SISTEMUL NERVOS SOMATIC ŞI VEGETATIV

SISTEMUL NERVOS SOMATIC
ŞI VEGETATIV
4 §
Sistemul nervos, din punct de vedere funcţional,
a fost clasificat în sistemul nervos somatic şi sistemul
nervos vegetativ (tab. 1.3).
Sistemul nervos somatic este responsabil
de recepţionarea stimulilor externi şi de mişcările
voluntare ale corpului. El este alcătuit din:
ü centrii nervoşi din encefal şi măduva spinării
și căi nervoase;
ü fibre nervoase senzitive (aferente) care conduc
informaţia de la organele de simţ spre SNC;
ü fibre nervoase motorii (eferente) care duc
impulsul nervos de la SNC spre muşchii scheletici
(fig. 1.11).
Neuromediatorul neuronilor sistemului nervos
somatic este acetilcolina.
Sistemul nervos vegetativ (autonom)
coordonează funcțiile organelor interne:
contracția/relaxarea mușchilor netezi din pereții
organelor interne; secreția glandelor endocrine; activitatea
cardiacă; metabolismul energetic; sistemul
imun. Activitatea sistemului nervos vegetativ este
involuntară şi are caracter continuu, producînduse
atît în timp de veghe, cît şi în timpul somnului.
Sistemul nervos vegetativ include:
ü centrii nervoși vegetativi, localizați în maduvă,
bulbul rahidian și mezencefal;
ü fibrele nervoase vegetative senzitive (aferente)
care conduc informația de la organele interne spre
centrii nervoși și sînt incluse în nervii cranieni (III,
VII, IX, X) și nervii spinali;
ü fibrele nervoase vegetative motorii (fibre
eferente) care sînt formate din doi neuroni: preganglionar
și postganglionar.
Ganglionii nervoși vegetativi sînt localizați în
lanțul paravertebral, la anumită distanță de coloana
vertebrală (prevertebral) sau în pereții organelor
interne (ganglioni terminali).
Sistemul nervos vegetativ, în funcţie de particularităţile
morfofuncţionale, prezintă sistemul nervos
simpatic şi sistemul nervos parasimpatic (tab. 1.4).
Tabelul 1.3
Deosebirile esențiale dintre sistemul nervos somatic și sistemul nervos vegetativ
Sistemul nervos somatic Sistemul nervos vegetativ
Acțiunea Voluntară Involuntară
Localizarea centrilor
nervoși
Encefal
Măduva spinării
Mezencefal
Bulbul rahidian
Puntea Varolio
Măduva spinării
Receptorii Receptorii organelor de simț
Localizați în pereții organelor interne:
• baroreceptori localizați în pereții
vaselor sangvine și inimii;
• receptorii conținutului de oxigen;
• osmoreceptorii;
• glucoreceptorii
Căile nervoase motorii
(eferente) Un neuron mielinic
Doi neuroni:
• preganglionar mielinic
• postganglionar amielinic
Neuromediatorii
Acetilcolina
Acetilcolina
Adrenalina
Noradrenalina
Viteza de conducere a
impulsului nervos 60–120 m/sec. 1–30 m/sec.
Fig. 1.11. Neuronii căilor nervoase ale SNS
SNC
Muşchi
scheletici
Organe de
simț
Calea aferentă
Calea eferentă
S I S T E M U L N E RVO S
17
 Sistemul nervos simpatic mobilizează
organismul în situații neadecvate, astfel asigurînd
adaptarea lui la stres – „fuga sau lupta”. El este un
sistem ergotrop (producător de energie).
Activitatea sistemului nervos simpatic duce la:
ü intensificarea metabolismului;
ü accelerarea ritmului cardiac și a respirației;
ü scăderea digestiei și producerii urinei;
ü creșterea conținutului de glucoză în sînge;
ü alimentarea intensivă a mușchilor cu sînge.
Centrii nervoși ai sistemului nervos simpatic
sînt localizați în coarnele anterioare ale regiunii
toraco-lombare a măduvei spinării.
Neuronii preganglionari ai simpaticului au
corpii celulari localizați în coarnele anterioare ale
regiunii toracale și lombare ale măduvei. Axonii
mielinici ai acestor neuroni formează sinapse pe
corpii celulari ai neuronilor postganglionari la nivelul
ganglionilor simpatici. Neuromediatorul neuronilor
preganglionari simpatici este acetilcolina.
Neuronii postganglionari au corpul celular
în ganglionii simpatici, iar axonii lor amielinici
formează sinapse pe organele interne. Ei transmit
impulsul nervos prin intermediul noradrenalinei.
Neuronii preganglionari au axonul mai scurt
comparativ cu cel postganglionar.
 Sistemul nervos parasimpatic permite organismului
să păstreze şi să acumuleze energia necesară
pentru o nouă reacţie la stres („odihnă și mîncare”).
Centrii nervoși ai sistemului nervos parasimpatic
sînt nucleii encefalici (mezencefal, puntea
Varolio şi bulbul rahidian) şi din nuclei medulari ai
regiunii segmentelor sacrale S2–S4.
Neuronii preganglionari ai parasimpaticului
transmit impulsurile nervoase de la encefal prin
fibrele nervilor oculomotor (III), facial (VII), glosofaringian
(IX), vag (X) și neuronii preganglionari
ai nervilor sacrali. Aceștia fac sinapse pe corpii celulari
ai neuronilor postganglionari din ganglionii
parasimpatici din preajma organelor interne.
Neuronii postganglionari sînt mai scurți decît
cei preganglionari. Ei inervează organele interne.
Neuromediatorul neuronilor sistemului nervos
parasimpatic este acetilcolina.
Majoritatea organelor corpului (inima, mușchii
netezi ai pereților tubului digestiv și pereții vezicii
urinare etc.) sînt inervate de fibrele simpatice şi
cele parasimpatice care au acțiune antagonistă.
Glandele sudoripare și majoritatea vaselor sangvine
sînt inervate preponderent de fibrele simpaticului.
Glandele salivare au inervație dublă simpatică și
parasimpatică cu aceeași acțiune.
Tabelul 1.4
Deosebirile esențiale dintre sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic
Sistemul nervos simpatic Sistemul nervos parasimpatic
Funcții
Mobilizează organismul în
situații de stres, producînd
energie pentru activitatea
mușchilor („fuga sau lupta”)
Acumulează și stochează energia
necesară în situații de stres („odihnă
și mîncare”)
Locația centrilor nervoși și a corpilor
celulari ai neuronilor preganglionari
Măduva spinării: regiunea
toraco-lombară
Mezencefal Bulbul rahidian
Puntea Varolio Măduva spinării
Lungimea axonului postganglionar în
raport cu cel preganglionar Scurt Lung
Locația ganglionilor nervoși Ganglionii paravertebrali și
prevertebrali Ganglionii terminali
Neuromediatorul Acetilcolina. Noradrenalina. Acetilcolina
Fig. 1.12. Neuronii căilor nervoase eferente ale sistemului nervos vegetativ
SNC SNC
Neuron
preganglionar
Neuron
preganglionar
Neuron
postganglionar
Neuron
postganglionar
Ganglion Ganglion
Muşchii
netezi
ai
organelor
interne,
muşchiul
cardiac,
glandele
Muşchii
netezi
ai
organelor
interne,
muşchiul
cardiac,
glandele
Sistemul nervos vegetativ simpatic Sistemul nervos vegetativ parasimpatic
S I S T E M U L N E RVO S
18
Sistemul Sistemul nervos simpatic nervos parasimpatic
Contracţia muşchilor radiari
ai irisului, urmată de dilatarea
pupilei.
Contracţia muşchilor ciliari
pentru vederea la distanţă.
Vasoconstricţia canalelor
glandelor lacrimale.
Vasoconstricţia canalelor
glandelor salivare. Secreţia
salivei vîscoase.
Dilatarea bronhiilor.
Accelerarea ritmului cardiac.
Dilatarea vaselor coronare.
Scăderea tonusului şi motilităţii
tubului digestiv. Constricţia
sfincterelor.
Stimularea activităţii secretorii
a glandelor suprarenale şi a
glandei tiroide.
Transformarea glicogenului în
glucoză.
Relaxarea muşchiului vezical şi
contracţia sfincterului vezical.
Contracţia muşchilor radiari ai
irisului, urmată de micşorarea
pupilei.
Contracţia muşchilor ciliari
pentru vederea de aproape.
Sporirea lăcrimării şi dilatarea
canalelor glandei lacrimale.
Vasodilatarea şi secreţia
abundentă a glandei salivare.
Bronhoconstricţia.
Moderarea ritmului cardiac.
Constricţia vaselor coronare.
Creşterea tonusului şi
motilităţii tubului digestiv.
Relaxarea sfincterelor.
Accelerarea digestiei.
Transformarea glucozei în
glicogen.
Constricţia muşchiului
vezicii urinare şi relaxarea
sfincterului.
„Fuga sau lupta”
„Toate ca toatele, dar cînd am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiat gura. Apoi încet-încet m-am furişat printre
oameni, şi unde-am croit-o la fugă spre Humuleşti, uitîndu-mă înapoi să văd, nu mă ajunge moşneagul?
Căci îmi era acum a scăpare de dînsul, drept să vă spun. Vorba ceea: Lasă-l, măi! L-aş lăsa eu, dar vezi că
nu mă lasă el acum! Tocmai aşa păţisem şi eu; ba eram încă bucuros că am scăpat numai cu-atîta. Bine-ar
fi s-o pot scoate la capăt, măcar aşa, cu mama şi cu mătuşa Măriuca, gîndeam eu, bătîndu-mi-se inima, cantr-
un iepure, de frică şi de osteneală”.
Ion Creangă (Amintiri din copilărie)
1. Explică comportamentul băiatului, descriind activitatea componentelor:
ü sistemul nervos somatic (receptorul, nervul aferent extern, localizarea centrului nervos, nervii
eferenți, organele efectoare, neuromediatorul, reacția de răspuns);
ü sistemul nervos vegetativ (componenta simpatică sau parasimpatică: tipurile de ganglioni,
localizarea lor, tipul, localizarea ganglionilor, neuromediatorii etc.)
STUDIU
DE
CAZ
4. Alcătuieşte o schemă în
care să prezinţi comparativ
structura sistemului nervos
somatic şi a sistemului nervos
vegetativ.
5. Compară activitatea sistemului
nervos somatic şi vegetativ
în timpul stării de veghe şi în
timpul somnului.
1. Numește criteriul de clasificare
a sistemului nervos în somatic
și vegetativ.
2. Enumeră funcţiile:
ü sistemului nervos somatic;
ü sistemului nervos vegetativ.
3. Numeşte organele efectoare ale:
ü sistemului nervos somatic;
ü sistemului nervos vegetativ.
6. Analizează comparativ situaţii
din viaţă în care se manifestă
activitatea sistemului nervos
simpatic şi a sistemului nervos
parasimpatic.
7. Explică de ce în situaţii de stres
(de ex. frică sau spaimă) se
intensifică respiraţia, iar inima
pare să sară din piept.