Moştenirea caracterelor cuplate cu sexul
Particularităţile de sex ale organismelor sunt determinate genetic. Prin sex (din lat. sexus - sex) se înţel ege un anumit genotip din cadrul populaţiei, care se caracterizează prin reproducerea gameţilor de un anumit tip, capabili să formeze un zigot prin fuziunea cu un alt gamet complementar. Fenotipic, sexul reprezintă un ansamblu de însuşiri morfofiziologice, structuri, funcţii etc., în baza cărora un animal sau o plantă se consideră femelă sau mascul.
Sexul individului este determinat de tipul gameţilor care participă la fecundaţie. Aceşti gameţi se caracterizează printr-un anumit număr şi tip de cromozomi (autozomi şi heterozomi).
Există diferite tipuri de determinism cromozomial al sexelor:
1. Tipul Drosophila
• este caracteristic mamiferelor (inclusiv omului), amfibienilor, peştilor, arahnidelor, moluştelor, viermilor, cânepei etc.;
• femela este homogametică (conţine doi cromozomi sexuali identici [XX] şi formează un tip de gameţi [la om - 22+X]);
• masculul este heterogametic (conţine cromozomi sexuali diferiţi [XY] şi formează două tipuri de gameţi [la om - 22+X şi 22+Y]);
• sexul viitorului organism este determinat de mascul.
2. Tipul Abraxas
• este caracteristic unor specii de păsări, amfibieni, reptile, fluturi;
• femela este heterogametică;
• masculul este homogametic;
• sexul viitorului organism este determinat de femelă.
3. Tipul Protenor
• este caracteristic unor insecte (ortoptere, hemiptere);
• femela este homogametică;
• masculul este heterogametic, dar nu posedă cromozomul Y, care a dispărut în procesul evoluţiei;
• sexul viitorului organism este determinat de mascul.
La majoritatea organismelor (inclusiv la om) raportul de sexe
este de 1:1. Cum se explică aceasta? în cadrul gametogenezei, femeile formează un singur tip de ovule (cu 22 de autozomi şi un cromozom sexual - 22A+X), iar bărbaţii - două tipuri de spermatozoizi (22A+X şi 22A+Y) în raport egal (50 % : 50 %).
în prima generaţie, la combinarea unui ovul (22A+X) cu un spermatozoid de tipul 22A+X se va forma un zigot din care se va dezvolta o fetiţă (44A+XX). La combinarea unui ovul (22A+X) cu un spermatozoid de tipul 22A+Y se va forma un zigot din care se va dezvolta un băieţel (44A+XY). Evident, se vor forma în proporţii egale: 50 % : 50 % (1:1).
Se pot depista şi abateri de la acest raport (uneori foarte esenţiale), care se explică prin particularităţile de specie ale unor organisme şi prin faptul că sexul poate fi influenţat de factorii interni (hormoni) şi externi (mediu).
Descoperirea mecanismului cromozomial de determinare a sexelor a demonstrat că o serie de caractere se transmit cuplate cu un anumit sex. Legităţile moştenirii caracterelor cuplate cu sexul au fost descoperite de T.H. Morgan şi colaboratorii săi, folosind ca obiect de studiu musculiţele de oţet. (Transmiterea unor boli cuplate cu sexul, hemofilia, de exemplu, a fost descrisă cu mult înainte de aceste descoperiri.)
36 1. Bazele geneticii
La încrucişarea femelelor de drosofilă cu ochi roşii (X+ X+) cu masculi cu ochi albi (Xw Y) - în prima generaţie -, toate musculiţele descendente aveau ochi roşii. La încrucişarea hibrizilor F1 în generaţia a doua se obţineau două clase fenotipice în raport de 3:1 (75 % de muscu I iţe cu ochi roşii : 25 % de musculiţe cu ochi albi).
Dacă se încrucişau femele de drosofilă cu ochi albi (Xw Xw) cu masculi cu ochi roşii (X+ Y), deja în prima generaţie se obţineau două clase fenot ipice (contrar uniformităţii aşteptate): 50 % de musculiţe (femelele) aveau ochi roşii, iar 50 % (masculii) - ochi albi. La încrucişarea hibrizilor din prima generaţie, în generaţia a doua se obţineau aceleaşi clase fenotipice în raport de 50 % : 50 %. în general, masculii şi femelele se obţin în proporţii egale (după genotip, raportul este de 1:1:1:1).
Moştenirea caracterelor când descendenţa se aseamănă cu părinţii de sex opus se numeşte criss- cross (sau ereditate în cruce).
La om se moştenesc un şir de caractere cuplate cu sexul, printre care hemofilia (lipsa unei enzime necesare coagulării sângelui este determinată de o genă recesivă localizată în cromozomul X), daltonismul (genă recesivă cuplată cu cromozomul X, dereglează formarea corpilor senzitivi pe retina ochilor, necesari distingerii culorilor).
Hemofilia poate fi depistată numai la bărbaţi. Formele femele homozigote (Xh Xh) sunt letale şi nu se nasc. Daltonismul cunoaşte o frecvenţă mult mai mare la bărbaţi decât la femei.
La analiza legităţilor moştenirii caracterelor cuplate cu sexul, tragem următoarele concluzii:
1. Caracterele ale căror gene sunt localizate în cromozomul X se transmit de la mamă la fiu sau fiică şi de la tată la fiică (ereditate în cruce).
2. Caracterele ale căror gene sunt localizate în cromozomul Y se transmit de la tată la fiu (drept exemplu poate servi hipertricoza - prezenţa din abundenţă a părului pe corp).
3. Manifestarea unor caractere este dirijată de sex (chelia la bărbaţi se manifestă atât la homozigoţi, cât şi la heterozigoţi, deoarece modificarea dominanţei genei este determinată de hormonii sexuali).
Cunoaşterea mecanismelor moştenirii caracterelor cuplate cu sexul prezintă un deosebit interes, deoarece acestea permit prognozarea caracterului la descendenţi.
Particularităţile de sex ale organismelor sunt determinate genetic. Prin sex (din lat. sexus - sex) se înţel ege un anumit genotip din cadrul populaţiei, care se caracterizează prin reproducerea gameţilor de un anumit tip, capabili să formeze un zigot prin fuziunea cu un alt gamet complementar. Fenotipic, sexul reprezintă un ansamblu de însuşiri morfofiziologice, structuri, funcţii etc., în baza cărora un animal sau o plantă se consideră femelă sau mascul.
Sexul individului este determinat de tipul gameţilor care participă la fecundaţie. Aceşti gameţi se caracterizează printr-un anumit număr şi tip de cromozomi (autozomi şi heterozomi).
Există diferite tipuri de determinism cromozomial al sexelor:
1. Tipul Drosophila
• este caracteristic mamiferelor (inclusiv omului), amfibienilor, peştilor, arahnidelor, moluştelor, viermilor, cânepei etc.;
• femela este homogametică (conţine doi cromozomi sexuali identici [XX] şi formează un tip de gameţi [la om - 22+X]);
• masculul este heterogametic (conţine cromozomi sexuali diferiţi [XY] şi formează două tipuri de gameţi [la om - 22+X şi 22+Y]);
• sexul viitorului organism este determinat de mascul.
2. Tipul Abraxas
• este caracteristic unor specii de păsări, amfibieni, reptile, fluturi;
• femela este heterogametică;
• masculul este homogametic;
• sexul viitorului organism este determinat de femelă.
3. Tipul Protenor
• este caracteristic unor insecte (ortoptere, hemiptere);
• femela este homogametică;
• masculul este heterogametic, dar nu posedă cromozomul Y, care a dispărut în procesul evoluţiei;
• sexul viitorului organism este determinat de mascul.
La majoritatea organismelor (inclusiv la om) raportul de sexe
este de 1:1. Cum se explică aceasta? în cadrul gametogenezei, femeile formează un singur tip de ovule (cu 22 de autozomi şi un cromozom sexual - 22A+X), iar bărbaţii - două tipuri de spermatozoizi (22A+X şi 22A+Y) în raport egal (50 % : 50 %).
în prima generaţie, la combinarea unui ovul (22A+X) cu un spermatozoid de tipul 22A+X se va forma un zigot din care se va dezvolta o fetiţă (44A+XX). La combinarea unui ovul (22A+X) cu un spermatozoid de tipul 22A+Y se va forma un zigot din care se va dezvolta un băieţel (44A+XY). Evident, se vor forma în proporţii egale: 50 % : 50 % (1:1).
Se pot depista şi abateri de la acest raport (uneori foarte esenţiale), care se explică prin particularităţile de specie ale unor organisme şi prin faptul că sexul poate fi influenţat de factorii interni (hormoni) şi externi (mediu).
Descoperirea mecanismului cromozomial de determinare a sexelor a demonstrat că o serie de caractere se transmit cuplate cu un anumit sex. Legităţile moştenirii caracterelor cuplate cu sexul au fost descoperite de T.H. Morgan şi colaboratorii săi, folosind ca obiect de studiu musculiţele de oţet. (Transmiterea unor boli cuplate cu sexul, hemofilia, de exemplu, a fost descrisă cu mult înainte de aceste descoperiri.)
36 1. Bazele geneticii
La încrucişarea femelelor de drosofilă cu ochi roşii (X+ X+) cu masculi cu ochi albi (Xw Y) - în prima generaţie -, toate musculiţele descendente aveau ochi roşii. La încrucişarea hibrizilor F1 în generaţia a doua se obţineau două clase fenotipice în raport de 3:1 (75 % de muscu I iţe cu ochi roşii : 25 % de musculiţe cu ochi albi).
Dacă se încrucişau femele de drosofilă cu ochi albi (Xw Xw) cu masculi cu ochi roşii (X+ Y), deja în prima generaţie se obţineau două clase fenot ipice (contrar uniformităţii aşteptate): 50 % de musculiţe (femelele) aveau ochi roşii, iar 50 % (masculii) - ochi albi. La încrucişarea hibrizilor din prima generaţie, în generaţia a doua se obţineau aceleaşi clase fenotipice în raport de 50 % : 50 %. în general, masculii şi femelele se obţin în proporţii egale (după genotip, raportul este de 1:1:1:1).
Moştenirea caracterelor când descendenţa se aseamănă cu părinţii de sex opus se numeşte criss- cross (sau ereditate în cruce).
La om se moştenesc un şir de caractere cuplate cu sexul, printre care hemofilia (lipsa unei enzime necesare coagulării sângelui este determinată de o genă recesivă localizată în cromozomul X), daltonismul (genă recesivă cuplată cu cromozomul X, dereglează formarea corpilor senzitivi pe retina ochilor, necesari distingerii culorilor).
Hemofilia poate fi depistată numai la bărbaţi. Formele femele homozigote (Xh Xh) sunt letale şi nu se nasc. Daltonismul cunoaşte o frecvenţă mult mai mare la bărbaţi decât la femei.
La analiza legităţilor moştenirii caracterelor cuplate cu sexul, tragem următoarele concluzii:
1. Caracterele ale căror gene sunt localizate în cromozomul X se transmit de la mamă la fiu sau fiică şi de la tată la fiică (ereditate în cruce).
2. Caracterele ale căror gene sunt localizate în cromozomul Y se transmit de la tată la fiu (drept exemplu poate servi hipertricoza - prezenţa din abundenţă a părului pe corp).
3. Manifestarea unor caractere este dirijată de sex (chelia la bărbaţi se manifestă atât la homozigoţi, cât şi la heterozigoţi, deoarece modificarea dominanţei genei este determinată de hormonii sexuali).
Cunoaşterea mecanismelor moştenirii caracterelor cuplate cu sexul prezintă un deosebit interes, deoarece acestea permit prognozarea caracterului la descendenţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu