IGIENA, DISFUNCŢII ŞI MALADII ALE SISTEMULUI RESPIRATOR

Factorii de risc care cauzează disfuncţii şi
maladii ale sistemului respirator sînt condiţiile
meteorologice (tab. 6.1), infecţiile, consumarea
alimentelor prea reci sau prea fierbinţi, inspiraţia
aerului rece prin cavitatea bucală, substanţele care
irită mucoasa căilor respiratorii, fumatul,
abuzul
de alcool etc.
 Hipoxia este asigurarea insuficientă a
celulelor organismului
cu O2 şi poate fi cauzată de:
ü conţinutul redus de oxigen în aerul inspirat;
ü disfuncţiile şi maladiile sistemului respirator
(care asigură schimbul de gaze respiratorii);
ü disfuncţiile şi maladiile sistemului sangvin
(care asigură transportul gazelor respiratorii de la
alveole spre ţesuturi şi viceversa);
ü diminuarea capacităţii ţesutului de a utiliza
oxigenul molecular.
 Răceala constituie starea patologică cauzată
de acţiunea temperaturii joase asupra întregului
organism sau a unor părţi ale lui. Răceala creează
un mediu favorabil pentru dezvoltarea bronşitei,
anghinei, faringitei,
pneumoniei, gripei şi a unor
maladii ca reumatismul şi nefrita.
Viteza şi gradul de răcire depind de intensitatea
şi durata acţiunii temperaturii scăzute
şi de
starea organismului. Rezistenţa
organismului la
frig scade preponderent
în cazul oboselii, foamei,
excesului de alcool,
hemoragiei, şocului, traumatismului,
maladiilor. Nu mai puţin semnificativă
este şi vîrsta: bătrînii
şi copiii sînt mai puţin rezistenţi
la frig.
Măsurile de profilaxie a răcelii constau în călirea
organismului începînd din copilărie
şi practicată în
decursul întregii vieţi.
 Gripa este o infecţie virală a căilor respiratorii
care survine epidemic. Virusul gripal
(A sau B) lichefiază
mucusul epiteliului respirator şi infectează
celulele ciliate şi caliciforme pe care le necrozează.
Maladia apare după o perioadă de incubare de
24–48 de ore. Bolnavii
prezintă frisoane, febră,
dureri musculare.
Infecţia uşoară se limitează la
căile respiratorii superioare,
vindecarea survine
după 3–7 zile.
Sursa de infecţie o constituie omul bolnav
de
gripă, în special în primele 2–3 zile.
Agenţii patogeni
se transmit pe cale aeriană
(cu picături extrem
de mici de salivă şi de secreţii catarale) în timpul
tusei, strănutului sau vorbirii, prin intermediul
obiectelor de uz casnic contaminate (veselă, biberon,
prosop, batistă etc.).
Bolnavii de gripă cu evoluţie gravă trebuie
internaţi în spital, în secţiile de boli infecţioase.
În timpul tusei sau strănutului ei trebuie
să-şi
Maladia Efecte patogene Variaţia neperiodică
(starea vremii)
Variaţii periodice
(incidenţa sezonieră)
Răceala
Dereglarea mecanismului
de termoreglare
şi a permeabilităţii
capilarelor
mucoasei
căilor respiratorii
Perioadă foarte rece, urmată de
încălzire bruscă
Creşte în septembrie, martie;
max.: februarie, martie
Gripa şi
stările gripale
Virusul gripal A sau B lichefiază
mucusul
epiteliului
respirator şi infectează
celulele
ciliate
şi caliciforme, care sînt necrozate
Umezeala relativă < 50%.
Viteza redusă a vîntului
Creşte în septembrie, martie;
max.: decembrie, februarie
Pneumonia Dezvoltarea infecţiei bacteriene şi virotice
în parenchimul pulmonar
Încălzire bruscă în anotimpul rece Max.: decembrie – februarie
Bronşita Inflamaţia pereţilor interni ai bronhiilor,
însoţită de mărirea
stratului
mucozitar
Ceaţă + poluare, răcire atmosferică
bruscă
Max.: iarna
Min.: vara
Astmul
bronşic Crize
Răcire bruscă asociată cu
scăderea presiunii atmosferice şi
creşterea vitezei vîntului
Creşte: vara
Max.: toamna
Tuberculoza Hemoptizie
Căldură opresivă datorată
frontului şi undelor de căldură
sau vreme rece şi umedă
Max.: martie – aprilie
Min.: toamna
Tabelul 6.1. Maladii ale sistemului respirator
RESPIRAŢIA
106
acopere gura şi nasul cu batista
sau cu un prosop
special, să aibă veselă, lenjerie
şi alte obiecte strict
individuale. Persoanele
sănătoase care îngrijesc de
bolnavi
de gripă trebuie să poarte măşti de tifon.
 Laringita reprezintă inflamaţia mucoasei
laringelui care survine ca urmare a bolilor infecţioase
(infecţii respiratorii virale sau bacteriene,
rujeolă, scarlatină). Laringita
poate apărea şi în
cazul inspirării aerului
rece prin cavitatea bucală,
inspirării aerului
poluat cu praf, vapori şi gaze
excitante,
consumului alimentelor prea reci sau prea
fierbinţi, fumatului, abuzului de alcool etc.
Simptomele laringitei sînt: senzaţii de uscăciuni
şi înţepături în gît, dureri la înghiţire,
la
început tuse uscată, însoţită ulterior de eliminarea
sputei, răguşeală, afonie, dureri
de cap, creşterea
neînsemnată a temperaturii.
Laringita se manifestă mai grav la copii din
cauza particularităţilor anatomice ale laringelui
copilului şi a aptitudinii mai reduse a acestora de a
expulza secreţiile prin tuse. Laringita
acută a copilului
survine cu o frecvenţă
maximă între 1 şi 6 ani.
Bolnavului i se prescrie regim de ambulatoriu
sau de pat. Se interzice fumatul, consumarea
băuturilor alcoolice, a alimentelor
picante. Se va
păstra repausul vocal timp de 5–12 zile. Trebuie
evitate substanţele
iritante, iar aerul din încăpere
trebuie să fie suficient de umed.
 Pneumonia constituie o inflamaţie a parenchimului
pulmonar provocat de infecţii bacteriene
şi virotice, de gaze toxice şi benzină.
Această
maladie este, de asemenea,
favorizată de oscilaţii
mari ale temperaturii
atmosferice, suprarăciri,
afecţiuni
acute
ale căilor respiratorii superioare,
avitaminoze,
dereglări ale circulaţiei pulmonare,
cauzate de insuficienţă cardiacă
etc.
Tratamentul pneumoniei constă în administrarea
de antibiotice, de expectorante,
consum
de lichide (ceai, sucuri) în cantităţi
pînă la 1,5–2
litri/zi, inhalaţii de oxigen,
aplicare de ventuze,
exerciţii de gimnastică
pentru înlesnirea respiraţiei,
alimentaţie
raţională etc.
Profilaxia pneumoniei constă în măsuri igienice
generale (regim de muncă şi regim alimentar
raţional, practicarea regulată a sportului, călirea
organismului), tratarea
la timp a maladiilor căilor
respiratorii superioare.
 Bronşita reprezintă inflamaţia pereţilor
interni ai bronhiilor însoţită de mărirea stratului
mucozitar (fig. 6.7). Ea poate decurge
sub
formă
acută sau sub formă cronică. Bronşita este
cauzată de infecţii bacteriene
sau virale şi apare
preponderent
la persoanele
cu diferite focare de
infecţii în rinofaringe.
Se manifestă prin slăbiciune,
indispoziţie,
dureri de cap, dureri în gît şi piept, accese
de tuse la început seacă,
apoi cu spută
mucoasă
şi purulentă, febră (pînă la 38oC).
Bronşita acută durează cca 3–4 săptămîni
şi
finalizează, de regulă, cu însănătoşirea,
însă poate
trece şi în formă cronică.
Tratamentul bronşitei are ca scop lichidarea
infecţiei şi a focarelor inflamatoare.
Substanţele
medicamentoase
sînt prescrise individual. Se mai
recomandă
consumarea din abundenţă a băuturilor
calde (ceaiuri din plante medicinale, lapte cu
bicarbonat de sodiu sau cu apă minerală),
aplicarea
ventuzelor, inhalaţii cu vapori etc.
Profilaxia prevede tratamentul la timp al maladiilor
acute ale căilor respiratorii, al gripei, călirea
organismului, practicarea regulată a sportului etc.
 Tuberculoza pulmonară reprezintă o maladie
infecţioasă bacteriană cauzată de bacilii tuberculozei.
Infectarea organismului
cu bacilii tuberculozei
are loc pe cale aeriană,
prin inhalarea particulelor
de praf care conţin bacterii, pe cale digestivă
(consumul unor produse alimentare contaminate,
în special
al laptelui de la animalele bolnave) şi prin
intermediul lenjeriei, veselei contaminate etc.
Profilaxia tuberculozei prevede respectarea
regulilor de igienă generală, vaccinarea
etc.
A Epiteliu ciliat B
Fig. 6.7. Structura bronhiei în stare normală (A) şi
afectată de agenţi patogeni (B)
1. Numeşte factorii de risc ai
sistemului respirator şi bolile
respiratorii la om.
2. Identifică diferenţa dintre gripă
şi pneumonie (agenţii cauzali,
formele de manifestare) şi
descrie măsurile de tratament.
3. Argumentează rolul
exerciţiilor fizice, regimului
alimentar corect pentru
prevenirea maladiilor
sistemului respirator.
4. Dedu consecinţele hipoxiei
pentru organismul uman.
5. Elaborează şi propune
direcţiei liceului un proiect,
al cărui obiectiv prevede
măsuri de profilaxie a bolilor
respiratorii.
RECAPITULARE
RESPIRAŢIA
107
SISTEMUL RESPIRATOR LA OM
ETAPELE SCHIMBULUI DE GAZE RESPIRATORII
VENTILAȚIA
PULMONARĂ
ETAPA
PULMONARĂ
ETAPA
TISULARĂ
ETAPA SANGVINĂ
Asigură organismul omului cu oxigen
molecular necesar în reacțiile de oxidare
biologică și evacuarea metabolit
deșeu al acestor reacții - CO2
C6H12O6 + O2 - CO2 + H2O + ATP
Organele sistemului respirator
Căile respiratorii
- nas
- fose nazale
- laringe
- faringe
- trahee
- arbore bronșic
Alveole
(unitatea de structură și
funcție a plămînilor)
Nas
Fose nazale
Trahee
Laringe
Faringe
Arbore
bronşic
Inspirație Expirație
Plămîn drept Plămîn stîng
Plămîni Stîng Drept
Arbore bronșic 1 1
1. Bronhia principală 1 1
2. Bronhii lobare
(secundare) 2 3
3. Bronhii segmentare
(terţiare) 9 10
4. Bronhiole terminale 450 509
O2 CO2
Circulaţia aerului
oxigenat din mediul
extern în alveole şi
a aerului bogat în
CO2 din alveole în
mediul extern.
O2 este transportat spre
ţesuturi dizolvat în
plasma sangvină (cca 1%)
şi sub forma unui compus
labil cu hemoglobina
CO2 circulă dizolvat în
plasma sangvină (cca 8%),
sub forma unor complecşi
chimici labili (bicarbonaţii
cca 70%) şi cu hemoglobina
(cca 10%).
Oxihemoglobina
Carboxihemoglobina
O2 O2
O2 O 2
CO2
CO2
CO2 CO 2
O2 din aerul alveolelor
difuzează în sînge,
iar CO2 – din sînge în
aerul alveolar. Difuzia
are loc în direcţia
gradientului de
presiune.
O2 din sînge difuzează
în lichidul
interstițial, iar
CO2 – din lichidul
interstițial în sînge.
Difuzia are loc în
direcţia gradientului
de presiune.
RESPIRAŢIA
108
TEST SUMATIV
1. Enumeră organele şi structurile care formează căile extra- şi intrapulmonare.
2. Explică rolul mucusului epiteliului, care tapetează traheea, în procesul purificării aerului inspirat.
3. Indică particularităţile de structură ale alveolelor care asigură schimbul de gaze.
4. Explică funcţia respiratorie şi de fonaţie a laringelui. Explică rolul direcţiei de orientare a orificiilor
nazale (în jos) la om în profilaxia maladiilor aparatului respirator.
5. Desenează plămînii şi completează legenda, indicînd
deosebirile structurale dintre plămînul stîng şi cel drept.
6. Identifică etapele ciclului respirator propuse în schemă
şi numeşte doi factori care asigură realizarea lor.
Completează legenda schemei.
7. Numeşte vasul sangvin descris în enunţ şi cifra cu care este
notat pe schemă:
• vas sangvin ce transportă sînge de la inimă spre organele
corpului;
• vas sangvin prin pereţii căruia are loc schimbul de
substanţe dintre sînge şi lichidul interstiţial;
• vas sangvin ce transportă sînge de la plămîni şi alte
organe ale corpului spre inimă;
• vas sangvin ce porneşte din ventriculul drept, prin care
sîngele este pompat în circulaţia mică;
• vas sangvin prin care sîngele se varsă în atriul stîng;
• vas sangvin ce porneşte din ventriculul stîng prin care
sîngele este pompat în circulaţia mare;
• vas sangvin prin care sîngele se varsă în atriul drept.
8. În baza informaţiei propuse în tabel:
• Precizează maladia sistemului respirator care afectează transportul O2 şi CO2 spre suprafaţa
respiratorie a plămînilor.
• Argumentează-ţi opţiunea.
Maladia Caracteristica
Bronşită acuta Inflamarea pereţilor interni ai bronhiilor, urmată de mărirea stratului mucozitar
Emfizem pulmonar Deteriorarea progresivă a pereţilor alveolari
Pneumonie Inflamarea parenchimului pulmonar