Mircea Eliade

Mircea Eliade a fost tînărul care a învăţat singur italiana ca să-l poată citi în original pe Giovanni Papini şi engleza ca să-l asimileze pe Frazer. Peste ani avea să devină Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi: de la Yale (1966), din La Plata, Argentina (1969), Chicago (1970), Lancaster (1975), Paris (Sorbona, 1976), Washington (1985). Membru al Academiei Ame - ricane de Arte şi Ştiinţe (1966), al Academiei Britanice (1970), Aus - triece (1973), Belgiene (1975). Liceanul Mircea Eliade a luptat cu sine însuşi, impunîndu-şi o disciplină de fier în muncă, lucrînd pînă noaptea tîrziu, fericit că şi-a învins propriile slăbiciuni. Ca să ajungă la numai patru ore de somn pe noapte, a făcut o îndelungată „ucenicie": „Timp de mai multe luni, mă culcam în fiecare noapte cu cîteva minute mai tîrziu decît noaptea precedentă şi pu - neam deşteptătorul să sune cu un minut mai devreme. Cînd reuşeam să-mi scurtez somnul cu un ceas, mă opream şi nu mai schimbam minutarele cîteva săptămîni. Apoi reluam experienţa, micşorînd zilnic raţia de somn cu unul sau două minute. Nu pot spune că mi-a fost uşor. Uneori, cînd prelungeam lecturile după două noaptea, nu puteam adormi timp îndelungat. Dar eu mă încăpăţînam să nu ţin seama de aceste insomnii, ci continuam să număr orele şi mi - nutele predestinate somnului din clipa în care stinsesem lumina şi mă culcasem. Alteori mi se făcea somn după prînz, mai ales vara, şi dacă vedeam că toate cafelele pe care le beam şi toată apa rece pe care mi-o aruncam pe obraji rămîneau fără efect, mă culcam pentru o jumătate de oră cu deşteptătorul alături. Dar nu uitam să scad această jumătate de oră din somnul de noapte. Eu nu mi-am pierdut timpul. Am muncit. Muncă continuă, statornică, răbdătoare, înflăcărată de sfîntul entuziasm al cunoaşterii, străbătută de fiorul vieţii interioare. Munca pe care o îndeplineam gemînd, strigîndu-mi izbînda sau durerea, cu faţa încordată sau împietrită, cu ochii încleştaţi de ţintă. Noaptea adormeam regretînd ceasurile pe care trebuia să le petrec nemişcat, oftînd în somn. Mă deşteptam în răcoarea zorilor, mă îmbrăcam tremurînd şi mă aşezam la masă. Toate acestea sînt victorii pe care le-am obţinut zi cu zi eu însum “.