Chimia şi produsele farmaceutice

Chimia şi produsele farmaceutice 187 Încă din Antichitate, oamenii foloseau diferite ierburi pentru tratarea unor maladii. Dar abia în secolul al XX-lea aceste substanţe medicamentoase au fost analizate ca nişte compuşi chimici care tratează o boală sau alta. Se mai ştie că unele şi aceleaşi substanţe pot fi atât otrăvuri, cât şi medicamente, în funcţie de doza de administrare: luată în doze mici, substanţa tratează, iar în doze mari - devine nocivă pentru organism. Antibioticele sunt medicamente care distrug sau împiedică dezvoltarea bacteriilor. În funcţie de structura lor, antibioticele atacă bacteriile în mod diferit. Penicilina atacă învelişul exterior al bacteriei. Streptomicina distruge membrana care înveleşte citoplasma. Tetraciclina acţionează direct asupra nucleului. Sulfanilamidele tratează gripa, difteria, pneumonia, dizenteria ş.a. Mecanismul acţiunii tuturor sulfanilamidelor este bazat pe asemănarea structurală cu acidul folic, sintetizat de multe bacterii. Analgezice, antipiretice, antiinflamatori. După structura chimică, aceste substanţe pot fi împărţite în derivaţi ai acidului salicilic (aspirină, paracetamol, salicilat de sodiu ş.a.) şi ai pirozalonului (amidopirină, analgină, antipirină ş.a.). Doze mari de salicilaţi pot provoca reacţii alergice, grăbesc procesele de degradare a proteinelor şi grăsimilor, afectează auzul. Temperatura sporită a corpului este o reacţie de apărare a organismului. Ea trebuie coborâtă folosind medicamentele respective doar când atinge valori mai mari de +38oC. Medicamentele hipnotice şi sedative sunt substanţe chimice cu acţiune depresivă asupra sistemului nervos central. Sunt utilizate pentru provocarea somnului (efect hipnotic). În doze mici au numai efect calmant (sedativ). Folosirea lor îndelungată provoacă dependenţă. Există preparate de acţiune îndelungată (barbital, fenobarbital), de acţiune medie (nitrazepam, barbamil), de acţiune scurtă (noxiron, hexabarbital). Cele mai mici doze de barbituraţi micşorează viteza de reacţie motorie şi psihică a organismului la factorii exteriori. Aceste substanţe dezactivează acţiunea altor medicamente şi micşorează temperatura corpului. Consumul lor este permis doar la indicaţia medicului. Anestezicele sunt substanţe chimice care produc pierderea cunoştinţei, a sensibilităţii şi a capacităţii de mişcare. Fără acestea nu ar fi posibile intervenţiile chirurgicale. Cel mai des se utilizează protoxidul de azot (N2O) şi ciclopropanul (C3H6). Fiind gaze, anestezicele se aplică în amestec cu oxigen (20%), utilizând aparate care permit dozarea perfectă a amestecului şi evacuarea gazelor expirate. Medicamentele alopatice, prin proprietăţile, concentraţia şi modul lor de administrare, acţionează asupra bolii în mod antagonist, neutralizându-i efectele ca un antidot. Metoda alopatică se aplică, de asemenea, în: fitoterapie (se utilizează exclusiv plantele medicinale); aromoterapie (se utilizează uleiurile volatile); opoterapie (se utilizează ţesuturile şi organele animale). Medicamentele homeopate se administrează în cantităţi extrem de mici. Homeopatia „trezeşte“ şi stimulează capacităţile proprii de apărare şi de reacţie ale organismului, mecanismele inhibate de boală. Folosirea substanţelor naturale foarte diluate exclude reacţiile alergice sau intolerante. Orice substanţă, până devine preparat medicinal, este supusă unor cercetări şi testări îndelungate. Biologii şi medicii studiază dacă substanţa nu este toxică şi nu are acţiuni nocive asupra organismului, n Ştiaţi că... | i Compuşii sulfului pot fi consii deraţi substanţe medicamen- ' toase. Tiosulfatul de sodiu i (Na2S2O3) este un antidot pen- ' tru metalele grele (plumb, meri cur, cupru ş.a.) care nimeresc în organism. El contribuie la dez1 intoxicare, activizând funcţiile antitoxice ale ficatului. ' Pulberea de sulf stă la baza unguentelor folosite la tratarea ] bolilor de piele (scabie, micoze). [ Sarea Glauber Na2SO4 x 10H2O este un preparat diuretic care contribuie la secreţia fierii. Chimia în viaţa s ocietăţii 188 o \ iar chimiştii trebuie să găsească modalitatea optimă de obţinere a acesteia. Sinteza unei substanţe medicamentoase deseori include mai multe etape şi poate fi foarte costisitoare. Industria farmaceutică are drept scop asigurarea calităţii medicamentelor, ceea ce presupune un ansamblu de activităţi. Principalul obiectiv este de a contribui la protejarea sănătăţii publice, prin elaborarea de norme comune recunoscute, destinate profesioniştilor. EVALUARE 1. Având acasă diverse preparate medicamentoase, examinaţi prospectele şi stabiliţi compoziţia lor. Ce acţiune farmacologică au acestea asupra organismului uman? 2. Stabiliţi elementele şi vitaminele necesare pentru buna funcţionare a organului vederii. 3. Informaţi-vă la farmacia din localitate ce preparate medicamentoase conţin fier? Cum se administrează acestea? Care este rolul fierului pentru organismul femeii gravide? 4. Fenolftaleina serveşte ca purgativ slab şi ca indicator acido-bazic. Ea formează cristale incolore, solubile în alcool. În prezenţa bazelor (pH>8,2), culoarea virează în roz-zmeuriu. Determinaţi formula moleculară brută a fenolftaleinei, dacă se ştie că masa moleculară este de 318 g/mol, iar compoziţia este: 75,471% C; 4,4025% H; 20,126% O. 5. Zaharoza se foloseşte în farmacie la prepararea siropurilor şi a zahărului invertit (supus hidrolizei), indicat ca substituent energetic şi activator metabolic. 1) Scrieţi ecuaţia reacţiei de eliminare a apei din glucoză şi fructoză, pentru evidenţierea structurii zaharozei. 2) Explicaţi de ce zaharoza nu are proprietăţi reducătoare. 3) Comentaţi succint de ce zahărul invertit are caracter reducător. 6. Cloroformul (CHCl3), un lichid cu miros caracteristic, a fost primul compus organic folosit în decursul operaţiilor ca narcotic (în anul 1848). Scrieţi ecuaţia reacţiei de obţinere a cloroformului din metan, notaţi tipul reacţiei şi indicaţi condiţiile de realizare. 7. Efedrina este un medicament descoperit în plante (genul Ephedra) de grecii antici şi chinezi. Efedrina se utilizează pentru menţinerea presiunii arteriale la valori normale, în tratamentul guturaiului şi al unor stări alergice. Este, de asemenea, un excitant al sistemului nervos central. Denumirea ştiinţifică a efedrinei este: 1-fenil-2-metilamino-propan-1-ol. 1) Notaţi formula structurală a efedrinei. 2) Numiţi grupele funcţionale pe care le conţine efedrina. 3) Scrieţi câte două ecuaţii chimice pentru fiecare dintre aceste grupe funcţionale. 8. Kelenul (cloroetanul), folosit în chirurgie ca anestezic general şi local (extern), se obţine în urma reacţiilor: * H7SO4 C2H5-OH + HCl (g) - - C2H5-Cl + H2O a) Calculaţi volumul de HCl gazos (c.n.) care interacţionează cu 184 g de soluţie de etanol cu partea de masă de 96%. b) Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de obţinere a etanolului din alchenă (1) şi din aldehidă (2