IGIENA, DISFUNCŢII ŞI MALADII ALE SISTEMULUI URINAR

Pentru a menţine parametrii vitali ai organismului
omului la un nivel optim, este necesar
de a-l asigura cu oxigen, alimente şi lichide.
Însă
nu mai puţin semnificativ în menţinerea
homeostaziei
este procesul
de evacuare
a deşeurilor metabolice
şi a resturilor
nedigerabile. În cazul afectării
organelor
excretoare are loc autointoxicarea
organismului
omului cu deşeurile metabolice
(fig. 8.7).
Inflamaţiile vezicii urinare
 Enurezisul nocturn (micţiunea involuntară
în timpul nopţii) este caracteristic
în special
copiilor care suferă de tulburări emoţionale. La
adulţi această maladie se manifestă
în cazul cînd
apare o inflamaţie a vezicii urinare sau a prostatei.
Tratamentul enurezisului nocturn este efectuat
în funcţie de cauzele apariţiei lui şi este prescris
de medicul terapeut. Se recomandă
un mod
de viaţă echilibrat, şedinţe
de psihoterapie (uneori
tratamentului
psihoterapeutic este supusă toată
familia). Nu se recomandă pedepsirea sau mustrarea
copiilor care suferă de enurezis
nocturn.
 Cistita reprezintă
inflamaţia vezicii urinare
cauzată de agenţi patogeni (bacterii) şi se manifestă
prin micţiuni anormal
de frecvente, însoţite de
dureri şi usturime
la evacuare, incontinenţă
urinară, urină tulbure. Bolnavul acuză dureri
de
cap, lipsa poftei de mîncare, greaţă
şi senzaţie de
slăbiciune generală.
Tratamentul este efectuat la prescripţia medicului.
Este necesar regimul alimentar sărac
în
condimente picante şi sare. Trebuie
evitate
băuturile
alcoolice, cafeaua, ceaiul negru, oţetul.
Boli de rinichi
Afecţiuni renale sînt inflamaţiile,
calculii
şi
insuficienţele
funcţionale.
Diagnosticul
precoce
al disfuncţiilor
şi maladiilor renale
este efectuat
după modificarea
caracteristicilor
urinei:
schimbarea
mirosului,
culorii, cantităţii
şi clarităţii
urinei. În urma dereglării
echilibrului
hidric şi
electrolitic survine oboseala,
tetanosul muscular,
vederea
difuză,
febra, inflamarea gleznelor,
ochilor
etc.
 Calculoza renală reprezintă o maladie caracterizată
prin formarea
de calculi în parenchimul,
în caliciul sau în bazinetul rinichiului. Calculii
constituie sedimente
de acid uric şi sărurile
lui de
potasiu, amoniu, sodiu
sau oxalat, fosfat şi carbonat
de calciu.
Formarea calculilor are loc din multiple cauze:
dereglarea metabolismului
hidric şi salinic; dereglarea
funcţiilor glandelor endocrine
(hipofiza,
tiroida, suprarenalele);
procese inflamatorii ale
organelor sistemului excretor;
abuz de alimente.
Efectele provocate de calculi depind de dimensiunile
lor. Calculii renali foarte mici nu
cauzează dificultăţi ale sistemului excretor,
iar cei
care au dimensiuni de cca 8 mm împiedică
parţial
eliminarea urinei în ureter, provocînd
dureri în
regiunea lombară, care se intensifică în procesul
efortului fizic.
IGIENA, DISFUNCŢII ŞI MALADII
ALE SISTEMULUI URINAR
40 §
MENŢINEREA ÎN CONDIŢII IGIENICE
A ORGANELOR UROGENITALE
PREVENIREA
SUPRARĂCIRII ORGANISMULUI
(ÎN SPECIAL A PICIOARELOR)
ALIMENTAŢIA RAŢIONALĂ
(EVITAREA ALIMENTELOR PICANTE
ŞI SĂRATE ETC.)
TRATAMENTUL LA TIMP
AL PROCESELOR INFLAMATORII
ALE ORGANELOR UROGENITALE
Fig. 8.7. Profilaxia
maladiilor sistemului urinar
TRATAMENTUL LA TIMP AL
PROCESELOR INFLAMATORII
ALE AMIGDALELOR ETC.
EXCREŢIA
132
Aceste dureri deseori sînt confundate cu manifestările
radiculitei, din care cauză nu este efectuat
tratamentul
respectiv. Calculii renali pot creşte în
volum pînă ocupă întregul
spaţiu al cavităţii bazinetului,
provocînd
staza urinei şi inflamarea căilor
urinare.
 Pielonefrita reprezintă inflamaţia bazinetului
renal ce survine preponderent dintr-o inflamaţie
cronică a vezicii urinare care nu a fost tratată
suficient. Această maladie este frecventă la copii,
femei şi bătrîni și se manifestă prin febră, adesea
precedată de frisoane, dureri în regiunea lombară,
urină tulbure.
Cauzele pielonefritei sînt infecţiile bacteriene
care pătrund în bazinetul renal de la vezica urinară
prin căile urinare sau (mai rar) sînt aduse în
bazinet cu sîngele.
Tratamentul este efectuat la prescripţia medicului.
Se recomandă excluderea din alimentaţie
a condimentelor picante, a alimentelor sărate, se
consumă în special hrană vegetală.
 Nefritele şi glomerulonefritele constituie
inflamaţii
renale, care, în cazul cînd nu sînt tratate,
pot cauza blocarea funcţiei renale.
Cauzele acestor afecţiuni sînt bacteriile infecţioase
ce trec din bazinet sau uretere. Aceste maladii
pot fi şi consecinţa unor maladii infecţioase ca
inflamarea amigdalelor, scarlatina etc.
Nefrita şi glomerulonefrita se manifestă prin
dureri în regiunea lombară, precedate de frisoane,
lipsa poftei de mîncare, hipertensiune,
urină
tulbure. În cazuri grave apar dureri de articulaţii.
Inflamaţiile pot fi tratate sau pot trece în formă
cronică cu efecte grave pentru organism: sclerozarea
rinichilor,
insuficienţă renală şi intoxicare cu
urină.
Tratamentul inflamaţiilor acute şi cronice
ale
rinichilor se efectuează sub supravegherea
medicului.
Se recomandă consumul
alimentelor vegetale,
se evită consumul
condimentelor picante,
alimentelor
sărate, alcoolului şi cofeinei.
Transplantul de rinichi se aplică
bolnavilor cu insuficienţă renală în cazul în care
dializa renală nu mai este adecvată și devine prea
costisitoare.
Tehnicile transplantului
de rinichi au fost elaborate
în anul 1940 şi sînt perfecţionate în permanenţă.
Rinichiul este organul cel mai frecvent
transplantat,
deoarece legăturile vasculare sînt
simple. Dificultatea principală a transplantului
de
rinichi este incompatibilitatea
rinichiului
donat cu
ţesuturile corpului bolnavului.
Incompatibilitatea
se manifestă prin tendinţa
sistemului imun al bolnavului
de a distruge
organul străin (rinichiultransplant).
Transplantul
este reuşit doar în cazurile
compatibilităţii
rinichiului donat cu ţesutul
organismului-
gazdă.
În calitate de transplant poate fi utilizat rinichiul
unui donator recent decedat sau rinichiul
unei rude
compatibile, care decide să fie donator.
Operaţia extragerii rinichiului unui donator
sănătos este relativ simplă şi nu prezintă pericol
pentru acesta. Însă ulterior,
în cazul afectării rinichiului
rămas, donatorul
însuşi va avea nevoie de
un transplant (fig. 8.8).
Fig. 8.8. Transplant de rinichi
1. Explică rolul sistemului
excretor în menținerea
homeostaziei organismului
uman.
2. Numește maladiile sistemului
excretor cauzate de bacterii.
Propune metode de profilaxie
a acestor maladii.
3. Rata de excreție urinară
poate fi un indice referitor la
sănătatea rinichilor?
4. Eliminarea parțială a urinei
și durerile lombare care se
intensifică în procesul efortului
fizic indică anumite boli de
rinichi? Numește aceste boli și
cauzele apariției lor.
5. Descrie complicațiile ce pot
apărea la pacienții – care au
suportat transplant de rinichi.
Explică dificultățile pe care le
pot avea donorii de rinichi.
6. Explică mecanismul prin care
infecțiile bacteriene ale vezicii
urinare ajung în bazinetul
renal. Numește bolile renale
cauzate de aceste infecții.
7. Propune pentru dezbateri
subiectul: „Un mod de viață
sănătos – rinichi sănătoși –
organism sănătos!”