Informaţia despre mediul extern şi intern al organismului
este recepţionată şi convertită în impuls
nervos la nivelul receptorilor. Impulsul nervos este
propagat prin prelungirile neuronilor şi sinapse
spre celulele organelor efectoare sau alți neuroni.
Mecanismul propagării impulsului
nervos prin neuron
Membrana citoplasmatică a neuronului, similar
membranei citoplasmatice a altor celule, în condiţii
de repaus este polarizată. Partea ei externă poartă
sarcină pozitivă, iar cea internă – negativă, deoarece
vin în contact cu două soluţii diferite conform
componenţei chimice (fig. 1.4). Între suprafeţele
membranei neuronului se stabileşte o diferenţă de
potenţial, numită potenţial de repaus, a cărui valoare
variază de la 70 mV pînă la –90 mV.
Sub acţiunea excitanţilor mediului, membrana
devine permeabilă pentru ionii de Na+ care
trec din spaţiul extracelular în cel intracelular şi
impermeabilă – pentru ionii de K+ care se acumulează
în citoplasmă. Astfel, în locul acţiunii
excitantului, se produce depolarizarea membranei
(pe suprafaţa ei externă apare sarcina negativă, iar
pe cea internă – sarcina pozitivă) şi declanşarea
potenţialului de acţiune.
Apariţia potenţialului de acţiune pe un sector
al membranei cauzează creşterea permeabilităţii
pentru ionii de Na+ ai sectorului vecin. Astfel,
unda de depolarizare şi, corespunzător, potenţialul
de acţiune se transmit prin neuron (fig. 1.4).
Depolarizarea continuă pînă la valoarea potenţialul
membranar de +40 mV. La atingerea acestei valori
difuzia ionilor de Na+ este întreruptă, creşte permeabilitatea
pentru ionii de K+, are loc repolarizarea şi
restabilirea potenţialului membranar de repaus.
La fibrele nervoase lipsite de teacă de mielină
propagarea impulsului are loc pe toată lungimea
membranei axonice, iar la cele cu teacă – prin salturi,
la nivelul strangulaţiilor Ranvier (tab. 1.2).
Propagarea impulsului nervos poate avea loc doar
în cazul în care fibra nervoasă corespunde următoarelor
legi.
Legea integrităţii nervului. Fibra nervoasă nu
este comprimată, lezată, secţionată sau intoxicată.
Legea conducerii izolate. Fiecare fibră nervoasă
conduce impulsul nervos independent de celelalte
fibre din nerv şi din acelaşi fascicul.
Legea conducerii bilaterale. Prin fibrele nervoase
izolate orice impuls poate fi transmis de la corpul
celular spre periferie şi viceversa, prin toate prelungirile
neuronilor. În interiorul organismului, însă, propagarea
are loc strict unidirecţional: de la dendrite
spre corpul celulei şi de la corpul celular spre axon.
O astfel de lege este determinată de sinapse.Mecanismul propagării impulsului
nervos prin sinapsa chimică
Propagarea impulsului nervos la nivelul sinapselor
chimice are loc prin intermediul neuromediatorilor
şi se numeşte neurotransmisie.
Impulsul nervos provoacă depolarizarea membranei
butonului terminal şi majorarea permeabilităţii
ei pentru ionii de Ca2+, care ajunşi în citoplasma
butonului contribuie la fuzionarea veziculelor sinaptice
cu membrana presinaptică, urmată de exocitoză
(revărsarea neuromediatorului în spaţiul sinaptic).
Moleculele neuromediatorului difuzează prin
spaţiul sinaptic şi se cuplează cu receptorii membranei
postsinaptice, provocînd depolarizarea ei şi astfel
transmiterea informaţiei spre celulele organelor
efectoare (fig. 1.5). Neuromediatorii, după realizarea
funcţiei, sînt reabsorbiţi de butonul presinaptic sau
dezintegraţi de enzimele spaţiului sinaptic.
În cazul stimulării neîntrerupte cantitatea
mediatorului eliberat scade, deoarece se reduc
rezervele lui în vezicula presinaptică. Acest fenomen,
numit acomodare, protejează celula efector de
distrugere în cazul supraexcitaţiei.
Propagarea impulsului nervos prin sinapsă este
unidirecțională, din zona presinaptică spre zona
postsinaptică. Aceasta se explică prin amplasarea
veziculelor cu mediator chimic doar în zona presinaptică
și prin prezența receptorilor membranari
specifici pentru neuromediatorii eliberați numai
pe membrana postsinaptică.
Neuromediatorii sînt substanţe, care interacţionează
cu proteinele-receptori din membrana
postsinaptică şi în consecinţă are lor declanşarea
unui şir de reacţii biochimice urmate de apariţia
potenţialului de acţiune.
Neuromediatorii diferă prin efectele cauzate,
structura chimică etc. De exemplu, acetilcolina
induce contracţia muşchilor scheletici, stimulează
atenţia şi memoria; dopamina stimulează mişcările
voluntare şi emoţiile pozitive; noradrenalina contribuie
la acomodarea organismului la condiţiile de
stres şi are un rol important în procesul de învăţare
este recepţionată şi convertită în impuls
nervos la nivelul receptorilor. Impulsul nervos este
propagat prin prelungirile neuronilor şi sinapse
spre celulele organelor efectoare sau alți neuroni.
Mecanismul propagării impulsului
nervos prin neuron
Membrana citoplasmatică a neuronului, similar
membranei citoplasmatice a altor celule, în condiţii
de repaus este polarizată. Partea ei externă poartă
sarcină pozitivă, iar cea internă – negativă, deoarece
vin în contact cu două soluţii diferite conform
componenţei chimice (fig. 1.4). Între suprafeţele
membranei neuronului se stabileşte o diferenţă de
potenţial, numită potenţial de repaus, a cărui valoare
variază de la 70 mV pînă la –90 mV.
Sub acţiunea excitanţilor mediului, membrana
devine permeabilă pentru ionii de Na+ care
trec din spaţiul extracelular în cel intracelular şi
impermeabilă – pentru ionii de K+ care se acumulează
în citoplasmă. Astfel, în locul acţiunii
excitantului, se produce depolarizarea membranei
(pe suprafaţa ei externă apare sarcina negativă, iar
pe cea internă – sarcina pozitivă) şi declanşarea
potenţialului de acţiune.
Apariţia potenţialului de acţiune pe un sector
al membranei cauzează creşterea permeabilităţii
pentru ionii de Na+ ai sectorului vecin. Astfel,
unda de depolarizare şi, corespunzător, potenţialul
de acţiune se transmit prin neuron (fig. 1.4).
Depolarizarea continuă pînă la valoarea potenţialul
membranar de +40 mV. La atingerea acestei valori
difuzia ionilor de Na+ este întreruptă, creşte permeabilitatea
pentru ionii de K+, are loc repolarizarea şi
restabilirea potenţialului membranar de repaus.
La fibrele nervoase lipsite de teacă de mielină
propagarea impulsului are loc pe toată lungimea
membranei axonice, iar la cele cu teacă – prin salturi,
la nivelul strangulaţiilor Ranvier (tab. 1.2).
Propagarea impulsului nervos poate avea loc doar
în cazul în care fibra nervoasă corespunde următoarelor
legi.
Legea integrităţii nervului. Fibra nervoasă nu
este comprimată, lezată, secţionată sau intoxicată.
Legea conducerii izolate. Fiecare fibră nervoasă
conduce impulsul nervos independent de celelalte
fibre din nerv şi din acelaşi fascicul.
Legea conducerii bilaterale. Prin fibrele nervoase
izolate orice impuls poate fi transmis de la corpul
celular spre periferie şi viceversa, prin toate prelungirile
neuronilor. În interiorul organismului, însă, propagarea
are loc strict unidirecţional: de la dendrite
spre corpul celulei şi de la corpul celular spre axon.
O astfel de lege este determinată de sinapse.Mecanismul propagării impulsului
nervos prin sinapsa chimică
Propagarea impulsului nervos la nivelul sinapselor
chimice are loc prin intermediul neuromediatorilor
şi se numeşte neurotransmisie.
Impulsul nervos provoacă depolarizarea membranei
butonului terminal şi majorarea permeabilităţii
ei pentru ionii de Ca2+, care ajunşi în citoplasma
butonului contribuie la fuzionarea veziculelor sinaptice
cu membrana presinaptică, urmată de exocitoză
(revărsarea neuromediatorului în spaţiul sinaptic).
Moleculele neuromediatorului difuzează prin
spaţiul sinaptic şi se cuplează cu receptorii membranei
postsinaptice, provocînd depolarizarea ei şi astfel
transmiterea informaţiei spre celulele organelor
efectoare (fig. 1.5). Neuromediatorii, după realizarea
funcţiei, sînt reabsorbiţi de butonul presinaptic sau
dezintegraţi de enzimele spaţiului sinaptic.
În cazul stimulării neîntrerupte cantitatea
mediatorului eliberat scade, deoarece se reduc
rezervele lui în vezicula presinaptică. Acest fenomen,
numit acomodare, protejează celula efector de
distrugere în cazul supraexcitaţiei.
Propagarea impulsului nervos prin sinapsă este
unidirecțională, din zona presinaptică spre zona
postsinaptică. Aceasta se explică prin amplasarea
veziculelor cu mediator chimic doar în zona presinaptică
și prin prezența receptorilor membranari
specifici pentru neuromediatorii eliberați numai
pe membrana postsinaptică.
Neuromediatorii sînt substanţe, care interacţionează
cu proteinele-receptori din membrana
postsinaptică şi în consecinţă are lor declanşarea
unui şir de reacţii biochimice urmate de apariţia
potenţialului de acţiune.
Neuromediatorii diferă prin efectele cauzate,
structura chimică etc. De exemplu, acetilcolina
induce contracţia muşchilor scheletici, stimulează
atenţia şi memoria; dopamina stimulează mişcările
voluntare şi emoţiile pozitive; noradrenalina contribuie
la acomodarea organismului la condiţiile de
stres şi are un rol important în procesul de învăţare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu