Ameliorarea animalelor
Ameliorarea sau selecţia (din lat. selectio - alegere) este procesul de obţinere a noilor soiuri de plante, a noilor rase de animale =i a noilor su=e de microorganisme sau de perfecţionare a celor existente.
}n procesul de ameliorare, soiul, rasa sau su=a reprezintă o populaţie de organisme care se obţine artificial de către om =i se caracterizează prin anumite particularităţi ereditare (rezistenţă la boli, calitatea produsului, productivitatea sporită etc.). }n acest caz, e absolut necesară cunoa=terea legilor geneticii privind mo=tenirea caracterelor la descendenţi. Anume genetica reprezintă baza =tiinţifică a ameliorării.
Orice rasă, soi sau su=ă î=i poate exprima proprietăţile doar în anumite condiţii. Dacă sunt modificate condiţiile de întreţinere, nutriţie etc. sau ele sunt valorificate în alte regiuni geografice, aceste proprietăţi pot fi diminuate.
Eficacitatea ameliorării organismelor depinde de un =ir de factori, printre care:
• valorificarea materialului iniţial eterogen;
• cunoa=terea legităţilor ereditare de mo=tenire a caracterelor valorificate;
• crearea unui spectru larg de variaţii ereditare ce pot fi implicate în programele de ameliorare;
• cunoa=terea =i valorificarea rolului mediului în fixarea caracterelor ereditare selectate;
• elaborarea unor noi metode (netradiţionale) de ameliorare etc.
}n procesul ameliorării se utilizează două metode de bază:
1. Încrucişarea:
- dirijează variabilitatea combinativă;
- este de mai multe tipuri:
1.1. încrucişarea apropiată (imbriding-ul)
- se manifestă atenuarea unor caractere ca urmare a homozigotizării;
- se asigură formarea unor linii pure;
- nu se exclude complet heterogenitatea;
- spore=te capacitatea fixării caracterelor selectate;
1.2. ]ncruci=area ]ndep[rtat[ (autbriding-ul)
- se asigură combinarea de noi gene în cadrul unui hibrid;
- se extinde spectrul de variabilitate;
- formele parentale provin din populaţii diferite;
- necesită metode ulterioare de selecţie.
2. Selecţia:
- asigură rezistenţa formelor productive;
- este de mai multe tipuri:
2.1. selec\ia ]n mas[:
- se realizează prin analiza caracterelor externe sau fenotip (culoare, greutate, formă etc.);
- este eficientă pentru populaţiile heterogene;
- decurge, de regulă, destul de lent;
2.2. selec\ia individual[:
- se realizează prin analiza productivităţii sau a genotipului;
- se utilizează încruci=area apropiată;
- asigură valorificarea anumitor caractere ale indivizilor.
Particularităţile ameliorării animalelor
• Alegerea formelor parentale
}n procesul alegerii formelor parentale pentru ameliorarea animalelor se ţine cont de:
- numărul indivizilor implicaţi în procesul de ameliorare, care este relativ mic;
- reproducerea indivizilor valoroşi, care este asigurată pe cale sexuată;
7 0 2. Ameliorarea organismelor. Biotehnologii
- genealogia bine determinată şi complexă a producătorului;
- particularităţile aspectului animalelor (totalitatea caracterelor fenotipice).
Totalitatea trăsăturilor fizice ale animalului, conformaţia lui corporală, dimensiunile anumitor părţi ale corpului corelează cu diverse caractere economice valoroase.
• Utilizarea metodelor de încrucişare:
1. încrucişarea înrudită - se utilizează pentru obţinerea liniilor pure (homozigote) şi evidenţierea caracterelor determinate de genele re- cesive.
în cazul încrucişării înrudite (consangvinizării) se poate manifesta atenuarea unor caractere. Din aceste conside rente, forma dată de încrucişare se utilizează cu precauţie.
2. încrucişarea neînrudită - se utilizează pentru transmiterea unor caractere de la animalele ce participă la formarea hibridului.
încrucişarea neînrudită se utilizează pentru a îmbina într-un organism animal (bovine, porcine, ovine etc.) trăsăturile valoroase ale unor rase, specii sau genuri diverse.
P. F. Ivanov a încrucişat o rasă ucra i neană de porci (rezistentă la condiţiile locale de trai) cu o rasă engleză (cu o productivitate înaltă). Ca urmare, el a creat o nouă rasă de porci (albă ucraineană de stepă) cu calităţi productive sporite şi o rezistenţă deosebită la condiţiile locale de trai.
Pentru obţinerea raselor de animale rezistente se practică încrucişarea îndepărtată cu animale sălbatice.
La încrucişarea oilor cu lână fină cu berbecul de munte (berbec arhar) s-a obţinut o nouă rasă de oi cu lână fină şi rezistente la condiţiile mediului de trai - arharome- rinos. Hibridul dintre iacul sălbatic şi bovine (hainâc) se caracterizează prin calităţile superioare ale cărnii şi laptelui, dar şi printr-o rezistenţ ă spor ită la condiţiile mediului.
• Aprecierea producătorului după descendenţă
Această apreciere presupune existenţa unui program special de încrucişare şi selecţie. Reproducătorii analizează caracterele selective (cantitatea de ouă la găini, masa porcinelor, cantitatea de grăsime în lapte etc.).
• Utilizarea dirijată a factorilor selectivi
Calităţile avantajoase ale raselor de animale pot fi conservate doar dacă sunt menţinute condiţiile optime de întreţinere a animalelor (cantitatea şi calitatea nutreţurilor, condiţiile de îngrijire etc.).
• Utilizarea metodelor avansate de ameliorare
Pe lângă metodele clasice de ameliorare (încrucişarea şi selecţia), se pot utiliza şi alte metode, printre care:
- crioconservarea (congelarea) gameţilor şi/sau a embrionilor producătorilor, pentru protecţia genofon- dului animalelor domestice;
- fecundaţia artificială, pentru obţinerea în serie a animalelor de elită etc.
Embrionii bovinelor de elită (cu o productivitate înaltă) pot fi conservaţi în azot lichid la o temperatură de -196°C.
în prezenţa substanţelor speciale (crioprotectori), temperatura se scade treptat, cu 0,3-2 °C pe minut. în aceste condiţii, apa nu se cristalizează, dar se elimină treptat din embrioni.
Hainâc
Berbec arharomerinos
2. Ameliorarea organismelor. Biotehnologii 71
Metodele avansate de ameliorare permit crioconservarea embrionilor bovinelor de elită şi transplantarea lor ulterioară în uterul vacilor obişnuite. Această transplantare permite obţinerea unei descendenţe mult mai numeroase.
Femelelor de bovine li se pot administra preparate hormonale care stimulează maturarea şi separarea mai multor ovule care pot deveni, în perspectivă, embrioni de valoare.
Metodele bazate pe crioconservare, fecundaţie artificială şi transplantare a embrionilor pot spori de circa 40 de ori randamentul ameliorării animalelor.
Ameliorarea sau selecţia (din lat. selectio - alegere) este procesul de obţinere a noilor soiuri de plante, a noilor rase de animale =i a noilor su=e de microorganisme sau de perfecţionare a celor existente.
}n procesul de ameliorare, soiul, rasa sau su=a reprezintă o populaţie de organisme care se obţine artificial de către om =i se caracterizează prin anumite particularităţi ereditare (rezistenţă la boli, calitatea produsului, productivitatea sporită etc.). }n acest caz, e absolut necesară cunoa=terea legilor geneticii privind mo=tenirea caracterelor la descendenţi. Anume genetica reprezintă baza =tiinţifică a ameliorării.
Orice rasă, soi sau su=ă î=i poate exprima proprietăţile doar în anumite condiţii. Dacă sunt modificate condiţiile de întreţinere, nutriţie etc. sau ele sunt valorificate în alte regiuni geografice, aceste proprietăţi pot fi diminuate.
Eficacitatea ameliorării organismelor depinde de un =ir de factori, printre care:
• valorificarea materialului iniţial eterogen;
• cunoa=terea legităţilor ereditare de mo=tenire a caracterelor valorificate;
• crearea unui spectru larg de variaţii ereditare ce pot fi implicate în programele de ameliorare;
• cunoa=terea =i valorificarea rolului mediului în fixarea caracterelor ereditare selectate;
• elaborarea unor noi metode (netradiţionale) de ameliorare etc.
}n procesul ameliorării se utilizează două metode de bază:
1. Încrucişarea:
- dirijează variabilitatea combinativă;
- este de mai multe tipuri:
1.1. încrucişarea apropiată (imbriding-ul)
- se manifestă atenuarea unor caractere ca urmare a homozigotizării;
- se asigură formarea unor linii pure;
- nu se exclude complet heterogenitatea;
- spore=te capacitatea fixării caracterelor selectate;
1.2. ]ncruci=area ]ndep[rtat[ (autbriding-ul)
- se asigură combinarea de noi gene în cadrul unui hibrid;
- se extinde spectrul de variabilitate;
- formele parentale provin din populaţii diferite;
- necesită metode ulterioare de selecţie.
2. Selecţia:
- asigură rezistenţa formelor productive;
- este de mai multe tipuri:
2.1. selec\ia ]n mas[:
- se realizează prin analiza caracterelor externe sau fenotip (culoare, greutate, formă etc.);
- este eficientă pentru populaţiile heterogene;
- decurge, de regulă, destul de lent;
2.2. selec\ia individual[:
- se realizează prin analiza productivităţii sau a genotipului;
- se utilizează încruci=area apropiată;
- asigură valorificarea anumitor caractere ale indivizilor.
Particularităţile ameliorării animalelor
• Alegerea formelor parentale
}n procesul alegerii formelor parentale pentru ameliorarea animalelor se ţine cont de:
- numărul indivizilor implicaţi în procesul de ameliorare, care este relativ mic;
- reproducerea indivizilor valoroşi, care este asigurată pe cale sexuată;
7 0 2. Ameliorarea organismelor. Biotehnologii
- genealogia bine determinată şi complexă a producătorului;
- particularităţile aspectului animalelor (totalitatea caracterelor fenotipice).
Totalitatea trăsăturilor fizice ale animalului, conformaţia lui corporală, dimensiunile anumitor părţi ale corpului corelează cu diverse caractere economice valoroase.
• Utilizarea metodelor de încrucişare:
1. încrucişarea înrudită - se utilizează pentru obţinerea liniilor pure (homozigote) şi evidenţierea caracterelor determinate de genele re- cesive.
în cazul încrucişării înrudite (consangvinizării) se poate manifesta atenuarea unor caractere. Din aceste conside rente, forma dată de încrucişare se utilizează cu precauţie.
2. încrucişarea neînrudită - se utilizează pentru transmiterea unor caractere de la animalele ce participă la formarea hibridului.
încrucişarea neînrudită se utilizează pentru a îmbina într-un organism animal (bovine, porcine, ovine etc.) trăsăturile valoroase ale unor rase, specii sau genuri diverse.
P. F. Ivanov a încrucişat o rasă ucra i neană de porci (rezistentă la condiţiile locale de trai) cu o rasă engleză (cu o productivitate înaltă). Ca urmare, el a creat o nouă rasă de porci (albă ucraineană de stepă) cu calităţi productive sporite şi o rezistenţă deosebită la condiţiile locale de trai.
Pentru obţinerea raselor de animale rezistente se practică încrucişarea îndepărtată cu animale sălbatice.
La încrucişarea oilor cu lână fină cu berbecul de munte (berbec arhar) s-a obţinut o nouă rasă de oi cu lână fină şi rezistente la condiţiile mediului de trai - arharome- rinos. Hibridul dintre iacul sălbatic şi bovine (hainâc) se caracterizează prin calităţile superioare ale cărnii şi laptelui, dar şi printr-o rezistenţ ă spor ită la condiţiile mediului.
• Aprecierea producătorului după descendenţă
Această apreciere presupune existenţa unui program special de încrucişare şi selecţie. Reproducătorii analizează caracterele selective (cantitatea de ouă la găini, masa porcinelor, cantitatea de grăsime în lapte etc.).
• Utilizarea dirijată a factorilor selectivi
Calităţile avantajoase ale raselor de animale pot fi conservate doar dacă sunt menţinute condiţiile optime de întreţinere a animalelor (cantitatea şi calitatea nutreţurilor, condiţiile de îngrijire etc.).
• Utilizarea metodelor avansate de ameliorare
Pe lângă metodele clasice de ameliorare (încrucişarea şi selecţia), se pot utiliza şi alte metode, printre care:
- crioconservarea (congelarea) gameţilor şi/sau a embrionilor producătorilor, pentru protecţia genofon- dului animalelor domestice;
- fecundaţia artificială, pentru obţinerea în serie a animalelor de elită etc.
Embrionii bovinelor de elită (cu o productivitate înaltă) pot fi conservaţi în azot lichid la o temperatură de -196°C.
în prezenţa substanţelor speciale (crioprotectori), temperatura se scade treptat, cu 0,3-2 °C pe minut. în aceste condiţii, apa nu se cristalizează, dar se elimină treptat din embrioni.
Hainâc
Berbec arharomerinos
2. Ameliorarea organismelor. Biotehnologii 71
Metodele avansate de ameliorare permit crioconservarea embrionilor bovinelor de elită şi transplantarea lor ulterioară în uterul vacilor obişnuite. Această transplantare permite obţinerea unei descendenţe mult mai numeroase.
Femelelor de bovine li se pot administra preparate hormonale care stimulează maturarea şi separarea mai multor ovule care pot deveni, în perspectivă, embrioni de valoare.
Metodele bazate pe crioconservare, fecundaţie artificială şi transplantare a embrionilor pot spori de circa 40 de ori randamentul ameliorării animalelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu