Proprietăţile muşchilor
Fibrele musculare se caracterizează prin: excitabilitate,
contractibilitate, elasticitate,
tonicitate.
Excitabilitatea este reacția specifică de răspuns
a mușchiului – contracția la acţiunea stimulilor
chimici, fizici sau fiziologici (impulsurile nervoase).
Fibrele musculare primesc impulsurile nervoase
de la axonii neuronilor motori la nivelul joncțiunii
neuromusculare (sinapsă chimică neuromusculară),
care este este formată din:
ü componenta
presinaptică, care reprezintă terminaţia
butonului axonic;
ü placa motorie (componenta
postsinaptică) –
sarcolema fibrei musculare puternic plisată;
ü spaţiul sinaptic (fig. 4.12).
Joncțiunile neuromusculare formate între
terminațile axonice ale unui neuron constituie o
unitate morotie. Numărul de fibre musculare în
unitatea motorie variază
de la cîteva zeci (muşchii
orbiculari)
pînă la 1 000 (muşchiul gastrocnemian),
în funcţie de dimensiunile muşchiului şi precizia
acţiunilor realizate. Un muşchi scheletic este constituit
din sute de unităţi
motorii.
Contractibilitatea este proprietatea muşchiului
de a-şi modifica
forma la acțiunea unui excitant.
Fibrele musculare striate care formează muşchii
scheletici se contractă voluntar, iar cele cardiace şi
netede – involuntar.
Contracţia musculară are loc ca rezultat al unui
şir de reacţii biochimice declanşate în urma ataşării
neuromediatorilor de receptorii plăcii motorii.
Conform teoriei fibrelor alunecătoare, contracţia
musculară este rezultatul alunecării fibrelor de actină
(discul Z) printre fibrele miozinice (discul A). Cu
cît alunecarea este mai profundă, cu atît contracţia
(forţa musculară) este mai mare (fig. 4.13).
Elasticitatea reprezintă capacitatea muşchiului
de a-şi recăpăta forma (de a reveni la lungimea
inițială) în momentul înlăturării
excitantului.
Elasticitatea musculară este asigurată de prezența
ATP-ului în celula musculară. În absența ATP-ului
se instalează rigiditatea musculară.
Tonicitatea este proprietatea mușchilor de
a menține o stare ușoară de tensiune, de semicontracție.
Această stare este întreținută în mod
reflex printr-o excitare relativ ușoară a unui număr
redus de unități motorii.
Intensificarea tonusului muscular este determinată
de frig, anxietate, stări emoționale. În timpul
somnului tonusul este aproape nul.
Contracția mușchilor
scheletici
Orice tip de mișcare simplă (de ex. îndoirea
brațului, rotirea capului) sau compexă (dansul, înotul
etc.) este generată de anumite grupuri de mușchi.
Spre deosebire de alte organe ale corpului
uman, mușchii nu funcționează în „singurătate”,
dar au nevoie să fie „susținuți” de activitatea sporită
a organelor sistemului circulator, respirator,
excretor. Implicarea acestor organe este evidentă
în timpul unei activități fizice intensive. De exem-
ACTIVITATEA MUȘCHILOR
SCHELETICI
23 §
Fig. 4.13. Alunecarea fibrelor de actină printre
fibrele miozinice
Banda
întunecată A
Fibră relaxată
Fibră contractată
Banda
luminoasă I
Banda
luminoasă I
Placa
motorie
---------
---------
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
----
----------
---
-
-
---
-
-----
+
+
+
+
+
+
Ca2+
Ca2+
Ca2+
Componenta
presinaptică
Spaţiul
sinaptic
Buton
axonic
terminal
Fibră
musculară
Fig. 4.12. Unitate motorie și joncțiune
neuromotorie
Unitate
motorie I
Unitate
motorie II
APARATUL LOCOMOTOR ŞI LOCOMOŢIA
78
plu, la persoana care aleargă se intensifică ritmul
respirator, ritmul cardiac, transpirația. Organele
menționate asigură mușchii cu substanțe nutritive
și O2 pentru producerea ATP-ului și îi eliberează
de resturile metabolice (CO2, acid lactic).
Moleculele de ATP furnizează energia necesară
pentru contracția musculară. Acestea sînt
produse în fibrele musculare în urma descompunerii
glicogenului muscular (principala sursă de
glucoză), descompunerii acizilor grași musculari
și a glucozei din plasma sangvină.
În procesul contracţiilor muşchii scheletici
transformă energia ATP în energie mecanică (cca
30%, realizînd mişcarea) și în energie termică (cca
70%). Ei sînt principalii generatori de căldură, atît
prin tonusul muscular, cît și prin contracții mici
și frecvente (frisoanele declanșate în mod reflex
la frig).
Contracţiile musculare sînt: izotonice şi
izometrice.
Contracţiile izotonice se remarcă prin scurtarea
muşchiului în procesul acţiunii unui excitant
constant. Aşa contracţii se manifestă printr-un lucru
mecanic şi sînt caracteristice pentru majoritatea
muşchilor membrului.
Contracţiile izometrice sînt contracţii în
urma cărora muşchiul nu-şi modifică forma şi
dimensiunile, ci doar starea de tensiune. Aceste contracţii
nu realizează un lucru mecanic, iar întreaga
energie consumată este transformată în căldură.
Ambele tipuri de contracţii se asociază şi se
succed în timpul contracţiilor musculare. De
exemplu, în timpul ridicării unei greutăţi are loc
mai întîi faza contracţiilor izometrice, care pun
muşchiul în tensiune, apoi urmează faza izotonică,
în care muşchiul se scurtează şi ridică greutatea.
Forţa
musculară depinde
de intensitatea
excitantului şi de proprietăţile morfofuncţionale ale
muşchiului. Forţa musculară creşte odată cu creşterea
suprafeţei secţiunii
transversale a corpului muşchiului
şi a numărului de fibre din care este format.
Travaliul muşchilor scheletici reprezintă
contracţia unui muşchi urmată de deplasarea
greutăţii. Contracţia muşchiului, în lipsa greutăţii
sau la greutăţi foarte mari ce nu pot fi deplasate,
are travaliul muscular egal cu zero.
Oboseala musculară este reducerea temporară
a capacităţii funcţionale a muşchiului scheletic
din cauza activităţii îndelungate sau excesive. În
cazul oboselii musculare are loc acumularea acidului
lactic în muşchi, intoxicînd fibrele. Oboseala
musculară se manifestă prin reducerea forţei
musculare, scăderea excitabilităţii etc.
Pîrghii scheleto-musculare. Oasele, mişcîndu-
se în articulaţii sub acţiunea muşchiului,
formează pîrghii scheleto-musculare (mecanisme
simple de deplasare a greutăţii) (fig. 4.14).
La orice pîrghie scheleto-musculară pot fi distinse
trei puncte de bază:
ü S – punctul de sprijin;
ü R – punctul de rezistenţă (greutatea de la
capătul mobil al osului);
ü F – punctul de aplicare a forţei care se opune
rezistenţei
(locul de fixare a muşchiului).
Segmentul dintre punctul de sprijin şi cel de
rezistenţă
[SR] se numeşte „braţul rezistenţei”, iar
segmentul dintre punctul de sprijin şi cel de aplicare
a forţei [SF] – „braţul aplicării forţei”. Mişcarea
poate avea loc doar cînd SF > SR .
Fig. 4.14. Pîrghii scheleto-musculare
S S
S
R R
R
F F
F
1. Defineşte proprietățile
mușchilor scheletici:
excitabilitate, contractibilitate,
elasticitate,
tonicitate.
2. Enumeră părţile componente
ale joncțiunii neuromusculare
și unității motorii.
3. Explică modificările ritmului
respirator și cardiac în timpul
efortului fizic.
4. Explică esenţa teoriei fibrelor
alunecătoare şi identifică
în figura 4.13 schema fibrei
contractată şi relaxată.
5. Identifică pe schemele din
figura 4.14 braţul de rezistenţă
şi braţul de aplicare a forţei
pentru fiecare din pîrghii.
6. Scrie un eseu cu titlul:
„Sursa energetică a
contracţiilor musculare sînt
moleculele de ATP”.
în care să explici procesul
biologic ce asigură muşchii cu
ATP și ecuaţia sumară a acestui
proces. Menționează rolul
respiraţiei, nutriţiei, excreției
şi circulaţiei sangvine în
generarea ATP-ului.
Fibrele musculare se caracterizează prin: excitabilitate,
contractibilitate, elasticitate,
tonicitate.
Excitabilitatea este reacția specifică de răspuns
a mușchiului – contracția la acţiunea stimulilor
chimici, fizici sau fiziologici (impulsurile nervoase).
Fibrele musculare primesc impulsurile nervoase
de la axonii neuronilor motori la nivelul joncțiunii
neuromusculare (sinapsă chimică neuromusculară),
care este este formată din:
ü componenta
presinaptică, care reprezintă terminaţia
butonului axonic;
ü placa motorie (componenta
postsinaptică) –
sarcolema fibrei musculare puternic plisată;
ü spaţiul sinaptic (fig. 4.12).
Joncțiunile neuromusculare formate între
terminațile axonice ale unui neuron constituie o
unitate morotie. Numărul de fibre musculare în
unitatea motorie variază
de la cîteva zeci (muşchii
orbiculari)
pînă la 1 000 (muşchiul gastrocnemian),
în funcţie de dimensiunile muşchiului şi precizia
acţiunilor realizate. Un muşchi scheletic este constituit
din sute de unităţi
motorii.
Contractibilitatea este proprietatea muşchiului
de a-şi modifica
forma la acțiunea unui excitant.
Fibrele musculare striate care formează muşchii
scheletici se contractă voluntar, iar cele cardiace şi
netede – involuntar.
Contracţia musculară are loc ca rezultat al unui
şir de reacţii biochimice declanşate în urma ataşării
neuromediatorilor de receptorii plăcii motorii.
Conform teoriei fibrelor alunecătoare, contracţia
musculară este rezultatul alunecării fibrelor de actină
(discul Z) printre fibrele miozinice (discul A). Cu
cît alunecarea este mai profundă, cu atît contracţia
(forţa musculară) este mai mare (fig. 4.13).
Elasticitatea reprezintă capacitatea muşchiului
de a-şi recăpăta forma (de a reveni la lungimea
inițială) în momentul înlăturării
excitantului.
Elasticitatea musculară este asigurată de prezența
ATP-ului în celula musculară. În absența ATP-ului
se instalează rigiditatea musculară.
Tonicitatea este proprietatea mușchilor de
a menține o stare ușoară de tensiune, de semicontracție.
Această stare este întreținută în mod
reflex printr-o excitare relativ ușoară a unui număr
redus de unități motorii.
Intensificarea tonusului muscular este determinată
de frig, anxietate, stări emoționale. În timpul
somnului tonusul este aproape nul.
Contracția mușchilor
scheletici
Orice tip de mișcare simplă (de ex. îndoirea
brațului, rotirea capului) sau compexă (dansul, înotul
etc.) este generată de anumite grupuri de mușchi.
Spre deosebire de alte organe ale corpului
uman, mușchii nu funcționează în „singurătate”,
dar au nevoie să fie „susținuți” de activitatea sporită
a organelor sistemului circulator, respirator,
excretor. Implicarea acestor organe este evidentă
în timpul unei activități fizice intensive. De exem-
ACTIVITATEA MUȘCHILOR
SCHELETICI
23 §
Fig. 4.13. Alunecarea fibrelor de actină printre
fibrele miozinice
Banda
întunecată A
Fibră relaxată
Fibră contractată
Banda
luminoasă I
Banda
luminoasă I
Placa
motorie
---------
---------
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
----
----------
---
-
-
---
-
-----
+
+
+
+
+
+
Ca2+
Ca2+
Ca2+
Componenta
presinaptică
Spaţiul
sinaptic
Buton
axonic
terminal
Fibră
musculară
Fig. 4.12. Unitate motorie și joncțiune
neuromotorie
Unitate
motorie I
Unitate
motorie II
APARATUL LOCOMOTOR ŞI LOCOMOŢIA
78
plu, la persoana care aleargă se intensifică ritmul
respirator, ritmul cardiac, transpirația. Organele
menționate asigură mușchii cu substanțe nutritive
și O2 pentru producerea ATP-ului și îi eliberează
de resturile metabolice (CO2, acid lactic).
Moleculele de ATP furnizează energia necesară
pentru contracția musculară. Acestea sînt
produse în fibrele musculare în urma descompunerii
glicogenului muscular (principala sursă de
glucoză), descompunerii acizilor grași musculari
și a glucozei din plasma sangvină.
În procesul contracţiilor muşchii scheletici
transformă energia ATP în energie mecanică (cca
30%, realizînd mişcarea) și în energie termică (cca
70%). Ei sînt principalii generatori de căldură, atît
prin tonusul muscular, cît și prin contracții mici
și frecvente (frisoanele declanșate în mod reflex
la frig).
Contracţiile musculare sînt: izotonice şi
izometrice.
Contracţiile izotonice se remarcă prin scurtarea
muşchiului în procesul acţiunii unui excitant
constant. Aşa contracţii se manifestă printr-un lucru
mecanic şi sînt caracteristice pentru majoritatea
muşchilor membrului.
Contracţiile izometrice sînt contracţii în
urma cărora muşchiul nu-şi modifică forma şi
dimensiunile, ci doar starea de tensiune. Aceste contracţii
nu realizează un lucru mecanic, iar întreaga
energie consumată este transformată în căldură.
Ambele tipuri de contracţii se asociază şi se
succed în timpul contracţiilor musculare. De
exemplu, în timpul ridicării unei greutăţi are loc
mai întîi faza contracţiilor izometrice, care pun
muşchiul în tensiune, apoi urmează faza izotonică,
în care muşchiul se scurtează şi ridică greutatea.
Forţa
musculară depinde
de intensitatea
excitantului şi de proprietăţile morfofuncţionale ale
muşchiului. Forţa musculară creşte odată cu creşterea
suprafeţei secţiunii
transversale a corpului muşchiului
şi a numărului de fibre din care este format.
Travaliul muşchilor scheletici reprezintă
contracţia unui muşchi urmată de deplasarea
greutăţii. Contracţia muşchiului, în lipsa greutăţii
sau la greutăţi foarte mari ce nu pot fi deplasate,
are travaliul muscular egal cu zero.
Oboseala musculară este reducerea temporară
a capacităţii funcţionale a muşchiului scheletic
din cauza activităţii îndelungate sau excesive. În
cazul oboselii musculare are loc acumularea acidului
lactic în muşchi, intoxicînd fibrele. Oboseala
musculară se manifestă prin reducerea forţei
musculare, scăderea excitabilităţii etc.
Pîrghii scheleto-musculare. Oasele, mişcîndu-
se în articulaţii sub acţiunea muşchiului,
formează pîrghii scheleto-musculare (mecanisme
simple de deplasare a greutăţii) (fig. 4.14).
La orice pîrghie scheleto-musculară pot fi distinse
trei puncte de bază:
ü S – punctul de sprijin;
ü R – punctul de rezistenţă (greutatea de la
capătul mobil al osului);
ü F – punctul de aplicare a forţei care se opune
rezistenţei
(locul de fixare a muşchiului).
Segmentul dintre punctul de sprijin şi cel de
rezistenţă
[SR] se numeşte „braţul rezistenţei”, iar
segmentul dintre punctul de sprijin şi cel de aplicare
a forţei [SF] – „braţul aplicării forţei”. Mişcarea
poate avea loc doar cînd SF > SR .
Fig. 4.14. Pîrghii scheleto-musculare
S S
S
R R
R
F F
F
1. Defineşte proprietățile
mușchilor scheletici:
excitabilitate, contractibilitate,
elasticitate,
tonicitate.
2. Enumeră părţile componente
ale joncțiunii neuromusculare
și unității motorii.
3. Explică modificările ritmului
respirator și cardiac în timpul
efortului fizic.
4. Explică esenţa teoriei fibrelor
alunecătoare şi identifică
în figura 4.13 schema fibrei
contractată şi relaxată.
5. Identifică pe schemele din
figura 4.14 braţul de rezistenţă
şi braţul de aplicare a forţei
pentru fiecare din pîrghii.
6. Scrie un eseu cu titlul:
„Sursa energetică a
contracţiilor musculare sînt
moleculele de ATP”.
în care să explici procesul
biologic ce asigură muşchii cu
ATP și ecuaţia sumară a acestui
proces. Menționează rolul
respiraţiei, nutriţiei, excreției
şi circulaţiei sangvine în
generarea ATP-ului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu