SISTEMUL SANGVIN LA OM. INIMA

Sistemul sangvin al omului este format din trei
componente anatomo-funcţionale: inimă, sistem
vascular (vase sangvine) şi sînge.
Inima este un organ cavitar, muscular, localizat
în cavitatea toracică, în spatele şi puţin în stînga
sternului.
Inima are pereții formați din țesut muscular
cardiac – miocardul,
tapetați intern cu un epiteliu
subţire, numit
endocard, iar la exterior cu un înveliş
conjunctiv – epicard. Înima este învelită de o
foiţă seroasă,
numită pericard.
Cavitatea internă a inimii este separată de un
sept longitudinal
în două jumătăţi distincte
funcţional
şi anatomic, ce nu comunică între ele (inima
dreaptă şi inima stîngă).
Fiecare
parte este constituită
din două subdiviziuni:
cavitatea inferioară,
numită ventricul
şi cavitatea superioară
– atriu.
Atriile
sînt separate de ventricule prin valvule.
Ventriculele (drept şi stîng) au pereţii
mai groşi
decît atriile, iar ventriculul
stîng are pereții mai
groşi decît cel drept.
Valvulele cardiace determină direcţia şi cantitatea
fluxului sangvin, care este propulsat din
atriu în ventricul,
iar din ventricul – în vasele
sangvine. La nivelul inimii
pot fi distinse trei
tipuri de valvule: valvula tricupsidă, valvula bicupsidă,
valvulele semilunare (fig. 5.2).
Inima propulsează sîngele în vasele sangvine,
prin activitate mecanică şi activitate electrică.
Artera – aortă
Fig. 5.2. Structura inimii la om
Vena cavă
superioară
Aorta
ascendentă
Cîrja aortei
Miocard Valve semilunare
Artera
pulmonară
stîngă
Trunchi
pulmonar
Aorta
descendentă
Artera
pulmonară
dreaptă
Vene
pulmonare
Valvă
tricupsidă
Vena cavă
inferioară
Epicard
Endocard
Vene pulmonare
Valvă
bicupsidă
Activitatea mecanică a inimii sau
ciclul cardiac se realizează printr-o succesiune de
contracţii
– sistole şi relaxări – diastole ale atriilor
și ventriculelor. Numărul de cicluri cardiace pe minut
constituie ritmul cardiac. La omul adult, în condiţii
normale, ritmul cardiac este de 70–75 cicluri cardiace.
Un ciclu cardiac constă din: diastolă atrioventriculară,
sistolă
atrială, sistolă ventriculară
(fig. 5.3).
Diastola atrioventriculară durează cca 0,4 sec.
În acest timp pereţii atriilor şi pereţii ventriculelor
sînt relaxaţi.
Atriul drept primeşte sîngele
dezoxigenat
din venele cave, iar atriul stîng, sînge oxigenat
din vena pulmonară.
În perioada sistolei atriale (0,1 sec.) pereţii
atriilor
se contractă şi propulsează
sîngele
în ventricule.
Sub efortul contracţiilor
sîngele
din atriul drept
deschide valvula tricupsidă
şi trece în ventriculul
drept. Sub efortul aceloraşi contracţii sîngele din
atriul stîng deschide valvulele bicupside
pentru a
pătrunde în ventriculul stîng.
Sistola ventriculară durează cca 0,3 sec. În această
perioadă ventriculul se contractă
şi propulsează
sîngele de la vîrf spre bază. Sîngele
din ventriculul
drept sub presiune
deschide valvula pulmonară
şi
pătrunde în trunchiul
pulmonar.
Sîngele
din ventriculul
stîng simultan
pătrunde
în artera aortă,
deschizînd valvulele
semilunare.
Ciclul cardiac este marcat de două sunete, numite
zgomotele inimii, separate
de două pauze.
Primul zgomot
se produce
la iniţierea sistolei
venSistola
atrială
(0,1 sec.)
Sistola
ventriculară
(0,3 sec.)
Diastola
atrioventriculară
(0,4 sec.)
Fig. 5.3. Ciclul cardiac
CIRCULAŢIA SUBSTANŢELOR ÎN ORGANISM
87
triculare. El se numeşte zgomot sistolic şi constituie
o consecinţă
a închiderii valvulelor atrioventriculare.
Cel de-al doilea zgomot se produce la iniţierea
diastolei ventriculare
şi este numit zgomot diastolic.
El se datorează închiderii valvulelor
semilunare.
Pauza dintre primul şi al doilea zgomot este mai
mică decît pauza dintre zgomotul al doilea şi primul.
Activitatea electrică a inimii
constă în generarea şi propagarea impulsurilor
nervoase de către sistemul conducător cardiac, care
asigură contractarea simultană a celulelor miocardului
(legea totul sau nimic) şi în consecinţă – ritmicitatea
contracţiilor cardiace. Impulsurile nervoase
sînt produse în nodul sinoatrial, nodul atrioventricular,
fasciculul His şi fasciculul Purkinje şi transmise
prin toate celulele miocardului (fig. 5.4).
Impulsurile generate de nodul sinoatrial difuzează
rapid (70–80 contracţii/minut) prin tot
miocardul. În cazul cînd nodul sinoatrial este lezat,
funcţia centrului de comandă
o preia nodul atrioventricular
a cărui ritmicitate este mai mică (40
contracţii/minut). Dacă nodul atrioventricular nu
mai funcţionează, impulsurile nervoase sînt generate
de fasciculul His. Aceste impulsuri generează
o
frecvenţă cardiacă de 20–25 de contracţii pe minut.
Fig. 5.4. Sistemul conducător al inimii
Nod sinoatrial
Nod atrioventricular
Fasciculul His
Fasciculul Purkinje
Impulsul electric declanşat în nodul sinoatrial
provoacă
sistola atriilor (ventriculele sînt relaxate),
apoi este propagat spre nodul atrioventricular, unde
provoacă sistola ventriculelor (atriile se relaxează).
Activitatea electrică a inimii poate fi modificată
de temperatură, conţinutul unor ioni ca Na+, K+,
Ca2+, hormoni etc.
Propagarea impulsului electric
prin miocard
poate fi înregistrată
pe electrocardiogramă
(fig. 5.5). Contracţia atriului (sistola
atriului)
este
marcată
printr-o undă cu amplitudinea mică
orientată
în sus (unda
P). Segmentul
plan care
urmează (PQ) este numit izoelectric.
Contracţia
ventriculului
(sistola ventriculară)
se exprimă
prin complexul QRS, care este urmat de al doilea
segment izoelectric.
Ciclul cardiac finalizează cu
o mică undă T, ascendentă,
care corespunde
repolarizării
ventriculului.
Fiecare sistolă ventriculară
provoacă
creşterea
presiunii
sîngelui
în aortă şi, în consecinţă,
mărirea
diametrului
ei. Dilatarea
se transmite
de-a
lungul
tuturor
arterelor
prin fibrele
elastice
ale
pereţilor arteriali.
Această
dilatare
constituie
pulsul
arterial.
El există
la nivelul tuturor arterelor,
dar poate
fi perceput prin palpaţie
doar la nivelul
arterelor
superficiale.
Fig. 5.5. Electrocardiograma
P
R
Q
S
T
1. Descrie structura inimii la om.
2. Explică rolul valvulelor
tricupsidă, bicupsidă și
semilunare în circulaţia sîngelui
prin inimă.
3. Ilustrează într-o schemă traseul
sîngelui prin atrii și ventricule în
cadrul unui ciclu cardiac.
4. Explică semnificația structurii
musculare a pereților inimii în
realizarea activității mecanice.
5. Descrie comparativ structura și
funcțiile atriilor și ventriculelor.
6. Alcătuiește un dicționar de
noțiuni reflectate în textul
§26 care vizează anatomia și
funcțiile inimii.
7. Miocardul este un țesut muscular
cardiac cu proprietăți
comune mușchiului scheletic:
excitabilitate, conductibilitate și
contractibilitate.
Explică aceste proprietăți.
8. Tahicardia sinusală* este o
dereglare a ritmului cardiac ce
depășește 100 bătăi pe minut.
Una dintre cauzele acestei
dereglări este excesul de alcool,
tutun și cafea.
* Notă: Termenul sinusal provine de la
nodul sinoatrial.
Explică cum influențează
aceste substanțe asupra
ritmului cardiac.