Organizarea materiei vii la nivel de individ
Viaţa poate exista la diferite niveluri de organizare. Nivelul inferior de organizare este reprezentat de individ (organism). Gama variată de relaţii ale organismului cu mediul mconjurător ]i asigură existenţa. Niciun individ nu poate exista independent de factorii de mediu. Spaţiul fizic ]n care trăieşte organismul şi complexul de factori ecologici care acţionează asupra lui constituie habitatul acestui organism. Astfel, habitatul reprezintă locul ]n care ]şi desfăşoară activitatea un anumit organism.
Locul de trai
Factorii climatici
Sursa de hrană
A
Organismul
Organizarea materiei vii la nivel individual
Acţiunea factorilor mediului mconjurător asupra organismului determină o serie de adaptări ale acestuia, care ]i asigură supravieţuirea ]n condiţiile de trai ale mediului. Tipul morfologic de adaptare a plantelor sau a animalelor la factorii de bază ai habitatului determină forma vitală a organismului.
O modalitate de clasificare a plantelor după forma vitală este localizarea mugurilor la o anumită distanţă de la suprafaţa solului (după R. Raunkiaer). Din acest punct de vedere, plantele sunt divizate ]n cinci tipuri (forme vitale) principale.
1. Plante fanerofite - mugurii sunt localizaţi pe ramuri la o distanţă de 30 cm de la suprafaţa solului. în funcţie de ]nălţimea plantelor, structura tulpinii, gradul de dezvoltare a frunzelor etc., acest grup se divizează ]n 15 subtipuri (de exemplu, arbori, arbuşti etc.).
2. Plante hamefite - mugurii sunt dispuşi pe ramuri la o ]nălţime ce nu depăşeşte 30 cm de la suprafaţa solului (de exemplu, spinul-cămilei). Acest grup se divide ]n 4 subtipuri.
3. Plante hemicriptofite - mugurii sunt dispuşi pe ramuri imediat la suprafaţa solului sau ]n stratul superficial al solului (de exemplu, la păpădie, la frag). Grupul cuprinde 3 subtipuri.
4. Plante criptofite - mugurii sunt localizaţi pe ramurile ce se află ]n sol sau ]n apă (de exemplu, la lalea, la lotus). Acest grup cuprinde 7 subtipuri.
5. Plante terofite - remnoirea plantelor, după perioada nefavorabilă a anului, se face numai din seminţe.
124 4. Ecologia şi protecţia mediului
Această clasificare a formelor vitale vegetale, deşi este acceptată de mulţi savanţi, nu este complexă. Ţinând cont de faptul că fiecare organism este expus acţiunii factorilor variabili ai mediului înconjurător, varietatea formelor vitale este mult mai largă (de exemplu, după prezenţa organelor, ciclului vital etc.).
Destul de variate, ca în cazul plantelor, sunt formele vitale la animale. Morfologia animalelor este determinată în mare măsură de mediul de trai. Astfel, există animale terestre, subterane, aeriene, acvatice.
Evident, această clasificare este generală şi există numeroase forme de trecere între formele vitale. Factorii mediului înconjurător determină diferite adaptări ale animalelor. Formele vitale se diferenţiază clar în limitele fiecărui grup taxonomic. Morfologia animalelor este determinată de tipul habitatului. De exemplu, diversitatea păsărilor poate fi grupată după tipul habitatului în: păsări de pădure; păsări ale suprafeţelor deschise de uscat (de câmpie); păsări de pe malurile bazinelor acvatice; păsări ale bazinelor acvatice.
Condiţiile de trai determină particularităţile formelor vitale ale plantelor şi animalelor. Analiza acestor forme vitale reflectă condiţiile mediului înconjurător în care ele îşi desfăşoară activitatea.
Viaţa poate exista la diferite niveluri de organizare. Nivelul inferior de organizare este reprezentat de individ (organism). Gama variată de relaţii ale organismului cu mediul mconjurător ]i asigură existenţa. Niciun individ nu poate exista independent de factorii de mediu. Spaţiul fizic ]n care trăieşte organismul şi complexul de factori ecologici care acţionează asupra lui constituie habitatul acestui organism. Astfel, habitatul reprezintă locul ]n care ]şi desfăşoară activitatea un anumit organism.
Locul de trai
Factorii climatici
Sursa de hrană
A
Organismul
Organizarea materiei vii la nivel individual
Acţiunea factorilor mediului mconjurător asupra organismului determină o serie de adaptări ale acestuia, care ]i asigură supravieţuirea ]n condiţiile de trai ale mediului. Tipul morfologic de adaptare a plantelor sau a animalelor la factorii de bază ai habitatului determină forma vitală a organismului.
O modalitate de clasificare a plantelor după forma vitală este localizarea mugurilor la o anumită distanţă de la suprafaţa solului (după R. Raunkiaer). Din acest punct de vedere, plantele sunt divizate ]n cinci tipuri (forme vitale) principale.
1. Plante fanerofite - mugurii sunt localizaţi pe ramuri la o distanţă de 30 cm de la suprafaţa solului. în funcţie de ]nălţimea plantelor, structura tulpinii, gradul de dezvoltare a frunzelor etc., acest grup se divizează ]n 15 subtipuri (de exemplu, arbori, arbuşti etc.).
2. Plante hamefite - mugurii sunt dispuşi pe ramuri la o ]nălţime ce nu depăşeşte 30 cm de la suprafaţa solului (de exemplu, spinul-cămilei). Acest grup se divide ]n 4 subtipuri.
3. Plante hemicriptofite - mugurii sunt dispuşi pe ramuri imediat la suprafaţa solului sau ]n stratul superficial al solului (de exemplu, la păpădie, la frag). Grupul cuprinde 3 subtipuri.
4. Plante criptofite - mugurii sunt localizaţi pe ramurile ce se află ]n sol sau ]n apă (de exemplu, la lalea, la lotus). Acest grup cuprinde 7 subtipuri.
5. Plante terofite - remnoirea plantelor, după perioada nefavorabilă a anului, se face numai din seminţe.
124 4. Ecologia şi protecţia mediului
Această clasificare a formelor vitale vegetale, deşi este acceptată de mulţi savanţi, nu este complexă. Ţinând cont de faptul că fiecare organism este expus acţiunii factorilor variabili ai mediului înconjurător, varietatea formelor vitale este mult mai largă (de exemplu, după prezenţa organelor, ciclului vital etc.).
Destul de variate, ca în cazul plantelor, sunt formele vitale la animale. Morfologia animalelor este determinată în mare măsură de mediul de trai. Astfel, există animale terestre, subterane, aeriene, acvatice.
Evident, această clasificare este generală şi există numeroase forme de trecere între formele vitale. Factorii mediului înconjurător determină diferite adaptări ale animalelor. Formele vitale se diferenţiază clar în limitele fiecărui grup taxonomic. Morfologia animalelor este determinată de tipul habitatului. De exemplu, diversitatea păsărilor poate fi grupată după tipul habitatului în: păsări de pădure; păsări ale suprafeţelor deschise de uscat (de câmpie); păsări de pe malurile bazinelor acvatice; păsări ale bazinelor acvatice.
Condiţiile de trai determină particularităţile formelor vitale ale plantelor şi animalelor. Analiza acestor forme vitale reflectă condiţiile mediului înconjurător în care ele îşi desfăşoară activitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu