Rinichii sînt organe pare de culoare roşu-brun,
care au forma boabelor de fasole. Ei sînt localizaţi
în cavitatea
abdominală, de ambele
părţi ale coloanei
vertebrale (în dreptul vertebrelor toracale
11–
12 şi lombare 1–3) (fig. 8.2). Rinichii au lungimea
de cca 12 cm, lăţimea – 6 cm, grosimea – 3 cm şi
greutatea medie de 150 g.
Marginea mediană concavă a rinichilor prezintă
un orificiu, numit hil, care este penetrat de vase
sangvine
şi limfatice, nervi renali şi ureter. Prin
artera renală
care formează două ramuri (dreaptă
şi stîngă) rinichii sînt alimentaţi cu sînge oxigenat.
Cantitatea
de sînge care vine spre rinichi reprezintă
aproape
1/3 din debitul circulaţiei
mari (1,2 l/
min.). Venele rinichiului au un traiect similar
celui
al arterelor.
Ele confluează în vena renală, care
părăseşte
rinichiul
prin hil şi se deschide
în vena
cavă inferioară (fig. 8.2).
Rinichii sînt încapsulaţi într-o tunică fibroasă,
numită
capsulă fibroasă, sub care se află un strat de
muşchi netezi, urmaţi spre interior de parenchimul
renal
(ţesutul renal). Capsula renală prin hil pătrunde
în interiorul rinichiului şi căptuşeşte sinusul
renal. La exterior de capsula fibroasă rinichii sînt
acoperiţi
de un strat de ţesut adipos care formează
capsula adipoasă,
acoperită cu fascia renală.
Rinichii nu sînt fixaţi rigid în cavitatea abdominală
şi nu posedă nici un ligament de suspensie,
ei posedă o mobilitate relativă,
care le asigură protecţie
în timpul loviturilor şi vibraţiilor.
În procesul
respiraţiilor profunde rinichii se deplasează
în
sens vertical cu cca 0,5 cm.
În secţiune longitudinală parenchimul renal
prezintă
zona corticală (externă) şi zona medulară
(internă).
Cortexul renal are o structură granulară şi
culoare roşu-brun. În stratul medular pot fi distinse
6–18 piramide cu baza orientată spre cortex şi vîrful
spre sinusul renal, separate prin coloanele Bertin,
care reprezintă prelungiri ale cortexului (fig. 8.3).
Ureterele sînt două tuburi cu lungimea de
25–30 cm, care se extind de la bazinetul fiecărui
rinichi pînă la vezica urinară. Pereţii lor sînt formaţi
din trei tunici (internă, medie şi externă).
Tunica externă prezintă o capsulă fibroasă cu rol
de protecţie. Tunica medie este formată din două
straturi de muşchi netezi (muşchi longitudinali şi
muşchi circulari). Tunica internă este constituită
dintr-un strat epitelial.
Vezica urinară reprezintă un rezervor
musculo-elastic, în care se acumulează urina venită
continuu de la rinichi prin uretere.
Ureterul este un organ tubular cu lungimea
de 14–16 cm prin care urina acumulată în vezica
urinară este evacuată în mediul extern. La bărbați
uretra are funcții duble – de evacuare a urinei și de
ejaculare a spermei.
ANATOMIA SISTEMULUI
URINAR LA OM
38 §
Fig. 8.2. Topografia sistemului urinar al omului
Arteră şi venă
arcuată
Capsulă
fibroasă
Ureter
Pelvis
Zona medulară
Zona corticală
Ţesut adipos
Fig. 8.3. Structura rinichiului la om
Artere şi vene
interlobare
Vena cavă inferioară
Rinichiul stîng
Aorta renală
Artera renală
Vena renală
Rectul
Ureter
Ureter
Glanda suprarenală Glanda suprarenală
Rinichiul drept
Vezica urinară
127
EXCREŢIA
Nefronul este unitatea structural-funcţională
a rinichilor la nivelul căruia are loc filtrarea sîngelui
și formarea urinei. În medie, fiecare rinichi
conţine 1 300 000 nefroni, a căror lungime totală
este de cca 145 km. Fiecare nefron este format din:
capsula Bowmann (corpusculul renal) şi tubul renal
(fig. 8.4).
Capsula Bowmann are aspectul
unui buzunar
cu diametrul
de cca 0,2 mm, care încorporează
o reţea
de capilare arteriolare, numită glomerulul
Malpighi. Capsula Bowmann, împreună
cu glomerulul
Malpighi,
formează corpusculul
Malpighi,
care este localizat în stratul cortical al rinichiului.
Tubul renal prezintă trei segmente (tubul
contort proximal,
ansa Henle, tubul contort
distal) ce diferă după structura pereţilor şi funcţiile
realizate şi se deschide în tubul colector.
Tubul contort proximal este format dintr-o porţiune
contortă
urmată de una rectilinie. Pereţii
acestui segment
sînt formaţi din celule a căror
suprafaţă
apicală formează
vilozităţi.
Ansa Henle coboară pînă la stratul medular
al rinichilor,
apoi se ridică spre cel cortical. Ea
prezintă segmentul descendent
şi segmentul
ascendent.
Tubul contort distal urmează segmentul
ascendent
al ansei Henle. Pereţii
acestui segment
al tubului renal sînt formaţi din celule epiteliale
cu o structură
asemănătoare
cu structura celulelor
tubului contort proximal, însă sînt lipsite de
microvilozităţi.
Vascularizarea rinichiului
Cantitatea de sînge care vine spre rinichi într-un
minut reprezintă cca 1/3 din debitul circulației mari
(1,2 l). Prin hilul fiecărui rinichi trec două vase
sangvine: o arteră care aduce sînge oxigenat și o
venă prin care sîngele cu un conținut sporit de CO2
părăsește rinichiul. În interiorul rinichiului vasele
sangvine formează o rețea vasculară renală.
Pentru nefroni sînt caracteristice
două tipuri
de capilare, care se deosebesc prin structura pereţilor
şi presiunea sangvină din interior: capilarele
glomerulului
Malpighi şi capilarele
peritubulare.
Capilarele glomerulare (cca 50 la număr)
prezintă o ramificare
a arteriolei
aferente. Ele au
pereţii fenestraţi
(perforaţi de pori) şi presiunea
sîngelui mare. Aceste proprietăţi
ale capilarelor
glomerulare
asigură difuzia a 60–70% din componenţii
plasmei sangvine.
Capilarele
glomerulare
se
regrupează în arteriola eferentă.
Capilarele peritubulare generează
din arteriola
eferentă
a glomerulului
Malpighi. Presiunea sîngelui
în aceste
capilare
este mică, ceea ce asigură
procesul reabsorbţiei.
Capsula Bowmann
Arteriolă
eferentă
Arteriolă
aferentă
Capilare arteriale
Cavitate
capsulară
Tub contort
proximal
Podocite
Tub contort
proximal
Tub colector
Tub contort distal
Segment
ascendent
Ansa Henle
Segment
descendent
Arteră
Venă
Artere peritubulare
Arteriolă
eferentă
Fig. 8.4. Structura nefronului
1. Enumeră organele care
formează sistemul urinar
la om.
2. Numeşte unitatea structuralfuncţională
a rinichilor.
3. Descrie structura rinichilor.
4. Descrie comparativ structura
segmentelor tubului renal.
5. Explică deosebirea dintre
structura glomerulului
Malpighi şi a corpusculului
Malpighi.
6. Desenează schematic traseul
sîngelui din artera renală pînă
în vena renală. Linia de „start”
și „finiș” să fie trasate la nivelul
hilului.
7. Prezintă într-un tabel
particularităţile structurale
şi funcţionale ale capilarelor
glomerulare şi ale capilarelor
peritubulare.
8. Explică de ce capilarele
care împînzesc alveolele
pulmonare au pereţii continui,
iar cele care vascularizează
nefronii – perforaţi de pori.
care au forma boabelor de fasole. Ei sînt localizaţi
în cavitatea
abdominală, de ambele
părţi ale coloanei
vertebrale (în dreptul vertebrelor toracale
11–
12 şi lombare 1–3) (fig. 8.2). Rinichii au lungimea
de cca 12 cm, lăţimea – 6 cm, grosimea – 3 cm şi
greutatea medie de 150 g.
Marginea mediană concavă a rinichilor prezintă
un orificiu, numit hil, care este penetrat de vase
sangvine
şi limfatice, nervi renali şi ureter. Prin
artera renală
care formează două ramuri (dreaptă
şi stîngă) rinichii sînt alimentaţi cu sînge oxigenat.
Cantitatea
de sînge care vine spre rinichi reprezintă
aproape
1/3 din debitul circulaţiei
mari (1,2 l/
min.). Venele rinichiului au un traiect similar
celui
al arterelor.
Ele confluează în vena renală, care
părăseşte
rinichiul
prin hil şi se deschide
în vena
cavă inferioară (fig. 8.2).
Rinichii sînt încapsulaţi într-o tunică fibroasă,
numită
capsulă fibroasă, sub care se află un strat de
muşchi netezi, urmaţi spre interior de parenchimul
renal
(ţesutul renal). Capsula renală prin hil pătrunde
în interiorul rinichiului şi căptuşeşte sinusul
renal. La exterior de capsula fibroasă rinichii sînt
acoperiţi
de un strat de ţesut adipos care formează
capsula adipoasă,
acoperită cu fascia renală.
Rinichii nu sînt fixaţi rigid în cavitatea abdominală
şi nu posedă nici un ligament de suspensie,
ei posedă o mobilitate relativă,
care le asigură protecţie
în timpul loviturilor şi vibraţiilor.
În procesul
respiraţiilor profunde rinichii se deplasează
în
sens vertical cu cca 0,5 cm.
În secţiune longitudinală parenchimul renal
prezintă
zona corticală (externă) şi zona medulară
(internă).
Cortexul renal are o structură granulară şi
culoare roşu-brun. În stratul medular pot fi distinse
6–18 piramide cu baza orientată spre cortex şi vîrful
spre sinusul renal, separate prin coloanele Bertin,
care reprezintă prelungiri ale cortexului (fig. 8.3).
Ureterele sînt două tuburi cu lungimea de
25–30 cm, care se extind de la bazinetul fiecărui
rinichi pînă la vezica urinară. Pereţii lor sînt formaţi
din trei tunici (internă, medie şi externă).
Tunica externă prezintă o capsulă fibroasă cu rol
de protecţie. Tunica medie este formată din două
straturi de muşchi netezi (muşchi longitudinali şi
muşchi circulari). Tunica internă este constituită
dintr-un strat epitelial.
Vezica urinară reprezintă un rezervor
musculo-elastic, în care se acumulează urina venită
continuu de la rinichi prin uretere.
Ureterul este un organ tubular cu lungimea
de 14–16 cm prin care urina acumulată în vezica
urinară este evacuată în mediul extern. La bărbați
uretra are funcții duble – de evacuare a urinei și de
ejaculare a spermei.
ANATOMIA SISTEMULUI
URINAR LA OM
38 §
Fig. 8.2. Topografia sistemului urinar al omului
Arteră şi venă
arcuată
Capsulă
fibroasă
Ureter
Pelvis
Zona medulară
Zona corticală
Ţesut adipos
Fig. 8.3. Structura rinichiului la om
Artere şi vene
interlobare
Vena cavă inferioară
Rinichiul stîng
Aorta renală
Artera renală
Vena renală
Rectul
Ureter
Ureter
Glanda suprarenală Glanda suprarenală
Rinichiul drept
Vezica urinară
127
EXCREŢIA
Nefronul este unitatea structural-funcţională
a rinichilor la nivelul căruia are loc filtrarea sîngelui
și formarea urinei. În medie, fiecare rinichi
conţine 1 300 000 nefroni, a căror lungime totală
este de cca 145 km. Fiecare nefron este format din:
capsula Bowmann (corpusculul renal) şi tubul renal
(fig. 8.4).
Capsula Bowmann are aspectul
unui buzunar
cu diametrul
de cca 0,2 mm, care încorporează
o reţea
de capilare arteriolare, numită glomerulul
Malpighi. Capsula Bowmann, împreună
cu glomerulul
Malpighi,
formează corpusculul
Malpighi,
care este localizat în stratul cortical al rinichiului.
Tubul renal prezintă trei segmente (tubul
contort proximal,
ansa Henle, tubul contort
distal) ce diferă după structura pereţilor şi funcţiile
realizate şi se deschide în tubul colector.
Tubul contort proximal este format dintr-o porţiune
contortă
urmată de una rectilinie. Pereţii
acestui segment
sînt formaţi din celule a căror
suprafaţă
apicală formează
vilozităţi.
Ansa Henle coboară pînă la stratul medular
al rinichilor,
apoi se ridică spre cel cortical. Ea
prezintă segmentul descendent
şi segmentul
ascendent.
Tubul contort distal urmează segmentul
ascendent
al ansei Henle. Pereţii
acestui segment
al tubului renal sînt formaţi din celule epiteliale
cu o structură
asemănătoare
cu structura celulelor
tubului contort proximal, însă sînt lipsite de
microvilozităţi.
Vascularizarea rinichiului
Cantitatea de sînge care vine spre rinichi într-un
minut reprezintă cca 1/3 din debitul circulației mari
(1,2 l). Prin hilul fiecărui rinichi trec două vase
sangvine: o arteră care aduce sînge oxigenat și o
venă prin care sîngele cu un conținut sporit de CO2
părăsește rinichiul. În interiorul rinichiului vasele
sangvine formează o rețea vasculară renală.
Pentru nefroni sînt caracteristice
două tipuri
de capilare, care se deosebesc prin structura pereţilor
şi presiunea sangvină din interior: capilarele
glomerulului
Malpighi şi capilarele
peritubulare.
Capilarele glomerulare (cca 50 la număr)
prezintă o ramificare
a arteriolei
aferente. Ele au
pereţii fenestraţi
(perforaţi de pori) şi presiunea
sîngelui mare. Aceste proprietăţi
ale capilarelor
glomerulare
asigură difuzia a 60–70% din componenţii
plasmei sangvine.
Capilarele
glomerulare
se
regrupează în arteriola eferentă.
Capilarele peritubulare generează
din arteriola
eferentă
a glomerulului
Malpighi. Presiunea sîngelui
în aceste
capilare
este mică, ceea ce asigură
procesul reabsorbţiei.
Capsula Bowmann
Arteriolă
eferentă
Arteriolă
aferentă
Capilare arteriale
Cavitate
capsulară
Tub contort
proximal
Podocite
Tub contort
proximal
Tub colector
Tub contort distal
Segment
ascendent
Ansa Henle
Segment
descendent
Arteră
Venă
Artere peritubulare
Arteriolă
eferentă
Fig. 8.4. Structura nefronului
1. Enumeră organele care
formează sistemul urinar
la om.
2. Numeşte unitatea structuralfuncţională
a rinichilor.
3. Descrie structura rinichilor.
4. Descrie comparativ structura
segmentelor tubului renal.
5. Explică deosebirea dintre
structura glomerulului
Malpighi şi a corpusculului
Malpighi.
6. Desenează schematic traseul
sîngelui din artera renală pînă
în vena renală. Linia de „start”
și „finiș” să fie trasate la nivelul
hilului.
7. Prezintă într-un tabel
particularităţile structurale
şi funcţionale ale capilarelor
glomerulare şi ale capilarelor
peritubulare.
8. Explică de ce capilarele
care împînzesc alveolele
pulmonare au pereţii continui,
iar cele care vascularizează
nefronii – perforaţi de pori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu