Gametogeneza
Gametogeneza reprezintă procesul de formare a gârneţilor. Gârneţii masculini şi feminini se formează în gonade, care sunt considerate organe sexuale primare.
Spermatogeneza
Spermatozoizii se produc în tuburile seminifere ale testiculelor. în epiteliul germinativ al tuburilor semi- nifere se află celulele germinative (celulele sexuale primitive) - spermatogoniile. Spermatogonia este o celulă diploidă care, în urma diviziunilor mitotice şi meiotice, devine un gamet matur, spermatozoid cu o garnitură haploidă de cromozomi.
în structura tuburilor seminifere sunt câteva tipuri de celule care reprezintă stadiile consecutive de dezvoltare a gameţilor masculini. Timpul necesar pentru transformarea unei spermatogonii într-un spermatozoid adult este de circa 74 de zile.
Celulele germinative primitive - spermatogoniile - se află în stratul extern al tuburilor seminifere, numit zonă de înmulţire.
Spermatogoniile se caracterizează printr-un nucleu mare şi o cantitate sporită de citoplasmă. în decursul perioadei embrionare şi postembrionare, până la pubertate, spermatogoniile se divid mitotic. în consecinţă, numărul spermatogoniilor se măreşte, ceea ce determină creşterea testiculelor. Această perioadă se numeşte perioadă de înmulţire.
La pubertate, o parte din spermatogonii continuă să se dividă mitotic, iar altă parte trece în zona următoare, numită zonă de creştere (situată mai aproape de lumenul tubului seminifer). Aici, celulele se măresc datorită abundenţei de citoplasmă. Aceste celule se numesc spermatocite primare.
Celule Sertoli
Spermatozoid __^
(23 de cromozomi)
Spermatidă __
(23 de cromozomi)
Spermatocit secundar (23 de cromozomi)
Spermatocit primar (46 de cromozomi)
Spermatogonie (46 de cromozomi)''*.
Lumenul
tubului
seminifer
Peretele
tubului
seminifer
Ultima zonă (a 3-a) de formare a gameţilor masculini se numeşte zonă de maturizare. Aici, spermatocite- le primare trec prin două diviziuni meiotice succesive. în urma primei diviziuni meiotice, dintr-un spermatocit primar se formează 2 spermatocite secundare, din care rezultă 4 spermatide, în urma celei de-a doua diviziuni meiotice. Spermatidele au formă ovală şi dimensiuni mai mici decât spermatocitele. Spermatidele trec în zona din apropierea lumenului tubului seminifer, unde se transformă în spermatozoizi.
1. Bazele geneticii 25
în acest stadiu de dezvoltare, spermatozoizii nu sunt complet mobili. De aceea, celulele epiteliului germinativ (celulele Sertoli) produc un lichid spermatic, care se mişcă prin lumenul tuburilor seminifere şi transportă spermatozoizii din tuburi seminifere în epididim. După 1-10 zile de aflare în epididim, spermatozoizii se maturizează complet sub acţiunea unui produs secretat de epididim; ei devin mobili şi capabili de fertilizare.
O parte din spermă este depozitată în epididim, dar cea mai mare parte a ei - în canalul deferent (îndeosebi în ampula acestui canal). Aici, sperma îşi menţine fertilitatea timp de 42 de zile.
Spermatozoidul reprezintă o celulă mobilă, cu o cantitate mică de citoplasmă şi este format din cap, gât şi coadă. Pe partea anterioară a capului se află acrosoma, formată din complexul Golgi modificat, ce conţine enzi- me care facilitează penetrarea spermatozoidului în ovul în timpul fecun- daţiei. în regiunea gâtului se află un număr mare de mitocondrii, în care se sintetizează ATP-ul, sursa necesară pentru deplasarea spermatozoidului. Mişcările helicoidale ale cozii determină deplasarea spermatozoidului.
Ovogeneza
Pentru ovogeneză sunt caracteristice aceleaşi faze ca şi pentru spermatogeneză. Gameţii feminini se dezvoltă în foliculii ovarieni, care se găsesc în zona corticală a ovarelor. Foliculii se transformă în ovule sub influenţa hormonilor gonadotropi hipofizari.
în perioada dezvoltării embrionare, ovarele conţin peste 7 milioane de foliculi primordiali, având câte o celulă germinativă (ovocit primordial). însă majoritatea folicu I ilor suferă un proces de involuţie, ajungând la pubertate în număr de circa 200-400 de mii de foliculi primordiali, din care se maturizează numai 500.
Spre deosebire de bărbaţi, la care spermatogeneza este continuă pe parcursul vieţii, la femei dezvoltarea şi eliminarea ovulelor este ciclică.
în perioada de dezvoltare a ovulelor se disting foliculi: primari, secundari (veziculari) şi cavitari.
Celulele germinative feminine, numite ovogonii, se multiplică mitotic intens în zona de înmulţire, formând ovocite primare. Acest proces se desfăşoară numai în perioada embrionară. Ovocitele primare nu suportă modificări până în perioada pubertară. La pubertate, ovocitele primare cresc periodic, acumulând grăsimi, pigmenţi, vitellus. Fiecare ovocit este înconjurat de celule foliculare care îi asigură nutriţia.
Următoarea perioadă în dezvoltarea ovulelor este maturizarea ovocitelor, în care ovocitul primar suportă două diviziuni meiotice consecutive, însoţite de repartizarea neuniformă a citoplasmei între celulele-fiice. Astfel, după prima diviziune meiotică, se formează ovocitul secundar, o celulă bogată în citoplasmă, şi un globul polar (polocit primar).
26 1. Bazele geneticii
Ovocitul secundar este expulzat prin ruperea foliculului în trompa uterină, proces numit ovulaţie. Aici, el suportă a doua diviziune meiotică, formând preovulul şi un globul polar (polocit secundar). Globulul polar primar se poate divide şi el, dând naştere la doi globuli polari (polociţi secundari). Preovulul nu se mai divide, dezvoltându-se într-un ovul.
Astfel, în urma celor două diviziuni meiotice, dintr-un ovocit primar se formează un ovul şi trei globuli polari secundari. Aceştia se reabsorb sau se păstrează pe suprafaţa ovulului, dar nu participă la fecundaţie.
Ca rezultat al ovulaţiei, epiteliul folicular proliferează, formând corpul gras. Acesta secretă estrogeni şi progesteron.
Dacă ovulul a fost fecundat, corpul gras secretă intens hormoni în primele 3 luni de sarcină. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul gras se resoarbe, cantitatea de estrogeni şi progesteron se micşorează, iar ovulul împreună cu endometrul (mucoasa uterină) este eliminat din uter. Desprinderea endometrului produce ruperea capilarelor, de aceea eliminarea acestora din organism se manifestă printr-un proces hemoragic (menstruaţie) ce durează circa 3-5 zile. Cantitatea normală de sânge care se elimină este de circa 30 ml. O cantitate de 80 ml şi mai mult este considerată patologică.
Reţinerea ciclului menstrual reprezintă primele simptome de gestaţie. Din punct de vedere fiziologic, procesul de gestaţie se manifestă prin persistenţa corpului galben. Gestaţia poate fi confirmată printr-un test care identifică un surplus de hormoni în urina femeii gravide.
Gametogeneza reprezintă procesul de formare a gârneţilor. Gârneţii masculini şi feminini se formează în gonade, care sunt considerate organe sexuale primare.
Spermatogeneza
Spermatozoizii se produc în tuburile seminifere ale testiculelor. în epiteliul germinativ al tuburilor semi- nifere se află celulele germinative (celulele sexuale primitive) - spermatogoniile. Spermatogonia este o celulă diploidă care, în urma diviziunilor mitotice şi meiotice, devine un gamet matur, spermatozoid cu o garnitură haploidă de cromozomi.
în structura tuburilor seminifere sunt câteva tipuri de celule care reprezintă stadiile consecutive de dezvoltare a gameţilor masculini. Timpul necesar pentru transformarea unei spermatogonii într-un spermatozoid adult este de circa 74 de zile.
Celulele germinative primitive - spermatogoniile - se află în stratul extern al tuburilor seminifere, numit zonă de înmulţire.
Spermatogoniile se caracterizează printr-un nucleu mare şi o cantitate sporită de citoplasmă. în decursul perioadei embrionare şi postembrionare, până la pubertate, spermatogoniile se divid mitotic. în consecinţă, numărul spermatogoniilor se măreşte, ceea ce determină creşterea testiculelor. Această perioadă se numeşte perioadă de înmulţire.
La pubertate, o parte din spermatogonii continuă să se dividă mitotic, iar altă parte trece în zona următoare, numită zonă de creştere (situată mai aproape de lumenul tubului seminifer). Aici, celulele se măresc datorită abundenţei de citoplasmă. Aceste celule se numesc spermatocite primare.
Celule Sertoli
Spermatozoid __^
(23 de cromozomi)
Spermatidă __
(23 de cromozomi)
Spermatocit secundar (23 de cromozomi)
Spermatocit primar (46 de cromozomi)
Spermatogonie (46 de cromozomi)''*.
Lumenul
tubului
seminifer
Peretele
tubului
seminifer
Ultima zonă (a 3-a) de formare a gameţilor masculini se numeşte zonă de maturizare. Aici, spermatocite- le primare trec prin două diviziuni meiotice succesive. în urma primei diviziuni meiotice, dintr-un spermatocit primar se formează 2 spermatocite secundare, din care rezultă 4 spermatide, în urma celei de-a doua diviziuni meiotice. Spermatidele au formă ovală şi dimensiuni mai mici decât spermatocitele. Spermatidele trec în zona din apropierea lumenului tubului seminifer, unde se transformă în spermatozoizi.
1. Bazele geneticii 25
în acest stadiu de dezvoltare, spermatozoizii nu sunt complet mobili. De aceea, celulele epiteliului germinativ (celulele Sertoli) produc un lichid spermatic, care se mişcă prin lumenul tuburilor seminifere şi transportă spermatozoizii din tuburi seminifere în epididim. După 1-10 zile de aflare în epididim, spermatozoizii se maturizează complet sub acţiunea unui produs secretat de epididim; ei devin mobili şi capabili de fertilizare.
O parte din spermă este depozitată în epididim, dar cea mai mare parte a ei - în canalul deferent (îndeosebi în ampula acestui canal). Aici, sperma îşi menţine fertilitatea timp de 42 de zile.
Spermatozoidul reprezintă o celulă mobilă, cu o cantitate mică de citoplasmă şi este format din cap, gât şi coadă. Pe partea anterioară a capului se află acrosoma, formată din complexul Golgi modificat, ce conţine enzi- me care facilitează penetrarea spermatozoidului în ovul în timpul fecun- daţiei. în regiunea gâtului se află un număr mare de mitocondrii, în care se sintetizează ATP-ul, sursa necesară pentru deplasarea spermatozoidului. Mişcările helicoidale ale cozii determină deplasarea spermatozoidului.
Ovogeneza
Pentru ovogeneză sunt caracteristice aceleaşi faze ca şi pentru spermatogeneză. Gameţii feminini se dezvoltă în foliculii ovarieni, care se găsesc în zona corticală a ovarelor. Foliculii se transformă în ovule sub influenţa hormonilor gonadotropi hipofizari.
în perioada dezvoltării embrionare, ovarele conţin peste 7 milioane de foliculi primordiali, având câte o celulă germinativă (ovocit primordial). însă majoritatea folicu I ilor suferă un proces de involuţie, ajungând la pubertate în număr de circa 200-400 de mii de foliculi primordiali, din care se maturizează numai 500.
Spre deosebire de bărbaţi, la care spermatogeneza este continuă pe parcursul vieţii, la femei dezvoltarea şi eliminarea ovulelor este ciclică.
în perioada de dezvoltare a ovulelor se disting foliculi: primari, secundari (veziculari) şi cavitari.
Celulele germinative feminine, numite ovogonii, se multiplică mitotic intens în zona de înmulţire, formând ovocite primare. Acest proces se desfăşoară numai în perioada embrionară. Ovocitele primare nu suportă modificări până în perioada pubertară. La pubertate, ovocitele primare cresc periodic, acumulând grăsimi, pigmenţi, vitellus. Fiecare ovocit este înconjurat de celule foliculare care îi asigură nutriţia.
Următoarea perioadă în dezvoltarea ovulelor este maturizarea ovocitelor, în care ovocitul primar suportă două diviziuni meiotice consecutive, însoţite de repartizarea neuniformă a citoplasmei între celulele-fiice. Astfel, după prima diviziune meiotică, se formează ovocitul secundar, o celulă bogată în citoplasmă, şi un globul polar (polocit primar).
26 1. Bazele geneticii
Ovocitul secundar este expulzat prin ruperea foliculului în trompa uterină, proces numit ovulaţie. Aici, el suportă a doua diviziune meiotică, formând preovulul şi un globul polar (polocit secundar). Globulul polar primar se poate divide şi el, dând naştere la doi globuli polari (polociţi secundari). Preovulul nu se mai divide, dezvoltându-se într-un ovul.
Astfel, în urma celor două diviziuni meiotice, dintr-un ovocit primar se formează un ovul şi trei globuli polari secundari. Aceştia se reabsorb sau se păstrează pe suprafaţa ovulului, dar nu participă la fecundaţie.
Ca rezultat al ovulaţiei, epiteliul folicular proliferează, formând corpul gras. Acesta secretă estrogeni şi progesteron.
Dacă ovulul a fost fecundat, corpul gras secretă intens hormoni în primele 3 luni de sarcină. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul gras se resoarbe, cantitatea de estrogeni şi progesteron se micşorează, iar ovulul împreună cu endometrul (mucoasa uterină) este eliminat din uter. Desprinderea endometrului produce ruperea capilarelor, de aceea eliminarea acestora din organism se manifestă printr-un proces hemoragic (menstruaţie) ce durează circa 3-5 zile. Cantitatea normală de sânge care se elimină este de circa 30 ml. O cantitate de 80 ml şi mai mult este considerată patologică.
Reţinerea ciclului menstrual reprezintă primele simptome de gestaţie. Din punct de vedere fiziologic, procesul de gestaţie se manifestă prin persistenţa corpului galben. Gestaţia poate fi confirmată printr-un test care identifică un surplus de hormoni în urina femeii gravide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu