Protecţia mediului în condiţiile dezvoltării durabile

Protecţia mediului în condiţiile dezvoltării durabile Competenţe: • construirea unui demers geografic cu utilizarea termenilor specifici; • caracterizarea complexă a protecţiei mediului în condiţiile dezvoltării durabile; • prelucrarea surselor de informaţie la tema abordată; • manifestarea unui comportament constructiv faţă de valorificarea durabilă a componentelor mediului. TERMENI-CHEIE: ecodezvoltare, dezvoltare durabilă, economie verde, amenajarea teritoriului, organizarea spaţiului. Expuneţi opinia voastră cu privire la protecţia mediului în condiţiile dezvoltării durabile. Protecţia mediului constituie una din problemele actuale şi stringente ale societăţii moderne. Tendinţa de a-şi crea condiţii de trai din ce în ce mai bune, transformînd inevitabil natura şi mediul în general, este definitorie pentru societatea umană. Însă apariţia unor riscuri ecologice majore, ce ameninţă planeta în ansamblu, precum despădurirea masivă, deşertificarea, efectul de seră, subţierea stratului de ozon, pericolul accidentelor nucleare etc., ne obligă să conştientizăm faptul că modelul nostru de dezvoltare economică nu este atît de durabil. O astfel de dezvoltare nu mai poate continua, întrucît conduce la degradarea unor arii tot mai extinse ale mediului natural, la epuizarea tot mai accelerată a resurselor naturale, punînd în pericol însăşi existenţa umană. Pe acest fundal, au apărut conceptele de ecodezvoltare, dezvoltare durabilă şi economie verde, fără de care societatea umană nu se poate dezvolta. Ecodezvoltarea constituie creşterea potenţialului economic al societăţii în strînsă corelaţie şi intercondiţionare cu principiile fundamentale ale ecologiei. Aceasta implică amenajarea teritoriului în vederea utilizării lui raţionale. Dezvoltarea durabilă, care a fost definită în materialele Conferinţei de la Rio de Janeiro (1992) şi prezentată în raportul „Viitorul nostru comun”, înseamnă dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi. Ea urmăreşte interacţiunea şi compatibilitatea a patru sisteme: economic, uman (social), ambiental (de mediu sau ecologic) şi tehnologic. Conceptul dezvoltării durabile presupune studierea minuţioasă a unei anumite regiuni şi, în funcţie de starea componentelor naturale ale acesteia, stabilirea direcţiilor de valorificare (folosinţe agricole, industriale, amenajări turistice etc.), a obiectelor naturii sau a ecosistemelor ce urmează a fi protejate etc. Tema 25. Protecţia mediului în condiţiile dezvoltării durabile 139 În ultimii ani, în politicile ecologice de nivel internaţional a apărut şi capătă o dezvoltare intensă conceptul de „Economie Verde”, care este o economie orientată spre dezvoltarea bunăstării şi echităţii sociale şi, în acelaşi timp, reduce semnificativ riscurile ecologice şi sărăcirea resurselor naturale. O astfel de economie poate fi realizată pe calea reorientării politicilor, investiţiilor şi cheltuielilor spre astfel de sectoare ca: tehnologiile curate, energiile regenerabile, serviciile de aprovizionare cu apă şi canalizare, transportul ecologic, managementul deşeurilor (utilizarea materialelor noi şi sporirea eficienţei energetice), agricultura şi silvicultura durabile. Şi ecologia urmăreşte principiile durabilităţii, propunînd crearea unei economii viabile din punct de vedere ambiental. Aceasta ar însemna ca eroziunea solului să nu depăşească rata naturală de formare a noilor soluri, tăierea pădurilor să nu depăşească ritmul de plantare şi refacere a lor, emisiile de carbon să nu depăşească capacitatea naturii de fixare a bioxidului de carbon atmosferic, pescuitul să nu depăşească producţia de peşte, pomparea apelor din bazinele acvatice să nu depăşească capacitatea de refacere a lor, speciile de plante şi animale să nu fie distruse mai rapid decît apar altele noi. Dacă pe plan global se vor menţine tendinţele de presiune economică şi demografică, fără aplicarea măsurilor de menţinere şi de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu, inclusiv de economisire a resurselor, atunci într-un viitor destul de apropiat Pămîntul va deveni nelocuibil. În această ordine de idei, au fost evidenţiate cîteva obstacole majore care compromit dezvoltarea durabilă a omenirii, şi anume: ■ economia mondială acordă în continuare prioritate utilizării combustibililor fosili ca surse de energie, ceea ce determină producerea fenomenelor cu impact transfrontalier (de exemplu, depunerile acide în ţările europene) sau global, cel mai edificator factor în acest sens fiind modificarea climei la nivel mondial. Alternativa durabilă promovează ideea de a spori utilizarea resurselor energetice regenerabile (energia eoliană, solară, geotermică, a valurilor şi mareelor etc.); ■ creşterea demografică rapidă, caracteristică lumii contemporane, care este incompatibilă cu capacitatea de reproducere a ecosistemelor naturale. De exemplu, 80% din păduri degradează din cauza presiunii economice. Şi mai semnificativ este decalajul ce se evidenţiază între numărul populaţiei şi volumul producţiei alimentare, în special în ţările subdezvoltate. Caracteristicile unui posibil model de dezvoltare durabilă a societăţii contemporane pot fi rezumate astfel: ■ optimizarea obiectivelor economice, în loc de maximizarea lor; ■ perfecţionarea metodelor de evaluare a impactului ecologic şi a resurselor naturale; ■ recunoaşterea rarităţii resurselor ecologice; ■ dezvoltarea unui cadru economic care să asigure caracterulproecologic al tuturor deciziilor (de exemplu, includerea costurilor ecologice în preţurile produselor şi serviciilor); 140 Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului şi ale lumii contemporane ■ luarea în considerare, în cadrul modelelor economice bazate pe resursele epuizabile, a ratei de reînnoire a acestora; ■ reglementarea politică a nivelului activităţii antropice (de exemplu, utilizarea în limite rezonabile a resurselor rare şi conservarea lor pentru viitor). Schimbările economice pe termen lung, abordate de conceptul dezvoltării durabile, vor conduce la noi oportunităţi, dar şi la dispariţia multor aspecte obişnuite ale vieţii economice. Pentru a evita situaţiile critice, este esenţial ca orice schimbare economică să fie implementată într-o manieră controlată şi previzibilă din punctul de vedere al protecţiei mediului. Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova prevede elaborarea şi realizarea unui şir de programe naţionale ce ţin de protecţia mediului în deplină corelare cu tendinţele de ajustare a politicii de mediu la normele Uniunii Europene. Realizarea programelor în cauză va ameliora situaţia ecologică din ţară şi va impulsiona dezvoltarea economiei naţionale. Organizarea şi amenajarea spaţiului ' Cum aţi organiza şi amenaja spaţiul localităţii natale în condiţiile dez- ■ voltării durabile? Amenajarea teritoriului înseamnă modelarea spaţiului geografic conform proiectelor economice, sociale şi specificului cadrului natural. Aceasta este totalitatea măsurilor tehnice şi a acţiunilor întreprinse în vederea organizării armonioase a teritoriului, valorificării raţionale a resurselor naturale, zonării producţiei agricole, echipării teritoriului cu instalaţii industriale, căi de comunicaţie etc. Amenajarea teritoriului poate fi efectuată atît la nivel macrospaţial, de ansamblu, cît şi la nivel microspaţial, fiind direcţionată spre un anumit component, element, domeniu (silvic, turistic, urban, rural etc.). Organizarea spaţiului presupune acţiunea conştientă a omului în procesul de modificare a naturii, fără să provoace dezechilibrul organizării naturale a acestuia, vizînd optimizarea conform potenţialului său şi necesităţilor societăţii. Orice strategie de organizare a spaţiului trebuie să urmărească, pe lîngă aspectele economice, tehnologice, sociale, cultural-artistice, şi specificul, particularităţile mediului natural, astfel încît să asigure dezvoltarea economică şi, totodată, să menţină echilibrul natural. Ca exemplu, poate servi organizarea şi amenajarea spaţiului în Bavaria (fig. 25.1), o regiune din sudul Germaniei cu relief muntos şi de podiş (Alpii Fig. 25.1. Oraşul Heidelberg (Germania), exemplu de optimizare a interacţiunii dintre societatea umană şi natură Tema 25. Protecţia mediului în condiţiile dezvoltării durabile 141 Bavariei, Podişul Bavariei, Prealpii cu întinse păduri, numeroase lacuri şi masive muntoase joase). În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, această regiune agrară s-a transformat într-un land cu o economie complexă. În prezent, Bavaria este un model de organizare şi amenajare a spaţiului, în care o atenţie deosebită se acordă protecţiei şi conservării mediului. REPERE O • Cel care a utilizat pentru prima dată termenul dezvoltare durabilă a fost Gro Harlem Brundtland, prim-ministrul Norvegiei, în anul 1987. Atunci, în calitate de preşedinte al Comisiei Mondiale de Mediu şi Dezvoltare, a prezentat raportul „Viitorul nostru comun", în care definea dezvoltarea durabilă în felul următor: „Dezvoltare care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-si satisface propriile necesităţi". o ' J E BINE SA ŞTIŢI Amprenta ecologică este indexul care cuantifică suprafaţa de teren şi volumul de apă necesare unui individ pentru a-şi susţine propriul stil de viaţă, în condiţiile tehnologiilor actuale. Acest index exprimă şi gradul de agresivitate asupra mediului. Cea mai mare amprentă pe cap de locuitor o exercită statele Qatar (16 ha/loc.), Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, SUA, Belgia, Australia, Canada, Olanda şi Irlanda (peste 10 ha/loc.). La polul opus se află teritoriul Palestinei, Timorului de Est, Afganistanului, Haiti, Eritreei, Bangladeshului, Rwandei, Pakistanului, Republicii Democrate Congo şi Nepalului (sub 1 ha/loc.). 1. Definiţi conceptele dezvoltare durabilă, ecodezvoltare şi economie verde. 2. Argumentaţi necesitatea protecţiei mediului şi a dezvoltării durabile pentru societatea umană. Lucraţi în perechi • Analizaţi cauzele care diminuează dezvoltarea durabilă a societăţii. 3. Expuneţi caracteristicile unui model de dezvoltare durabilă a societăţii umane. 4. Ce reprezintă amenajarea spaţiului? Dar organizarea spaţiului? 5. Elaboraţi un proiect cu subiectul: Amenajarea teritoriului si organizarea spaţiului localităţii natale în funcţie de cadrul natural, necesităţile populaţiei si păstrarea echilibrului ecologic. Lucraţi în grup • Comentaţi proverbul american: „Pămîntul nu este o moştenire de la strămoşii noştri, ci un împrumut de la copiii noştri". 6. Dezvoltaţi o prezentare în format