GLANDELE ENDOCRINE ȘI ORGANELE CU FUNCȚII ENDOCRINE

Sistemul endocrin reglează activitatea celulelor,
țesuturilor, organelor și sistemelor de organe, astfel
asigurînd homeostazia organismului uman.
Glandele endocrine și organele cu funcții endocrine
sintetizează hormoni și îi secretă în sînge.
Glandele endocrine
 Hipofiza este numită și „creierul endocrin”
deoarece majoritatea hormonilor secretați de ea
reglează activitatea altor glande endocrine (fig. 3.1).
Hipofiza, în funcţie de particularităţile anatomice
şi funcţionale,
poate fi divizată în:
ü lobul anterior, a cărui celule produc şase tipuri
de hormoni:
corticotropina (ACTH), gonadotropinele
(FSH şi LH), tireotropina
(TSH), prolactina
(PRL), somatotropina (STH);
ü lobul posterior depozitează și secretă hormonul
antidiuretic (ADH) şi hormonul oxitocina
sintetizaţi
în corpii neuronilor secretorii din hipotalamus;
ü lobul intermediar, deși rudimentar (și adesea
considerat partea anterioară hipofizară) este un
strat subțire de celule localizat între lobul anterior
și cel posterior. Aceste celule sintetizează și secretă
hormonul melanocit-stimulator (MSH).
 Tiroida secretă hormoni: triiodotironina (T3),
tiroxina (T4) şi calcitonina, care pot fi obţinuţi şi
pe cale sintetică.
Glanda tiroidă are forma literei H şi constă din
doi lobi laterali
(stîng şi drept) uniţi între ei prin
istm (ţesut glandular). Lobii sînt separați în lobuli,
iar fiecare lobul constă din foliculi glandulari
(vezicule). Cavitatea
internă a foliculilor conţine
coloidul tiroidian
(o substanţă
proteică, vîscoasă,
transparentă, de culoare
gălbuie) unde sînt depozitaţi
hormonii (fig. 3.2).
Morfologia foliculilor depinde de activitatea
fiziologică
a glandei. Glanda în hiperfuncţie are
foliculii de dimensiuni
neesenţiale,
coloidul
este
redus şi conţine multe vacuole, deoarece
este eliminat
abundent în sînge. În hipofuncţie foliculii sînt
mari, iar coloidul dens, aproape
nevascularizat.
 Glandele paratiroide sînt localizate
pe faţa
posterioară
a lobilor tiroidieni. Celulele lor secretă
în sînge hormonul
paratireoid
(parathormon).
 Glandele suprarenale sînt localizate pe polul
superior
al fiecărui rinichi. Glanda suprarenală
constă din două straturi
de celule (fig. 3.3):
ü stratul cortical, care produce aldosterolul,
cortizolul şi hormonii sexuali androgeni;
ü stratul medular, care sintetizează adrenalina
(epinefrina)
şi noradrenalina (norepinefrina).
 Timusul este situat în partea posterioară a
sternului, are formă alungită şi constă din doi lobi
(drept şi stîng). Această glandă se dezvoltă pînă
la al doilea an de viaţă, apoi involuează lent după
pubertate, fiind înlocuită cu ţesut
conjunctiv şi gras.
O astfel de evoluţie a timusului presupuneparticiparea
lui în procesele de osteogeneză,
dezvoltare
GLANDELE ENDOCRINE ȘI
ORGANELE CU FUNCȚII ENDOCRINE
16 §
Fig. 3.1. Hipofiza
Lobul anterior
Lobul intermediar Lobul posterior
ACTH
FSH, LH
TSH
PRL STH
MSH
ADH
Oxitocina
Stratul cortical
Stratul medular
Fig. 3.3. Structura glandei suprarenale
Fig. 3.2. Structura glandei tiroide
Folicul
glandular
Celule
foliculare
Lobul
R E G L A R E A H O R M O N A L Ă
55
normală
a glandelor sexuale şi creştere
a organismului.
Funcţia timusului este semnificativă în
activitatea sistemului
imun. Hormonii secretaţi de
această glandă sînt angiotensina și eritropoietina.
 Epifiza (glanda pineală) este o parte componentă
a epitalamusului. La copii are dimensiuni mai
mari decît la adulţi. Principalul hormon epifizar este
melatonina, care reglează starea de somn-veghe, inducînd
starea de somn. Melatonina inhibă activitatea
sistemului nervos central, pe timpul nopţii, dar şi
ziua dacă individul se află în încăperi întunecoase.
De rînd cu melatonina, epifiza secretă și alți hormoni
care inhibă funcţiile tiroidei, suprarenalelor şi
ale glandelor sexuale.
Organe cu funcţii endocrine
 Hipotalamusul sintetizează și secretă
neurohormoni hipofiziotropi
(stimulează sau
inhibă sinteza și secreția hormonilor hipofizei) şi
hipotalamici
(oxitocina şi ADH).
Hipotalamusul formează legături anatomice şi
funcţionale cu hipofiza – axă hipotalamo-hipofizară.
Legătura anatomică constă dintr-o reţea
sangvină (sistemul port hipotalamo-hipofizar) şi
nervoasă (tractul hipotalamo-hipofizar), iar cea
funcţională se realizează prin neurohormonii
hipofiziotropi, transportaţi
de torentul sangvin
spre lobul anterior
al hipofizei
(fig. 3.4).
 Pancreasul endocrin prezintă insulele
Langerhans,
formate din celule de două tipuri (fig. 3.5).
ü alfa-celule, care secretă glucagon;
ü beta-celule, localizate periferic, mai mici
şi mai numeroase decît alfa-celulele, secretă
insulina.
 Glandele sexuale secretă în sînge hormoni sexuali
masculini (androgeni) şi feminini (estrogeni).
Activitatea endocrină a ovarului este asigurată
de celulele
tecii interne a foliculilor ovarieni, care
secretă hormonul
foliculina, şi de celulele corpului
galben, care secretă progesteronul (luteina). În
ovar, de asemenea, este sintetizată
o cantitate neînsemnată
de hormoni androgeni. Regiunea endocrină
a testiculelor, celulele Leyding, care secretă
testosteronul.
 Placenta este un organ cu funcţii endocrine,
care se formează în perioada gravidităţii. Ea secretă
în organismul matern hormonii: gonadotropina,
somatomamotropina, tireotropina, progesteronul,
testosteronul etc. Hormonii steroizi sînt sintetizaţi
şi secretaţi şi de celulele ţesutului fătului.
 Tractul digestiv. Hormonii tractului digestiv
gastrina,
secretina, colecistochinina,
motilina etc.
sînt secretaţi
de celule endocrine
dispersate de-a
lungul tubului digestiv.
Aceşti hormoni
coordonează
funcţiile diferitor regiuni ale tubului
digestiv.
Fig. 3.4. Axa hipotalamo-hipofizară Fig. 3.5. Structura pancreasului endocrin
1. Numeşte hormonii hipofizei,
sintetizaţi de celule localizate
în hipotalamus.
2. Descrie structura unui folicul
glandular tiroidian.
3. Explică diferenţa funcțională
dintre:
ü lobii hipofizei;
ü stratul cortical și medular al
suprarenalelor;
ü alfa- și beta-celulele pancreasului;
ü neuroni senzitivi și neuroni
secretorii.
4. Explică legătura anatomică
dintre hipotalamus și lobii
hipofizei.
5. Copiază noțiunile de mai jos
și aranjează-le într-o schemă
logică care demonstrează
legătura lor anatomică și
funcțională.
Hipotalamus, lobul anterior al
hipofizei, TSH, tiroidă, secreția
hormonului, T3, T4, sistemul
port hipotalamo-hipofizar,
tractul hipotalamo-hipofizar,
neurohormoni hipofiziotropi.
6. Numește glandele endocrine
și organele cu funcții
endocrine ale bărbaților și
femeilor.
7. Redactează un eseu în care
să explici de ce stările de
stres îndelungat contribuie la
sporirea masei suprarenalelor.
Utilizează noţiunile:
hormonii stresului, răspunsul
organismului, neuromediator,
sistem nervos simpatic,
sinapsă chimică.