Diversitatea spaţială a mediului geografic.
Mediile ecuatorial şi subecuatorial
Competenţe:
• construirea unui demers geografic cu utilizarea termenilor specifici;
• clasificarea tipurilor de medii după diferite criterii;
• caracterizarea complexă a mediilor geografice ecuatorial şi subecuatorial;
• interpretarea hărţii geografice, a climogramelor;
• manifestarea comportamentului ecologic faţă de mediile naturale.
TERMENI-CHEIE: mediu ecuatorial, mediu subecuatorial, domeniu geografic,
soluri latente, submedii ecuatoriale, submedii subecuatoriale.
Ce tip u ri d e m e d ii c u n o a ş t e ţ i p e T e r r a ? D e s c r ie ţi s u c c in t s p e c ific u l
i lo r. C e fa c to ri a u c o n d u s la fo r m a r e a a c e s t o r tip u ri d e m e d ii?
Planeta Pămînt prezintă o diversitate mare de medii. Acestea pot fi clasificate
după diferite criterii (tab. 5.1). Formarea şi individualizarea mai multor tipuri de
medii, diverse după dimensiunea şi structura lor, constituie rezultatul evoluţiei relaţiilor dintre componentele mediului pe parcursul timpului geologic. Principalul
criteriu de clasificare a tipurilor de medii este domeniul geografic, reprezentînd
suportul de care acestea sînt legate prin geneză şi evoluţie. Conform criteriului
dat, se deosebesc două tipuri mari de medii: mediul continental şi mediul bazinului
oceanic. În cadrul acestora, componentele generatoare (clima şi relieful) au cauzat
formarea altor tipuri de medii: polar, subpolar, montan, de podiş, de cîmpie etc.
Toate tipurile de medii se înscriu într-un sistem ierarhic în cadrul celor două medii
mari: cel continental şi cel al bazinului oceanic.
Tab. 5.1. Tipologia mediului geografic după diferite criterii
Criterii de clasificare Tipuri de medii
Domeniul geografic mediul continental, mediul bazinului oceanic
Clima medii reci, temperate, calde, umede, uscate
Relieful medii montane, de deal, de podiş, de cîmpie
Apa medii marine, fluviale, lacustre
Vegetaţia medii de pădure, de stepă, de savană, de tundră, de deşert
Activităţile antropice medii agricole, industriale, turistice
Habitatul medii rurale, urbane
Principalele medii de uscat (continentale)
Uscatul ocupă 29% din suprafaţa Pămîntului, cu o proporţie mai mare în emisfera nordică.
24 Capitolul II. Tipologia mediului geografic
Mediul pădurilor ecuatoriale
Numiţi factorii care au contribuit la
JJ formarea mediului pădurilor ecuatoriale. Care dintre ei sînt factorii generatori ai acestui tip de mediu?
Localizarea
Pădurile ecuatoriale se întind pe ambele părţi
ale Ecuatorului (0-5° latitudine). În America de
Sud acestea ocupă bazinul Amazonului (selva),
Podişul Guyanelor, nordul Podişului Brazilian; în
Africa - bazinul fluviului Congo, litoralul Golfului
Guineei, estul insulei Madagascar; în Asia de SudEst - Indonezia, Filipine, Malaysia.
Caracteristicile factorilor de mediu
Dintre componentele acestui tip de mediu,
rolul principal îi revine climei, care se caracterizează printr-un singur anotimp, cu valori termice pozitive de 25-28°C, umiditatea aerului de
peste 85%, cantitatea anuală de precipitaţii de
2.000-3.000 mm (fig. 5.1). Debitele rîurilor sînt
mari pe tot parcursul anului. În condiţii de căldură şi umezeală sporite, procesele exogene se
manifestă prin dezagregarea intensivă şi alterarea
chimică a rocilor, ceea ce a determinat formarea
unei scoarţe groase de alterare (100-150 m) bogate în oxizi de fier.
Procesele biochimice şi spălarea stratului de sol de la suprafaţă joacă un rol
semnificativ în modelarea reliefului, condiţionînd formarea căpăţînilor de zahăr,
forme de relief cu aspect de cupolă sau de con înalt (fig 5.2).
Astfel, căldura şi umezeala sporite au favorizat dezvoltarea elementului definitoriu
al acestui tip de mediu - vegetaţia luxuriantă şi abundenţa de specii (peste 100.000).
Unii arbori şi arbuşti din pădurile ecuatoriale (arborele de cauciuc, arborele de cacao, nucul brazilian, cocotierul, palmierul de vin, palmierul de ulei, acajuul, abanosul, palisandrul, arborele de cafea, arborele de mango, arborele de chinină, arborele
de scorţişoară, bambusul, mahonul etc.) au o importanţă economică semnificativă.
Pe trunchiurile arborilor se încolăcesc liane şi alte plante epifite (fixate pe arbori),
printre care şi binecunoscutele orhidee. În zona litorală cresc păduri de mangrove
(arbori cu rădăcini aeriene laterale), care înfruntă valurile şi mareele, constituind un
exemplu de adaptare la mediul de litoral inundabil. Componenta biotică este deosebit
de bogată atît în specii, cît şi în populaţii. Pădurile ecuatoriale cuprind pe verticală
cinci etaje: arbori înalţi (40-50 m), medii (25-38 m), mici (18 m), pitici (6-10 m) şi
înveliş ierbos. Plantele cresc pe tot parcursul anului, iar frunzele lor cad treptat.
450
400
350
300
250
200
150
£
100
50
0
30
P
20
5
S
cu
Q.
10
£
0
I FMAM IIASOND
Fig. 5.1. Climograma mediului
ecuatorial
Fig. 5.2. Câpâţîni de zahăr - forme
de relief specifice pentru mediile
ecuatorial şi subecuatorial
Tema 5. Diversitatea spaţială a mediului geografic 25
Fauna este reprezentată, în special, de animale adaptate la viaţa arboricolă:
maimuţe de talie mică (pavianul, babuinul) şi de talie mare (cimpanzeul, gorila,
urangutanul). La periferiile pădurilor vieţuiesc jaguarul, puma, furnicarul etc.,
care au gheare bine dezvoltate şi cozi lungi, pentru a le ajuta la căţărat. În acest
mediu se întîlnesc şi mamifere adaptate la zbor (veveriţa zburătoare, cîinele zburător) (explicaţi aceste adaptări). Bogată este şi lumea reptilelor (pitonul, boa,
anaconda). Extrem de numeroase sînt speciile de păsări cu un penaj viu colorat
(papagalii, colibri), precum şi speciile de insecte, inclusiv de dimensiuni mari
(păianjenul uriaş, termitele, musca tete etc.).
Solurile laterite (bogate în oxizi de fier, mangan şi aluminiu) au culoarea
roşiatică şi sînt sărace în humus din cauza spălării intense a stratului fertil în urma
ploilor torenţiale frecvente.
Acestui mediu îi sînt specifice relaţiile spaţiale, statice, dinamice, cauzale,
funcţionale (daţi exemple pentru fiecare din ele).
Unele regiuni ale mediului ecuatorial sînt dens populate şi intens valorificate
de către om. Astfel, în Asia de Sud-Est au fost defrişate suprafeţe mari de pădure
în scopul extinderii terenurilor agricole pentru culturile de orez, ceai, manioc, arborii de cacao, de cauciuc, bananieri etc. Ca rezultat, în aceste regiuni s-a produs
transformarea mediului natural al pădurii ecuatoriale într-un mediu antropizat.
Mediul ecuatorial a generat următoarele tipuri de submedii:
a) mediul de viaţă ecuatorial din bazinul Amazonului; b) mediul de viaţă ecuatorial din Africa; c) mediul de viaţă ecuatorial din regiunea Indo-Malaysiană.
C o m p a r a ţi s u b m e d iile e c u a to r ia le . U tiliza ţi in fo rm a ţii d in a lte s u r s e
bibliografice, d in r e ţ e a u a In te r n e t .
Mediul de viaţă subecuatorial (de savană)
Numiţi fa c to rii g e n e r a t o r i ai a c e s t u i tip d e m e d iu .
Localizarea
Mediul de savană este alcătuit din păduri şi formaţiuni ierboase şi se extinde
în ambele emisfere între 5-20° latitudine (regional poate ajunge pînă la 30-35°).
Acesta ocupă America Centrală, estul Braziliei, India, Indochina, China de SudEst, nordul Australiei şi o mare parte din Africa Centrală (fig. 5.3).
Fig. 5.3. Savană africană
Caracteristicile factorilor de mediu
Pentru acest mediu sînt caracteristice două
anotimpuri distincte: vara caldă (20-25°C) şi
umedă (1.000-1.500 mm), condiţionată de extinderea regimului ecuatorial al precipitaţiilor,
şi iarna caldă şi secetoasă, cauzată de vînturile
alizee (fig. 5.4). Durata anotimpului secetos este
diferită pe latitudine, în funcţie de apropierea de
Ecuator: 3-4 luni spre zona ecuatorială şi 8 luni
26 Capitolul II. Tipologia mediului geografic
spre zona deşertică. Alterarea chimică şi dezagregarea mecanică sînt procese exogene specifice.
Acest tip de mediu se caracterizează prin diferite forme de relief: inselbergurile (martori ai
eroziunii, forme de relief rămase izolat dintr-un
masiv muntos denudat pe parcursul timpului)
(fig. 5.5),platourile. În perioada umedă se activizează alunecările de teren şi eroziunea solurilor.
Vara, în sezonul ploios, debitele rîurilor
cresc, fiind însoţite de revărsări şi inundaţii, iar
iarna, în sezonul uscat, debitele scad, iar rîurile
mici seacă complet.
Vegetaţia specifică acestui tip de mediu este
cea ierboasă, însă se întîlnesc şi pîlcuri de arbori:
baobabul, acacia (Africa), eucaliptul (Australia), palmierul (America de Sud). Ierburile ating
în înălţime 2-3 metri (iarba elefanţilor). Savanele poartă denumiri locale: campos - în Brazilia,
llanos - în Venezuela. În nordul Braziliei s-a dezvoltat tipul de savană caatinga, în care cactuşii
ramificaţi în formă de candelabru cresc printre
smocurile de iarbă. Pădurile compacte s-au dezvoltat în apropierea zonei ecuatoriale, iar de-a lungul fluviilor s-au format pădurile-galerii.
Fauna acestor medii este foarte bogată, fiind caracteristice erbivorele (girafa,
elefantul, antilopa, zebra, rinocerul, gazela, bivolul african) şi carnivorele mari:
leul, ghepardul, hiena (savana africană), tigrul (savana indiană). Se întîlnesc numeroase colonii de păsări, printre care păsări de talie mare: struţul african, struţul
emu (Australia), struţul nandu (America de Sud). În apele rîurilor mari vieţuiesc
crocodilii, iar în apropierea apelor - hipopotamii, speciile de păsări, precum flamingo, pelicanii, egretele ş.a. Un animal caracteristic pentru Australia este cangurul. În savanele din Sud-Estul Asiei (India, Indochina) sînt prezente antilopa,
bivolul indian, rinocerul unicorn şi carnivorele, precum pantera, tigrul, ghepardul,
hiena. Dintre reptile, sînt caracteristice: pitonul, şarpele cu ochelari (cobra) etc.
Solurile roşii de savană, bogate în oxizi de fier şi aluminiu, sînt foarte fertile.
Impactul antropic din aceste medii este substanţial, îndeosebi în regiunile în
care are loc exploatarea minereurilor, formînd peisaje antropice întinse.
În cadrul mediului subecuatorial se diferenţiază următoarele tipuri de submedii:
a) mediul de viaţă al savanelor africane; b) mediul de viaţă al savanelor sudamericane; c) mediul de viaţă al savanelor australiene; d) mediul de viaţă al
savanelor asiatice.
' C o m p a r a ţi tip u r ile d e s u b m e d ii a le m e d iu lu i s u b e c u a to r ia l. U tiliza ţi
i in fo rm a ţii d in a lte s u r s e b ib lio g ra fic e , d in r e ţ e a u a In te r n e t .
35
30
25
20
1515
10
5
0
700
600
500
400 S
300
200
100
0
I FMAM I I A S O N D
Fig. 5.4. Climograma mediului
subecuatorial
Fig. 5.5. Inselberg
Tema 5. Diversitatea spaţială a mediului geografic 27
r
REPERE
• În ambele medii de viaţă (ecuatorial şi subecuatorial) sînt prezente toate tipurile
de relaţii: s p a ţia le (dezvoltarea pădurilor în preajma Ecuatorului, în condiţii de
climă caldă şi umedă); te m p o ra le (transformarea savanelor ierboase în plantaţii
agricole prin activitatea omului); c a u z a le (spălarea solurilor din pădurile ecuatoriale, cauzată de precipitaţiile abundente); d in a m ic e (extinderea deşerturilor
în savane); a p a r e n t s ta tic e (formarea solurilor laterite).
r ~ ~ \
E BINE SĂ ŞTIŢI
• P a rc u l N a ţio n a l A m a z o n ia protejează spaţiul verde de-a lungul fluviului, cu palmieri de peste 20 m înălţime, liane, orhidee (40.000 de specii de plante), faună
bogată în păsări (6.700 de specii) şi mamifere (450 de specii). În apele Am azonului se întîlnesc 20.000 de specii de peşti, 6.000 de specii de reptile (inclusiv
anaconda - cel mai lung şarpe de apă din lume, 10-11 m). În selvă creşte arborele al cărui lemn se foloseşte la fabricarea mobilei de lux, numit p a u -b ra s il, de
unde vine şi numele ţării - Brazilia. În prezent acest arbore este ocrotit prin lege.
• În Amazonia a fost construit T ra n s a m a z o n u l, drum care leagă continentul de la
vest la est, avînd 6.300 km lungime.
v__________________________ ______________________________________
Lucraţi în perechi
• Structuraţi printr-un ciorchine tipurile de medii după diferite criterii.
Lucraţi în grup
• Caracterizaţi mediile ecuatorial şi subecuatorial conform următorului algoritm: localizarea geografică, factorii determinanţi pentru ambele tipuri de medii, procesele exogene, relieful, condiţiile climatice, regimul hidrologic al rîurilor, vegetaţia şi lumea animală,
adaptările lumii organice la condiţiile de mediu, solurile, activităţile omului, problemele
ecologice şi măsurile de soluţionare.
1. Explicaţi termenii dezagregare fizică şi alterare chimică.
2. Citiţi climogramele (fig. 5.3 şi fig. 5.4). Formulaţi concluzii.
3. Examinaţi fig. 5.2 din manual. Explicaţi cum se formează căpăţînile de zahăr.
4. Daţi exemple de relaţii cauzale din ambele medii.
5. Comparaţi submediile care s-au diferenţiat în cadrul mediilor ecuatorial şi subecuatorial.
Utilizaţi Tabelul comparativ.
6. Discutaţi cu colegii şi expuneţi punctul vostru de vedere referitor la construcţia Autostrăzii Transamazoniene. Evidenţiaţi prejudiciile ecologice ale acestei construcţii.
7. Comentaţi afirmaţia: Pădurea este un filtru natural.
Reflectaţi pe marginea întrebării de mai jos şi scrieţi fiecare cîte un eseu.
• Ce urmări ar avea pentru planeta noastră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu