IGIENA, DISFUNCŢII ŞI MALADII ALE SISTEMULUI NERVOS

IGIENA, DISFUNCŢII ŞI MALADII
ALE SISTEMULUI NERVOS
8 §
Factorii de risc ai sistemului
nervos
Activitatea normală a organismului uman este
condiţionată
preponderent de starea funcţională a
sistemului nervos, care se află în concordanţă cu
factorii de mediu intern (concentraţia oxigenului
molecular şi a glucozei în sînge, gradul de solicitare
a activităţii neuronilor, alternarea activităţii
intelectuale şi a activităţii fizice etc.) şi extern
(temperatura, gradul de aerisire a încăperilor, regimul
alimentar etc.).
Stresul şi agitaţia vieţii moderne contribuie
la apariţia disfuncţiilor şi maladiilor sistemului
nervos, care la momentul actual pot fi numite
„maladii ale civilizaţiei”. Specialiştii apreciază că
cca 70% din toate bolile somatice sînt, în mare
măsură, de provenienţă psihonervoasă.
Disfuncţiile sistemului nervos sînt determinate
de traumatisme, agenţi patogeni, substanţe toxice,
dereglarea circulaţiei sangvine, stres etc.
Traumatismele craniocerebrale sînt rezultatul
loviturilor şi duc la comoţii cerebrale care se
manifestă prin ameţeli, dureri de cap, greţuri.
Traumatismele encefalo-medulare apar în urma
loviturilor şi a leziunilor coloanei vertebrale.
Simptome ale acestor traumatisme sînt durerile
acute în spate, în special în timpul mişcărilor, iar
în cazul fracturilor de coloană are loc paralizia
părţii inferioare a corpului.
Alcoolul, nicotina, sărurile metalelor grele,
narcoticele etc. au impact nociv asupra sistemului
nervos al omului.
Maladii ale sistemului nervos
 Meningita reprezintă procesul de inflamare
a meningelor sistemului nervos central. Meningita
poate fi de origine infecţioasă şi neinfecţioasă.
Meningita infecţioasă este provocată de bacterii,
virusuri, ciuperci microscopice, protozoare.
Agenţii patogeni ai meningitelor infecţioase pot
pătrunde în organism lezînd direct meningele
(meningită primară) sau dintr-un focar inflamator
deja existent în organism (de exemplu, la bolnavii de
otită, pneumonie).
Meningita virală este mai putin gravă şi se
vindecă fără un tratament specific, iar meningita
bacteriană poate avea forme grave şi poate duce la
lezarea creierului, pierderea auzului şi dificultăţi
în procesul de învăţare.
Principalele simptome ale meningitei sînt febra
mare, durerile de cap şi gîtul înţepenit. Aceste
simptome apar în 24–48 de ore. Alte simptome
includ greţurile, voma şi fotofobia, starea confuză
şi somnolenţa.
Unele forme de meningită bacteriană sînt contagioase.
Bacteriile se răspîndesc prin secreţii ale
tractului respirator, prin tuse. Persoanelor, care se
află în contact cu pacienţi bolnavi de meningită
cauzată de Neisseria meningitidis, li se recomandă
antibiotice pentru a evita contractarea bolii.
 Turbarea (rabia) este o boală virală acută ce
atacă sistemul nervos central, care din cele mai vechi
timpuri a afectat oamenii şi animalele. Maladia se
transmite, cel mai frecvent, de la animal la animal
sau de la animal la om, prin muşcături. Virusul
turbării se găseşte în saliva atacatorului. El se mai
poate transmite prin lins, cînd saliva ajunge în rănile
superficiale ale pielii sau cînd victima îşi duce partea
corpului cu salivă contaminată la gură.
Primele simptome ale infecţiei cu virusul turbării
la oameni sînt dureri şi o senzaţie de amorţire
a părţii muşcate, febră, iritaţie în gît, ameţeli,
vomă, diaree, dureri abdominale şi moleşeală. La
unii indivizi implicarea timpurie a sistemului nervos
se manifestă prin teamă, agitaţie, nervozitate,
insomnie sau depresie.
Simptomele progresează rapid şi duc la paralizie,
spasme ale gîtului, delir, halucinaţii, comă,
aritmie cardiacă şi, în final, deces. Intervalul
dintre expunerea la virus şi apariţia simptomelor,
numit perioadă de incubaţie, constituie timpul în
care se poate administra un tratament eficient.
Metodele moderne de tratare a turbării, aplicate la
timp, permit organismului să învingă boala.
Tratamentul cu vaccin antirabic şi imunoglobulină
este eficient dacă se aplică într‑un interval
de 14 zile de la infecţie/contaminare.
 Mielita prezintă inflamaţia măduvei spinării
provocată de virusul neurotropic sau reprezintã o
consecinţă a variolei, scarlatinei, gripei, proceselor
inflamatorii, intoxicaţiilor acute sau cronice cu
plumb, oxid de carbon, insecticide, erbicide etc.
Această maladie se manifestă prin dureri de cap,
slăbiciune generală, somnolenţă, dureri musculare,
febră (pînă la 39 oC), vomă, convulsii. Tratamentul
mielitei se efectuează în condiţii de spital.
S I S T E M U L N E RVO S
27
STUDIU DE CAZ
Analizează informaţia din schema de mai jos şi stabileşte efectele de agonie şi inhibiţie ale drogurilor şi
medicamentelor. Prezintă argumente pentru fiecare opţiune şi cîte un exemplu de substanţe (medicamente,
droguri) cu astfel de acţiuni.
Bolile psihice (nevroze, psihoze) reprezintă
afecţiuni ale sistemului nervos central, cauzate de
factorii ce obosesc şi uzează neuronii.
 Nevrozele sînt determinate de situaţii ale
mediului social (familie, şcoală, profesie etc.) care
dezechilibrează persoanele pentru o anumită perioadă
de timp. Cele mai frecvente forme de nevroze
sînt nevroza astenică (dureri de cap, insomnie) şi
isteria (ţipete, plîns cu sughiţuri etc. sau retragere
în sine).
 Psihozele se manifestă prin incapacitatea
bolnavului de a se încadra în mediul familiei şi al
societăţii, prin ruperea temporară sau parţială a
legăturii cu realitatea.
Simptome ale bolilor psihice sînt stările depresive,
de tristeţe, de excitaţie şi nelinişte.
Prevenirea bolilor psihice poate fi efectuată
prin evitarea factorilor de risc şi printr-un regim
de viaţă echilibrată. În cazul bolilor psihice este
necesară consultarea medicului specialist.
Igiena muncii intelectuale
Orice gen de muncă este realizat graţie activităţii
sistemului nervos. Munca intelectuală include
diverse genuri de activitate în care predomină
activitatea sistemului nervos central. La realizarea
muncii intelectuale, de asemenea, un rol important
au aparatul locomotor, sistemul sangvin, sistemul
respirator etc. Activitatea muşchilor scheletici asigură
menţinerea unei anumite poziţii a corpului
şi realizarea mişcărilor voluntare şi involuntare.
În procesul muncii intelectuale au loc unele modificări
ale metabolismului, pulsului (devine mai
scăzut), presiunii arteriale (în anumite cazuri poate
creşte), respiraţiei (se intensifică).
În scopul obţinerii unui randament înalt al
muncii intelectuale, aceasta trebuie organizată
conform unui program zilnic realizabil şi bine
definit. Activitatea intelectuală intensă şi neraţional
organizată este urmată de oboseala sistemului
nervos şi de surmenaj.
 Oboseala este un fenomen fiziologic normal
care dispare după odihnă. În procesul muncii
intelectuale sînt necesare pauze de 5–10 min. pentru
gimnastică. De asemenea, este binevenită odihna
activă după programul de muncă intelectuală şi în
zilele de odihnă.
 Surmenajul reprezintă oboseala de durată, care
se manifestă prin senzaţii de slăbire generală, lipsă
de interes pentru muncă, dureri de cap, tulburări
de somn etc. Această stare apare la persoanele care
muncesc neraţional, în lipsa unui program etc.
Sporesc sinteza neuromediatorilor
prin creşterea cantităţii de
precursor.
Sporesc cantitatea de neuromediatori
prin distrugerea
enzimelor care-i degradează.
Sporesc cantitatea de
neuromediatori secretaţi în
spaţiul presinaptic.
Blochează efectul inhibitor
al autoreceptorilor asupra
neuromediatorilor.
Activează sau sporesc sensibilitatea
receptorilor la acţiunea
neuromediatorilor.
Blochează degradarea
neuromediatorilor în spaţiul
sinaptic şi reîntoarcerea lor în
butonul terminal.
Cauzează ieşirea neuromediatorilor
din veziculele sinaptice
în interiorul butonului terminal.
Blochează exocitoza
neuromediatorilor.
Blochează sinteza neuromediatorilor
prin distrugerea
enzimelor lor sintetice.
Activează autoreceptorii
şi inhibă eliberarea
neuromediatorilor.
Blochează activitatea receptorilor
şi, ca urmare, efectul
neuromediatorilor.
S I S T E M U L N E RVO S
28
RECAPITULARE
SISTEMUL NERVOS
Neuro
n
ü Multipolar
ü Motor
ü Somatic
ü Mielinic
üMultipolar
ü De asociație
ü Amielinic
üBipolar
ü Senzorial
ü Amielinic
ü Pseudounipolar
ü Senzitiv
ü Somatic
ü Mielinic
O singură prelungire
scurtă se ramifică,
formînd o
dendrită și un axon
De la corpul celular pleacă mai multe
dendrite şi doar un singur axon
Din puncte opuse
ale corpului
celular pleacă un
axon şi o dendrită
Ț
esut
nervos
Neuroglia
(celule gliale)
Neuroni
Sinapse
Chimice
Electrice
Astrocite
ü
ü
ü
Oligodendrocite
ü
ü
Celule microgliale
ü
Celule ependimale
üü
Celule Schwann
ü
ü
ü
Axo-somatice,
Neuro-musculare
Neuro-glandulare
Neuro-neuronale
Neuro-tisulare
RECAPITULARE
S I S T E M U L N E RVO S
29
SISTEMUL NERVOS
Sistemul nervos periferic
Sistemul nervos somatic
Acțiune
Centrii nervoși
Receptorii
Căile nervoase
Neuromediator
Organe efectoare:
Sistemul nervos simpatic
„Fuga sau lupta”
Sistemul nervos parasimpatic
„Odihnă și mîncare”
Bulbul rahidian
Creierul mediu
Sistemul nervos vegetativ
Acțiune
Centrii nervoși
Receptorii
Căile nervoase
Neuromediatorii:
Cerebelul
Creierul posterior Puntea Varolio
Telencefal
Diencefal
Creierul anterior
Senzitivi
Motori
Spinali
Nervi
Ganglioni
Paravertebrali
Prevertebrali
Terminali
Cranieni
üüü
Măduva spinării Encefalul
Sistemul nervos central
S I S T E M U L N E RVO S
30
TEST SUMATIV
1. În schemele A, B și C identifică și numește structurile și neuronii enunțați în coloana de mai jos.
• Celule care formează teaca mielinică.
• Formează ganglionul senzitiv spinal.
• Primesc impulsul nervos de la axonii neuronilor intercalari ai
măduvei spinării.
• Formează la extremități butoni terminali.
• Formează legătura între neuronii motori și cei senzitivi.
• Împreună cu corpii celulari formează substanța cenușie.
• Formează rădăcina anterioară a nervului spinal.
• Formează fibrele nervoase amielinice.
• Formează rădăcina posterioară a nervului spinal.
2. Desenează un lanţ format din trei neuroni: senzitiv, de asociere și motor. Indică prin săgeţi direcţia de
propagare a impulsului nervos.
3. Studiază curba potenţialului de acţiune şi identifică
segmentele care corespund:
• membranei permeabile pentru ionii de Na+ şi
impermeabilă pentru ionii de K+;
• membranei permeabile pentru ionii de K+ şi
impermeabilă pentru ionii de Na+.
Argumentează opţiunea.
4. Descrie tipul reflexului reprezentat în schemă (somatic/
vegetativ, condiţionat/necondiţionat, de flexie/de
extensiune). Remarcă importanţa reflexului în integrarea
organismelor în mediu.
5. Analizează comparativ structura sistemului nervos somatic şi a sistemului nervos vegetativ avînd ca
repere: organele efectoare, neuromediatorii, căile aferente, căile eferente, ganglionii.
6. Estimează modificările activității unui neuron, ai cărui butoni terminali sînt expuşi în soluții de EDTA (o
substanţă chimică care fixează ionii de calciu din mediul extern). În baza estimărilor făcute formulează
o concluzie despre rolul ionilor de Ca2+ în activitatea creierului.
7. Numeşte zona corticală traumatizată şi funcţia scoarţei cerebrale care este dereglată (reflexă sau de
conducere) la indivizii ce suferă de agnozie tipică (surditate verbală). Descrie comportarea acestor
indivizi.
8. Citeşte atent informaţia din enunţ şi răspunde la subiectele propuse.
În urma unui accident, un profesor al alfabetului Braill (alfabet pentru orbi), a suportat leziuni la nivelul
rădăcinilor posterioare ale nervilor din regiunea lombară stîngă.
a. Numeşte segmentul anatomo-funcţional al sistemului nervos la nivelul căruia se vor întrerupe
arcurile reflexe din această regiune a corpului.
b. Estimează dereglările funcţionale ale organismului care vor surveni în urma acestui accident