Colindul gutuii din geam Adrian Păunescu

Colindul gutuii din geam
Dulce, galbenă lumină, cum și eu bălai eram,
Mi-a pus mama o gutuie ce se coace-ncet la geam.
Aș mușca-o, dar mă doare, mă cuprinde-un fel de jind
Și acum, că trece anul, parc-o simt îmbătrânind.
Galbenă gutuie,
Dulce, amăruie,
Lampă la fereastră,
Toată iarna noastră.
Mama mea n-avea nici globuri, nici beteală și nici stea,
Sărbătorile de iarnă cu gutui le-mpodobea…
Mi-a pus mama o gutuie în fereastra dinspre drum
Și o văd cum luminează, n-am puterea s-o consum.
Parcă are-n ea ceasornic și al mamei plânset sfânt…
Luminează și se stinge o gutuie pe pământ.
Luxul mamei cel mai mare, când copii ne mai simțeam,
Era pâinea de pe masă și gutuia de la geam.
Adrian Păunescu