IGIENA ȘI DISFUNCȚIILE SISTEMULUI SENZORIAL LA OM

analizatorul auditiv și
vestibular
Factorii de risc care cauzează disfuncţii şi maladii
ale analizatorului auditiv și vestibular la om sînt:
ü loviturile puternice suportate de urechi;
ü microorganismele patogene;
ü zgomotele puternice;
ü strigătele şi fluieratul în ureche;
ü presiunea aerului propagată de o explozie;
ü dopurile de cerumen, substanţe chimice şi corpuri
străine (seminţe, insecte) introduse în urechi;
ü leziuni și/sau tumori la nivelul nervului vestibulocohlear,
encefalului.
 Tulburări ale auzului
Surditatea reprezintă pierderea totală sau parţială,
uni- sau bilaterală a acuităţii auditive. Poate fi
cauzată de afecțiuni ale urechii externe, medii şi/
sau interne sau a nervului cranian VIII.
Tinnitusul este o senzaţie sonoră asemănătoare
sunetului produs de o sonerie care se datorează
unei stimulări iritative a urechii interne sau a nervului
vestibulocochlear.
Acufene sînt numite senzaţiile auditive percepute
de o persoană, fără a fi însă determinate de o
excitaţie sonoră.
Presbiacuzia este un proces de îmbătrînire fiziologică
a structurilor neurosenzoriale ale urechii
interne şi a centrilor de integrare auditivă, cu diminuarea
percepţiei auditive.
Traumatismul sonor cronic (surditatea profesională)
poate fi determinat de expunerea prelungită
la zgomot în timpul muncii.
Otite sînt inflamațiile epiteliului sau mucoaselor
urechii cauzate de infecții bacteriene sau
micotice.
 Prevenirea și profilaxia tulburărilor de auz
Menţinerea funcţiilor organului statoacustic
necesită respectarea strictă a regulilor de igienă,
care prevăd evitarea factorilor de risc şi întreţinerea
curăţeniei urechilor.
Evitînd expunerea la zgomote puternice, putem
preveni pierderea auzului. În cazul expunerii
profesionale la zgomote se recomandă utilizarea
echipamentului fono-protector. Riscul de boli infecţioase
ce pot duce la pierderea funcţiei auditive
poate fi redus prin vaccinarea copiilor și tratarea la
timp a infecțiilor. E necesar de exclus administrarea
unor medicamente (de ex. aminoglicozidele)
care lezează nervului auditiv. Pierderea auzului
legată de înaintarea în vîrstă nu poate fi prevenită.
Medicul orelist este cel care pune diagnosticul,
tratează și urmărește evoluţia disfuncțiilor și maladiilor
analizatorului auditiv.
 Tulburări vestibulare
Vertijul este o senzaţie falsă de deplasare în
unul din cele trei planuri ale spaţiului. Pacienții
descriu vertijul ca o senzaţie în care simt că se învîrt
sau că mediul înconjurător se învîrte în jurul
lor. Vertijul se manifestă prin: greţuri, vomă, paloare,
transpiraţii reci. El este cauzat de tulburări
la nivelul sistemului nervos periferic, sistemului
nervos central sau tulburări cauzate de medicamente,
cauze psihologice etc.
Tulburări de echilibru (tendinţa de cădere sau/și
deviaţii de mers).
Nistagmusul este cauzat de disfuncții la nivelul
urechii interne și se manifestă prin mişcări oscilatorii
involuntare, ritmice, ale globilor oculari spre
partea lezată (urechea stîngă sau dreaptă).
analizatorul cutanat
Disfuncțiile sensibilității cutanee sînt cauzate
de traume, substanțe toxice (alcoolism), disfuncții
metabolice (diabetul), procese inflamatorii etc.
Capacitățile de recuperare a unei senzații tactile
depinde direct de această cauză deși, chiar aceasta
fiind tratată, poate adesea persista o anumită reducere
a calității percepției senzitive.
Manifestările disfuncției sensibilității cutanate
sînt senzații anormale, nedureroase, dar neplăcute,
simțite pe piele: înțepături; furnicături; amorțeli;
senzații de constricție, dureri și senzații comparate
cu lovituri de cuțit, torsiune, întindere, strîngere;
senzații de arsură, electrocutare, descărcare
electrică.
Pentru descrierea disfuncțiilor sensibilității
cutanate se utilizează termenii medicali:
ü parestezie (senzații anormale percepute în
lipsa unui stimul aparent);
ü disestezie (senzații pozitive provocate sau nu
de un stimul).
Disfuncțiile sensibilității cutanate diagnosticate
clinic sînt:
ü hiperestezia (percepția exagerată a stimulilor,
precum este atingerea ușoară sau mîngîierea);
ü hipoestezie (diminuarea sensibilității cutanate
la stimuli specifici precum presiune, atingere
usoara, stimuli cald-rece);
ü hipoalgezie (pierderea percepției dureroase,
precum este senzația de înțepătură cu un ac);
IGIENA ȘI DISFUNCȚIILE SISTEMULUI
SENZORIAL LA OM
15 §
R E C E P Ţ I A S E N Z O R I A L Ă
49
ü anestezia (absența oricărei senzații cutanate).
În cazul intervențiilor chirurgicale pentru
diminuarea sau suprimarea temporară, completă
sau parțială, a sensibilității corpului la dureri se
utilizează agenți chimici sau fizici pentru a induce
efectul anestezic.
Analizatorul gustativ
şi olfactiv
Factorii de risc ce cauzează disfuncţii şi maladii
ale organelor analizatorului gustativ şi olfactiv sînt:
ü alimentele consumate prea reci sau fierbinţi;
ü substanţele chimice acide sau bazice care accidental
vin în contact cu mucoasa linguală sau cu
epiteliul olfactiv;
ü microorganismele patogene;
ü loviturile care duc la muşcarea limbii sau
rănirea mucoasei nazale.
Pentru a asigura activitatea normală a organelor
gustativ şi olfactiv, e necesară respectarea
următoarelor reguli de igienă:
ü nu se vor consuma alimente prea reci sau
prea fierbinţi, care pot distruge mugurii gustativi;
ü se va preîntîmpina contactul mucoasei linguale
cu substanţe chimice acide sau bazice, care
pot provoca arsuri grave, iar ca urmare are loc
pierderea parţială sau totală a gustului;
ü nu se vor inhala substanţe chimice odorante
sau pulverizante care pot provoca arsuri grave ce
duc la pierderea parţială sau totală a mirosului;
ü se vor preveni infecţiile mucoasei nazale şi
mucoasei linguale prin evitarea contactului cu
persoanele infectate şi cu obiectele lor personale.
Analizatorul vizual
Disfuncţiile şi maladiile analizatorului vizual
sînt determinate de devierea razelor de lumină
la
trecerea lor prin mediile refringente oculare (dereglarea
refracţiei), de reducerea
acuităţii vizuale, de
infecţii bacteriene etc.
Factorii de risc care cauzează disfuncţiile şi
maladiile analizatorului vizual sînt:
ü suprasolicitarea ochilor;
ü lipsa pauzelor
de odihnă;
ü iluminarea insuficientă a locului de muncă;
ü distanţa mică dintre obiectul de muncă
(masa
de scris, cartea, ecranul computerului
etc.) şi ochi;
ü poziţia incorectă a corpului în timpul cititului
și scrisului;
ü necorespunderea dintre înălţimea elevului
şi a
băncii;
ü nerespectarea regulilor de igienă personală;
ü traumatisme ale ochilor şi zonelor apropiate lor;
ü disfuncţiile şi maladiile altor sisteme vitale
(endocrin, nervos);
ü avitaminoza.
 Refracţia oculară este proprietatea sistemului
optic ocular de a modifica direcţia razelor de lumină
care pătrund în ochi. Gradul de refracţie al sistemului
optic depinde de raza curburii corneei,
raza
curburii cristalinului şi de distanţa
dintre cornee şi
cristalin. Refracţia
oculară, în funcţie de locul de
intersecţie
al razelor de lumină
(formarea focarului)
care pătrund în ochi, este de trei tipuri: emetropică
(emetropie), miopică (miopie), hipermetropică (hipermetropie).
Miopia şi hipermetropia sînt defecte
de vedere, cauzate de dereglări
ale refracţiei razelor
de lumină în procesul
trecerii lor prin sistemul optic
al ochiului.
Capacitatea de refracţie a ochiului este determinată
şi de modificările cristalinului în funcţie
de
vîrstă. De exemplu, la nou-născuţi
hipermetropia
trece în emetropie sau miopie pe măsură
ce bebeluşii
cresc. Refracţia optică este influenţată şi de
factorii mediului. La locuitorii regiunilor de stepă
şi de litoral predomină emetropia, iar la orăşeni
este frecventă miopia.
 Miopia reprezintă devierea refracţiei oculare,
caracterizată prin intersecţia razelor de lumină
paralele venite de la infinit (în oftalmologie
– de la
5 metri) înaintea retinei.
Miopul se caracterizează
prin vedere foarte
bună de aproape, dar cu o vedere
neclară
la distanţă. Pentru a vedea mai clar la distanţă,
el îşi mijeşte ochii, îşi încordează
privirea, ceea ce
duce la dureri de cap, oboseală oculară, dereglarea
vederii binoculare, strabism etc.
Gradul de manifestare
a miopiei este determinat
cu ajutorul lentilelor
concave şi este măsurat în
dioptrii. Miopia poate fi uşoară (pînă la 3 dioptrii),
medie (3–6 dioptrii) şi avansată (depăşeşte 6 dioptrii).
Tratamentul miopiei este indicat de medicul oftalmolog
şi poate fi corectată cu ochelari sau lentile
de contact, iar în unele cazuri şi prin intervenţii chirurgicale
(fig. 2.18).
Fig. 2.18. Miopia
Lentilă concavă
Retina
Punctul de formare
a focarului Raze de lumină
R E C E P Ţ I A S E N Z O R I A L Ă
50
În era computerelor miopia ar putea constitui
o
formă de adaptare a sistemului vizual la vederea de
aproape. Studiile asupra studenţilor care utilizează
frecvent computerul au demonstrat că miopia lor
a crescut pe parcursul anului şcolar şi a scăzut în
timpul verii. Miopia poate fi evitată prin respectarea
regulilor respective de igienă a vederii.
 Hipermetropia este devierea de refracţie,
în
care razele de lumină se întîlnesc într-un focar
situat
în spatele retinei. Hipermetropul nu vede bine nici
la distanţă, nici aproape.
Hipermetropia este cea mai răspîndită dereglare
a vederii (cca 80%). Activităţile care solicită cel
mai mult ochiul (cititul, scrisul) la hipermetrop
induc lăcrimare, cefalee, roşeaţă oculară, dereglări
de vedere (literele se amestecă, vederea devine neclară
pentru cîteva momente). Îndreptînd privirea
în depărtare, aceste dereglări dispar, apoi reapar
după un anumit interval de timp de la reluarea activităţii.
Corecţia hipermetropiei se face cu lentile
convergente (lentile „+”) (fig. 2.19).
 Cataracta este o maladie caracterizată
prin
opacitatea parţială sau totală a cristalinului. Aceasta
împiedică pătrunderea
razelor
de lumină prin pupilă,
reducînd astfel acuitatea vizuală pînă la pierderea
completă a vederii. Maladia este raspîndită la 70%
din persoanele de peste 60 de ani.
Bolnavii de cataractă au următoarele simptome:
vedere „în ceaţă” sau „printr-o pînză” ori
„printr-o lacrimă”; pacienţii clipesc
des în dorinţa
de a vedea mai clar; vederea
este dublă, scade la
citit, la vizionarea
emisiunilor TV etc.
Deşi există şi alte forme de tratament în fazele
iniţiale ale bolii (ochelari pentru ameliorarea vederii,
picături pentru încetinirea
progresiei bolii),
ulterior unica metodă de tratament eficient al cataractei
este cea chirurgicală,
de înlăturare a cristalinului
afectat şi implantare
a unui cristalin artificial.
 Conjunctivita este o boală oculară foarte
frecventă, în special la copii, care se caracterizează
prin inflamarea mucoasei
conjunctive.
Cauzele
conjunctivitei sînt bacteriile
patogene. Fumul, praful,
gazele toxice sînt consideraţi
factori favorizanţi
importanţi în producerea
conjunctivitelor.
Bolnavul de conjunctivită are senzaţii de arsură
oculară, de „nisip în ochi”, mîncărimi, înţepături.
 Stresul vizual cauzat de utilizarea computerului.
Rolul computerelor în societatea modernă
este de necontestat. Aceasta impune necesitatea
de a găsi modalităţi de evitare a efectelor nocive
la folosirea îndelungată a computerelor asupra
sănătăţii utilizatorilor.
Problema cea mai frecventă o constituie disconfortul
vizual. Mulţi dintre acei care utilizează
timp îndelungat computerul (mai mult de 2 ore pe
zi) au probleme de vedere.
Un studiu efectuat asupra
funcţionarilor a demonstrat o corelaţie directă
între numărul orelor petrecute în faţa monitorului
şi numărul simptomelor de stres vizual apărute.
Simptomele directe ale stresului vizual cauzat
de utilizarea îndelungată a computerului
sînt:
oboseala oculară, durerile de cap, miopia, dublarea
imaginii, modificări în percepţia culorilor.
Simptomele indirecte pot include: dureri la nivelul
muşchilor şi oaselor (gît, umeri, spate, încheietura
mîinii), oboseală fizică excesivă, eficienţă vizuală
scăzută în desfăşurarea
activităţii, încordarea muşchilor
oculari şi probleme de vedere asociate.
1. Completează un tabel cu
factorii de risc care cauzează
disfuncţii ale sistemului
senzorial.
2. Numește analizatorul
senzorial afectat la pacienții
diagnosticați cu vertij sau otite.
3. Numește receptorul senzitiv
ce asigură capacitatea de a
recunoaște obiectele după
formă, textură și dimensiune
cu ochii închiși.
4. Explică efectele dopului de
cerumen asupra analizatorului
auditiv. Descrie metodele de
prevenire a formării lui.
5. Cînd ar trebui de efectuat
un consult la medicul
oftalmolog?
6. Descrie diferența dintre
refracția oculară la persoanele
emetroape (vederea normală),
mioape și persoanele cu
hipermetropie.
7. În ultimul timp peste 50%
dintre femei solicită anestezia
epidurală înainte să nască (la
începutul travaliului). Explică
efectele acestei proceduri.
8. Explică de ce la persoanele care
suferă de guturai* sensibilitatea
olfactivă se reduce la minim.
* Notă: Guturaiul se manifestă prin
uscarea cavităţii nazale, secreţii
seroase nazale abundente,
respiraţie dificilă.