Efectele fiziologice ale hormonilor depind de
concentrația lor în plasma sangvină și în lichidul
intercelular și de funcționalitatea celulelor-țintă.
Lipsa, insuficiența sau conținutul sporit de hormoni
duc la dereglarea funcțiilor organismului și
apariția bolilor asociate tulburărilor endocrine.
Bolile endocrine sînt cauzate de hipersecreția
(supraproducția) sau hiposecreția (subproducția)
hormonilor și în rezultatul afectării hipotalamusului
sau a hipofizei sub controlul cărora se află
majoritatea glandelor endocrine. Unele boli endocrine
apar dacă celulele-țintă nu sînt receptive la
acțiunea hormonilor.
Adenomul hipofizar reprezintă o tumoare
localizată la nivelul lobului anterior sau la nivelul
lobului posterior al hipofizei. Tumoarea comprimă
țesutul glandei, vasele sangvine sau axonii
neuronilor hipotalamici, provocînd hiposecreția
sau hipersecreția hormonilor hipofizari.
Hipersecreția STH la copii provoacă gigantismul,
care se manifestă prin creșterea exagerată și
disproporțională a scheletului în special la nivelul
extremităților. Pacienții cu astfel de disfuncții
au membrele foarte lungi, cutie toracică relativ
nedezvoltată cu numeroase deformări. Craniul este
alungit datorită creșterii oaselor faciale, cu excepția
mandibulei, a cărei dimensiuni nu se modifică. La
ei apar modificări scheletice ca: cifoze, scolioze,
torace înfundat. Individul este apreciat ca gigant
dacă talia lui depășește cu cca 20% dimensiunile
normale caracteristice vîrstei, sexului și rasei lui.
În cazul adulților hipersecreția STH provoacă
acromegalie, caracterizată prin alungirea exagerată
a mîinilor și picioarelor, a oaselor feței,
îngroșarea buzelor, creșterea viscerelor (inimă,
ficat, rinichi, limbă).
Hiposecreția STH este cauza nanismului
hipofizar (boală endocrină), care deși debutează în
copilărie, devine evidentă în perioada pubertății.
Copiii cu nanism hipofizar au o rată de creștere
extrem de lentă, dar cu proporții normale ale
corpului. De regulă, acești indivizi au o statură cu
20–25% mai mică decît statura medie obișnuită
vîrstei, sexului și rasei lor.
Hipersecreția prolactinei provoacă secreția
de lapte atît la femei, cît și la bărbați.
Hiposecreția ADH-ului cauzează diabetul insipid
central, care se manifestă prin eliminarea unor
cantități mari de urină (poliurie) și sete excesivă
(polidipsie). Diabetul insipid duce la deshidratarea
organismului și pierderea substanțelor minerale cu
următoarele simptome: uscăciune excesivă a gurii,
slăbiciune musculară, tensiune arterială scăzută,
febră, dureri de cap, scădere în greutate etc.
Tratamentul bolilor hipofizare variază în
funcție de tipul de secreție (hipo- sau hiper-), tipul
tumorii și poate fi medicamentos, radiologic sau
chirurgical.
Hipotiroidismul este o boală endocrină cauzată
de hiposecreția glandei tiroide. Ea apare cînd
țesutul glandei este distrus, afectat de infecțiile virale
și bacteriene, din cauza afecțiunilor hipotalamusului
sau a hipofizei, din cauza insuficienței de iod
sau a iodului în exces din alimente, medicamente
etc. Hipotiroidismul este inevitabil în cazul extirpării
chirurgicale a tiroidei sau distrugerii chimice
a acesteia printr-un tratament pentru hipertiroidie.
Deficitul hormonilor tiroidieni afectează toate
sistemele organismului și se manifestă în mod
diferit la diferite vîrste.
La sugari hipotiroidismul apare în cazuri rare.
El poate fi tratat în prima lună de viață, iar în cazul
netratării duce la afecțiuni ale creierului, urmate
de cretinism (din franceză crétinisme – idioție). Se
manifestă prin talie mică, degete scurte și groase,
picioare scurte și strîmbe, față mare cu fruntea
îngustă, nas redus în dimensiuni și lat, debilitate
mintală, stare psihică de idioție și imbecilitate etc.
Adolescenții care suferă de hipotiroidism arată
mult mai tineri comparativ cu semenii săi. Fiind
tratați adecvat aceștia ating greutatea și înălțimea
corespunzătoare vîrstei lor.
Adulții cu hipotiroidism netratat suferă de mixedem
(retenție de lichid în țesuturi, acumularea
lor în jurul inimii și a plămînilor). Ei au reflexe
musculare lente și o capacitate scăzută de gîndire,
un conținut sporit de colesterol și trigliceride în
sînge, care măresc riscul maladiilor coronariene
arteriale și accidente vasculare cerebrale.
Pericolul de a dezvolta hipotiroidism crește
odată cu vîrsta, iar la femeile cu vîrsta de peste 40
de ani, avînd cel mai mare risc.
Tratarea eficientă a hipotiroidismului poate
fi efectuată prin administrarea medicamentelor
cu hormoni tiroidieni care vor înlocui hormonii
deficienți. Medicamentele cu hormoni trebuie
administrate doar conform recomandărilor medicului
specialist!
Hipertiroidismul apare dacă glanda tiroidă
secretă cantități mari de hormoni și poate fi cauzat
de infecții virale, nodulii tiroidieni (formațiuni
crescute în tiroidă ce produc hormon tiroidian în
R E G L A R E A H O R M O N A L Ă
59
exces) sau adenom hipofizar, tumori ale testiculelor
sau ale ovarelor.
Simptomele pacienților cu astfel de disfuncție
endocrină sînt: dificultăți de concentrare, oboseala,
gușă sau noduli, intoleranța la căldură, creșterea
apetitului, creșterea transpirației, nervozitate,
neliniște, scăderea în greutate etc.
Boala Basedow-Graves este cauzată de
hipertiroidism. În cele mai frecvente cazuri
este o boală ereditară, dar poate fi provocată de
nodulii tiroidieni sau de tiroidite (cînd organismul
produce anticorpi care afectează glanda tiroidă).
Simptomele acestei afecțiuni sînt: slăbiciune,
scădere în greutate (în pofida prezenței apetitului),
instabilitate emoțională, tremur, intoleranță la
căldură, transpirații excesive, proeminența globilor
oculari etc.
Hipertiroidismul poate fi tratat în cîteva
moduri:
ü administrarea substanțelor antitiroidiene
care sînt eficiente în special în cazul bolii Basedow-
Graves, la persoanele sub 50 de ani;
ü tratament cu iod radioactiv, care duce la
reducerea dimensiunilor glandei tiroide, dar este
contraindicat persoanelor sub 20 de ani, femeilor
însărcinate sau care alăptează. Terapia cu iod radioactiv
este considerată ca fiind cel mai eficient
tratament; majoritatea oamenilor sînt vindecați
după o singură doză de iod radioactiv;
ü tratament chirurgical ce constă în scoaterea
unei porțiuni din tiroidă.
Hiperparatiroidismul este boala endocrină
cauzată de secreția în exces a hormonilor paratiroidienii
de una sau mai multe din cele patru glande
paratiroide. Hipersecreția parathormonilor are ca
urmare dereglarea echilibrului de calciu: hipercalcemia
– creșterea nivelului de calciu din sînge
(hiperparatiroidismul primar) sau scăderea lui
(hiperparatiroidismul secundar).
Hipercalcemia provoacă așa maladii ca
osteoporoza (pierderea calciului din oase duce la
slăbiciunea oaselor și predispoziția acestora către
fracturi) și calculi renali (excesul de calciu în sînge
provoaca mici depozite din care se formeaza pietrele
la rinichi).
Tratarea hiperparatiroidismului poate fi efectuată
pe cale chirurgicală (extirparea doar a glandelor
mărite sau celor cu tumoare) cu o reușită de
cca 90% din cazuri, sau pe cale medicamentoasă.
Boala lui Addison este o boală endocrină
ce afectează 1 din 100 000 de persoane și apare ca
urmare a hiposecreției zonei corticale a suprarenalelor
(insuficiență de aldosteron și cortizol).
Deficitul de aldosteron duce la creșterea eliminării
de sodiu și apă (prin urină) și acumularea de
potasiu în sînge. Ca urmare, scade volumul de sînge,
se reduce debitul cardiac și dacă nu se intervine
ori dacă valorile sînt foarte scăzute sau se poate
ajunge la șoc și deces.
Pielea pigmentată, „bronzată” este un simptom
care de multe ori face medicul să bănuiască existenţa
bolii lui Addison. Pacienții au dorinţă de a
mînca foarte sărat, slăbiciune musculară, oboseală,
scădere în greutate, depresie, negativism.
Tratamentul bolii lui Addison se face prin
administrarea medicamentelor de înlocuire a hormonilor
cortizol si aldosteron.
Sindromul Cushing este boala rară cauzată de
hipersecreția glandelor suprarenale. Această boală
este cunoscută și sub numele de hipercorticism.
Sindromul Cushing provoacă obezitatea, modificări
ale pielii și oboseală și astfel de afecțiuni ca
diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, depresia
și osteoporoza. Dacă sindromul Cushing nu va fi
tratat, poate surveni moartea.
Sindromul Cushing necesită un tratamentul de
lungă durată cu corticosteroizi.
1. Numește cauzele apariției bolilor
endocrine.
2. Explică diferența dintre hiposecreția
și hipersecreția glandelor
endocrine.
3. Completează un tabel cu bolile
sistemului endocrin și glandele
afectate (apelează la textul din
§18, internet etc.).
4. Descrie estimativ modificările
structurale și funcționale ale hipofizei
diagnosticată cu:
ü adenom hipofizar anterior;
ü adenom hipofizar posterior.
5. Explică de ce extirparea chirurgicală
sau distrugerea chimică
a tiroidei afectează activitatea
întregului organism.
6. Explică de ce pentru a diagnostica
o boală endocrină medicul
endocrinolog apelează la:
ü compoziția sîngelui;
ü vîrsta și sexul pacientului;
ü aspectul pielii;
ü greutatea corporală,
înălțimea, proporțiile corpului,
rata de creștere,
proeminența globilor oculari;
ü comportamentul emoțional.
7. Un pacient s-a adresat la medic,
avînd o sete excesivă, poliurie
și tensiune arterială scăzută.
Rezultatele analizelor de sînge
au arătat că nivelul de glucoză
și insulină corespund normei.
Medicul a prognozat diabetul
insipid, iar pentru a confirma
estimările a decis să determine
nivelul unui hormon în sînge.
ü Numește acest hormon și
glanda care-l secretă.
ü Descrie estimativ cauzele disfuncțiilor
pacientului.
concentrația lor în plasma sangvină și în lichidul
intercelular și de funcționalitatea celulelor-țintă.
Lipsa, insuficiența sau conținutul sporit de hormoni
duc la dereglarea funcțiilor organismului și
apariția bolilor asociate tulburărilor endocrine.
Bolile endocrine sînt cauzate de hipersecreția
(supraproducția) sau hiposecreția (subproducția)
hormonilor și în rezultatul afectării hipotalamusului
sau a hipofizei sub controlul cărora se află
majoritatea glandelor endocrine. Unele boli endocrine
apar dacă celulele-țintă nu sînt receptive la
acțiunea hormonilor.
Adenomul hipofizar reprezintă o tumoare
localizată la nivelul lobului anterior sau la nivelul
lobului posterior al hipofizei. Tumoarea comprimă
țesutul glandei, vasele sangvine sau axonii
neuronilor hipotalamici, provocînd hiposecreția
sau hipersecreția hormonilor hipofizari.
Hipersecreția STH la copii provoacă gigantismul,
care se manifestă prin creșterea exagerată și
disproporțională a scheletului în special la nivelul
extremităților. Pacienții cu astfel de disfuncții
au membrele foarte lungi, cutie toracică relativ
nedezvoltată cu numeroase deformări. Craniul este
alungit datorită creșterii oaselor faciale, cu excepția
mandibulei, a cărei dimensiuni nu se modifică. La
ei apar modificări scheletice ca: cifoze, scolioze,
torace înfundat. Individul este apreciat ca gigant
dacă talia lui depășește cu cca 20% dimensiunile
normale caracteristice vîrstei, sexului și rasei lui.
În cazul adulților hipersecreția STH provoacă
acromegalie, caracterizată prin alungirea exagerată
a mîinilor și picioarelor, a oaselor feței,
îngroșarea buzelor, creșterea viscerelor (inimă,
ficat, rinichi, limbă).
Hiposecreția STH este cauza nanismului
hipofizar (boală endocrină), care deși debutează în
copilărie, devine evidentă în perioada pubertății.
Copiii cu nanism hipofizar au o rată de creștere
extrem de lentă, dar cu proporții normale ale
corpului. De regulă, acești indivizi au o statură cu
20–25% mai mică decît statura medie obișnuită
vîrstei, sexului și rasei lor.
Hipersecreția prolactinei provoacă secreția
de lapte atît la femei, cît și la bărbați.
Hiposecreția ADH-ului cauzează diabetul insipid
central, care se manifestă prin eliminarea unor
cantități mari de urină (poliurie) și sete excesivă
(polidipsie). Diabetul insipid duce la deshidratarea
organismului și pierderea substanțelor minerale cu
următoarele simptome: uscăciune excesivă a gurii,
slăbiciune musculară, tensiune arterială scăzută,
febră, dureri de cap, scădere în greutate etc.
Tratamentul bolilor hipofizare variază în
funcție de tipul de secreție (hipo- sau hiper-), tipul
tumorii și poate fi medicamentos, radiologic sau
chirurgical.
Hipotiroidismul este o boală endocrină cauzată
de hiposecreția glandei tiroide. Ea apare cînd
țesutul glandei este distrus, afectat de infecțiile virale
și bacteriene, din cauza afecțiunilor hipotalamusului
sau a hipofizei, din cauza insuficienței de iod
sau a iodului în exces din alimente, medicamente
etc. Hipotiroidismul este inevitabil în cazul extirpării
chirurgicale a tiroidei sau distrugerii chimice
a acesteia printr-un tratament pentru hipertiroidie.
Deficitul hormonilor tiroidieni afectează toate
sistemele organismului și se manifestă în mod
diferit la diferite vîrste.
La sugari hipotiroidismul apare în cazuri rare.
El poate fi tratat în prima lună de viață, iar în cazul
netratării duce la afecțiuni ale creierului, urmate
de cretinism (din franceză crétinisme – idioție). Se
manifestă prin talie mică, degete scurte și groase,
picioare scurte și strîmbe, față mare cu fruntea
îngustă, nas redus în dimensiuni și lat, debilitate
mintală, stare psihică de idioție și imbecilitate etc.
Adolescenții care suferă de hipotiroidism arată
mult mai tineri comparativ cu semenii săi. Fiind
tratați adecvat aceștia ating greutatea și înălțimea
corespunzătoare vîrstei lor.
Adulții cu hipotiroidism netratat suferă de mixedem
(retenție de lichid în țesuturi, acumularea
lor în jurul inimii și a plămînilor). Ei au reflexe
musculare lente și o capacitate scăzută de gîndire,
un conținut sporit de colesterol și trigliceride în
sînge, care măresc riscul maladiilor coronariene
arteriale și accidente vasculare cerebrale.
Pericolul de a dezvolta hipotiroidism crește
odată cu vîrsta, iar la femeile cu vîrsta de peste 40
de ani, avînd cel mai mare risc.
Tratarea eficientă a hipotiroidismului poate
fi efectuată prin administrarea medicamentelor
cu hormoni tiroidieni care vor înlocui hormonii
deficienți. Medicamentele cu hormoni trebuie
administrate doar conform recomandărilor medicului
specialist!
Hipertiroidismul apare dacă glanda tiroidă
secretă cantități mari de hormoni și poate fi cauzat
de infecții virale, nodulii tiroidieni (formațiuni
crescute în tiroidă ce produc hormon tiroidian în
R E G L A R E A H O R M O N A L Ă
59
exces) sau adenom hipofizar, tumori ale testiculelor
sau ale ovarelor.
Simptomele pacienților cu astfel de disfuncție
endocrină sînt: dificultăți de concentrare, oboseala,
gușă sau noduli, intoleranța la căldură, creșterea
apetitului, creșterea transpirației, nervozitate,
neliniște, scăderea în greutate etc.
Boala Basedow-Graves este cauzată de
hipertiroidism. În cele mai frecvente cazuri
este o boală ereditară, dar poate fi provocată de
nodulii tiroidieni sau de tiroidite (cînd organismul
produce anticorpi care afectează glanda tiroidă).
Simptomele acestei afecțiuni sînt: slăbiciune,
scădere în greutate (în pofida prezenței apetitului),
instabilitate emoțională, tremur, intoleranță la
căldură, transpirații excesive, proeminența globilor
oculari etc.
Hipertiroidismul poate fi tratat în cîteva
moduri:
ü administrarea substanțelor antitiroidiene
care sînt eficiente în special în cazul bolii Basedow-
Graves, la persoanele sub 50 de ani;
ü tratament cu iod radioactiv, care duce la
reducerea dimensiunilor glandei tiroide, dar este
contraindicat persoanelor sub 20 de ani, femeilor
însărcinate sau care alăptează. Terapia cu iod radioactiv
este considerată ca fiind cel mai eficient
tratament; majoritatea oamenilor sînt vindecați
după o singură doză de iod radioactiv;
ü tratament chirurgical ce constă în scoaterea
unei porțiuni din tiroidă.
Hiperparatiroidismul este boala endocrină
cauzată de secreția în exces a hormonilor paratiroidienii
de una sau mai multe din cele patru glande
paratiroide. Hipersecreția parathormonilor are ca
urmare dereglarea echilibrului de calciu: hipercalcemia
– creșterea nivelului de calciu din sînge
(hiperparatiroidismul primar) sau scăderea lui
(hiperparatiroidismul secundar).
Hipercalcemia provoacă așa maladii ca
osteoporoza (pierderea calciului din oase duce la
slăbiciunea oaselor și predispoziția acestora către
fracturi) și calculi renali (excesul de calciu în sînge
provoaca mici depozite din care se formeaza pietrele
la rinichi).
Tratarea hiperparatiroidismului poate fi efectuată
pe cale chirurgicală (extirparea doar a glandelor
mărite sau celor cu tumoare) cu o reușită de
cca 90% din cazuri, sau pe cale medicamentoasă.
Boala lui Addison este o boală endocrină
ce afectează 1 din 100 000 de persoane și apare ca
urmare a hiposecreției zonei corticale a suprarenalelor
(insuficiență de aldosteron și cortizol).
Deficitul de aldosteron duce la creșterea eliminării
de sodiu și apă (prin urină) și acumularea de
potasiu în sînge. Ca urmare, scade volumul de sînge,
se reduce debitul cardiac și dacă nu se intervine
ori dacă valorile sînt foarte scăzute sau se poate
ajunge la șoc și deces.
Pielea pigmentată, „bronzată” este un simptom
care de multe ori face medicul să bănuiască existenţa
bolii lui Addison. Pacienții au dorinţă de a
mînca foarte sărat, slăbiciune musculară, oboseală,
scădere în greutate, depresie, negativism.
Tratamentul bolii lui Addison se face prin
administrarea medicamentelor de înlocuire a hormonilor
cortizol si aldosteron.
Sindromul Cushing este boala rară cauzată de
hipersecreția glandelor suprarenale. Această boală
este cunoscută și sub numele de hipercorticism.
Sindromul Cushing provoacă obezitatea, modificări
ale pielii și oboseală și astfel de afecțiuni ca
diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, depresia
și osteoporoza. Dacă sindromul Cushing nu va fi
tratat, poate surveni moartea.
Sindromul Cushing necesită un tratamentul de
lungă durată cu corticosteroizi.
1. Numește cauzele apariției bolilor
endocrine.
2. Explică diferența dintre hiposecreția
și hipersecreția glandelor
endocrine.
3. Completează un tabel cu bolile
sistemului endocrin și glandele
afectate (apelează la textul din
§18, internet etc.).
4. Descrie estimativ modificările
structurale și funcționale ale hipofizei
diagnosticată cu:
ü adenom hipofizar anterior;
ü adenom hipofizar posterior.
5. Explică de ce extirparea chirurgicală
sau distrugerea chimică
a tiroidei afectează activitatea
întregului organism.
6. Explică de ce pentru a diagnostica
o boală endocrină medicul
endocrinolog apelează la:
ü compoziția sîngelui;
ü vîrsta și sexul pacientului;
ü aspectul pielii;
ü greutatea corporală,
înălțimea, proporțiile corpului,
rata de creștere,
proeminența globilor oculari;
ü comportamentul emoțional.
7. Un pacient s-a adresat la medic,
avînd o sete excesivă, poliurie
și tensiune arterială scăzută.
Rezultatele analizelor de sînge
au arătat că nivelul de glucoză
și insulină corespund normei.
Medicul a prognozat diabetul
insipid, iar pentru a confirma
estimările a decis să determine
nivelul unui hormon în sînge.
ü Numește acest hormon și
glanda care-l secretă.
ü Descrie estimativ cauzele disfuncțiilor
pacientului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu