SISTEMUL SENZORIAL LA OM

SISTEMUL SENZORIAL LA OM §
Sistemul senzorial recepționează energia
stimulilor și o transmite sub formă de impulsuri
nervoase la sistemul nervos central.
În fiecare moment, creierul uman primește un
volum imens de informaţii despre obiecte și fenomene
din mediul extern și intern. S-a constatat
că 1% dintre acestea sînt primite de analizatorul
gustativ, 1,5% – prin tact, 3,5% – prin miros, 11%
– prin auz și 83% – prin văz. Informaţia totală
ajunsă la analizatori este de 1011 biţi/sec., iar cea
primită de sistemul nervos central de 107 biţi/sec.
Această informaţie este supusă în totalitate analizei
inconştiente. Peste 99% este neglijată ca nesemnificativă.
Somnul este cel mai eficient mijloc
de protecţie „anti-informaţională” a organismului.
Starea de insomnie dintr-o noapte cauzează
intrarea a 460 000 biţi în sfera conştiinţei.
Organe ale sistemului sensorial sînt analizatorii:
vizual (ochiul), olfactiv (nasul), auditiv
(urechea), gustativ (cavitatea bucală) și cutanat
(pielea). Noțiunea de analizator a fost introdusă
de savantul rus I.P. Pavlov, care a înlocuit termenul
de organ de simț cu cel de analizator. Stimul
(în fiziologie) reprezintă modificarea detectabilă
a condițiilor mediului extern sau/și intern
recepționate de receptori.
Analizatorii sînt sisteme de organe care
recepționează, conduc și transformă excitațiile
primite de la stimulii mediului în senzații. Fiecare
dintre analizatori este format din trei segmente:
 Receptorii senzoriali (segmentul periferic)
recepționează și transformă energia stimulilor în
impuls nervos (energie fiziologică). Ei includ celule
care recepționează energia unui stimul specific și
sînt clasificați în funcție de:
ü localizare: exteroreceptori (sensibili la stimuli
din mediul extern); visceroreceptori (percep stimuli
de la organele interne); proprioceptori (sensibili la
stimuli de la muşchi, tendoane, articulaţii, oase);
ü energia stimulului: mecanoreceptori (detectează
modificări mecanice); termoreceptori (detectează
modificări de temperatură); chemoreceptori (detectează
modificări ale compoziţiei chimice); fotoreceptori
(detectează lumina); nociceptori (terminații
nervoase libere ce detectează stimuli care provoacă
durerea).
 Căile nervoase senzoriale (segmentul intermediar),
prin care impulsurile nervoase sînt conduse
de la receptori la sistemul nervos central. Ele sînt
constituite din terminațiile neuronilor senzitivi.
I. Stimul: substanțe volatile din
boabele de cafea.
II. Receptor: celula
senzorială
olfactivă,
care reprezintă
un neuron bipolar senzitiv,
localizat în mucoasa
olfactivă.
III. Calea nervoasă olfactivă:
nervul olfactiv (I).
IV. Segmentul central: lobii olfactivi
anterior şi posterior.
Fig. 2.1. Formarea senzațiilor olfactive
(mirosul de cafea)
R E C E P Ţ I A S E N Z O R I A L Ă
33
 Materiale necesare
Ustensile: pahare, cîntar.
Reactivi: zaharoză, clorură de sodiu, apă distilată.
 Etape de lucru
1. Pregătește soluția de bază: zaharoză – 30 g per 1 000 ml; clorură de sodiu – 8 g/1 000 ml.
2. Pregătește soluțiile de analiză din soluțiile de bază, prin diluare cu apă distilată după cum urmează.
3. Efectuează degustarea probelor obținute după diluare.
4. Probele degustate nu se înghit. După menţinere un timp în cavitatea bucală, astfel ca soluția să
intre în contact cu toată suprafaţa linguală, ele se deversează într-un vas colector. Între probe
clăteşte gura cu apă distilată şi păstrează o pauză de cca 30 sec.
5. Verifică pragurile senzoriale gustative la membrii familiei și la colegi.
6. Calculează valorile medii ale pragurilor senzoriale gustative la persoane de aceeași vîrstă, sex.
 Pragurile senzoriale. Senzația se formează doar
în condițiile cînd stimulul acționează cu o anumită
intensitate asupra receptorilor. Cea mai mică intensitate
a unui stimul, care poate determina o senzație,
se numește prag absolut minim. Acesta variază de
la o persoană la alta. Persoanele care recepționează
stimuli de o intensitate mică au un prag minim redus
și o sensibilitate senzorială mare, iar cele ce au un prag
ridicat (recepționează doar stimulii cu o intensitate
mai mare), au o sensibilitate mai redusă. Pragul minim
variază chiar și la aceeași persoană în funcție de starea
sa (concentrarea atenției, oboseală, motivație).
Intensitatea maximă a unui stimul care produce
o senzație specifică se numește prag absolut maxim.
Pentru ca doi stimuli diferiți să producă senzații
diferite, diferența dintre ei trebuie să depașească
un nivel minim, numit prag diferențial.
 Adaptarea senzorială. Dacă vei trece dintr-o
cameră bine iluminată în alta întunecată, inițial nu
vezi nimic, apoi „te vei obișnui" cu întunericul. Cînd
deschizi o sticluță cu oțet, inițial mirosul puternic
te va deranja, apoi sensibilitatea analizatorului
olfactiv scade. În fiecare dintre aceste cazuri are
loc adaptarea analizatorului. Adaptarea senzorială
constă în modificarea sensibilității analizatorului în
funcție de intensitatea și durata acțiunii stimulului.
Adaptarea are loc în direcția creșterii sensibilitații,
cînd stimulii au o intensitate redusă, iar dacă stimulii
au o intensitate mare sau acționează timp îndelungat,
sensibilitatea scade. Aceste variații au rolul de a
asigura recepționarea optimă a stimulilor.
Percepția este forma superioară a cunoașterii
mediului ambiant, care asigură reflectarea
unitară și integrală a obiectelor și fenomenelor. Ea
se formează în urma implicării gîndirii, memoriei,
imaginației, astfel se formează imagini sintetice ale
obiectelor. Percepția lumii înconjurătoare decurge
împreuna cu formarea senzațiilor.
În dependență de analizator distingem
percepție: vizuală (contemplarea unui peisaj);
auditivă (audierea unei melodii, unui discurs);
tactilă (cunoașterea obiectului după pipăit);
spațiului (mărimea, forma, distanța pînă la
obiecte și poziția lor în raport cu altele); timpului
(reflectarea duratei și succesiunii fenomenelor
sau evenimentelor).
Soluție de bază (ml) 250 225 200 175 150 125 100 75 50 25
Apă distilată (ml) 750 775 800 825 850 875 900 925 950 975
LUCRARE
DE
LABORATOR
Determinarea pragurilor senzoriale gustative minim și maxim
1. Definește noțiunile: analizator,
senzație, percepție.
2. Descrie structura generală a
analizatorilor omului.
3. Explică în ce mod creierul
„se protejează” de valul
informațional.
4. Afectarea cărui organ senzitiv
va avea ca urmare pierderea
capacității senzoriale în proporții
de cca 80%?
5. Prezintă printr-o schemă traseul
parcurs de informația
despre culoarea florii prin
analizatorul corespunzător.
6. Explică diferența dintre durata
senzației gustului de
ciocolată, timpul de latență și
timpul postefect.
7. Descrie modificările senzațiilor
termice la indivizii care intră
în apa unui lac cu t = 23 oC.
8. Aprecierea senzorială a
produselor alimentare poate
fi efectuată doar de experţi
specializaţi – degustatori.
ü Explică de ce aceste persoane
sînt supuse testelor de
verificare a pragului absolut
minim.
ü Elaborează un test de verificare
a sensibilității olfactive,
utilizînd oțetul.