Bolile cu transmitere sexuală (BTS)
Sifilisul, gonoreea, tricomonaza, herpesul genital,
etc. sînt boli cu transmitere sexuală cauzate
de virusuri (virusul papiloma uman, virusul herpes,
virusul hepatitei B, virusul imunodeficienței
umane HIV), bacterii (chlamidia, trichomonas
vaginalis, spirocheta), fungi (candida albicans) sau
păduchi genitali care se transmit de la o persoană
la alta în timpul contactului sexual. Aceste boli
mai sînt numite venerice de la numele zeiței iubirii
Venus.
Simptomele bolilor sexual transmisibile:
ü secreții vaginale (la femei) sau din uretră (la
bărbați) abundente, care provoacă iritații;
ü erupții cutanate la nivelul vaginului, penisului
sau anusului;
ü dureri sau arsuri la urinare;
ü dureri în timpul contactului sexual.
La apariția unuia din semnele descrise mai sus
este necesar să consultați medicul. Cu cît infecția
genitală va fi descoperită mai repede, cu atît se va
vindeca mai ușor.
Bolile cu transmitere sexuală pot fi prevenite,
dacă vei respecta următoarele reguli:
ü folosirea prezervativului – o metodă de
contracepție și unica metodă de protecție de
infecții genitale;
ü reducerea numărului de parteneri sexuali;
ü respectarea igienei personale, în special
igiena organelor genitale înainte și după
contactul sexual.
Boli ale sistemului
reproducător masculin
Organele genitale masculine sînt afectate de
patologii de origine infecțioasă, traumatică, cît și
netraumatică.
Boli de origine infecțioasă. Virusurile, bacteriile,
fungii, scabia formează grupul de patogeni
care pot afecta diferite organe genitale masculine:
testiculele (orhita); epididimul (epididimita); uretra
(uretrita); vezica urinară (cistita); foliculii piloși (abcese);
întreaga zonă genitală (gangrena Fournier).
Orhita este inflamația unuia sau ambelor
testicule, cauzată de astfel de bacterii ca bacilul
coli, stafilococi, streptococi, bacterii infecțioase cu
transmitere sexuală, virusul urlian (agentul cauzal
al parotidei epidemice) etc. Orhita poate apărea prin
propagarea unei infecții, existentă în altă parte a
corpului, pe cale sangvină.
Epididimita este o inflamație a epididimului,
care apare ca rezultat a infectării acestui organ.
La copii, epididimita este cauzată de infecțiile
tractului urinar. La bărbații tineri activi sexual
apare în urma infecției cu patogeni sexual transmisibili,
iar la bărbații în vîrstă – cu creșterea în
dimensiuni a prostatei. Epididimitele pot apărea și
în absența infecțiilor, fiind denumite epididimite
nonbacteriene.
Boli de origine netraumatică.
Cancerul testicular afectează bărbații cu
vîrste cuprinse între 15-35 de ani și apare de cca
4 ori mai frecvent la populatia albă decît la cea
de culoare. În cazul acestei boli, apare senzația
de disconfort și de greutate în scrot sau la nivelul
regiunii abdominale inferioare și apariția durerii
care se accentuează la palpare.
Problemele de erecție sînt cauzate de afectarea
vaselor care irigă penisul. Această afecțiune
se manifestă prin imposibilitatea obținerii și
menținerii erecției din cauza unui flux sangvin
deficitar către penis. Priapismul este o stare în
care penisul nu mai revine din starea de erecție la
condiția de bază, episodul fiind deosebit de dureros
și necesită intervenția medicului.
Torsiunea de testicul apare ca rezultat al
răsucirii testiculului și cordonului spermatic, ceea
ce duce la întreruperea irigării cu sînge a testiculelor.
Restabilirea funcției testiculului și salvarea
lui poate fi efectuată, dacă prezentarea la medic
se va face în primele 4–6 ore. În caz contrar există
pericolul pierderii lui.
Probleme ale regiunii scrotale apar ca
rezultat al acumulării lichidului în jurul testiculelor
(hidrocel) sau o mărire a diametrului venelor urmată
de răsucirea lor (vene varicoase) de la nivelul
scrotului (varicocel). De regulă, aceste afecțiuni sînt
înlăturate printr-un tratament chirurgical.
Boli de origine traumatică. Organele genitale
masculine pot fi traumate în timpul activităților
sportive (fotbal, ciclism), în urma expunerii la
substanțele chimice, ca urmare a căderilor.
Autoexaminarea testiculelor trebuie efectuată
o dată pe lună, după baie, cînd pielea scrotului este
destinsă. Acest examen permite de a descoperi
la timp orice tip de modificare apărută la nivelul
testiculelor. Adolescenții, bărbații tineri și cei care
au avut un testicul necoborît sau cazuri de cancere
testiculare în familie, trebuie să acorde atenție
specială acestei examinări.
BOLI ALE SISTEMULUI
REPRODUCĂTOR LA OM
46 §
SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI REPRODUCEREA LA OM
152
Boli ale sistemului
reproducător feminin
Candidoza vaginală este o infecție fungică
care afectează cca 75% din femeile adulte, în timpul
vieții lor. Agentul cauzal al acestei maladii este
o specie de drojdie din genul Candida, ce face
parte din flora normală a organismului uman,
care în anumite condiții poate deveni patogenă.
Candidoza vaginală poate apărea în urma administrării
antibioticelor care distrug bacteriile
ce se dezvoltă în mod normal în vagin, astfel se
creează condiții pentru dezvoltarea candidei. Alte
cauze care determină candidoza sînt: dereglările
funcției glandelor endocrine, scăderea imunității
organismului, diabetul zaharat, sarcina, deficitul
de fier, acid folic, vitamina B12 sau zinc etc.
Femeile care suferă de candidoză vaginală au
mîncărimi și scurgeri, roșeață și umflături în jurul
vaginului și pot avea dureri în timpul urinării sau
în timpul actului sexual.
Monitorizarea multiplicării candidei în organism
poate fi efectuată respectînd o dietă echilibrată,
care exclude consumul zaharurilor rafinate
și a carbohidraților și include consumul de iaurt cu
culturi de bacterii vii. Trebuie evitate hainele strîmte
care provoacă căldură și umiditate excesivă.
Maladiile care slăbesc sistemul imunitar trebuie
tratate la timp. Candidoza vaginală este tratată
medicamentos.
Metrita reprezintă inflamații ale colului uterin
(metrită cervicală) sau a corpului uterin cauzate de:
ü infecții bacteriene (chlamidii, gonoree,
streptococi, bacilul Koch etc.) sau virale
(citomegalovirus, virusul herpes);
ü dereglări endocrine;
ü traume.
Metritele cervicale sînt destul de frecvente și
se manifestă prin scurgeri abundente, dureri în
abdomenul inferior, sterilitate etc.
Tratamentul metritelor se efectuează în urma
determinării cauzei inflamației. Medicul specialist
stabilește tratamentul corespunzător individual fiecărei
paciente cu antibiotice și preparate antiinflamatorii.
Pacientele trebuie să respecte normele de
igienă sexuală, repausul la pat, examenul periodic.
Anexita este una dintre cele mai frecvente maladii
genicologice, de care suferă cca 90% de femei
active sexual. Anexitele sînt inflamații ale ovarelor
și trompelor uterine cauzate de bacterii, secreții
vaginale abundente, raporturi sexuale dureroase,
tulburări ale ciclului menstrual etc. Anexita poate
induce sterilitatea. Tratamentul anexitelor include
administrarea antibioticelor și a preparatelor
antiinflamatorii recomandate de medicul specialist.
Profilaxia bolilor sistemului
reproducător masculin
Prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.
Începerea activitații sexuale la o vîrstă cînd organismul
e pregătit fizic și psihic pentru aceasta.
Riscul BTS este mai mare în rîndul adolescenților
cu vîrsta sub 25 de ani datorită faptului că ei fac
adesea sex neprotejat, au parteneri sexuali multipli
și aleși aleator.
Practicarea sexului protejat. Prevenirea unei
boli cu transmitere sexuală este mai ușoară și e mai
puțin costisitoare decît tratarea infecției propriuzise.
Unele BTS au o perioadă lungă de latență, în
care persoana nu manifestă simptome, chiar dacă
infecția există (HIV poate trece nedetectată cel
puțin 6 luni). Înainte de a avea un contact sexual
este bine să știi cîți parteneri a avut partenera sau
partenerul; dacă prezintă factori de risc fiind bolnav
sau purtător al unei infecții genitale etc.
Fii responsabil!
ü evită contactele sexuale dacă ai simptomele
unei BTS sau urmezi un tratament pentru o
astfel de boală;
ü evită contactul sexual cu persoane purtătoare,
infectate si simptomatice;
ü evită sexul cu mai mulți parteneri în același
timp.
Folosirea prezervativului, atît în cursul sexului
vaginal, cît și a celui anal sau oral. Pe masură ce
partenerii dintr-o relație monogamă se cunosc suficient
de bine, prezervativul își poate pierde din
utilitate împotriva BTS.
Infertilitatea
„Fertilitatea normală” este abilitatea unui cuplu
de a concepe în doi ani de raporturi sexuale regulate.
Infertilitatea este definită ca inabilitatea de a
rămîne însărcinată după un an de raporturi sexuale
regulate fără a utiliza metode contraceptive. Dintre
majoritatea cuplurilor care nu au conceput timp
de un an, cca jumătate vor concepe în mod natural
în al doilea an. Șansele conceperii cresc, dacă partenerii
cuplului sînt tineri. Fertilitatea femeii este
maximă la 27 de ani și scade dupa 30 de ani, cînd
rezerva de ovule scade și crește riscul de apariție a
avorturilor spontane. Deși numărul spermatozoizilor
scade cu timpul, fertilitatea masculină nu este
afectată esențial de vîrstă. Infertilitatea este cauzată
de afecțiuni ale sistemului reproducător feminin
și masculin. Frecvența infertilității și a avortului
spontan crește odată cu înaintarea în vîrstă.
Infertilitatea poate fi cauzată de stilul de viață
și poate fi prevenită prin evitarea:
ü fumatului și a consumului de marijuană, care
duc la scăderea numărului de spermatozoizi;
Boli ale sistemului Profilaxia bolilor sistemului
153
SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI REPRODUCEREA LA OM
ü expunerii la substanțe chimice toxice;
ü abuzului de alcool ce afectează
gametogeneza;
ü bolilor cu transmitere sexuală, care afectează
sistemul reproducător;
ü dereglărilor hormonale.
Succesul tratamentului infertilității constă
în apariția unei sarcini normale, finalizată cu
nașterea unui copil sănătos. Existența cauzelor
numeroase ale infertilității, determină și numeroase
tipuri de tratament: terapia hormonală, tratamentul
chirurgical sau tehnici de reproducere
asistată. Infertilitatea feminină este mai ușor de
tratat decît cea masculină. Unele cazuri de infertilitate
pot fi tratate cu succes, iar în alte cazuri
tratamentul nu garantează apariția unei sarcini.
STUDIU DE CAZ
Sifilisul este una dintre cele mai des depistate boli cu transmitere sexuală, produsă de o bacterie în formă de
spirală (Treponema pallidum). Este o boală gravă prin consecințele pe care le are în timp asupra întregului
organism, în special asupra sistemelor nervos și cardiovascular. Contaminarea cu microbul sifilisului se face
prin raport sexual, prin atingerea leziunilor unui bolnav, prin sărut, atingerea obiectelor contaminate (pahar,
briciul de la frizer, instrumente medicale insuficient sterilizate).
Incidența infecției cu sifilis pe teritoriul Republicii Moldova la 100 de mii de locuitori în 2011
Chișinău 77,5 Cimișlia 67,0 Hîncești 53,0 Șoldănești 39,1
Bălți 80,8 Criuleni 51,0 Ialoveni 99,2 Ștefan-Vodă 81,8
Anenii Noi 66,2 Dondușeni 13,0 Leova 43,0 Taraclia 40,6
Basarabeasca 13,7 Drochia 38,0 Nisporeni 67,0 Telenești 57,8
Briceni 15,9 Dubăsari 16,0 Ocnița 11,0 Ungheni 81,8
Cahul 65,0 Edineț 54,0 Orhei 77,0 UTAG 30,5
Călărași 36,0 Fălești 20,0 Rezina 49,3
Căușeni 76,0 Florești 31,0 Rîșcani 51,2
Cantemir 79,4 Glodeni 32,0 Sîngerei 38,5
1. Analizează comparativ datele din tabelul de mai sus și identifică raioanele cu cele mai multe și
cele mai puține cazuri de infectare cu sifilis.
2. Descrie cauzele incidenței sporite a persoanelor infectate cu sifilis.
3. Propune metode de prevenire a infectării cu sifilis.
II. REPUBLICA MOLDOVA — LIDER LA STERILITATE
„Amînarea perioadei de concepere este o tendinţă europeană pe care şi femeile de la noi o urmează. După factorul
tardiv privind conceperea unui copil, ne apropiem de Europa, însă, spre deosebire de ei, la noi influenţează mult
şi factorii ecologici, care sînt într-o stare mult mai rea. Noi nu avem securitate alimentară. Pe lîngă aceasta, şi
numărul infecţiilor virale e mai mare, dar şi avorturi la noi se fac mai multe. Ei au cultura contracepţiei, la noi,
însă, nu e prea educată lumea la acest capitol”, opinează Veaceslav Moşin.
„Cunoaştem că infertilitatea sporeşte, dar cu cît şi cum, nu putem spune, pentru că, în Republica Moldova,
nu avem date oficiale şi indicatori privind acest fenomen. Dar, potrivit rapoartelor regionale şi internaţionale,
incidenţa cuplurilor infertile ar atinge valoarea de 16%. În acest context, R. Moldova este ţara cu cele mai
mari valori ale sterilităţii din Europa şi din fostul spaţiu sovietic”, menţionează autoarea studiului privind
„Sănătatea reproducerii”, Diana Cheianu-Andrei.
Ziarul de Gardă — http://www.zdg.md/social/campioni-la-infertilitate
1. Enunță cauzele de infertilitate feminină și masculină.
2. Descrie impactul amînării perioadei de concepere a unui copil asupra fertilității feminine.
3. Monitorizarea oficială a infertilității în Republica Moldova poate contribui la reducerea numărului
cuplurilor infertile?
I. SIFILISUL — CEA MAI RĂSPÎNDITĂ BTS ÎN REPUBLICA MOLDOVA
SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI REPRODUCEREA LA OM
154
RECAPITULARE
DEZVOLTAREA ONTOGENETICĂ A OMULUI
SISTEMUL REPRODUCĂTOR LA OM
Externe
Testicule – produc spermatozoizi și testosteron.
Penis – organ copulativ.
Interne
Glande anexe (veziculele seminale,
prostata,
glanda Cowper) – produc
secreţii ce formează
sperma.
Căile
de evacuare
a spermei – tubii seminiferi,
reţeaua
testiculului, ductul eferent, ductul epididimului,
ductul deferent, canalul ejaculator
şi uretra.
Externe
Labiile
mari şi mici, clitorisul,
himenul – organe
de acuplare.
Interne
Ovarele – produc ovule și hormoni.
Trompe uterine – transportă ovulele sau zigotul,
dacă a avut loc fecundarea, locul de fecundare,
transportă spermatozoii (după actul sexual).
Uterul – locul de dezvoltare prenatală a omului
Vaginul – organ de acuplare și cale de transport a
spermatozoizilor
Scrotul
Testiculul
Penisul
Uretra
Ductul
deferent
Prostata
Vezica urinară Vezicula seminală
Epididimul
n
n
n
n
(2n)
(2n)
2n 2n
Perioada prenatală
Etapa preembrionară (7 zile)
Etapa embrionară (2–8 săptămîni)
Etapa de făt (2–9 luni)
Perioada postnatală
Copilăria (0–14 ani);
Adolescenţa (14–19/21 ani);
Tinereţea (21–35 ani);
Maturitatea (35–56 ani);
Bătrîneţea (56–70 ani);
Longevitatea (de la 70 ani).
Trompe uterine
Ovar
Ovar
Vagin
Col uterin
Cavitate uterină
Uter
155
SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI REPRODUCEREA LA OM
TEST SUMATIV
1. Defineşte noţiunea de contracepţie.
2. Numeşte etapele fecundării
reprezentate în schemă şi ordonează
literele cu care sînt notate în
succesiunea realizării lor.
3. Descrie ovogeneza și spermatogeneza.
4. Nucleul celulei sexuale a omului are 28 de cromozomi.
Calculează:
- numărul de cromozomi din nucleii
celulelor
epiteliale;
- numărul de cromozomi din nucleii celulelor apărute în etapa de creștere a spermatogenezei;
- numărul de cromozomi a celor 4 celule formate în urma etapei de creștere a ovogenezei.
5. Identifică varianta corectă care prezintă traseul parcurs de spermatozoizi din locul genezei spre uter.
1. Testicule – vezicule seminale – canale deferente – prostata – uretra.
2. Testicule – canale deferente – vezicule seminale – prostata – uretra.
3. Testicule – canale deferente – prostata – vezicule seminale – uretra.
4. Testicule – vezicule seminale – canale deferente – prostata – uretra.
6. Pune cifrele ce preced noţiunile din şirul propus în consecutivitatea traseului parcurs de ovul din locul
genezei lui spre uter.
1. Uter. 2. Ovar. 3. Trompe uterine. 4. Cavitate abdominală.
7. Alcătuiește legenda schemei aparatului reproducător masculin și feminin.
8. Explică cum poate fi apreciată starea glandelor sexuale (fiziologic active sau pasive) la elevii cu vîrsta
între 10 şi 15 ani doar după aspectul elevilor.
9. Citește cu atenție enunțul.
„În orașul Muș din Turcia, în prima zi cînd mireasa venea la casa mirelui, i se punea în brațe un băiețel, gest
care exprima credința că primul copil pe care îl va avea va fi băiat”.
Obiceiul descris în enunț are credibilitate?
Redactează un eseu în care să explici științific formarea sexului la specia umană.
Sifilisul, gonoreea, tricomonaza, herpesul genital,
etc. sînt boli cu transmitere sexuală cauzate
de virusuri (virusul papiloma uman, virusul herpes,
virusul hepatitei B, virusul imunodeficienței
umane HIV), bacterii (chlamidia, trichomonas
vaginalis, spirocheta), fungi (candida albicans) sau
păduchi genitali care se transmit de la o persoană
la alta în timpul contactului sexual. Aceste boli
mai sînt numite venerice de la numele zeiței iubirii
Venus.
Simptomele bolilor sexual transmisibile:
ü secreții vaginale (la femei) sau din uretră (la
bărbați) abundente, care provoacă iritații;
ü erupții cutanate la nivelul vaginului, penisului
sau anusului;
ü dureri sau arsuri la urinare;
ü dureri în timpul contactului sexual.
La apariția unuia din semnele descrise mai sus
este necesar să consultați medicul. Cu cît infecția
genitală va fi descoperită mai repede, cu atît se va
vindeca mai ușor.
Bolile cu transmitere sexuală pot fi prevenite,
dacă vei respecta următoarele reguli:
ü folosirea prezervativului – o metodă de
contracepție și unica metodă de protecție de
infecții genitale;
ü reducerea numărului de parteneri sexuali;
ü respectarea igienei personale, în special
igiena organelor genitale înainte și după
contactul sexual.
Boli ale sistemului
reproducător masculin
Organele genitale masculine sînt afectate de
patologii de origine infecțioasă, traumatică, cît și
netraumatică.
Boli de origine infecțioasă. Virusurile, bacteriile,
fungii, scabia formează grupul de patogeni
care pot afecta diferite organe genitale masculine:
testiculele (orhita); epididimul (epididimita); uretra
(uretrita); vezica urinară (cistita); foliculii piloși (abcese);
întreaga zonă genitală (gangrena Fournier).
Orhita este inflamația unuia sau ambelor
testicule, cauzată de astfel de bacterii ca bacilul
coli, stafilococi, streptococi, bacterii infecțioase cu
transmitere sexuală, virusul urlian (agentul cauzal
al parotidei epidemice) etc. Orhita poate apărea prin
propagarea unei infecții, existentă în altă parte a
corpului, pe cale sangvină.
Epididimita este o inflamație a epididimului,
care apare ca rezultat a infectării acestui organ.
La copii, epididimita este cauzată de infecțiile
tractului urinar. La bărbații tineri activi sexual
apare în urma infecției cu patogeni sexual transmisibili,
iar la bărbații în vîrstă – cu creșterea în
dimensiuni a prostatei. Epididimitele pot apărea și
în absența infecțiilor, fiind denumite epididimite
nonbacteriene.
Boli de origine netraumatică.
Cancerul testicular afectează bărbații cu
vîrste cuprinse între 15-35 de ani și apare de cca
4 ori mai frecvent la populatia albă decît la cea
de culoare. În cazul acestei boli, apare senzația
de disconfort și de greutate în scrot sau la nivelul
regiunii abdominale inferioare și apariția durerii
care se accentuează la palpare.
Problemele de erecție sînt cauzate de afectarea
vaselor care irigă penisul. Această afecțiune
se manifestă prin imposibilitatea obținerii și
menținerii erecției din cauza unui flux sangvin
deficitar către penis. Priapismul este o stare în
care penisul nu mai revine din starea de erecție la
condiția de bază, episodul fiind deosebit de dureros
și necesită intervenția medicului.
Torsiunea de testicul apare ca rezultat al
răsucirii testiculului și cordonului spermatic, ceea
ce duce la întreruperea irigării cu sînge a testiculelor.
Restabilirea funcției testiculului și salvarea
lui poate fi efectuată, dacă prezentarea la medic
se va face în primele 4–6 ore. În caz contrar există
pericolul pierderii lui.
Probleme ale regiunii scrotale apar ca
rezultat al acumulării lichidului în jurul testiculelor
(hidrocel) sau o mărire a diametrului venelor urmată
de răsucirea lor (vene varicoase) de la nivelul
scrotului (varicocel). De regulă, aceste afecțiuni sînt
înlăturate printr-un tratament chirurgical.
Boli de origine traumatică. Organele genitale
masculine pot fi traumate în timpul activităților
sportive (fotbal, ciclism), în urma expunerii la
substanțele chimice, ca urmare a căderilor.
Autoexaminarea testiculelor trebuie efectuată
o dată pe lună, după baie, cînd pielea scrotului este
destinsă. Acest examen permite de a descoperi
la timp orice tip de modificare apărută la nivelul
testiculelor. Adolescenții, bărbații tineri și cei care
au avut un testicul necoborît sau cazuri de cancere
testiculare în familie, trebuie să acorde atenție
specială acestei examinări.
BOLI ALE SISTEMULUI
REPRODUCĂTOR LA OM
46 §
SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI REPRODUCEREA LA OM
152
Boli ale sistemului
reproducător feminin
Candidoza vaginală este o infecție fungică
care afectează cca 75% din femeile adulte, în timpul
vieții lor. Agentul cauzal al acestei maladii este
o specie de drojdie din genul Candida, ce face
parte din flora normală a organismului uman,
care în anumite condiții poate deveni patogenă.
Candidoza vaginală poate apărea în urma administrării
antibioticelor care distrug bacteriile
ce se dezvoltă în mod normal în vagin, astfel se
creează condiții pentru dezvoltarea candidei. Alte
cauze care determină candidoza sînt: dereglările
funcției glandelor endocrine, scăderea imunității
organismului, diabetul zaharat, sarcina, deficitul
de fier, acid folic, vitamina B12 sau zinc etc.
Femeile care suferă de candidoză vaginală au
mîncărimi și scurgeri, roșeață și umflături în jurul
vaginului și pot avea dureri în timpul urinării sau
în timpul actului sexual.
Monitorizarea multiplicării candidei în organism
poate fi efectuată respectînd o dietă echilibrată,
care exclude consumul zaharurilor rafinate
și a carbohidraților și include consumul de iaurt cu
culturi de bacterii vii. Trebuie evitate hainele strîmte
care provoacă căldură și umiditate excesivă.
Maladiile care slăbesc sistemul imunitar trebuie
tratate la timp. Candidoza vaginală este tratată
medicamentos.
Metrita reprezintă inflamații ale colului uterin
(metrită cervicală) sau a corpului uterin cauzate de:
ü infecții bacteriene (chlamidii, gonoree,
streptococi, bacilul Koch etc.) sau virale
(citomegalovirus, virusul herpes);
ü dereglări endocrine;
ü traume.
Metritele cervicale sînt destul de frecvente și
se manifestă prin scurgeri abundente, dureri în
abdomenul inferior, sterilitate etc.
Tratamentul metritelor se efectuează în urma
determinării cauzei inflamației. Medicul specialist
stabilește tratamentul corespunzător individual fiecărei
paciente cu antibiotice și preparate antiinflamatorii.
Pacientele trebuie să respecte normele de
igienă sexuală, repausul la pat, examenul periodic.
Anexita este una dintre cele mai frecvente maladii
genicologice, de care suferă cca 90% de femei
active sexual. Anexitele sînt inflamații ale ovarelor
și trompelor uterine cauzate de bacterii, secreții
vaginale abundente, raporturi sexuale dureroase,
tulburări ale ciclului menstrual etc. Anexita poate
induce sterilitatea. Tratamentul anexitelor include
administrarea antibioticelor și a preparatelor
antiinflamatorii recomandate de medicul specialist.
Profilaxia bolilor sistemului
reproducător masculin
Prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.
Începerea activitații sexuale la o vîrstă cînd organismul
e pregătit fizic și psihic pentru aceasta.
Riscul BTS este mai mare în rîndul adolescenților
cu vîrsta sub 25 de ani datorită faptului că ei fac
adesea sex neprotejat, au parteneri sexuali multipli
și aleși aleator.
Practicarea sexului protejat. Prevenirea unei
boli cu transmitere sexuală este mai ușoară și e mai
puțin costisitoare decît tratarea infecției propriuzise.
Unele BTS au o perioadă lungă de latență, în
care persoana nu manifestă simptome, chiar dacă
infecția există (HIV poate trece nedetectată cel
puțin 6 luni). Înainte de a avea un contact sexual
este bine să știi cîți parteneri a avut partenera sau
partenerul; dacă prezintă factori de risc fiind bolnav
sau purtător al unei infecții genitale etc.
Fii responsabil!
ü evită contactele sexuale dacă ai simptomele
unei BTS sau urmezi un tratament pentru o
astfel de boală;
ü evită contactul sexual cu persoane purtătoare,
infectate si simptomatice;
ü evită sexul cu mai mulți parteneri în același
timp.
Folosirea prezervativului, atît în cursul sexului
vaginal, cît și a celui anal sau oral. Pe masură ce
partenerii dintr-o relație monogamă se cunosc suficient
de bine, prezervativul își poate pierde din
utilitate împotriva BTS.
Infertilitatea
„Fertilitatea normală” este abilitatea unui cuplu
de a concepe în doi ani de raporturi sexuale regulate.
Infertilitatea este definită ca inabilitatea de a
rămîne însărcinată după un an de raporturi sexuale
regulate fără a utiliza metode contraceptive. Dintre
majoritatea cuplurilor care nu au conceput timp
de un an, cca jumătate vor concepe în mod natural
în al doilea an. Șansele conceperii cresc, dacă partenerii
cuplului sînt tineri. Fertilitatea femeii este
maximă la 27 de ani și scade dupa 30 de ani, cînd
rezerva de ovule scade și crește riscul de apariție a
avorturilor spontane. Deși numărul spermatozoizilor
scade cu timpul, fertilitatea masculină nu este
afectată esențial de vîrstă. Infertilitatea este cauzată
de afecțiuni ale sistemului reproducător feminin
și masculin. Frecvența infertilității și a avortului
spontan crește odată cu înaintarea în vîrstă.
Infertilitatea poate fi cauzată de stilul de viață
și poate fi prevenită prin evitarea:
ü fumatului și a consumului de marijuană, care
duc la scăderea numărului de spermatozoizi;
Boli ale sistemului Profilaxia bolilor sistemului
153
SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI REPRODUCEREA LA OM
ü expunerii la substanțe chimice toxice;
ü abuzului de alcool ce afectează
gametogeneza;
ü bolilor cu transmitere sexuală, care afectează
sistemul reproducător;
ü dereglărilor hormonale.
Succesul tratamentului infertilității constă
în apariția unei sarcini normale, finalizată cu
nașterea unui copil sănătos. Existența cauzelor
numeroase ale infertilității, determină și numeroase
tipuri de tratament: terapia hormonală, tratamentul
chirurgical sau tehnici de reproducere
asistată. Infertilitatea feminină este mai ușor de
tratat decît cea masculină. Unele cazuri de infertilitate
pot fi tratate cu succes, iar în alte cazuri
tratamentul nu garantează apariția unei sarcini.
STUDIU DE CAZ
Sifilisul este una dintre cele mai des depistate boli cu transmitere sexuală, produsă de o bacterie în formă de
spirală (Treponema pallidum). Este o boală gravă prin consecințele pe care le are în timp asupra întregului
organism, în special asupra sistemelor nervos și cardiovascular. Contaminarea cu microbul sifilisului se face
prin raport sexual, prin atingerea leziunilor unui bolnav, prin sărut, atingerea obiectelor contaminate (pahar,
briciul de la frizer, instrumente medicale insuficient sterilizate).
Incidența infecției cu sifilis pe teritoriul Republicii Moldova la 100 de mii de locuitori în 2011
Chișinău 77,5 Cimișlia 67,0 Hîncești 53,0 Șoldănești 39,1
Bălți 80,8 Criuleni 51,0 Ialoveni 99,2 Ștefan-Vodă 81,8
Anenii Noi 66,2 Dondușeni 13,0 Leova 43,0 Taraclia 40,6
Basarabeasca 13,7 Drochia 38,0 Nisporeni 67,0 Telenești 57,8
Briceni 15,9 Dubăsari 16,0 Ocnița 11,0 Ungheni 81,8
Cahul 65,0 Edineț 54,0 Orhei 77,0 UTAG 30,5
Călărași 36,0 Fălești 20,0 Rezina 49,3
Căușeni 76,0 Florești 31,0 Rîșcani 51,2
Cantemir 79,4 Glodeni 32,0 Sîngerei 38,5
1. Analizează comparativ datele din tabelul de mai sus și identifică raioanele cu cele mai multe și
cele mai puține cazuri de infectare cu sifilis.
2. Descrie cauzele incidenței sporite a persoanelor infectate cu sifilis.
3. Propune metode de prevenire a infectării cu sifilis.
II. REPUBLICA MOLDOVA — LIDER LA STERILITATE
„Amînarea perioadei de concepere este o tendinţă europeană pe care şi femeile de la noi o urmează. După factorul
tardiv privind conceperea unui copil, ne apropiem de Europa, însă, spre deosebire de ei, la noi influenţează mult
şi factorii ecologici, care sînt într-o stare mult mai rea. Noi nu avem securitate alimentară. Pe lîngă aceasta, şi
numărul infecţiilor virale e mai mare, dar şi avorturi la noi se fac mai multe. Ei au cultura contracepţiei, la noi,
însă, nu e prea educată lumea la acest capitol”, opinează Veaceslav Moşin.
„Cunoaştem că infertilitatea sporeşte, dar cu cît şi cum, nu putem spune, pentru că, în Republica Moldova,
nu avem date oficiale şi indicatori privind acest fenomen. Dar, potrivit rapoartelor regionale şi internaţionale,
incidenţa cuplurilor infertile ar atinge valoarea de 16%. În acest context, R. Moldova este ţara cu cele mai
mari valori ale sterilităţii din Europa şi din fostul spaţiu sovietic”, menţionează autoarea studiului privind
„Sănătatea reproducerii”, Diana Cheianu-Andrei.
Ziarul de Gardă — http://www.zdg.md/social/campioni-la-infertilitate
1. Enunță cauzele de infertilitate feminină și masculină.
2. Descrie impactul amînării perioadei de concepere a unui copil asupra fertilității feminine.
3. Monitorizarea oficială a infertilității în Republica Moldova poate contribui la reducerea numărului
cuplurilor infertile?
I. SIFILISUL — CEA MAI RĂSPÎNDITĂ BTS ÎN REPUBLICA MOLDOVA
SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI REPRODUCEREA LA OM
154
RECAPITULARE
DEZVOLTAREA ONTOGENETICĂ A OMULUI
SISTEMUL REPRODUCĂTOR LA OM
Externe
Testicule – produc spermatozoizi și testosteron.
Penis – organ copulativ.
Interne
Glande anexe (veziculele seminale,
prostata,
glanda Cowper) – produc
secreţii ce formează
sperma.
Căile
de evacuare
a spermei – tubii seminiferi,
reţeaua
testiculului, ductul eferent, ductul epididimului,
ductul deferent, canalul ejaculator
şi uretra.
Externe
Labiile
mari şi mici, clitorisul,
himenul – organe
de acuplare.
Interne
Ovarele – produc ovule și hormoni.
Trompe uterine – transportă ovulele sau zigotul,
dacă a avut loc fecundarea, locul de fecundare,
transportă spermatozoii (după actul sexual).
Uterul – locul de dezvoltare prenatală a omului
Vaginul – organ de acuplare și cale de transport a
spermatozoizilor
Scrotul
Testiculul
Penisul
Uretra
Ductul
deferent
Prostata
Vezica urinară Vezicula seminală
Epididimul
n
n
n
n
(2n)
(2n)
2n 2n
Perioada prenatală
Etapa preembrionară (7 zile)
Etapa embrionară (2–8 săptămîni)
Etapa de făt (2–9 luni)
Perioada postnatală
Copilăria (0–14 ani);
Adolescenţa (14–19/21 ani);
Tinereţea (21–35 ani);
Maturitatea (35–56 ani);
Bătrîneţea (56–70 ani);
Longevitatea (de la 70 ani).
Trompe uterine
Ovar
Ovar
Vagin
Col uterin
Cavitate uterină
Uter
155
SISTEMUL REPRODUCĂTOR ŞI REPRODUCEREA LA OM
TEST SUMATIV
1. Defineşte noţiunea de contracepţie.
2. Numeşte etapele fecundării
reprezentate în schemă şi ordonează
literele cu care sînt notate în
succesiunea realizării lor.
3. Descrie ovogeneza și spermatogeneza.
4. Nucleul celulei sexuale a omului are 28 de cromozomi.
Calculează:
- numărul de cromozomi din nucleii
celulelor
epiteliale;
- numărul de cromozomi din nucleii celulelor apărute în etapa de creștere a spermatogenezei;
- numărul de cromozomi a celor 4 celule formate în urma etapei de creștere a ovogenezei.
5. Identifică varianta corectă care prezintă traseul parcurs de spermatozoizi din locul genezei spre uter.
1. Testicule – vezicule seminale – canale deferente – prostata – uretra.
2. Testicule – canale deferente – vezicule seminale – prostata – uretra.
3. Testicule – canale deferente – prostata – vezicule seminale – uretra.
4. Testicule – vezicule seminale – canale deferente – prostata – uretra.
6. Pune cifrele ce preced noţiunile din şirul propus în consecutivitatea traseului parcurs de ovul din locul
genezei lui spre uter.
1. Uter. 2. Ovar. 3. Trompe uterine. 4. Cavitate abdominală.
7. Alcătuiește legenda schemei aparatului reproducător masculin și feminin.
8. Explică cum poate fi apreciată starea glandelor sexuale (fiziologic active sau pasive) la elevii cu vîrsta
între 10 şi 15 ani doar după aspectul elevilor.
9. Citește cu atenție enunțul.
„În orașul Muș din Turcia, în prima zi cînd mireasa venea la casa mirelui, i se punea în brațe un băiețel, gest
care exprima credința că primul copil pe care îl va avea va fi băiat”.
Obiceiul descris în enunț are credibilitate?
Redactează un eseu în care să explici științific formarea sexului la specia umană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu