Reproducerea celulară. Meioza
Meioza este caracteristică celulelor generatoare de gameţi. în procesul meiozei, se produc modificări numerice, prin transformarea garniturii diploide (2n) de cromozomi în garnitură haploidă (n). Ulterior, în procesul fecundaţiei, prin unirea a două ce I ule haploide, se formează zigotul diploid, menţinându-se astfel numărul constant de cromozomi caracteristic fiecărei specii de organisme.
în meioză se identifică două diviziuni succesive: prima diviziune meiotică (reducţională) şi a doua diviziune meiotică (ecuaţională).
Prima diviziune meiotică este precedată de interfază, în care se realizează reduplicarea ADN-ului. între prima şi a doua diviziune meiotică există o perioadă scurtă - interchineza, în care nu se reduplică ADN-ul. Fiecare diviziune meiotică decurge în 4 faze succesive: profaza, metafaza, anafaza şi telofaza, cu trăsăturile lor specifice.
Prima diviziune meiotică
1) Profaza I este cea mai îndelungată dintre toate fazele acestei diviziuni. La plante poate dura câteva zile, iar la animale - săptămâni sau chiar ani. Această fază se caracterizează printr-o serie de etape succesive, mult mai complexe decât în profaza mitozei:
- cromozomii omologi (pereche) se conjugă (se alătură) pe axa longitudinală;
- cei doi cromozomi omologi formează o figură tetracromatidică numită tetradă;
- între două cromatide-nesurori (ce nu aparţin aceluiaşi cromozom) are loc procesul numit crossing-over - schimbul reciproc de segmente între cromatidele-nesurori ale cromozomilor omologi; prin urmare, apar noi combinaţii de gene în cromatide, iar acest proces determină variabilitatea ereditară;
Cromatide-surori
Crossing-over
Tetradă între cromatide-
nesurori
M
Cromozomi
după
crossing-over
Cromozomi obţinuţi după respingerea centromerilor
- cromozomii omologi se resping şi se spiralizează;
- dispare nucleolul şi membrana nucleară;
- începe formarea fusului de diviziune.
1. Bazele geneticii 21
2) Metafaza I se caracterizează prin următoarele procese:
- cromozomii-pereche (bivalenţi) se orientează spre ecuatorul celulei, formând placa metafazică;
- centromerii cromozomilor se prind de firele fusului de diviziune;
- firele fusului de diviziune se contractă, centromerii bivalenţi se resping şi începe migrarea cromozomilor întregi spre polii celulei.
3) în anafaza I continuă migrarea cromozomilor întregi spre poli. Astfel, la fiecare pol al celulei ajunge un număr înjumătăţit de cromozomi.
4) Telofaza I se caracterizează prin:
- despiralizarea cromozomilor bicromatidieni;
- restabilirea membranei nucleare şi a nucleolilor.
Cariochineza este urmată de citochineză, în consecinţă, se formează 2 celule haploide.
Prima diviziune meiotică
A doua diviziune meiotică
Metafaza I
Anafaza
I
I
Profaza II
Metafaza II
A doua diviziune meiotică
1) Profaza II:
- cromozomii se spiralizează;
- se resoarbe nucleolul şi membrana nucleară;
22 1. Bazele geneticii
- se amestecă citoplasmă cu carioplasma;
- se formează fusul de diviziune.
2) Metafaza II:
- cromozomii se orientează spre planul ecuatorial al celulei, formând placa metafazică;
- cromozomii se fixează cu ajutorul centromerilor de firele fusului de diviziune.
3) Anafaza II:
- centromerii se divid în două;
- cromozomii monocromatidieni migrează spre polii celulei.
4) Telofaza II:
- cromozomii ajunşi la cei doi poli ai celulei se despiralizează;
- apare nucleolul;
- se restabileşte membrana nucleară.
în rezultatul cariochinezei şi al citochinezei se formează 4 celule haploide. Acestea sunt precursorii gameţilor. La animale ele se numesc spermatide (la masculi) şi ovotide (la femele), iar la plante - microspori şi megaspori.
Meioza reprezintă procesul în urma căruia se formează gameţii. Prin intermediul meiozei se asigură o imensă variabilitate genetică, graţie recombinărilor intracromozomiale (crossing-over) şi celor intercromo- zomiale (asortarea aleatorie a cromozomilor ce migrează spre polii opuşi ai celulei).
La animalele superioare, în urma meiozei (meioză gametică) apar celule haploide care nu suferă diviziuni ulterioare şi pot participa la fecundaţie. La plantele superioare, celulele obţinute în urma meiozei (meioză sporală) se mai divid mitotic, după ce se diferenţiază în gameţi (nuclei spermatici şi oosferă).
Meioza este caracteristică celulelor generatoare de gameţi. în procesul meiozei, se produc modificări numerice, prin transformarea garniturii diploide (2n) de cromozomi în garnitură haploidă (n). Ulterior, în procesul fecundaţiei, prin unirea a două ce I ule haploide, se formează zigotul diploid, menţinându-se astfel numărul constant de cromozomi caracteristic fiecărei specii de organisme.
în meioză se identifică două diviziuni succesive: prima diviziune meiotică (reducţională) şi a doua diviziune meiotică (ecuaţională).
Prima diviziune meiotică este precedată de interfază, în care se realizează reduplicarea ADN-ului. între prima şi a doua diviziune meiotică există o perioadă scurtă - interchineza, în care nu se reduplică ADN-ul. Fiecare diviziune meiotică decurge în 4 faze succesive: profaza, metafaza, anafaza şi telofaza, cu trăsăturile lor specifice.
Prima diviziune meiotică
1) Profaza I este cea mai îndelungată dintre toate fazele acestei diviziuni. La plante poate dura câteva zile, iar la animale - săptămâni sau chiar ani. Această fază se caracterizează printr-o serie de etape succesive, mult mai complexe decât în profaza mitozei:
- cromozomii omologi (pereche) se conjugă (se alătură) pe axa longitudinală;
- cei doi cromozomi omologi formează o figură tetracromatidică numită tetradă;
- între două cromatide-nesurori (ce nu aparţin aceluiaşi cromozom) are loc procesul numit crossing-over - schimbul reciproc de segmente între cromatidele-nesurori ale cromozomilor omologi; prin urmare, apar noi combinaţii de gene în cromatide, iar acest proces determină variabilitatea ereditară;
Cromatide-surori
Crossing-over
Tetradă între cromatide-
nesurori
M
Cromozomi
după
crossing-over
Cromozomi obţinuţi după respingerea centromerilor
- cromozomii omologi se resping şi se spiralizează;
- dispare nucleolul şi membrana nucleară;
- începe formarea fusului de diviziune.
1. Bazele geneticii 21
2) Metafaza I se caracterizează prin următoarele procese:
- cromozomii-pereche (bivalenţi) se orientează spre ecuatorul celulei, formând placa metafazică;
- centromerii cromozomilor se prind de firele fusului de diviziune;
- firele fusului de diviziune se contractă, centromerii bivalenţi se resping şi începe migrarea cromozomilor întregi spre polii celulei.
3) în anafaza I continuă migrarea cromozomilor întregi spre poli. Astfel, la fiecare pol al celulei ajunge un număr înjumătăţit de cromozomi.
4) Telofaza I se caracterizează prin:
- despiralizarea cromozomilor bicromatidieni;
- restabilirea membranei nucleare şi a nucleolilor.
Cariochineza este urmată de citochineză, în consecinţă, se formează 2 celule haploide.
Prima diviziune meiotică
A doua diviziune meiotică
Metafaza I
Anafaza
I
I
Profaza II
Metafaza II
A doua diviziune meiotică
1) Profaza II:
- cromozomii se spiralizează;
- se resoarbe nucleolul şi membrana nucleară;
22 1. Bazele geneticii
- se amestecă citoplasmă cu carioplasma;
- se formează fusul de diviziune.
2) Metafaza II:
- cromozomii se orientează spre planul ecuatorial al celulei, formând placa metafazică;
- cromozomii se fixează cu ajutorul centromerilor de firele fusului de diviziune.
3) Anafaza II:
- centromerii se divid în două;
- cromozomii monocromatidieni migrează spre polii celulei.
4) Telofaza II:
- cromozomii ajunşi la cei doi poli ai celulei se despiralizează;
- apare nucleolul;
- se restabileşte membrana nucleară.
în rezultatul cariochinezei şi al citochinezei se formează 4 celule haploide. Acestea sunt precursorii gameţilor. La animale ele se numesc spermatide (la masculi) şi ovotide (la femele), iar la plante - microspori şi megaspori.
Meioza reprezintă procesul în urma căruia se formează gameţii. Prin intermediul meiozei se asigură o imensă variabilitate genetică, graţie recombinărilor intracromozomiale (crossing-over) şi celor intercromo- zomiale (asortarea aleatorie a cromozomilor ce migrează spre polii opuşi ai celulei).
La animalele superioare, în urma meiozei (meioză gametică) apar celule haploide care nu suferă diviziuni ulterioare şi pot participa la fecundaţie. La plantele superioare, celulele obţinute în urma meiozei (meioză sporală) se mai divid mitotic, după ce se diferenţiază în gameţi (nuclei spermatici şi oosferă).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu