GLANDELE EXOCRINE ALE SISTEMULUI DIGESTIV

Glandele exocrine ale tubului digestiv
includ glandele mucoasei și glandele anexe (glande
salivare, ficatul și pancreasul).
Glandele exocrine ale aparatului digestiv, în
funcție de structură, sînt clasificate în: monocelulare,
tubulare și complexe (fig. 7.6).
Ele secretă
cca 9 litri de sucuri digestive pe zi,
care asigură înmuierea
și digestia chimică a alimentelor.
Sucurile digestive conțin substanțe minerale
(apă și săruri minerale) și organice (enzime,
mucină etc.).
Apa constituie componentul structural al sucurilor
digestive.
Ea contribuie la înmuierea alimentelor
și la transformarea
lor chimică, avînd rol
de reagent chimic
în reacțiile de hidroliză.
Enzimele reprezintă componentele funcționale
ale sucurilor digestive. Ele catalizează reacțiile de
descompunere
substanțelor organice polimere,
inaccesibile
celulelor
din cauza dimensiunilor
mari, pînă la substanțe de dimensiuni accesibile.
Enzimele sînt substanțe de natură proteică.
Enzimele sucurilor
digestive fac parte din clasa
hidrolazelor
(enzime proteolitice, lipolitice, glicolitice).
Ele catalizează reacțiile de descompunere
a
polimerilor cu fixarea moleculei de apă.
 Glandele monocelulare sînt localizate în
mucoasa
tubului
digestiv și sînt specializate în
secreția sărurilor
minerale
și a mucusului.
 Glandele tubulare sînt formate prin invaginarea
mucoasei
tubului digestiv. Acest tip de
glande sînt tipice
stomacului,
intestinului subțire
și intestinului gros. Produsul
secreției glandelor
tubulare diferă de la un segment al tubului digestiv
la altul. De exemplu, glandele cardiale și pilorice ale
stomacului
secretă doar mucină, iar cele fundice
secretă cele trei componente de bază ale sucului
gastric: acidul
clorhidric, mucină și enzime (fig. 7.6).
 Glandele complexe (acinoase) includ glandele
salivare
și pancreasul care deschid în tubul digestiv
prin canale. Aceste glande sînt constituite dintr-un
sistem
de canalicule la extremitatea cărora se află
vezicule
formate din celule secretorii (acini glandulari)
(fig. 7.6).
Glandele salivare sînt de două tipuri: mici,
localizate în grosimea mucoasei
bucale și a limbii
și mari – parotide, submandibulare și sublinguale
(fig. 7.7).
Sucul digestiv secretat de glandele salivare este
numit salivă. Fiecare glandă salivară produce salivă
cu un conținut enzimatic specific, care se varsă
în cavitatea bucală, unde se amestecă, formînd
între 1–2 litri pe zi de salivă mixtă.
Saliva mixtă este un lichid puțin vîscos,
transparent și spumos, cu o reacție slab-acidă
(pH = 6,8 – 7,2). Ea este formată din apă (95,7%),
săruri minerale și substanțe organice. Saliva mixtă
conține două enzime cu funcții digestive – amilaza,
maltaza și o enzimă antibacteriană – lizocima.
Saliva: umectează alimentele solide, formează
bolul alimentar, asigură digestia chimică și
dezinfecția cavității bucale.
 Amilaza catalizează reacțiile de descompunere
a amidonului fiert sau copt pînă la dextrine și
maltoză. Ea este activă doar într-un mediu slab acid.
GLANDELE EXOCRINE
ALE SISTEMULUI DIGESTIV
35 §
Fig. 7.6. Structura glandelor exocrine
Glandă
monocelulară
Glandă tubulară fundică
Mucus
Celule care
secretă mucus
Celule care secretă
acid clorhidric
Celulele care secretă
enzime
Structura acinului
glandei salivare
Celulă
acinară
Glandă paratiroidă
Glandă sublinguală
Glandă submandibulară
Canalicul
glandular
Fig. 7.7. Topografia glandelor salivare
NUTRIŢIA
117
 Maltaza
catalizează
reacțiile de degradare a
maltozei pînă la glucoză.
 Lizozima inhibă dezvoltarea microflorei
ce
pătrunde în cavitatea bucală cu alimentele
sau aerul.
Dereglarea secreției salivare
are drept consecință
apariția infecțiilor bacteriene în cavitatea
bucală.
Pancreasul exocrin este alcătuit din acini
glandulari care, unindu-se, formează lobuli.
Fiecare acin posedă un canalicul excretor ce
confluează și formează două canale mari care se
deschid în duoden.
Pancreasul exocrin secretă zilnic pînă la 1,5 l
de suc digestiv numit suc pancreatic, care conține
apă (cca 98%), substanțe minerale și enzime proteolitice,
lipolitice și glicolitice (fig. 7.8).
 Enzimele proteolitice (tripsina și chimiotripsina)
catalizează reacțiile de descompunere a
substanțelor proteice pînă la aminoacizi.
 Lipaza pancreatică în prezența sărurilor
biliare catalizează reacțiile de hidroliză a grăsimilor
solide pînă la glicerol și acizi grași.
 Enzimele glicolitice (reprezentate
de amilaza
pancreatică) catalizează reacțiile
de hidroliză a
amidonului crud și fiert pînă la maltoză.
Din grupul substanțelor anorganice ale sucului
pancreatic
este foarte semnificativ bicarbonatul
de natriu care neutralizează aciditatea chimului
venit din stomac, astfel facilitînd acțiunea enzimelor
sucurilor digestive intestinale.
Ficatul este cea mai mare glandă exocrină a
organismului
uman. Ea are greutatea de cca 1,5 kg
și este localizată
în partea dreaptă, imediat
sub
diafragmă.
Ficatul este de culoare roșie-cărămizie,
iar la
exterior este acoperit de o capsulă fibroasă care,
împreună cu vasele sangvine și nervii, pătrunde
în interiorul
glandei din partea inferioară,
împărțind-o în patru lobi (drept, stîng, pătrat și
posterior)
(fig. 7.9). Fiecare lob este format din
mai mulți lobuli.
Lobulul hepatic constituie unitatea anatomofuncțională
a ficatului în a cărui celule se depozitează
glicogenul, lipidele și are loc sinteza bilei.
(sucul digestiv hepatic).
 Bila
este un amestec de substanțe anorganice
și organice care nu conține enzime. Substanțele
organice biliare sînt: sărurile biliare,
pigmenții
biliari, colesterolul, fosfolipidele și mucina.
În timpul meselor ea se elimină direct
în duoden,
iar în timpul dintre mese, se varsă în vezica
biliară prin canalul cistic. Acțiunea bilei în digestie
este complexă:
ü emulsionează
grăsimile;
ü activează lipaza pancreatică;
ü formează cu grăsimile complecși coleinici solubili
în apă, asigurînd astfel absorbția grăsimilor și
a vitaminelor
liposolubile (A, D, E, K și F);
ü stimulează peristaltica
intestinului.
Glandele mucoasei gastrice secretă
cca 1,5 litri de suc gastric pe zi în timpul
meselor
(secreție de ocazie). Între mese el nu este secretat
sau este secretat
în cantități minime (secreție de
fond). Sucul gastric asigură digestia alimentelor
în stomac și are aspectul unui lichid incolor, cu
reacție acidă (pH = 0,9 – 1,5). El conține apă (99%),
acid clorhidric (0,5%), mucină,
enzime și substanțe
anorganice.
 Acidul clorhidric din compoziția sucului
gastric realizează următoarele funcții:
ü activează pepsinogenul
în pepsină;
ü distruge bacteriile din alimentele depozitate
temporar
în stomac, care ar provoca procesele
de
putrefacție,
foarte periculoase pentru organism;
ü reduce fierul
trivalent
(care nu poate fi absorbit)
în fier bivalent (ușor accesibil), astfel preîntîmpină
anemia.
 Mucina protejează mucoasa gastrică
de
acțiunea mecanică a particulelor alimentare și de acțiunea
autodigestivă a pepsinei și acidului clorhidric.
Canalul Santorini
Canalul
Wirsung
Fig. 7.8. Pancreasul
Secțiune prin
pancreas
Acin glandular pancreatic
Celulă
acinară Canalicul
Canalicul excretor
glandular
Fig. 7.9. Ficatul
NUTRIŢIA
118
Din componența sucului gastric fac parte două
tipuri
de enzime proteolitice (pepsina și labfermentul)
și lipaza gastrică.
 Labfermentul produce coagularea laptelui
și
este tipic sugacilor.
 Pepsina catalizează reacțiile de degradare a
proteinelor
pînă la peptone.
 Lipaza gastrică acționează asupra grăsimilor
emulsionante (din frișcă, lapte), transformîndu-le
în acizi grași și glicerol.
Glandele mucoasei intestinale
secretă sucul digestiv
numit suc intestinal care
conține substanțe organice (mucină și enzime) și
substanțe anorganice, din care este semnificativ
bicarbonatul de natriu. Componenta enzimatică a
sucului intestinal include:
 Enzime proteolitice (erepsina și enterokinaza)
care scindează peptidele parvenite din stomac
pînă la aminoacizi.
 Enzime lipolitice (lipaza intestinală) care
scindează grăsimile pînă la acizi grași și glicerol.
 Enzime glicolitice (zaharaze, maltaze și
lactaze) ce catalizează
reacțiile de degradare a
dizaharidelor pînă la monozaharide.
I. Acțiunea amilazei salivare asupra amidonului din alimentele procesate
 Materiale şi ustensile
ü Pîine.
ü Tinctură de iod sau Soluție Lugol.
 Activităţi
Mestecă o bucată de pîine, iar bolul format pune-l pe hîrtie.
Picură tinctură de iod pe bucata de pîine şi pe bolul alimentar.
 Prezentarea rezultatelor
Descrie şi explică modificările apărute sub acţiunea tincturii de iod pe bucata de pîine şi pe bolul
alimentar.
II. Acțiunea bilei asupra grăsimilor
 Materiale şi ustensile
ü Bilă.
ü Ulei.
ü Eprubete.
ü Apă.
ü Hîrtie de filtru.
 Activităţi
1. Notează două eprubete cu cifre sau litere (de ex. A; B).
2. Toarnă în eprubeta A apă cu ulei, iar în eprubeta B – apă, ulei şi bilă.
3. Agită ambele eprubete.
 Prezentarea rezultatelor
1. Indică în care din eprubete emulsia de grăsimi se menţine un timp îndelungat.
2. Explică de ce pentru digestie este nevoie ca grăsimile să se afle în stare emulsionată.
L
U
C
R
A
R
E
D
E
L
A
B
O
R
A
T
O
R
Determinarea activității enzimelor digestive
1. Enumeră glandele endocrine
ale tubului digestiv.
2. Definește noțiunea de enzimă.
3. Analizează comparativ
structura și localizarea
glandelor digestive.
4. Completează tabelul cu
denumirea glandelor
digestive și a enzimelor
secretate de ele.
5. Explică cum se formează
saliva mixtă.
6. Lămurește diferența dintre
amilaza salivară și amilaza
pancreatică (glandele care
le secretă, locul de acțiune,
reacțiile pe care le catalizează,
alimentele în care se conțin
substanțele substrat ale
acestor enzime.
7. Pancreatita cronică este o
boală care duce la scăderea
nivelului de enzime.
Numește enzimele care
trebuiesc suplimentate
pacienților în caz de
pancreatită cronică.
8. Bila se varsă în duoden,
atît din ficat, cît și din vezica
biliară. Putem include vezica
în lista glandelor exocrine?