaţie cu pata decorativă, pata picturală este neuniformă, cu diverse tonuri şi nuanţe pe aceeaşi suprafaţă plastică, redînd efecte de lumină şi de umbră, de aproape-departe. Astfel, obţinem compoziţii plastice armonioase
fig 215).
Fig. 2.14. Exemplu de pată plată într-o compoziţie decorativă
Fig. 2.15. Mihail Petric. Gurzuf. Exemplu de utilizare a petei picturale
Culoarea
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Toate lucrurile din jurul nostru au nu numai formă, dar si culoare, prin intermediul căreia le putem mai uşor recunoaşte. Culoarea ne face viaţa mai frumoasă, mai plină.
Galben
Violet
Culorile principale sau primare (galben, roşu, albastru) sînt cele care nu pot fi obţinute din alte culori.
Culorile secundare sau binare sînt cele obţinute din amestecul proporţional a două culori primare (roşu + galben = oranj; galben + albastru = verde; roşu + albastru = violet.
Fig. 2.16. Cercul cromatic (după J. Itten)
Amestecuri cromatice
Prin combinarea culorilor între ele obţinem un amestec cromatic.
Amestecînd două culori vecine (pe cercul cromatic), vom obţine nuanţe ale unei culori. De regulă, una din culori se ia în cantitate mai mare, la ea adăugîndu-se, într-o cantitate mai mică, o altă culoare (sau alte culori), în funcţie de nuanţa pe care vrem s-o căpătăm. Această dispunere succesivă a nuanţelor într-o compoziţie formează game cromatice. Culoarea care redă tonalitatea de ansamblu se numeşte dominantă cromatică.
Glosar
Cromatic - ce conţine
*
culoare;
acromatic - lipsit de culoare;
colorit - totalitatea culorilor unui tablou sau obiect.
clasa a 3-a
I E bine sa ştii
Culorile roşu, oranj (portocaliu) şi galben dau senzaţia de căldură şi se numesc culori calde.
Culorile verde, albastru, violet dau senzaţia de frig şi se numesc culori reci.
Dacă într-o pictură aplicăm, de exemplu, mai mult galben, vom avea o gamă caldă de culori (fig. 2.17), iar dacă aplicăm mai mult albastru, vom obţine o gamă rece de culori (fig. 2.18).
Fig. 2.17. Andrei Sîrbu. Floarea-soarelui Fig. 2.18. Valentina Rusu-Ciobanu.
Foc de artificii
Din amestecul culorilor complementare rezultă un gri neutru. Pe cercul cromatic (fig. 2.16), aceste culori sînt aşezate în poziţii diametral opuse. Principalele perechi de culori complementare sînt: galben - violet, roşu - verde, albastru - oranj.
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Amestecul culorilor cu alb şi negru
Albul si negrul nu au calităţi cromatice (sînt lipsite de culoare), de aceea se numesc noncu- lori. Amestecînd albul cu negrul în proporţii diferite, obţinem griuri acromatice. Aceste amestecuri pot fi aplicate la redarea petelor de lumină si umbră.
Combinînd culorile cu alb, vom crea tonuri deschise, luminoase (fig. 2.19), iar prin amestecul culorilor cu negru, vom obţine tonuri închise, stinse, întunecate fig. 2.20).
Semnificaţia celor trei culori ale semaforului:
• roşu - stai pe loc!;
• galben - pregăteşte-te să traversezi;
• verde - e timpul să traversezi strada.
Fig. 2.19. Mihail Grecu. Biserica din satul Taslîc
Fig. 2.20. Vasile Cojocaru. Arta lemnului
În aceste imagini, observăm că primul pictor a combinat culorile cu alb atunci cînd a redat spaţii luminate, iar al doilea pictor, pentru a sugera umbra, a adăugat mult negru.
Prin amestecul culorilor cu alb si negru, putem reda, de asemenea, volumul si spaţiul.
Fuzionarea
În unele cazuri, pentru a obţine o delimitare catifelată a culorilor, amestecul spontan se efectuează direct pe foaie. Acest procedeu de contopire a culorilor se numeşte fuzionare.
Glosar
Fluidizare - procedeu de diluare a culorilor cu apă. Cu cît se aplică mai multă apă, cu atît culoarea se „subţiază" mai mult.
Fuzionarea se obţine prin aplicarea a două pete sau linii de culoare fluidizate. Amestecul culorilor pe suprafaţa umedă a foii creează un joc neaşteptat de nuanţe. Acest joc poate fi diversificat prin aplicarea unor culori mai mult sau mai puţin fluidizate (fig. 2.21).
Exercit// apf/cative
1. Pictează o compoziţie (un peisaj de vară, o zi ploioasă, amurgul etc.), utilizînd
nuanţe de culori reci si calde.
2. Realizează o compoziţie (Visul, Zborul, Bucuria) prin amestecul culorilor cu alb
si negru.
3. Realizează o compoziţie cu subiectul Norii, utilizînd procedeul de fuzionare a
culorilor.
Rezolvă acest rebus si astfel vei însusi mai bine tema din manual.
* *
1. Albastrul este... cerului.
1
2. Ne dau senzaţia de căldură culorile...
3. Prin amestecul culorilor cu alb sau negru, obţinem diferite... 3
2
4. Tricolorul are în mijloc culoarea...
4
D. V_UllUdMtMIl llfcM LUIUM (JMIIIcH tî. y dIUtMI,
albastru si...
5
6. Rosu + galben = ... 6
/. txista culori principale si... / 8. Culori ce dau senzaţia de frici.
9. Amestecînd doua culori vecine
Pata de culoare reprezintă urma de culoare lăsată pe suportul plastic de instrumentele cu care lucrăm (pensule, carioci, creioane etc.).
Pata poate fi cromatică, atunci cînd se obţine prin aplicarea diferitor culori pe suport si acromatică, dacă se realizează cu alb, negru sau gri.
Pata cromatică sau acromatică poate fi aşezată pe suport în diverse moduri. Cu pensula, prin stropire, imprimare etc. Acest procedeu se numeşte tratarea suprafeţei plastice.
În cazul în care culoarea este aplicată uniform pe o anumită suprafaţă fără urme vizibile de pensulă obţinem pată plată sau decorativă. Pata plată se aplică în lucrările decorative (fig. 2.14).
Pata picturală este o modalitate specifică de a picta, de a aşterne pe hîrtie pete de diverse tonuri şi nuanţe în tuşe vizibile. În comparaţie cu pata decorativă, pata picturală este neuniformă, cu diverse tonuri şi nuanţe pe aceeaşi suprafaţă plastică, redînd efecte de lumină şi de umbră, de aproape-departe. Astfel, obţinem compoziţii plastice armonioase
fig 215).
Fig. 2.14. Exemplu de pată plată într-o compoziţie decorativă
Fig. 2.15. Mihail Petric. Gurzuf. Exemplu de utilizare a petei picturale
Culoarea
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Toate lucrurile din jurul nostru au nu numai formă, dar si culoare, prin intermediul căreia le putem mai uşor recunoaşte. Culoarea ne face viaţa mai frumoasă, mai plină.
Galben
Violet
Culorile principale sau primare (galben, roşu, albastru) sînt cele care nu pot fi obţinute din alte culori.
Culorile secundare sau binare sînt cele obţinute din amestecul proporţional a două culori primare (roşu + galben = oranj; galben + albastru = verde; roşu + albastru = violet.
Fig. 2.16. Cercul cromatic (după J. Itten)
Amestecuri cromatice
Prin combinarea culorilor între ele obţinem un amestec cromatic.
Amestecînd două culori vecine (pe cercul cromatic), vom obţine nuanţe ale unei culori. De regulă, una din culori se ia în cantitate mai mare, la ea adăugîndu-se, într-o cantitate mai mică, o altă culoare (sau alte culori), în funcţie de nuanţa pe care vrem s-o căpătăm. Această dispunere succesivă a nuanţelor într-o compoziţie formează game cromatice. Culoarea care redă tonalitatea de ansamblu se numeşte dominantă cromatică.
Glosar
Cromatic - ce conţine
*
culoare;
acromatic - lipsit de culoare;
colorit - totalitatea culorilor unui tablou sau obiect.
clasa a 3-a
I E bine sa ştii
Culorile roşu, oranj (portocaliu) şi galben dau senzaţia de căldură şi se numesc culori calde.
Culorile verde, albastru, violet dau senzaţia de frig şi se numesc culori reci.
Dacă într-o pictură aplicăm, de exemplu, mai mult galben, vom avea o gamă caldă de culori (fig. 2.17), iar dacă aplicăm mai mult albastru, vom obţine o gamă rece de culori (fig. 2.18).
Fig. 2.17. Andrei Sîrbu. Floarea-soarelui Fig. 2.18. Valentina Rusu-Ciobanu.
Foc de artificii
Din amestecul culorilor complementare rezultă un gri neutru. Pe cercul cromatic (fig. 2.16), aceste culori sînt aşezate în poziţii diametral opuse. Principalele perechi de culori complementare sînt: galben - violet, roşu - verde, albastru - oranj.
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Amestecul culorilor cu alb şi negru
Albul si negrul nu au calităţi cromatice (sînt lipsite de culoare), de aceea se numesc noncu- lori. Amestecînd albul cu negrul în proporţii diferite, obţinem griuri acromatice. Aceste amestecuri pot fi aplicate la redarea petelor de lumină si umbră.
Combinînd culorile cu alb, vom crea tonuri deschise, luminoase (fig. 2.19), iar prin amestecul culorilor cu negru, vom obţine tonuri închise, stinse, întunecate fig. 2.20).
Semnificaţia celor trei culori ale semaforului:
• roşu - stai pe loc!;
• galben - pregăteşte-te să traversezi;
• verde - e timpul să traversezi strada.
Fig. 2.19. Mihail Grecu. Biserica din satul Taslîc
Fig. 2.20. Vasile Cojocaru. Arta lemnului
În aceste imagini, observăm că primul pictor a combinat culorile cu alb atunci cînd a redat spaţii luminate, iar al doilea pictor, pentru a sugera umbra, a adăugat mult negru.
Prin amestecul culorilor cu alb si negru, putem reda, de asemenea, volumul si spaţiul.
Fuzionarea
În unele cazuri, pentru a obţine o delimitare catifelată a culorilor, amestecul spontan se efectuează direct pe foaie. Acest procedeu de contopire a culorilor se numeşte fuzionare.
Glosar
Fluidizare - procedeu de diluare a culorilor cu apă. Cu cît se aplică mai multă apă, cu atît culoarea se „subţiază" mai mult.
Fuzionarea se obţine prin aplicarea a două pete sau linii de culoare fluidizate. Amestecul culorilor pe suprafaţa umedă a foii creează un joc neaşteptat de nuanţe. Acest joc poate fi diversificat prin aplicarea unor culori mai mult sau mai puţin fluidizate (fig. 2.21).
Exercit// apf/cative
1. Pictează o compoziţie (un peisaj de vară, o zi ploioasă, amurgul etc.), utilizînd
nuanţe de culori reci si calde.
2. Realizează o compoziţie (Visul, Zborul, Bucuria) prin amestecul culorilor cu alb
si negru.
3. Realizează o compoziţie cu subiectul Norii, utilizînd procedeul de fuzionare a
culorilor.
Rezolvă acest rebus si astfel vei însusi mai bine tema din manual.
* *
1. Albastrul este... cerului.
1
2. Ne dau senzaţia de căldură culorile...
3. Prin amestecul culorilor cu alb sau negru, obţinem diferite... 3
2
4. Tricolorul are în mijloc culoarea...
4
D. V_UllUdMtMIl llfcM LUIUM (JMIIIcH tî. y dIUtMI,
albastru si...
5
6. Rosu + galben = ... 6
/. txista culori principale si... / 8. Culori ce dau senzaţia de frici.
9. Amestecînd doua culori vecine
Elemente ale limbajului plastic
Elemente ale limbajului plastic
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi:
0 care este rolul punctului ca element al limbajului plastic;
% care este rolul liniei ca element al limbajului plastic;
0 ce reprezintă pata picturală şi pata decorativă;
0 noi procedee de modificare a culorilor prin amestecuri cromatice.
Pentru a înţelege mai bine o operă de artă si pentru a sti cum se desenează, pas cu pas, un obiect, o figură din lumea care ne înconjoară, trebuie să învăţăm mai întîi limbajul plastic. Ca si limbajul propriu-zis, prin intermediul căruia putem vorbi cu colegii de clasă, cu profesorii, cu părinţii, limbajul plastic e alcătuit din mai multe elemente cu ajutorul cărora putem exprima, prin imagini, anumite stări, sentimente, trăiri. Elementele de limbaj plastic constituie alfabetul artelor plastice. Necunoscînd acest alfabet, acest limbaj special, nu vei putea înţelege mesajul transmis de o operă de artă la fel cum un analfabet nu poate să citească o carte.
Punctul ca element al limbajului plastic. Contexte de utilizare a punctelor
Punctul este urma cea mai mică lăsată de un instrument de lucru pe hîrtie, pînză, lemn.
În textele scrise, punctul este cel mai simplu semn ortografic. În arta plastică, punctul este unul dintre cele mai importante elemente ale limbajului plastic.
Folosind punctul plastic, putem obţine anumite efecte plastice.
•Pinoccnio
am
e#:
...natura foloseşte cu multă măiestrie punctele. Buburuza (fig. 2.1b) este una dintre cele mai frumoase insecte datorită ce I or şapte puncte „pictate" pe fundal roşu. Pentru unele fiinţe mici, punctele au nu numai un rol decorativ. Fluturele ochi-de-păun (fig. 2.1a) imită prin cele patru pete de pe aripi ochii unui animal mai mare. În felul acesta, el îşi pune duşmanii pe fugă.
a)
. -Jf-
Fig. 2.1. Exemple de puncte „pictate” de natură
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Punctul este utilizat:
a) cu rol constructiv - pentru a sugera (a modela) volumul si spaţiul (fig.. 2.2);
b) cu rol figurativ - pentru a reda forme din natură (stele, frunze, fructe în copaci, flori pe cîmp, picături de ploaie s.a.) (fig.. 2.3 a);
c) cu rol decorativ - pentru a ornamenta diferite obiecte: vase, unelte, încălţăminte, îmbrăcăminte, ţesături etc. (fig.. 2.4).
Glosar
Autor - persoană care creează o operă; element - o parte dintr-un întreg.
a) b)
V-v'wfilfcitţv? & H
« '* ’• v> \ ' » i"' ÎJfcÿÀ**.* * . *
Fig. 2.2. Punctul cu rol constructiv poate fi utilizat pentru a reda imaginar: a) volumul; b) spaţiul
a)
o a* Ut
b)
‘.V-V •.
•> •' N. V .
u ' V‘| >
Fig. 2.3. Punctul cu rol figurativ poate reprezenta: a) picături de ploaie; b) geamurile blocurilor
Priveşte cu atenţie imaginile din pagină si analizează punctul ca element constructiv si figurativ al limbajului plastic.
26 clasa a 3-a
I E bine sa ştii
În artele plastice, punctul se obţine prin diverse procedee:
pulverizarea - împrăstie- rea, pe hîrtie sau pe o altă suprafaţă, a culorii cu ajutorul pulverizatorului;
stropirea - se efectuează cu stiloul, pensula, periuţa de dinţi etc.
Fig. 2.4. Punctul cu rol decorativ poate fi utilizat pentru ornamentarea: a) vaselor; b) ţesăturilor; c) îmbrăcămintei
a)
b)
c)
Unele opere de artă pot fi create din mai multe puncte plasate alături pe hîrtie, carton, pînză s.a. cu creionul, peniţa, pensula etc. {fig. 2.5).
Glosar
Procedeu - mijloc folosit pentru a obţine un anumit rezultat; pulverizator - aparat utilizat pentru împrăş- tierea, în particule foarte fine, a lichidelor.
Fig. 2.5. Georges Seurat. Pod la Courbevoie
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Linia - element al limbajului plastic. Cum folosim linia
a)
70AIAHA viu* pu0\ «ec-i
Spre deosebire de linia care se foloseşte în matematică, în artele plastice linia este modulată (fig. 2.6), adică diferită ca valoare (închisă - deschisă, groasă - subţire), fiind trasată cu mîna liberă figurile 2.7, 1.21).
Linia este urma continuă lăsată de un instrument de lucru (creion, cariocă, pix, peniţă, pensulă etc.) pe o suprafaţă anumită. Ea este compusă dintr-un şir neîntrerupt de puncte „lipite” parcă unul de altul.
Linia poate fi: dreapta,
- frînta;
- verticala;
- orizontala;
- oblica.
Fig. 2.6. Exemple de linii modulate:
a), d) - cu creioane colorate; b), c) - cu creion negru (cu mină de grafit); e) - cu pensula
Fig. 2.7. Harmenszoon van Rijn Rembrandt. Leul
Glosar
Oblică
- înclinată.
Liniile sînt de mai multe feluri, în funcţie de:
- direcţie - linii drepte, frînte (reci), ondulate (calde);
- poziţie - linii orizontale, verticale, paralele, oblice;
- modul de trasare - linii continue, întrerupte;
- grosime - linii subţiri, groase.
În funcţie de forma, lungimea si poziţia liniilor, putem descoperi diferite semnificaţii ale acestora:
- linia orizontală redă calmul, starea de repaus;
clasa a 3-a
Fig. 2.8. Leonardo da Vinci. Cap de femeie
Fig. 2.9. Exemple de linii cu caracter decorativ
- linia verticală - siguranţa;
- linia oblică - mişcarea;
- linia frîntă - neliniştea.
În compoziţiile grafice, cu ajutorul liniei, ca element constructiv, sînt reprezentate conturul formel or (fig.. 2.6 b, c; fig. 2.8), volumul şi spaţiul. Pentru a reda petele de lumină, se folosesc linii rare şi subţ iri, iar pentru a obţine umbre, se vor utiliza linii dese şi groase (fig. 2.8).
Ca element decorativ, linia este întîlnită frecvent în natură (pe blana animal elor, pe insecte, peşti, pe flori ş.a.) (fig. 2.9), dar şi pe dife-
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 29
rite obiecte create de om (veselă, haine, mobilă etc.) (fig. 2.10).
În arta plastică, dar mai ales în compoziţiile decorative, linia-ornament, în combinaţie cu alte elemente plastice, are un aspect deosebit. Acest lucru se poate vedea deseori pe covoarele ţesute de bunicile si străbunicile noastre, care, pentru a le înfrumuseţa, foloseau diverse tipuri de linii, accentuîndu-le cu mai multe culori (fig. 2.11). Linia e de neînlocuit în broderii, în decoraţiile de pe diferite obiecte din ceramică (urcioare, farfurii s.a.), în incrustaţiile în lemn.
Fig. 2.10. Compoziţii decorative cu linii-ornament
Glosar
Incrustaţie - gravură în lemn.
Fig. 2.11. Covor moldovenesc cu linii decorative
clasa a 3-a
PiflBcc!hici§:
...în viaţa de toate zilele, sîntem înconjuraţi de linii. Brazii, stîlpii de telefon, muchiile caselor sînt excelente linii verticale. Orizontul se vede de multe ori ca o linie orizontală care desparte cerul de pămînt (fig. 2.12). Secera lunii e o linie curbă. Unele insecte, cum ar fi
|gl|gg§|
iia orizontului
Fig. 2.12. Nicolae Grigorescu. Car cu boi
c)
a)
Fig. 2.13. Exemple de linii „desenate” de natură
albina sau viespea (fig. 2.13 a), au corpul colorat în linii galbene şi negre. Cu dungi negre, pe un fundal galben-oranj, este „marcat" şi tigrul. Zebra este însă animalul pe care natura l-a înzestrat cu cele mai multe linii.
Unele scoici de mare (fig. 2.13 c), melcul, cu linia lui în spirală, au sugerat oamenilor diverse motive decorative, reproduse apoi pe urcioare, porţi, broderii, covoare. Fulgul e cea mai frumoasă creaţie din linii a naturii (fig. 2.13 b).
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Exercit// apj/cative
1. Desenează, la alegere, o piesă de domino, un pom sau un urcior, în care punctul să fie utilizat cu rol constructiv, figurativ sau decorativ.
2. Creează un ornament pentru un semn de carte cu ajutorul punctelor si liniilor.
3. Realizează o compoziţie plastică (un peisaj de toamnă, de exemplu), folosind ca element de construcţie linia modulată.
4. Priveşte un fulg si încearcă să afli din ce este alcătuit - puncte, linii drepte, linii curbe sau altceva?
Încearcă să rezolvi aceste r
Pe parcursul acestui capitol vei descoperi:
0 care este rolul punctului ca element al limbajului plastic;
% care este rolul liniei ca element al limbajului plastic;
0 ce reprezintă pata picturală şi pata decorativă;
0 noi procedee de modificare a culorilor prin amestecuri cromatice.
Pentru a înţelege mai bine o operă de artă si pentru a sti cum se desenează, pas cu pas, un obiect, o figură din lumea care ne înconjoară, trebuie să învăţăm mai întîi limbajul plastic. Ca si limbajul propriu-zis, prin intermediul căruia putem vorbi cu colegii de clasă, cu profesorii, cu părinţii, limbajul plastic e alcătuit din mai multe elemente cu ajutorul cărora putem exprima, prin imagini, anumite stări, sentimente, trăiri. Elementele de limbaj plastic constituie alfabetul artelor plastice. Necunoscînd acest alfabet, acest limbaj special, nu vei putea înţelege mesajul transmis de o operă de artă la fel cum un analfabet nu poate să citească o carte.
Punctul ca element al limbajului plastic. Contexte de utilizare a punctelor
Punctul este urma cea mai mică lăsată de un instrument de lucru pe hîrtie, pînză, lemn.
În textele scrise, punctul este cel mai simplu semn ortografic. În arta plastică, punctul este unul dintre cele mai importante elemente ale limbajului plastic.
Folosind punctul plastic, putem obţine anumite efecte plastice.
•Pinoccnio
am
e#:
...natura foloseşte cu multă măiestrie punctele. Buburuza (fig. 2.1b) este una dintre cele mai frumoase insecte datorită ce I or şapte puncte „pictate" pe fundal roşu. Pentru unele fiinţe mici, punctele au nu numai un rol decorativ. Fluturele ochi-de-păun (fig. 2.1a) imită prin cele patru pete de pe aripi ochii unui animal mai mare. În felul acesta, el îşi pune duşmanii pe fugă.
a)
. -Jf-
Fig. 2.1. Exemple de puncte „pictate” de natură
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Punctul este utilizat:
a) cu rol constructiv - pentru a sugera (a modela) volumul si spaţiul (fig.. 2.2);
b) cu rol figurativ - pentru a reda forme din natură (stele, frunze, fructe în copaci, flori pe cîmp, picături de ploaie s.a.) (fig.. 2.3 a);
c) cu rol decorativ - pentru a ornamenta diferite obiecte: vase, unelte, încălţăminte, îmbrăcăminte, ţesături etc. (fig.. 2.4).
Glosar
Autor - persoană care creează o operă; element - o parte dintr-un întreg.
a) b)
V-v'wfilfcitţv? & H
« '* ’• v> \ ' » i"' ÎJfcÿÀ**.* * . *
Fig. 2.2. Punctul cu rol constructiv poate fi utilizat pentru a reda imaginar: a) volumul; b) spaţiul
a)
o a* Ut
b)
‘.V-V •.
•> •' N. V .
u ' V‘| >
Fig. 2.3. Punctul cu rol figurativ poate reprezenta: a) picături de ploaie; b) geamurile blocurilor
Priveşte cu atenţie imaginile din pagină si analizează punctul ca element constructiv si figurativ al limbajului plastic.
26 clasa a 3-a
I E bine sa ştii
În artele plastice, punctul se obţine prin diverse procedee:
pulverizarea - împrăstie- rea, pe hîrtie sau pe o altă suprafaţă, a culorii cu ajutorul pulverizatorului;
stropirea - se efectuează cu stiloul, pensula, periuţa de dinţi etc.
Fig. 2.4. Punctul cu rol decorativ poate fi utilizat pentru ornamentarea: a) vaselor; b) ţesăturilor; c) îmbrăcămintei
a)
b)
c)
Unele opere de artă pot fi create din mai multe puncte plasate alături pe hîrtie, carton, pînză s.a. cu creionul, peniţa, pensula etc. {fig. 2.5).
Glosar
Procedeu - mijloc folosit pentru a obţine un anumit rezultat; pulverizator - aparat utilizat pentru împrăş- tierea, în particule foarte fine, a lichidelor.
Fig. 2.5. Georges Seurat. Pod la Courbevoie
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Linia - element al limbajului plastic. Cum folosim linia
a)
70AIAHA viu* pu0\ «ec-i
Spre deosebire de linia care se foloseşte în matematică, în artele plastice linia este modulată (fig. 2.6), adică diferită ca valoare (închisă - deschisă, groasă - subţire), fiind trasată cu mîna liberă figurile 2.7, 1.21).
Linia este urma continuă lăsată de un instrument de lucru (creion, cariocă, pix, peniţă, pensulă etc.) pe o suprafaţă anumită. Ea este compusă dintr-un şir neîntrerupt de puncte „lipite” parcă unul de altul.
Linia poate fi: dreapta,
- frînta;
- verticala;
- orizontala;
- oblica.
Fig. 2.6. Exemple de linii modulate:
a), d) - cu creioane colorate; b), c) - cu creion negru (cu mină de grafit); e) - cu pensula
Fig. 2.7. Harmenszoon van Rijn Rembrandt. Leul
Glosar
Oblică
- înclinată.
Liniile sînt de mai multe feluri, în funcţie de:
- direcţie - linii drepte, frînte (reci), ondulate (calde);
- poziţie - linii orizontale, verticale, paralele, oblice;
- modul de trasare - linii continue, întrerupte;
- grosime - linii subţiri, groase.
În funcţie de forma, lungimea si poziţia liniilor, putem descoperi diferite semnificaţii ale acestora:
- linia orizontală redă calmul, starea de repaus;
clasa a 3-a
Fig. 2.8. Leonardo da Vinci. Cap de femeie
Fig. 2.9. Exemple de linii cu caracter decorativ
- linia verticală - siguranţa;
- linia oblică - mişcarea;
- linia frîntă - neliniştea.
În compoziţiile grafice, cu ajutorul liniei, ca element constructiv, sînt reprezentate conturul formel or (fig.. 2.6 b, c; fig. 2.8), volumul şi spaţiul. Pentru a reda petele de lumină, se folosesc linii rare şi subţ iri, iar pentru a obţine umbre, se vor utiliza linii dese şi groase (fig. 2.8).
Ca element decorativ, linia este întîlnită frecvent în natură (pe blana animal elor, pe insecte, peşti, pe flori ş.a.) (fig. 2.9), dar şi pe dife-
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic 29
rite obiecte create de om (veselă, haine, mobilă etc.) (fig. 2.10).
În arta plastică, dar mai ales în compoziţiile decorative, linia-ornament, în combinaţie cu alte elemente plastice, are un aspect deosebit. Acest lucru se poate vedea deseori pe covoarele ţesute de bunicile si străbunicile noastre, care, pentru a le înfrumuseţa, foloseau diverse tipuri de linii, accentuîndu-le cu mai multe culori (fig. 2.11). Linia e de neînlocuit în broderii, în decoraţiile de pe diferite obiecte din ceramică (urcioare, farfurii s.a.), în incrustaţiile în lemn.
Fig. 2.10. Compoziţii decorative cu linii-ornament
Glosar
Incrustaţie - gravură în lemn.
Fig. 2.11. Covor moldovenesc cu linii decorative
clasa a 3-a
PiflBcc!hici§:
...în viaţa de toate zilele, sîntem înconjuraţi de linii. Brazii, stîlpii de telefon, muchiile caselor sînt excelente linii verticale. Orizontul se vede de multe ori ca o linie orizontală care desparte cerul de pămînt (fig. 2.12). Secera lunii e o linie curbă. Unele insecte, cum ar fi
|gl|gg§|
iia orizontului
Fig. 2.12. Nicolae Grigorescu. Car cu boi
c)
a)
Fig. 2.13. Exemple de linii „desenate” de natură
albina sau viespea (fig. 2.13 a), au corpul colorat în linii galbene şi negre. Cu dungi negre, pe un fundal galben-oranj, este „marcat" şi tigrul. Zebra este însă animalul pe care natura l-a înzestrat cu cele mai multe linii.
Unele scoici de mare (fig. 2.13 c), melcul, cu linia lui în spirală, au sugerat oamenilor diverse motive decorative, reproduse apoi pe urcioare, porţi, broderii, covoare. Fulgul e cea mai frumoasă creaţie din linii a naturii (fig. 2.13 b).
Capitolul 2. Elemente ale limbajului plastic
Exercit// apj/cative
1. Desenează, la alegere, o piesă de domino, un pom sau un urcior, în care punctul să fie utilizat cu rol constructiv, figurativ sau decorativ.
2. Creează un ornament pentru un semn de carte cu ajutorul punctelor si liniilor.
3. Realizează o compoziţie plastică (un peisaj de toamnă, de exemplu), folosind ca element de construcţie linia modulată.
4. Priveşte un fulg si încearcă să afli din ce este alcătuit - puncte, linii drepte, linii curbe sau altceva?
Încearcă să rezolvi aceste r
Tehnici de lucru
Tehnici de lucru
Există mai multe tehnici de lucru cu ajutorul cărora putem desena, picta sau modela diferite obiecte din lumea înconjurătoare. În funcţie de materiale, vom alege tehnica ce se potriveşte cel mai bine intenţiilor si posibilităţilor noastre, dar şi scopului propus, fie că vrem să executăm un desen, o pictură sau un colaj, un tangram, un mozaic etc.
Tehnica desenului în creion negru (cu mina de grafit)
Cea mai obişnuită tehnică este lucrul cu creionul negru (cu mină de grafit). Cu acesta putem trasa diverse tipuri de linii (figurile 1.20, 1.21): orizontale, verticale, oblice.
Fig. 1.20. Diverse tipuri de haşurări trasate cu diverse creione
Fig. 1.21. Édouard Manet. Portretul dnei Jules Guillemet
Este important ca înainte de a începe lucrul să ascuţim foarte bine creionul (fig. 1.22). Acesta trebuie purtat pe hîrtie cu multă atenţie, căutînd astfel conturul potrivit. Dacă dorim să obţinem o linie subţire, o vom trasa cu vîrful ascuţit. Cu cît vom înclina mai mult creionul, cu atît linia
b)
a)
Fig. 1.22. Creion ascuţit: a) cu ascuţitoarea; b) cu un cuţit special
clasa a 3-a
va fi mai groasă (fig. 1.23). Prin alternarea liniilor mai intense si mai puţin intense, putem reda volumul obiectelor, evidenţiind părţile luminate si cele rămase în umbră fig. 1.24).
Fig. 1.24. Exemple de redare a volumului obiectelor prin alternarea liniilor mai intense şi mai puţin intense
Fig. 1.23. Linii de diferite grosimi trasate cu creionul
Pentru acurateţea desenului,
e bine să avem sub mînă o hîrtie albă. Resturile de radieră rămase pe foaie se înlătură cu peria.
Fig. 1.25. Desen în creioane colorate executat de un copil
Tehnica desenului în creioane colorate
Creioanele colorate sînt cele mai practice pentru începători fig. 1.25).
Ca si creioanele cu mină de grafit, cele colorate trebuie ascuţite bine. Pentru a obţine tonuri deschise si închise, trebuie să haşurăm suprafaţa
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
de mai multe ori în direcţii diferite. Dacă vom suprapune însă haşuri de diferite culori, vom obţine diverse nuanţe (fig. 1.26). Mînuind cu pricepere creioanele colorate, putem realiza compoziţii variate şi reuşite ca valoare artistică.
i
...pentru alcătuirea unei compoziţii, mulţi pictori obişnuiau să schiţeze în creion figurile principalelor personaje. Unii dintre ei nu au reuşit niciodată să ducă la bun sfîrşit aceste proiecte. Schiţele au păstrat însă ideile lor de creaţie.
Glosar
Schiţă - desen executat rapid care reprezintă cu aproximaţie trăsăturile unui obiect.
Fig. 1.26. Modele de haşurare
1. Realizează un desen în creion cu mină de grafit (un cub, un urcior, un măr).
2. Desenează un peisaj în creioane colorate care să reprezinte anotimpul tău preferat. Analizează ambele desene si explică prin ce se aseamănă si prin ce se deosebesc unul de altul.
clasa a 3-a
Înainte de a începe lucrul cu acuarela, trebuie să ai pregătit un pahar cu apă, o cîrpă moale pentru a şterge pensula, o paletă pe care vei amesteca culorile.
Glosar
A dilua - aici: a slăbi cui oarea prin adăugarea apei.
Fig. 1.29. Obţinerea nuanţelor de culoare prin amestecul a două culori
Tehnica acuarelei
Acuarelele se aplică pe suprafaţă uscată (fig. 1.27) sau umedă (fig. 1.28). Pe hîrtie uscată, acuarela se pune în straturi subţiri, diluîn-
Fig. 1.27. Lucrare realizată Fig. 1.28. Imagine obţinută pe o suprafaţă uscată pe o suprafaţă umedă
du-se frecvent cu apă. Pe suprafaţa umedă, culorile se contopesc (fuzionează) foarte uşor, obţinîn- du-se diferite amestecuri cromatice. Prin amestecul a două-trei culori, putem obţine nuanţele dorite (figurile 1.29, 1.31). Pentru tonuri mai deschise, vom adăuga în acuarelă puţină apă (fig. 1.30).
Fig. 1.30. Obţinerea tonurilor mai deschise prin diluarea cu apă
Fig. 1.31. Lucrare în acuarelă, realizată de un copil
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
'pfîSéëKio
m
...tehnica acuarelei a fost folosită în arta egipteană, la pictarea scrierilor pe papirus, precum şi în arta chineză a picturii pe mătase. Marii pictori ai lumii au apelat des la această tehnică (figurile 1.32, 1.33).
Fig. 1.32. Henry Miller. Peisaj marin. Acuarelă pe hîrtie umedă
Fig. 1.33. Henri Cross. Peisaj din Lavandou. Acuarelă pe hîrtie uscată
clasa a 3-a
Tehnica guaşei
Guaşa se aplică pe o suprafaţă uscată. Spre deosebire de acuarelă, guaşa ne permite să corectăm desenul, acoperind culoarea uscată cu o altă culoare. Vom obţine tonuri gradate - mai deschise, mai închise - prin adăugarea vopselei albe (figurile 1.34, 1.35). După uscare, desenul pierde din strălucire şi culorile sînt mai deschise, uşor catifelate.
Cu guaşă se poate lucra atît pe hîrtie, cît şi pe carton.
Glosar
Catifelat - aici: fin, plăcut.
Fig. 1.34. Igor Vieru. Ilustraţie din Abecedar. Guaşă, acuarelă
Tubul cu guaşă trebuie închis bine după fiecare folosire, altfel se usucă. În cazul în care guaşa e prea uscată, ea se dizolvă cu apă.
Fig. 1.35. Lucrare în guaşă realizată de un copil
Exerciţi/ apf/cative
1. Umezeşte cu apă curată o coală de hîrtie, apoi aplică acuarela cu pensula, folosind mai multe culori. Observă cum se contopesc (fuzionează) acestea.
2. Pe o foaie uscată, aplică guaşa în straturi. Ce deosebire există între o lucrare realizată în acuarelă şi o imagine pictată în guaşă?
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
Materiale de artă netraditionale
La lecţiile de educaţie plastică se utilizează atît materiale de lucru tradiţionale (pe care le-am studiat la primele ore), cît si materiale netradiţionale (fig. 1.36). În jurul nostru există o mare varietate de materiale care nu sînt destinate artelor plastice, dar ne pot oferi posibilităţi de creaţie nelimitate, cum ar fi, spre exemplu, aluatul (vezi p. 19). Putem utiliza si unele materiale naturale (paie de cereale, crenguţe, frunze, petale, seminţe, conuri, ghinde, castane, diverse boabe ş.a.) sau diferite obiecte care nu mai
Fig. 1.36. Acest arici a fost meşterit din diverse materiale netradiţionale
pot fi folosite: peturi, cutii, flacoane, mărgele disparate, chibrituri, serveţele etc.
Pregătirea materialelor naturale
Natura ne oferă o varietate irepetabilă de culori si o mare diversitate de forme, unele destul de ciudate. Trebuie doar să le descoperim.
Aşadar, cînd vom ieşi să ne plimbăm în scuaruri si parcuri sau vom merge în excursie la pădure ori într-o călătorie la munte, la mare, vom selecta materialele care ne interesează. Cu cît mai multe si mai variate vor fi materialele pe care le vom aduna, cu atît ne va fi mai uşor şi mai interesant să lucrăm cu ele (fig. 1.37).
De regulă, culesul plantelor pentru activităţile de educaţie plastică se poate face anul împrejur.
Glosar
Pet - vas din masă plastică în care se vînd băuturile răcoritoare (apa minerală, fanta, coca-cola etc.).
Fig. 1.37. Din florile presate şi uscate se pot face minuni!
clasa a 3-a
Dacă plantele culese sînt umede, ele trebuie uscate în prealabil.
Materialele naturale se păstrează, de obicei, în cutii deschise, frunzele însă se pun sub presă, între foi de hîrtie. Frunzele uscate în cărţi se vor pune între şerveţele (fig.. 1.38, vedeţi mai jos o compoziţie din frunze - fig. U9).
Conurile pot constitui, la fel, un minunat material de lucru pentru lecţiile de educaţie plastică (fig. 1.40).
Fig. 1.38. Aşa pot fi uscate şi presate plantele şi frunzele
Fig. 1.39. Compoziţie din frunze de toamnă
În funcţie de perioada în care au fost colectate, conurile au dimensiuni şi culori diferite, care ne pot servi la alcătuirea diferitor compoziţii originale.
Cu acelaşi succes pot fi folosite şi ghindele. Fructele stejarului se colectează în luna septem- brie-octombrie, cînd ghindele sînt uscate şi cad singure din copac. Ghindele se culeg cu tot cu cupe, care de asemenea pot fi utilizate ca material de lucru. Ca şi conurile, ghindele se păstrează în cutii deschise. Pentru a fi prelucrate mai uşor, înainte de a începe activitatea, ghindele se Fig. 1.40. Mîinile iscusite vor ţin în apă timp de două-trei ore. găsi o bună aplicare conuri- Pentru realizarea unor lucrări plastice intere- lor de pin şi ghindelor sante, se utilizează deseori şi castanele (fig. 1.41).
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
Acestea se taie fără dificultate, învelişul lor se găureşte uşor. Fructele de castan au mărimi şi forme diferite. Cu ajutorul lor pot fi create compoziţii bogate stilistic. Castanele, ca şi ghindele, se înmoaie înainte de a fi prelucrate.
Toamna se mai pot colecta seminţe de copaci, de flori, de fructe şi legume (fig. 1.42). Pentru o mai bună păstrare a lor, înainte de a fi stocate, seminţele de fructe şi legume trebuie spălate şi puse la uscat.
Un material netradiţional pentru crearea obiectelor de artă este aluatul sărat, accesibil tuturor. Aluatul e ieftin şi uşor de modelat. În plus, poate fi păstrat pentru mai mult timp în frigider (fig. 1.43).
Compoziţii din materiale netradiţionale
Din cele mai vechi timpuri, gospodinele noastre coceau diferite produse de patiserie, înfrumuseţîndu-le de sărbători cu diverse ornamentaţii, dîndu-le forma unor flori sau animălute (fze. 1.44).
Fig. 1.43. Aluatul astfel pregătit se poate păstra în frigider
Fig. 1.44. Figurină modelată din aluat („hulubaş”)
Ca material pentru lucrări plastice netradiţionale pot servi şi cele mai obişnuite şerveţele. Cu ajutorul lor se pot realiza colaje multicolore (fig. 1.45). Şerveţelele, de diferite culori, se rup mai întîi în bucăţi mici, după care fiecare bucăţică de hîrtie se mototoleşte. Ghemotoacele de
Fig. 1.41. Fructele de castan - o bună materie primă pentru activităţile de artă plastică
Fig. 1.42. Un fluture confecţionat din diverse seminţe
SPtflScâKiO*! W1 ] m
Începînd cu sec. al XX-lea putem spune că arta nu se mai bazează pe reguli sau pe materiale şi instrumente deja consacrate, ci pe inedit şi pe libera exprimare. Tot ce trebuie să faci este să dai frîu liber sentimentelor şi ideilor tale.
clasa a 3-a
hîrtie se ung apoi cu lipici (pe o mică porţiune) si se lipesc pe un suport plastic (foaie de hîrtie groasă, carton etc.).
Din frunze diferite ca mărime, culoare si formă, putem alcătui compoziţii originale reprezentînd diverse vietăţi. O veveriţă, de exemplu (fig. 1.46).
Mai întîi, avem nevoie de un suport din carton colorat, pentru a reliefa expresivitatea lucrării si pentru a evidenţia nuanţele frunzelor.
La prima etapă vom desena pe carton veveriţa, apoi vom compara părţile corpului cu frunzele pe care le avem pregătite din timp. Pentru trunchi vom alege o frunză mai mare de mesteacăn si o vom aseza pe suport fără să o lipim. Pentru coadă, vom potrivi o frunză de frasin, iar pentru membrele
Fig. 1.45. Această originală frunză
superioare, vom găsi două frunze mici
de toamnă a fost executată de un
de scorus sau vom tăia în două o frunză
elev din clasele primare
Fig. 1.46. Etapele confecţionării unei veveriţe din diverse frunze
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
de salcîm. Membrele inferioare le vom improviza din două jumătăţi de frunză de mesteacăn.
Vom lipi mai întîi lăbuţa care se află mai departe de ochiul privitorului, adică cea de după corpul animalului, plasînd-o sub frunza mare (trunchi), iar lăbuţa dinspre privitor o vom fixa peste trunchi.
Pentru cap vom folosi, de asemenea, o frunză de mesteacăn, dar mai mică.
Din alte frunze vom decupa urechiuşele şi năsucul. Iar pentru ochi putem folosi diferite seminţe sau boabe de piper negru tăiate în două.
m ...lucrul cu materialele netradiţionale
poate transforma un amator într-un adevărat artist. Aşa s-a întîmplat cu americanul Ray Villafane. Născut într-o familie modestă, copilul îşi făcea singur jucăriile din ... dovleac. După ce a absolvit o şcoală de artă, tînărul a continuat să lucreze cu acelaşi material neobişnuit. Co I ecţia sa adună acum un număr impunător de sculpturi deosebit de plastice şi expresive. În 2010, Villafane a fost invitat la Casa Albă, unde a „elaborat" cîteva sculpturi din acelaşi material cules din grădină.
Compoziţii volumetrice
Din materiale naturale se pot confecţiona diverse lucrări volumetrice.
La realizarea lucrărilor plastice din materiale naturale, avem nevoie si de materiale suplimentare: hîrtie, carton, sîrmă de cupru, lînă, polisti- ren, scobitori etc.
Pentru a crea lucrări volumetrice cu materiale din natură, vom analiza în prealabil modelul (pasăre, animăluţ etc.), căutînd materiale ce se aseamănă cu anumite părţi ale corpului.
În imaginea alăturată (fig. 1.48), capul cocosului s-a confecţionat din ghindă de stejar (se
Fig. 1.47. O sculptură în dovleac realizată de Ray Villafane (vezi textul de mai jos)
Fig. 1.48. Încercaţi să aflaţi care sînt materialele utilizate de tînărul „sculptor” în această lucrare
clasa a 3-a
Tehnica mixtă este o metodă care permite utilizarea mai multor procedee de lucru. Cum ar fi, de exemplu, realizarea monotipiei în acuarelă si tuş sau crearea unui colaj mixt cu ajutorul diverselor materiale.
m
În sec. al XX-lea, artiştii au experimentat pictarea pe suporturi netradiţionale, încorporînd în pictură materiale şi obiecte.
Astfel de tehnici mixte, cum ar fi includerea unor bucăţi de muşama sau de ziar în picturi, au fost folosite pe larg de artiştii Pablo Picasso şi Georges Braque. La noi, aceste tehnici au fost aplicate de Mihail Grecu, Andrei Sîrbu ş.a.
Fig. 1.49. Lacul lebedelor. Colaj. Un pic de fantezie şi răbdare şi opera e gata!
poate folosi si fructul de măceş). Pentru trunchi poate fi potrivită o ghindă sau o castană, important este ca acestea să se asemene cu trunchiul cocoşului.
Vom fixa capul de trunchi cu ajutorul unei crenguţe ascuţite. Tot cu crenguţe vom fixa de trunchi labele piciorelor, pentru care vom utiliza cupele ghindelor.
Apoi ne vom ocupa de detalii. Din cîteva pene mici vom confecţiona coada şi creasta. „Mărgelele” cocoşului le vom modela din plastilină. Pliscul poate fi făcut din două crenguţe, dar poate fi modelat şi din plastilină.
Tehnici mixte
La realizarea lucrărilor din materiale netradiţionale se utilizează, de obicei, tehnici de lucru mixte. Materialele pot fi combinate în cele mai neaşteptate moduri (fig. 1.49).
În cazul în care două elemente trebuie asamblate, putem folosi lipiciul sau, atunci cînd e posibil, le vom găuri şi le vom uni cu scobitori. Pentru lucrări mai complexe, putem folosi atît materiale naturale (conuri, frunze, coajă de copac, seminţe ş.a.), cît şi artificiale (polistiren, sîrmă, nasturi, paiete, mărgele). O mai mare
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
diversitate a materialelor folosite ne dă posibilitatea de a crea lucrări originale (fig. 1.50). Este important ca materiale utilizate să se asorteze.
În arta plastică, tehnicile mixte lărgesc semnificativ posibilităţile de expresie, înlesnind totodată crearea unor efecte imposibil de realizat prin tehnicile tradiţionale.
Fig. 1.50. Un „strugure” improvizat din boabe de porumb şi dintr-o frunză de arţar
Exercit// aplicative
1. Care sînt materialele netradiţionale utilizate la orele de educaţie plastică?
2. Realizează un colaj cu ajutorul şerveţelelor.
3. Alcătuieşte un colaj din materiale netradiţionale cu subiectul Toamna aurie.
4. Din materiale naturale (conuri, ghinde, castane etc.), improvizează o lucrare volumetrică (păsări, animale).
Dezlegarea rebusurilor te ajută să-ţi verifici cunoştinţele la tema dată, îţi dezvoltă imaginaţia.
Încearcă să rezolvi aceste rebusuri singur sau împreună cu colegii. Dacă nu reuşeşti să găseşti varianta corectă, reciteşte tema din manual.
1. Instrument cu ajutorul căruia colorăm imaginile.
2. Placă (suport) pe care pictorul amestecă culorile.
3. Lemn carbonizat.
4. Instrument folosit la modelare.
5. Vopsea transparentă, uşor solubilă în apă.
6. Vopsea opacă ce conţine ceruză.
Există mai multe tehnici de lucru cu ajutorul cărora putem desena, picta sau modela diferite obiecte din lumea înconjurătoare. În funcţie de materiale, vom alege tehnica ce se potriveşte cel mai bine intenţiilor si posibilităţilor noastre, dar şi scopului propus, fie că vrem să executăm un desen, o pictură sau un colaj, un tangram, un mozaic etc.
Tehnica desenului în creion negru (cu mina de grafit)
Cea mai obişnuită tehnică este lucrul cu creionul negru (cu mină de grafit). Cu acesta putem trasa diverse tipuri de linii (figurile 1.20, 1.21): orizontale, verticale, oblice.
Fig. 1.20. Diverse tipuri de haşurări trasate cu diverse creione
Fig. 1.21. Édouard Manet. Portretul dnei Jules Guillemet
Este important ca înainte de a începe lucrul să ascuţim foarte bine creionul (fig. 1.22). Acesta trebuie purtat pe hîrtie cu multă atenţie, căutînd astfel conturul potrivit. Dacă dorim să obţinem o linie subţire, o vom trasa cu vîrful ascuţit. Cu cît vom înclina mai mult creionul, cu atît linia
b)
a)
Fig. 1.22. Creion ascuţit: a) cu ascuţitoarea; b) cu un cuţit special
clasa a 3-a
va fi mai groasă (fig. 1.23). Prin alternarea liniilor mai intense si mai puţin intense, putem reda volumul obiectelor, evidenţiind părţile luminate si cele rămase în umbră fig. 1.24).
Fig. 1.24. Exemple de redare a volumului obiectelor prin alternarea liniilor mai intense şi mai puţin intense
Fig. 1.23. Linii de diferite grosimi trasate cu creionul
Pentru acurateţea desenului,
e bine să avem sub mînă o hîrtie albă. Resturile de radieră rămase pe foaie se înlătură cu peria.
Fig. 1.25. Desen în creioane colorate executat de un copil
Tehnica desenului în creioane colorate
Creioanele colorate sînt cele mai practice pentru începători fig. 1.25).
Ca si creioanele cu mină de grafit, cele colorate trebuie ascuţite bine. Pentru a obţine tonuri deschise si închise, trebuie să haşurăm suprafaţa
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
de mai multe ori în direcţii diferite. Dacă vom suprapune însă haşuri de diferite culori, vom obţine diverse nuanţe (fig. 1.26). Mînuind cu pricepere creioanele colorate, putem realiza compoziţii variate şi reuşite ca valoare artistică.
i
...pentru alcătuirea unei compoziţii, mulţi pictori obişnuiau să schiţeze în creion figurile principalelor personaje. Unii dintre ei nu au reuşit niciodată să ducă la bun sfîrşit aceste proiecte. Schiţele au păstrat însă ideile lor de creaţie.
Glosar
Schiţă - desen executat rapid care reprezintă cu aproximaţie trăsăturile unui obiect.
Fig. 1.26. Modele de haşurare
1. Realizează un desen în creion cu mină de grafit (un cub, un urcior, un măr).
2. Desenează un peisaj în creioane colorate care să reprezinte anotimpul tău preferat. Analizează ambele desene si explică prin ce se aseamănă si prin ce se deosebesc unul de altul.
clasa a 3-a
Înainte de a începe lucrul cu acuarela, trebuie să ai pregătit un pahar cu apă, o cîrpă moale pentru a şterge pensula, o paletă pe care vei amesteca culorile.
Glosar
A dilua - aici: a slăbi cui oarea prin adăugarea apei.
Fig. 1.29. Obţinerea nuanţelor de culoare prin amestecul a două culori
Tehnica acuarelei
Acuarelele se aplică pe suprafaţă uscată (fig. 1.27) sau umedă (fig. 1.28). Pe hîrtie uscată, acuarela se pune în straturi subţiri, diluîn-
Fig. 1.27. Lucrare realizată Fig. 1.28. Imagine obţinută pe o suprafaţă uscată pe o suprafaţă umedă
du-se frecvent cu apă. Pe suprafaţa umedă, culorile se contopesc (fuzionează) foarte uşor, obţinîn- du-se diferite amestecuri cromatice. Prin amestecul a două-trei culori, putem obţine nuanţele dorite (figurile 1.29, 1.31). Pentru tonuri mai deschise, vom adăuga în acuarelă puţină apă (fig. 1.30).
Fig. 1.30. Obţinerea tonurilor mai deschise prin diluarea cu apă
Fig. 1.31. Lucrare în acuarelă, realizată de un copil
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
'pfîSéëKio
m
...tehnica acuarelei a fost folosită în arta egipteană, la pictarea scrierilor pe papirus, precum şi în arta chineză a picturii pe mătase. Marii pictori ai lumii au apelat des la această tehnică (figurile 1.32, 1.33).
Fig. 1.32. Henry Miller. Peisaj marin. Acuarelă pe hîrtie umedă
Fig. 1.33. Henri Cross. Peisaj din Lavandou. Acuarelă pe hîrtie uscată
clasa a 3-a
Tehnica guaşei
Guaşa se aplică pe o suprafaţă uscată. Spre deosebire de acuarelă, guaşa ne permite să corectăm desenul, acoperind culoarea uscată cu o altă culoare. Vom obţine tonuri gradate - mai deschise, mai închise - prin adăugarea vopselei albe (figurile 1.34, 1.35). După uscare, desenul pierde din strălucire şi culorile sînt mai deschise, uşor catifelate.
Cu guaşă se poate lucra atît pe hîrtie, cît şi pe carton.
Glosar
Catifelat - aici: fin, plăcut.
Fig. 1.34. Igor Vieru. Ilustraţie din Abecedar. Guaşă, acuarelă
Tubul cu guaşă trebuie închis bine după fiecare folosire, altfel se usucă. În cazul în care guaşa e prea uscată, ea se dizolvă cu apă.
Fig. 1.35. Lucrare în guaşă realizată de un copil
Exerciţi/ apf/cative
1. Umezeşte cu apă curată o coală de hîrtie, apoi aplică acuarela cu pensula, folosind mai multe culori. Observă cum se contopesc (fuzionează) acestea.
2. Pe o foaie uscată, aplică guaşa în straturi. Ce deosebire există între o lucrare realizată în acuarelă şi o imagine pictată în guaşă?
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
Materiale de artă netraditionale
La lecţiile de educaţie plastică se utilizează atît materiale de lucru tradiţionale (pe care le-am studiat la primele ore), cît si materiale netradiţionale (fig. 1.36). În jurul nostru există o mare varietate de materiale care nu sînt destinate artelor plastice, dar ne pot oferi posibilităţi de creaţie nelimitate, cum ar fi, spre exemplu, aluatul (vezi p. 19). Putem utiliza si unele materiale naturale (paie de cereale, crenguţe, frunze, petale, seminţe, conuri, ghinde, castane, diverse boabe ş.a.) sau diferite obiecte care nu mai
Fig. 1.36. Acest arici a fost meşterit din diverse materiale netradiţionale
pot fi folosite: peturi, cutii, flacoane, mărgele disparate, chibrituri, serveţele etc.
Pregătirea materialelor naturale
Natura ne oferă o varietate irepetabilă de culori si o mare diversitate de forme, unele destul de ciudate. Trebuie doar să le descoperim.
Aşadar, cînd vom ieşi să ne plimbăm în scuaruri si parcuri sau vom merge în excursie la pădure ori într-o călătorie la munte, la mare, vom selecta materialele care ne interesează. Cu cît mai multe si mai variate vor fi materialele pe care le vom aduna, cu atît ne va fi mai uşor şi mai interesant să lucrăm cu ele (fig. 1.37).
De regulă, culesul plantelor pentru activităţile de educaţie plastică se poate face anul împrejur.
Glosar
Pet - vas din masă plastică în care se vînd băuturile răcoritoare (apa minerală, fanta, coca-cola etc.).
Fig. 1.37. Din florile presate şi uscate se pot face minuni!
clasa a 3-a
Dacă plantele culese sînt umede, ele trebuie uscate în prealabil.
Materialele naturale se păstrează, de obicei, în cutii deschise, frunzele însă se pun sub presă, între foi de hîrtie. Frunzele uscate în cărţi se vor pune între şerveţele (fig.. 1.38, vedeţi mai jos o compoziţie din frunze - fig. U9).
Conurile pot constitui, la fel, un minunat material de lucru pentru lecţiile de educaţie plastică (fig. 1.40).
Fig. 1.38. Aşa pot fi uscate şi presate plantele şi frunzele
Fig. 1.39. Compoziţie din frunze de toamnă
În funcţie de perioada în care au fost colectate, conurile au dimensiuni şi culori diferite, care ne pot servi la alcătuirea diferitor compoziţii originale.
Cu acelaşi succes pot fi folosite şi ghindele. Fructele stejarului se colectează în luna septem- brie-octombrie, cînd ghindele sînt uscate şi cad singure din copac. Ghindele se culeg cu tot cu cupe, care de asemenea pot fi utilizate ca material de lucru. Ca şi conurile, ghindele se păstrează în cutii deschise. Pentru a fi prelucrate mai uşor, înainte de a începe activitatea, ghindele se Fig. 1.40. Mîinile iscusite vor ţin în apă timp de două-trei ore. găsi o bună aplicare conuri- Pentru realizarea unor lucrări plastice intere- lor de pin şi ghindelor sante, se utilizează deseori şi castanele (fig. 1.41).
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
Acestea se taie fără dificultate, învelişul lor se găureşte uşor. Fructele de castan au mărimi şi forme diferite. Cu ajutorul lor pot fi create compoziţii bogate stilistic. Castanele, ca şi ghindele, se înmoaie înainte de a fi prelucrate.
Toamna se mai pot colecta seminţe de copaci, de flori, de fructe şi legume (fig. 1.42). Pentru o mai bună păstrare a lor, înainte de a fi stocate, seminţele de fructe şi legume trebuie spălate şi puse la uscat.
Un material netradiţional pentru crearea obiectelor de artă este aluatul sărat, accesibil tuturor. Aluatul e ieftin şi uşor de modelat. În plus, poate fi păstrat pentru mai mult timp în frigider (fig. 1.43).
Compoziţii din materiale netradiţionale
Din cele mai vechi timpuri, gospodinele noastre coceau diferite produse de patiserie, înfrumuseţîndu-le de sărbători cu diverse ornamentaţii, dîndu-le forma unor flori sau animălute (fze. 1.44).
Fig. 1.43. Aluatul astfel pregătit se poate păstra în frigider
Fig. 1.44. Figurină modelată din aluat („hulubaş”)
Ca material pentru lucrări plastice netradiţionale pot servi şi cele mai obişnuite şerveţele. Cu ajutorul lor se pot realiza colaje multicolore (fig. 1.45). Şerveţelele, de diferite culori, se rup mai întîi în bucăţi mici, după care fiecare bucăţică de hîrtie se mototoleşte. Ghemotoacele de
Fig. 1.41. Fructele de castan - o bună materie primă pentru activităţile de artă plastică
Fig. 1.42. Un fluture confecţionat din diverse seminţe
SPtflScâKiO*! W1 ] m
Începînd cu sec. al XX-lea putem spune că arta nu se mai bazează pe reguli sau pe materiale şi instrumente deja consacrate, ci pe inedit şi pe libera exprimare. Tot ce trebuie să faci este să dai frîu liber sentimentelor şi ideilor tale.
clasa a 3-a
hîrtie se ung apoi cu lipici (pe o mică porţiune) si se lipesc pe un suport plastic (foaie de hîrtie groasă, carton etc.).
Din frunze diferite ca mărime, culoare si formă, putem alcătui compoziţii originale reprezentînd diverse vietăţi. O veveriţă, de exemplu (fig. 1.46).
Mai întîi, avem nevoie de un suport din carton colorat, pentru a reliefa expresivitatea lucrării si pentru a evidenţia nuanţele frunzelor.
La prima etapă vom desena pe carton veveriţa, apoi vom compara părţile corpului cu frunzele pe care le avem pregătite din timp. Pentru trunchi vom alege o frunză mai mare de mesteacăn si o vom aseza pe suport fără să o lipim. Pentru coadă, vom potrivi o frunză de frasin, iar pentru membrele
Fig. 1.45. Această originală frunză
superioare, vom găsi două frunze mici
de toamnă a fost executată de un
de scorus sau vom tăia în două o frunză
elev din clasele primare
Fig. 1.46. Etapele confecţionării unei veveriţe din diverse frunze
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
de salcîm. Membrele inferioare le vom improviza din două jumătăţi de frunză de mesteacăn.
Vom lipi mai întîi lăbuţa care se află mai departe de ochiul privitorului, adică cea de după corpul animalului, plasînd-o sub frunza mare (trunchi), iar lăbuţa dinspre privitor o vom fixa peste trunchi.
Pentru cap vom folosi, de asemenea, o frunză de mesteacăn, dar mai mică.
Din alte frunze vom decupa urechiuşele şi năsucul. Iar pentru ochi putem folosi diferite seminţe sau boabe de piper negru tăiate în două.
m ...lucrul cu materialele netradiţionale
poate transforma un amator într-un adevărat artist. Aşa s-a întîmplat cu americanul Ray Villafane. Născut într-o familie modestă, copilul îşi făcea singur jucăriile din ... dovleac. După ce a absolvit o şcoală de artă, tînărul a continuat să lucreze cu acelaşi material neobişnuit. Co I ecţia sa adună acum un număr impunător de sculpturi deosebit de plastice şi expresive. În 2010, Villafane a fost invitat la Casa Albă, unde a „elaborat" cîteva sculpturi din acelaşi material cules din grădină.
Compoziţii volumetrice
Din materiale naturale se pot confecţiona diverse lucrări volumetrice.
La realizarea lucrărilor plastice din materiale naturale, avem nevoie si de materiale suplimentare: hîrtie, carton, sîrmă de cupru, lînă, polisti- ren, scobitori etc.
Pentru a crea lucrări volumetrice cu materiale din natură, vom analiza în prealabil modelul (pasăre, animăluţ etc.), căutînd materiale ce se aseamănă cu anumite părţi ale corpului.
În imaginea alăturată (fig. 1.48), capul cocosului s-a confecţionat din ghindă de stejar (se
Fig. 1.47. O sculptură în dovleac realizată de Ray Villafane (vezi textul de mai jos)
Fig. 1.48. Încercaţi să aflaţi care sînt materialele utilizate de tînărul „sculptor” în această lucrare
clasa a 3-a
Tehnica mixtă este o metodă care permite utilizarea mai multor procedee de lucru. Cum ar fi, de exemplu, realizarea monotipiei în acuarelă si tuş sau crearea unui colaj mixt cu ajutorul diverselor materiale.
m
În sec. al XX-lea, artiştii au experimentat pictarea pe suporturi netradiţionale, încorporînd în pictură materiale şi obiecte.
Astfel de tehnici mixte, cum ar fi includerea unor bucăţi de muşama sau de ziar în picturi, au fost folosite pe larg de artiştii Pablo Picasso şi Georges Braque. La noi, aceste tehnici au fost aplicate de Mihail Grecu, Andrei Sîrbu ş.a.
Fig. 1.49. Lacul lebedelor. Colaj. Un pic de fantezie şi răbdare şi opera e gata!
poate folosi si fructul de măceş). Pentru trunchi poate fi potrivită o ghindă sau o castană, important este ca acestea să se asemene cu trunchiul cocoşului.
Vom fixa capul de trunchi cu ajutorul unei crenguţe ascuţite. Tot cu crenguţe vom fixa de trunchi labele piciorelor, pentru care vom utiliza cupele ghindelor.
Apoi ne vom ocupa de detalii. Din cîteva pene mici vom confecţiona coada şi creasta. „Mărgelele” cocoşului le vom modela din plastilină. Pliscul poate fi făcut din două crenguţe, dar poate fi modelat şi din plastilină.
Tehnici mixte
La realizarea lucrărilor din materiale netradiţionale se utilizează, de obicei, tehnici de lucru mixte. Materialele pot fi combinate în cele mai neaşteptate moduri (fig. 1.49).
În cazul în care două elemente trebuie asamblate, putem folosi lipiciul sau, atunci cînd e posibil, le vom găuri şi le vom uni cu scobitori. Pentru lucrări mai complexe, putem folosi atît materiale naturale (conuri, frunze, coajă de copac, seminţe ş.a.), cît şi artificiale (polistiren, sîrmă, nasturi, paiete, mărgele). O mai mare
Capitolul 1. Instrumente, materiale şi tehnici de lucru
diversitate a materialelor folosite ne dă posibilitatea de a crea lucrări originale (fig. 1.50). Este important ca materiale utilizate să se asorteze.
În arta plastică, tehnicile mixte lărgesc semnificativ posibilităţile de expresie, înlesnind totodată crearea unor efecte imposibil de realizat prin tehnicile tradiţionale.
Fig. 1.50. Un „strugure” improvizat din boabe de porumb şi dintr-o frunză de arţar
Exercit// aplicative
1. Care sînt materialele netradiţionale utilizate la orele de educaţie plastică?
2. Realizează un colaj cu ajutorul şerveţelelor.
3. Alcătuieşte un colaj din materiale netradiţionale cu subiectul Toamna aurie.
4. Din materiale naturale (conuri, ghinde, castane etc.), improvizează o lucrare volumetrică (păsări, animale).
Dezlegarea rebusurilor te ajută să-ţi verifici cunoştinţele la tema dată, îţi dezvoltă imaginaţia.
Încearcă să rezolvi aceste rebusuri singur sau împreună cu colegii. Dacă nu reuşeşti să găseşti varianta corectă, reciteşte tema din manual.
1. Instrument cu ajutorul căruia colorăm imaginile.
2. Placă (suport) pe care pictorul amestecă culorile.
3. Lemn carbonizat.
4. Instrument folosit la modelare.
5. Vopsea transparentă, uşor solubilă în apă.
6. Vopsea opacă ce conţine ceruză.
Константин Руснак. Концертная пьеса „Sărbătoreasca”
Константин Руснак. Концертная пьеса „Sărbătoreasca”
Творчество Константина Руснака пронизано интонациями и ритмами музыкального фольклора Молдовы. Концертная пьеса „Sărbătoreasca” (называемая и «Поэма о Молдове») - одно из лучших произведений композитора. Пьеса предназначена для оркестра народной музыки и имеет трёхчастную форму. Первая и третья части, написанные в характере стремительного народного танца сырба, схожи друг с другом. В средней части звучит медленная, лирическая, но внутренне взволнованная, эмоционально насыщенная мелодия.
Творчество Константина Руснака пронизано интонациями и ритмами музыкального фольклора Молдовы. Концертная пьеса „Sărbătoreasca” (называемая и «Поэма о Молдове») - одно из лучших произведений композитора. Пьеса предназначена для оркестра народной музыки и имеет трёхчастную форму. Первая и третья части, написанные в характере стремительного народного танца сырба, схожи друг с другом. В средней части звучит медленная, лирическая, но внутренне взволнованная, эмоционально насыщенная мелодия.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)