IGIENA, DISFUNCŢII ŞI MALADII ALE SISTEMULUI DIGESTIV

Raţia alimentară şi igiena
alimentaţiei
 Raţia alimentară reprezintă cantitatea de
alimente şi de calorii necesare pentru realizarea
unei alimentaţii echilibrate
în 24 de ore. Necesitatea
zilnică normală de energie este de aproximativ
1 600–
1 800 kcal pentru bărbaţii
adulţi şi de 1 200–1 400
kcal pentru femei. Persoanele care sînt active fizic, fie
la muncă, fie în timpul liber, au nevoie
de mai multe
calorii decît oamenii sedentari
(tab. 7.1).
Raţia zilnică de calorii, substanţe nutritive
şi
vitale poate fi acoperită prin consumul
unor alimente
variate. Pentru un adult sănătos, care desfăşoară
o activitate cu efort mediu, proporţia dintre
proteine, lipide și glucide trebuie să fie 1 : 1 : 4.
 Igiena alimentaţiei studiază nutriţia omului
în
funcţie de particularităţile de vîrstă
şi profesionale,
condiţiile climaterice şi geografice,
tradiţiile naţionale
etc. Obiectivele
principale ale acestei ramuri a igienei
sînt:
• cercetarea componenţei chimice şi a valorii
nutritive a produselor alimentare;
• stabilirea normelor alimentare (conţinutul
de proteine, glucide, lipide, vitamine, substanţe
minerale);
• analiza specificului şi a regimului alimentar;
• studierea influenţei tradiţiilor naţionale
şi a condiţiilor climato-
geografice asupra
alimentaţiei;
• stabilirea cauzelor intoxicaţiilor alimentare;
• elaborarea măsurilor de profilaxie a insuficienţei
de vitamine în organism;
• stabilirea indicilor sanitaro-microbiologici
şi sanitaro-chimici ai alimentelor;
• determinarea normelor sanitare de proiectare
a întreprinderilor alimentare.
Disfuncţii şi maladii
ale sistemului digestiv
Alimentaţia incorectă (lipsa din alimente
a
substanţelor
nutritive şi vitale,
cît şi surplusul de
substanţe nutritive)
provoacă disfuncţii
şi maladii
ale aparatului digestiv şi ale altor sisteme ale
corpului. De exemplu, hrana bogată în grăsimi (în
special grăsimi
de natură animală) contribuie la
sporirea
conţinutului
de lipide în sînge şi, ca urmare,
la formarea
trombilor şi la depunerea de
grăsimi pe pereţii arterelor. Acestea pot cauza
hipertensiunea arterială, accidente
vasculare şi
infarctul miocardic.
 Obezitatea se dezvoltă din cauza consumului
exagerat de alimente calorice şi favorizează
apariţia
maladiilor sistemului
vascular
şi ale aparatului
locomotor.
La persoanele
obeze are loc deformarea
scheletului
tălpilor, uzarea prematură a articulaţiilor,
disfuncţii ale coloanei vertebrale
etc.
 Gastrita reprezintă inflamaţia mucoasei gastrice.
Factorii de risc ce o cauzează sînt: consumul
alimentelor alterate, prea reci sau prea fierbinţi,
sensibilizante (de ex. ouă, lapte, fragi), alimentele
insuficient masticate, abuzul de alcool, fumatul,
acţiunea microbilor patogeni, acţiunea substanţelor
chimice, dereglări ale sistemului nervos, sistemului
sangvin, sistemului imun etc., mesele neregulate cu
intervale mari, administrarea sistematică a unor
medicamente
(de ex. aspirina) etc.
Tratamentul gastritei prevede regimul de pat
(în primele 1–2 zile), regimul dietetic, de foame şi
spălături gastrice. Sînt excluse alimentele
picante,
reci sau fierbinţi şi produsele greu digerabile cu
acţiune mecanică
asupra mucoasei gastrice.
 Ulcerul gastroduodenal reprezintă
leziunea
mucoasei, asociată cu afectarea straturilor profunde.
Este o rană deschisă, iar procesele de închidere
şi vindecare au o tendinţă redusă. Ulcerul duodenal
apare mai frecvent la persoane tinere, în special la
bărbați, pe cînd ulcerul gastric – la cele de vîrsta a
doua şi a treia.
IGIENA, DISFUNCŢII ŞI MALADII
ALE SISTEMULUI DIGESTIV
36 §
Tabelul 7.1. Necesităţile energetice (kcal) ale
organismului
în funcţie de sex, vîrstă şi
profesie
Adolescenţi (11–13 ani) 2 500–2 700
Adolescenţi (14–17 ani) fete – 2 700
băieţi – 3 100
Munca în birou, profesiile
sedentare
(care
necesită statul în picioare sau jos
femei – 2 400
bărbaţi – 2 800
Profesii care necesită efort fizic intens şi
medicii,
cu excepţia chirurgilor
femei – 2 700
bărbaţi – 3 200
Meserii care necesită eforturi fizice
medii:
laboranţi, poştaşi,
cizmari
femei – 2 400
bărbaţi – 2 800
Zugravi,
tîmplari, chirurgi, mineri, scafandri femei – 3 100
bărbaţi – 3 700
Agricultorii în timpul recoltării,
tăietorii de
lemne
femei – 3 500
bărbaţi – 4 500
NUTRIŢIA
120
Factorii de risc care duc la apariţia ulcerului
gastroduodenal sînt alimentaţia neregulată şi incorectă,
surmenajul neuropsihic, fumatul, abuzul
de alcool, etc.
Tratamentul ulcerului gastroduodenal este
recomandat de medic în funcţie de periodicitatea
şi complicaţiile
bolii. Fiind depistat în fazele iniţiale,
ulcerul stomacal şi duodenal poate fi tratat
complet după un singur ciclu de tratament.
Profilaxia ulcerului gastric şi ulcerului duodenal
prevede organizarea raţională a muncii şi
odihnei, alimentaţia raţională, practicarea sportului,
evitarea fumatului şi a băuturilor alcoolice.
 Apendicita reprezintă iritarea sau/şi inflamarea
apendicelui vermicular, cauzată de microorganismele
patogene, dereglările aprovizionării
cu sînge, modificarea conţinutului apendicelui
ca urmare a supraalimentării cu proteine sau a
proceselor de putrefacţie.
La copii apendicita se manifestă prin dureri
persistente în regiunea ombilicală sau în tot abdomenul,
vomitări, iar uneori şi diaree. Apendicita
necesită intervenţie chirurgicală.
 Dizenteria reprezintă o boală infecţioasă
caracterizată prin lezarea intestinului gros, intoxicaţie
generală, scaune lichide. Sursa de infecţie o
constituie persoanele
bolnave de dizenterie, apele
şi solul contaminate etc.
Dizenteria este provocată de bacterii patogene
dizenterice,
care pot să-şi păstreze viabilitatea pe
pielea mîinilor timp de 3–5 zile, în apă timp de
40–60 de zile şi în solul umed pînă la 60 de zile.
De asemenea, aceşti germeni se păstrează viabili
pe jucării, lenjerie, obiectele de uz personal etc.
Dizenteria afectează persoane de orice
vîrstă, mai
este numită „boala mîinilor murdare” şi are un
caracter sezonier. Profilaxia dizenteriei prevede
izolarea bolnavului, dezinfecţia obiectelor contaminate
şi a încăperii, controlul medical al persoanelor
care au fost în contact cu bolnavul sau cu
obiectele contaminate.
 Hepatita – afecţiune inflamatorie
a ficatului.
În funcţie de modul de evoluţie
şi particularităţile de
manifestare, se deosebesc
hepatita acută şi hepatita
cronică.
Hepatita virală acută este provocată de infecţii
virale. În funcţie de tipul virusului care o provoacă,
ea este de şase
tipuri – A, B, C, D, E, G. Cele mai
frecvente sînt hepatitele virală A şi virală B.
Hepatita virală poate fi prevenită prin măsuri
de igienă personală, măsuri exigente la alegerea
donatorilor de sînge, recoltarea şi distribuirea
preparatelor
din sînge, utilizarea seringilor de o
singură folosinţă
în cazul recoltării sîngelui sau a
injecţiilor
intravenoase. Pentru profilaxia hepatitei
B este recomandată
vaccinarea.
Hepatita cronică este o consecinţă a hepatitei
virale şi reprezintă o inflamaţie a ficatului.
Hepatita cronică poate fi cauzată și de unele boli
infecţioase ca malaria,
tuberculoza etc. sau poate
surveni ca urmare a administrării unor preparate
medicamentoase,
în urma intoxicaţiilor, a abuzului
de alcool etc.
Factorii care predispun
organismul
la hepatită
cronică sînt: subalimentaţia,
infecţiile cronice ale
amigdalelor,
dereglările endocrine şi metabolice etc.
Profilaxia maladiilor cauzate de alimentaţia
incorectă prevede:
• consumul alimentelor în stare proaspătă;
• includerea în raţia alimentară a tuturor
grupelor de substanţe (proteine, glucide,
lipide etc.) necesare organismului omului
în cantităţi optimale;
• respectarea regimului alimentar;
• evitarea surmenajului şi a situaţiilor de
stres;
• evitarea consumului de alcool şi a fumatului;
• respectarea regulilor de igienă personală
pentru a preîntîmpina apariţia bolilor
cauzate
de viermii paraziți şi bacteriile
patogene;
• evitarea consumului alimentelor crude (carne,
ouă), a fructelor şi legumelor nespălate;
• evitarea consumului alimentelor cu termen
de valabilitate expirat şi al alimentelor
alterate.
Examinează structura
piramidei nutriţioniste şi
expune-ţi opţiunea vizavi
de utilizarea ei ca reper
zilnic pentru o alimentaţie
sănătoasă.
RECAPITULARE
NUTRIŢIA
121
Segmentul
tubului
digestiv
Digestia
mecanică chimică Absorbţia
Cavitatea
bucală
ü umectarea alimentelor
ü fărîmiţarea alimentelor
ü formarea bolului alimentar
ü degradarea amidonului fiert  unele medicamente
Deglutiţia
Faringele ü continuă procesul de degradare
a amidonului fiert  absentă
Esofagul ü continuă procesul de degradare
a amidonului fiert  absentă
Stomacul
ü fărîmiţarea bolului
ü omogenizarea alimentelor
cu sucul gastric
ü formarea chimului stomacal
ü degradarea proteinelor (cca 20%)
ü degradarea grăsimilor emulsionate
 alcool (cca 20%), apă, glicerol,
ioni de sodiu şi clor
Evacuarea
chimului
alimentar în
duoden
Intestinul
subţire
ü omogenizarea chimului
alimentar cu sucurile
digestive intestinale
ü formarea chimului
intestinal
ü degradarea amidonului crud şi fiert
ü degradarea proteinelor şi peptonelor
ü emulsionarea grăsimilor
ü degradarea grăsimilor
 ioni de Ca2+ şi Mg2+, glucoză, vitamine
solubile în apă, alcool (cca
80%), ioni de K+ şi Na+, vitamina
B12, vitamine solubile în lipide,
acizi graşi, aminoacizi, apă, bilă
Propagarea
chimului
alimentar
prin intestinul
subţire
Intestinul
gros
ü formarea maselor fecale üdegradarea substanţelor sub
acţiunea enzimelor bacteriene
 apa, K+ şi Na+, unele preparate
medicamentoase, acizi, gaze
Propagarea
maselor fecale
spre rect
GLANDA EXOCRINĂ SECREŢIA FUNCŢIILE
Glande salivare
Saliva
ü apă
ü mucină
ü maltază
ü lizocimă
ü săruri minerale
 umectarea alimentelor
 mucina contribuie la formarea bolului alimentar
 amilaza catalizează reacţiile de descompunere
a amidonului fiert sau copt
pînă la dextrine şi maltoză, este activă doar în mediu slab acid
 maltaza
catalizează
reacţiile de degradare a maltozei pînă la glucoză
 lizocima inhibă dezvoltarea microflorei
Glande gastrice
- monocelulare
- tubulare
Sucul gastric
ü apă
ü acid clorhidric
ü mucină
ü pepsină
ü labferment
ü lipază gastrică
 HCl împiedică de zvoltarea bacteriilor de putrefacție și patogene are rol antianemic
 mucina protejează mucoasa gastrică
de acţiunea mecanică a particulelor
alimentare și de acțiunea autodigestivă a pepsinei și acidului clorhidric
 labfermentul produce coagularea laptelui
şi este tipic sugacilor
 pepsina catalizează degradarea proteinelor
pînă la peptone;
 lipaza gastrică descompune grăsimile emulsionante (din frişcă, lapte)
Ficatul
Bila
ü săruri biliare
ü pigmenţi biliari
ü colesterol
ü fosfolipide
ü mucină
 bila: emulsionează grăsimile activează lipaza hepatică asigură absorbţia grăsimilor stimulează activitatea peristaltică a intestinului
Pancreasul
Sucul pancreatic
ü apă
ü tripsină
ü chimiotripsinogen
ü lipază pancreatică
ü amilază pancreatică
ü bicarbonat de sodiu
 tripsina şi chimiotripsina degradează proteinele
 amilaza catalizează reacţiile
de hidroliză a amidonului crud şi fiert pînă la
maltoză
 bicarbonatul de sodiu neutralizează aciditatea chimului venit din stomac,
astfel facilitînd acţiunea enzimelor sucurilor digestive intestinale
 lipaza pancreatică în prezenţa sărurilor biliare catalizează reacţiile de
hidroliză a grăsimilor solide pînă la glicerol şi acizi graşi
Glandele mucoasei
intestinului
subţire
- monocelulare
- tubulare
Sucul intestinal
ü erepsină
ü enterokinază
ü lipază intestinală
ü zaharaze, maltaze,
lactaze
 enzimele proteolitice (erepsina şi enterokinaza) scindează peptidele
parvenite din stomac pînă la aminoacizi
 lipaza intestinală scindează grăsimile pînă la acizi graşi şi glicerol
 enzimele glicolitice (zaharaze, maltaze şi lactaze) catalizează
reacţiile de
degradare a dizaharidelor pînă la monozaharide