Receptorii cutanați
Pielea este învelișul extern al corpului omenesc,
cel mai mare organ cu greutatea de cca 5 kg
și suprafața – 1,75 m2. În piele se află un număr
mare de receptori ai sensibilității tactile, vibratorii
și de presiune, sensibilității termice și dureroase.
Ei formează segmentul periferic al analizatorului
cutanat.
Sensibilitatea tactilă, vibratorie și de presiune
este asigurată de mecanoreceptori, a căror stimul
specific este un factor mecanic care deformează
suprafața pielii. Acești factori provoacă:
• deformare uşoară – atingere (tact);
• deformare mai intensă – apăsare (presiune);
• mişcări oscilante, rapid repetate (frecv. >
10–20 cicluri/sec.) – senzaţie vibratorie.
Receptorii cutanaţi pentru sensibilitatea tactilă,
vibratorie și de presiune (fig. 2.8) sînt de două
tipuri:
ü receptori cutanați neîncapsulați: terminaţii
nervoase libere și receptori anexaţi firului de păr;
ü receptori cutanați încapsulați: corpusculi
Meissner, discuri Merkel, corpusculi Vater-Pacini,
în care terminaţia nervoasă este înconjurată de
structuri nonneurale.
Terminațiile nervoase libere reprezintă fibre
subțiri amielinice sau slab mielinizate, care sînt
prezente pe întreaga suprafață a epidermei pielii.
Ele pot detecta atingerea și presiunea.
Receptorii anexaţi foliculului pilos (fibre nervoase)
detectează contactul iniţial cu un obiect și
mişcările obiectelor pe suprafaţa corpului. Mișcarea
firului de păr induce apariția potențialului de
acțiune în fibra nervoasă.
Corpusculii Meissner sînt localizaţi la nivelul
papilelor dermice, fiind foarte numeroşi pe
palme, tălpi şi buze, dar mai rari pe trunchi. Ei
recepționează mişcarea obiectelor pe suprafaţa
pielii și vibraţiile de frecvenţă joasă și permit deosebirea
trăsăturilor spaţiale și precizarea calităţi
obiectului pipăit.
Corpusculul Meissner prezintă o capsulă formată
din lamele și celule conjunctive printre care
pătrund terminațiile fibrei nervoase.
Discurile Merkel, fiind localizate la nivelul
epidermei, recepţionează excitaţiile tactile de
atingere puternică şi se adaptează la acţiunea
excitantului lent şi parţial. Ele sînt constituite
din celule în a căror citoplasmă se află vezicule
umplute cu neuromediatori. În urma deformării
mecanice, celulele Merkel secretă neuromediatorii
care stimulează terminațiile nervoase din preajmă,
generînd un potențial de acțiune.
Corpusculii Vater-Pacini sînt numeroși în hipodermul
palmelor și al tălpilor. Ei sînt stimulați
de obiectele ce vibrează și mișcarea pielii pe
suprafețe rugoase.
Corpusculul Vater-Pacini are aspectul unei
capsule formată din 20–60 lamele conjunctive
concentrice (asemănător foițelor de ceapă), în centrul
căreia se află terminația unei fibre nervoase.
Stimulul mecanic, acționînd asupra capsulei, deformează
lamele de la care deformarea este transmisă
fibrei nervoase. Ca urmare în fibra nervoasă
ANALIZATORUL 12 CUTANAT LA OM §
Fig. 2.8. Receptorii cutanaţi pentru sensibilitatea tactilă, vibratorie și de presiune
Discurile
Merkel
Corpuscul
Vater-Pacini
Terminații nervoase
libere
Receptor anexat
firului de păr
Corpusculii
Meissner
Epidermă
Epidermă
Terminații
nervoase
Fibră
nervoasă
Fibră nervoasă
Folicul pilos
Fibră
nervoasă
Fibră nervoasă
Terminații
nervoase
Terminații
nervoase
Celule Merkel
Fir de păr
Terminație
nervoasă Fibră nervoasă
Terminație
nervoasă
R E C E P Ţ I A S E N Z O R I A L Ă
41
apare un potențial de acțiune care este transmis
spre sistemul nervos central.
Terminaţiile nervoase libere, discurile Merkel,
corpusculii Meissner și Vater-Pacini asigură sensibilitatea
tactilă a pielii (glabră) fără păr.
Sensibilitatea tactilă a tegumentului acoperit
cu păr este asigurată de receptorii anexați foliculului
pilos, discurile Merkel şi corpusculii
Vater-Pacini.
Sensibilitatea termică este asigurată de
termoreceptori, care determină diferența relativă
de temperatură a obiectelor. Ei asigură formarea
senzațiilor termice gradate: îngheţ, frig, răcoros,
indiferent, călduţ, cald, fierbinte. Termoreceptorii
sînt de mai multe tipuri: pentru cald, pentru rece
(răspund la stimuli termici inofensivi) şi receptori
pentru durere, care recepționează valorile extreme
de temperatură.
Numărul termoreceptorilor variază de la o
regiune a pielii la alta:
• buze 15–20 puncte de rece pe cm2;
• degete 3–5 puncte de rece pe cm2;
• trunchi – 1 punct de rece pe cm2.
Există de 3–10 ori mai mulţi receptori pentru
rece decît pentru cald.
Receptorii pentru cald detectează variaţii termice
superioare temperaturii cutanate.
Corpusculii Ruffini sînt situaţi în straturile
profunde ale pielii. Ei generează impulsuri nervoase
la acțiunea temperaturilor de peste 30 oC.
Corpusculul Ruffini este format dintr-o capsulă
cilindrică sau fusiformă alcătuită din 4–5 lamele
concentrice și numeroase ramificații ale unei fibre
nervoase (fig. 2.9).
Corpusculii Krause sînt receptorii pentru
rece localizați în derm, în apropierea epidermei.
Ei reprezintă fibre subţiri mielinizate care detectează
variaţii termice inferioare temperaturii
cutanate – 15–35 oC (fig. 2.9).
Sensibilitatea dureroasă este generată de
stimulii fizici, chimici sau biologici care acționează
distructiv asupra țesuturilor. Ea reprezintă un
semnal de alertă pentru organism, care se îmbină cu
necesitatea de a înlătura stimulii care au provocat-o.
Receptorii pentru durere sînt terminaţii nervoase
libere ale fibrelor mielinice sau amielinice distribuite
în majoritatea ţesuturilor, avînd o densitate
mare în piele. Ei sînt clasificați în funcție de stimulii
nocivi a căror energie o recepționează în: nociceptori
mecanici, termici, chimici și polimodali (sensibili
atît la stimuli mecanici, termici, cît şi chimici).
Durerea este de două tipuri: rapidă și lentă.
Durerea rapidă este resimţită după 0,1 sec.
din momentul aplicării stimulului, avînd caracter
de înţepătură. Această durere este determinată
în special de factorii mecanici sau termici și
este transmisă prin fibrele nervoase cu viteza de
6-30 m/sec. Durerea rapidă provoacă reflexe de retragere,
creşterea presiunii arteriale, mobilizarea
rezervelor energetice ale organismului etc.
Durerea lentă începe după mai mult de o
secundă din momentul acțiunii stimulului, se intensifică
lent, este surdă şi are caracter de arsură.
Această durere este cauzată de stimuli mecanici,
Fig. 2.9. Termoreceptori cutanați
Corpuscul
Ruffini
Corpuscul
Krause
Fibră
nervoasă Fibră
nervoasă
Terminații
nervoase
Terminații
nervoase
Stimularea termoreceptorilor în funcţie de temperatură
Examinează graficul și determină valorile temperaturilor care stimulează termoreceptorii: durere-rece, rece, cald,
durere-cald. Completează un tabel.
STUDIU
DE
CAZ
Îngheț
Impulsuri per minut
5 10 Temperatura oC
2
4
6
8
10
15 20 25 30 35 40 45 50 55
Durere-rece
Rece Cald Durere-cald
Frig Răcoare Indif. Cald F. cald Fierbinte
R E C E P Ţ I A S E N Z O R I A L Ă
42
termici sau chimici, fiind transmisă prin fibre
nervoase cu viteza de 0,5–2 m/sec. Durerea lentă
se asociază cu greaţă, transpiraţii profuze, scăderea
presiunii arteriale şi reducerea generalizată a
tonusului muscular.
Calea de conducere a analizatorului cutanat
(segmentul intermediar) constă din (fig. 2.10):
- neuronii rădăcinii posterioare a nervului
spinal (fibrele sensibilității termice, dureroase sau
tactile) a căror axoni pleacă în cornul posterior al
măduvei spinării;
- neuronii cornului posterior al măduvei spinării,
ai căror axoni trec în cordoanele laterale ale măduvei,
formînd fascicule care pleacă spre talamus;
- neuroni localizați în talamus, a căror axoni
transmit informația în cortex.
Segmentul central al analizato-
Receptorii cutanați
Calea de
conducere
Studierea sensibilităţii termice
Ustensile:
ü Vase cu apă.
ü Termometru.
ü Reşou electric de încălzit apa.
ü Vată.
Activităţi
1. Pregătește două vase cu apă încălzită la 40 oC. Introdu un deget al mîinii stîngi într-un vas şi
toată mîna dreaptă în celălalt. Menţionează vasul în care apa vi se pare mai rece.
2. Pregătește trei vase cu apă de diferite temperaturi: 45 oC, 30 oC, 15 oC. Timp de 5 min. introdu
mîna stîngă în vasul cu apă de 15 oC şi mîna dreaptă în vasul cu apă de 45 oC. Apoi introdu
ambele mîini în vasul cu apă de 30 oC. Remarcă la care mînă veţi avea senzaţia de cald.
Prezentarea rezultatelor
Prezintă într-un tabel sau text rezumativ senzaţiile termice pe care le-ai avut vizavi de temperatura
apei în care ai introdus mîna.
LUCRARE
DE
LABORATOR
rului cutanat este reprezentat de cortexul
receptor (fig. 2.10). Fiecare zonă a corpului are o
proiecție corticală, iar aria corticală senzitivă reprezintă
un fel de om – homunculus senzitiv. Cele mai
întinse reprezentări corticale o au zonele corporale
cu sensibilitatea cea mai mare: buzele, limba, mîna. Fig. 2.10. Analizatorul cutanat
Talamus
Aria senzitivă
1. Defineşte noţiunile:
ü receptor tactil;
ü receptor kinestezic;
ü receptor termic.
2. Numeşte stimulii firelor de
păr, ai terminaţiilor nervoase
libere şi încapsulate din pielea
omului.
3. Enumeră structurile care
asigură recepţia tactilă la
nevertebrate şi vertebrate.
4. Prezintă într-un tabel sau
diagramă clasificarea receptorilor
cutanaţi în funcţie de:
ü localizare: epidermici/
dermici/hipodermici;
ü natura energiei recepţionate:
termoreceptori/
mecanoreceptori;
ü structură: terminaţii
nervoase libere/terminaţii
nervoase.
5. Alfabetul Braille este destinat
persoanelor nevăzătoare şi
reprezintă un sistem de litere
redate prin puncte în relief.
Numeşte receptorii pielii
care asigură citirea acestui
alfabet. Explică de ce cititorul
alfabetului Braille va percepe
mai bine literele cu degetele
arătător şi mare
Pielea este învelișul extern al corpului omenesc,
cel mai mare organ cu greutatea de cca 5 kg
și suprafața – 1,75 m2. În piele se află un număr
mare de receptori ai sensibilității tactile, vibratorii
și de presiune, sensibilității termice și dureroase.
Ei formează segmentul periferic al analizatorului
cutanat.
Sensibilitatea tactilă, vibratorie și de presiune
este asigurată de mecanoreceptori, a căror stimul
specific este un factor mecanic care deformează
suprafața pielii. Acești factori provoacă:
• deformare uşoară – atingere (tact);
• deformare mai intensă – apăsare (presiune);
• mişcări oscilante, rapid repetate (frecv. >
10–20 cicluri/sec.) – senzaţie vibratorie.
Receptorii cutanaţi pentru sensibilitatea tactilă,
vibratorie și de presiune (fig. 2.8) sînt de două
tipuri:
ü receptori cutanați neîncapsulați: terminaţii
nervoase libere și receptori anexaţi firului de păr;
ü receptori cutanați încapsulați: corpusculi
Meissner, discuri Merkel, corpusculi Vater-Pacini,
în care terminaţia nervoasă este înconjurată de
structuri nonneurale.
Terminațiile nervoase libere reprezintă fibre
subțiri amielinice sau slab mielinizate, care sînt
prezente pe întreaga suprafață a epidermei pielii.
Ele pot detecta atingerea și presiunea.
Receptorii anexaţi foliculului pilos (fibre nervoase)
detectează contactul iniţial cu un obiect și
mişcările obiectelor pe suprafaţa corpului. Mișcarea
firului de păr induce apariția potențialului de
acțiune în fibra nervoasă.
Corpusculii Meissner sînt localizaţi la nivelul
papilelor dermice, fiind foarte numeroşi pe
palme, tălpi şi buze, dar mai rari pe trunchi. Ei
recepționează mişcarea obiectelor pe suprafaţa
pielii și vibraţiile de frecvenţă joasă și permit deosebirea
trăsăturilor spaţiale și precizarea calităţi
obiectului pipăit.
Corpusculul Meissner prezintă o capsulă formată
din lamele și celule conjunctive printre care
pătrund terminațiile fibrei nervoase.
Discurile Merkel, fiind localizate la nivelul
epidermei, recepţionează excitaţiile tactile de
atingere puternică şi se adaptează la acţiunea
excitantului lent şi parţial. Ele sînt constituite
din celule în a căror citoplasmă se află vezicule
umplute cu neuromediatori. În urma deformării
mecanice, celulele Merkel secretă neuromediatorii
care stimulează terminațiile nervoase din preajmă,
generînd un potențial de acțiune.
Corpusculii Vater-Pacini sînt numeroși în hipodermul
palmelor și al tălpilor. Ei sînt stimulați
de obiectele ce vibrează și mișcarea pielii pe
suprafețe rugoase.
Corpusculul Vater-Pacini are aspectul unei
capsule formată din 20–60 lamele conjunctive
concentrice (asemănător foițelor de ceapă), în centrul
căreia se află terminația unei fibre nervoase.
Stimulul mecanic, acționînd asupra capsulei, deformează
lamele de la care deformarea este transmisă
fibrei nervoase. Ca urmare în fibra nervoasă
ANALIZATORUL 12 CUTANAT LA OM §
Fig. 2.8. Receptorii cutanaţi pentru sensibilitatea tactilă, vibratorie și de presiune
Discurile
Merkel
Corpuscul
Vater-Pacini
Terminații nervoase
libere
Receptor anexat
firului de păr
Corpusculii
Meissner
Epidermă
Epidermă
Terminații
nervoase
Fibră
nervoasă
Fibră nervoasă
Folicul pilos
Fibră
nervoasă
Fibră nervoasă
Terminații
nervoase
Terminații
nervoase
Celule Merkel
Fir de păr
Terminație
nervoasă Fibră nervoasă
Terminație
nervoasă
R E C E P Ţ I A S E N Z O R I A L Ă
41
apare un potențial de acțiune care este transmis
spre sistemul nervos central.
Terminaţiile nervoase libere, discurile Merkel,
corpusculii Meissner și Vater-Pacini asigură sensibilitatea
tactilă a pielii (glabră) fără păr.
Sensibilitatea tactilă a tegumentului acoperit
cu păr este asigurată de receptorii anexați foliculului
pilos, discurile Merkel şi corpusculii
Vater-Pacini.
Sensibilitatea termică este asigurată de
termoreceptori, care determină diferența relativă
de temperatură a obiectelor. Ei asigură formarea
senzațiilor termice gradate: îngheţ, frig, răcoros,
indiferent, călduţ, cald, fierbinte. Termoreceptorii
sînt de mai multe tipuri: pentru cald, pentru rece
(răspund la stimuli termici inofensivi) şi receptori
pentru durere, care recepționează valorile extreme
de temperatură.
Numărul termoreceptorilor variază de la o
regiune a pielii la alta:
• buze 15–20 puncte de rece pe cm2;
• degete 3–5 puncte de rece pe cm2;
• trunchi – 1 punct de rece pe cm2.
Există de 3–10 ori mai mulţi receptori pentru
rece decît pentru cald.
Receptorii pentru cald detectează variaţii termice
superioare temperaturii cutanate.
Corpusculii Ruffini sînt situaţi în straturile
profunde ale pielii. Ei generează impulsuri nervoase
la acțiunea temperaturilor de peste 30 oC.
Corpusculul Ruffini este format dintr-o capsulă
cilindrică sau fusiformă alcătuită din 4–5 lamele
concentrice și numeroase ramificații ale unei fibre
nervoase (fig. 2.9).
Corpusculii Krause sînt receptorii pentru
rece localizați în derm, în apropierea epidermei.
Ei reprezintă fibre subţiri mielinizate care detectează
variaţii termice inferioare temperaturii
cutanate – 15–35 oC (fig. 2.9).
Sensibilitatea dureroasă este generată de
stimulii fizici, chimici sau biologici care acționează
distructiv asupra țesuturilor. Ea reprezintă un
semnal de alertă pentru organism, care se îmbină cu
necesitatea de a înlătura stimulii care au provocat-o.
Receptorii pentru durere sînt terminaţii nervoase
libere ale fibrelor mielinice sau amielinice distribuite
în majoritatea ţesuturilor, avînd o densitate
mare în piele. Ei sînt clasificați în funcție de stimulii
nocivi a căror energie o recepționează în: nociceptori
mecanici, termici, chimici și polimodali (sensibili
atît la stimuli mecanici, termici, cît şi chimici).
Durerea este de două tipuri: rapidă și lentă.
Durerea rapidă este resimţită după 0,1 sec.
din momentul aplicării stimulului, avînd caracter
de înţepătură. Această durere este determinată
în special de factorii mecanici sau termici și
este transmisă prin fibrele nervoase cu viteza de
6-30 m/sec. Durerea rapidă provoacă reflexe de retragere,
creşterea presiunii arteriale, mobilizarea
rezervelor energetice ale organismului etc.
Durerea lentă începe după mai mult de o
secundă din momentul acțiunii stimulului, se intensifică
lent, este surdă şi are caracter de arsură.
Această durere este cauzată de stimuli mecanici,
Fig. 2.9. Termoreceptori cutanați
Corpuscul
Ruffini
Corpuscul
Krause
Fibră
nervoasă Fibră
nervoasă
Terminații
nervoase
Terminații
nervoase
Stimularea termoreceptorilor în funcţie de temperatură
Examinează graficul și determină valorile temperaturilor care stimulează termoreceptorii: durere-rece, rece, cald,
durere-cald. Completează un tabel.
STUDIU
DE
CAZ
Îngheț
Impulsuri per minut
5 10 Temperatura oC
2
4
6
8
10
15 20 25 30 35 40 45 50 55
Durere-rece
Rece Cald Durere-cald
Frig Răcoare Indif. Cald F. cald Fierbinte
R E C E P Ţ I A S E N Z O R I A L Ă
42
termici sau chimici, fiind transmisă prin fibre
nervoase cu viteza de 0,5–2 m/sec. Durerea lentă
se asociază cu greaţă, transpiraţii profuze, scăderea
presiunii arteriale şi reducerea generalizată a
tonusului muscular.
Calea de conducere a analizatorului cutanat
(segmentul intermediar) constă din (fig. 2.10):
- neuronii rădăcinii posterioare a nervului
spinal (fibrele sensibilității termice, dureroase sau
tactile) a căror axoni pleacă în cornul posterior al
măduvei spinării;
- neuronii cornului posterior al măduvei spinării,
ai căror axoni trec în cordoanele laterale ale măduvei,
formînd fascicule care pleacă spre talamus;
- neuroni localizați în talamus, a căror axoni
transmit informația în cortex.
Segmentul central al analizato-
Receptorii cutanați
Calea de
conducere
Studierea sensibilităţii termice
Ustensile:
ü Vase cu apă.
ü Termometru.
ü Reşou electric de încălzit apa.
ü Vată.
Activităţi
1. Pregătește două vase cu apă încălzită la 40 oC. Introdu un deget al mîinii stîngi într-un vas şi
toată mîna dreaptă în celălalt. Menţionează vasul în care apa vi se pare mai rece.
2. Pregătește trei vase cu apă de diferite temperaturi: 45 oC, 30 oC, 15 oC. Timp de 5 min. introdu
mîna stîngă în vasul cu apă de 15 oC şi mîna dreaptă în vasul cu apă de 45 oC. Apoi introdu
ambele mîini în vasul cu apă de 30 oC. Remarcă la care mînă veţi avea senzaţia de cald.
Prezentarea rezultatelor
Prezintă într-un tabel sau text rezumativ senzaţiile termice pe care le-ai avut vizavi de temperatura
apei în care ai introdus mîna.
LUCRARE
DE
LABORATOR
rului cutanat este reprezentat de cortexul
receptor (fig. 2.10). Fiecare zonă a corpului are o
proiecție corticală, iar aria corticală senzitivă reprezintă
un fel de om – homunculus senzitiv. Cele mai
întinse reprezentări corticale o au zonele corporale
cu sensibilitatea cea mai mare: buzele, limba, mîna. Fig. 2.10. Analizatorul cutanat
Talamus
Aria senzitivă
1. Defineşte noţiunile:
ü receptor tactil;
ü receptor kinestezic;
ü receptor termic.
2. Numeşte stimulii firelor de
păr, ai terminaţiilor nervoase
libere şi încapsulate din pielea
omului.
3. Enumeră structurile care
asigură recepţia tactilă la
nevertebrate şi vertebrate.
4. Prezintă într-un tabel sau
diagramă clasificarea receptorilor
cutanaţi în funcţie de:
ü localizare: epidermici/
dermici/hipodermici;
ü natura energiei recepţionate:
termoreceptori/
mecanoreceptori;
ü structură: terminaţii
nervoase libere/terminaţii
nervoase.
5. Alfabetul Braille este destinat
persoanelor nevăzătoare şi
reprezintă un sistem de litere
redate prin puncte în relief.
Numeşte receptorii pielii
care asigură citirea acestui
alfabet. Explică de ce cititorul
alfabetului Braille va percepe
mai bine literele cu degetele
arătător şi mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu