Problema demografică. Asigurarea populaţiei cu produse alimentare.

Problema demografică. Asigurarea populaţiei cu produse alimentare. Malnutriţia. Problema apei Competenţe: • construirea unui demers geografic cu utilizarea termenilor specifici; • caracterizarea complexă a problemelor sociale globale; • colectarea şi interpretarea datelor despre problemele sociale globale; • manifestarea unui comportament constructiv faţă de problemele sociale. TERMENI-CHEIE: problema demografică, politica demografică, explozia demografică, exod rural, urbanizare falsă, malnutriţie, apă potabilă, desalinizare. JJ Ce ştiţi despre dinamica numărului populaţiei în localitatea natală şi în Republica Moldova? Problema demografică La mijlocul secolului al XIX-lea populaţia Pămîntului număra peste 1 mld. de locuitori. Sute de mii de ani i-au trebuit omenirii pentru a atinge primul miliard şi numai un secol şi jumătate pentru a înregistra circa cinci miliarde, trecînd în prezent de cifra de şapte miliarde de locuitori. Explozia demografică este procesul de creştere numerică a populaţiei, ca urmare a scăderii bruşte a mortalităţii şi a menţinerii natalităţii în limite ridicate. Acest proces s-a manifestat mai întîi pe continentul european. În decursul secolului al XIX-lea, populaţia acestui continent a crescut de trei ori datorită unor factori precum: progresul în domeniul ocrotirii sănătăţii, creşterea nivelului de trai, dezvoltarea economică accelerată, combaterea epidemiilor etc. Ulterior, procesul de creştere a populaţiei s-a extins pe întreaga planetă. Această creştere se explică şi prin faptul că în ţările în curs de dezvoltare indicii mortalităţii au scăzut, iar cei ai natalităţii s-au menţinut la un nivel ridicat. După cel de-al Doilea Război Mondial, sporirea numărului populaţiei la scară globală a fost caracterizată drept una explozivă, iar dublarea acestuia s-a produs într-o perioadă de numai 35 de ani (1950-1985). În secolul al XX-lea, explozia demografică s-a produs în baza aportului unor state, precum China (fig. 21.1), India, Indonezia şi „ . alte ţan m cure de few ltere. de oameni în China Tema 21. Problema demografică. Malnutriţia. Problema apei 115 Se estimează că, după această creştere susţinută pînă în anul 2000, populaţia globului va spori din ce în ce mai încet şi în anul 2100 va atinge cifra de 10-11 mld. de locuitori. Ca urmare, perioada de dublare a numărului populaţiei va cunoaşte o nouă tendinţă, opusă celei anterioare, şi anume, dublarea populaţiei se va produce la un interval de peste 100 de ani. Unii savanţi consideră că sporirea populaţiei va conduce nemijlocit la un aşa-numit dezastru - suprapopularea planetei, respectiv nu vor mai exista posibilităţi de asigurare cu apă, hrană, energie, resurse naturale, vor creşte cantităţile de deşeuri şi se va accentua degradarea mediului. În principiu, problema suprapopulării este rezolvabilă. Procesele demografice din lumea contemporană au deja un specific regional (fig. 21.2). În unele ţări din Europa şi din America de Nord bilanţul creşterii populaţiei variază în jur de 1%, în unii ani avînd chiar şi valori negative. O altă situaţie se constată în ţările în curs de dezvoltare, unde sporul demografic înalt a devenit un obstacol esenţial în asigurarea creşterii nivelului de trai şi ridică o serie de probleme social-economice. Prin urmare, unele guverne ale ţărilor din Asia şi Africa aplică programe de dirijare a natalităţii, fiind implementate politici demografice, cum ar fi programul „Planificarea familiei”. Politica demografică este ansamblul de măsuri legislative, administrative, economice, sanitare, culturale şi educaţionale adoptate de un stat cu scopul de a reduce sau de a stimula creşterea numărului populaţiei. Astfel, în anii ’70 ai secolului trecut s-au evidenţiat, în special în China, unele tendinţe de reducere a sporului natural al populaţiei ca rezultat al tendinţei de angajare a femeilor în toate sferele activităţii umane, al creşterii numerice a populaţiei urbane, al ridicării nivelului cultural, al realizărilor din medicină etc. Abordarea corectă a factorilor ce determină sporul natural mare, măsurile educative etc. oferă posibilitatea de ameliorare a problemei date în regiunile menţionate. Creşterea mai rapidă sau mai lentă a numărului populaţiei ţine în mod direct de presiunea demografică asupra resurselor naturale, asupra diversităţii biologice a Terrei, asupra calităţii mediului înconjurător. Există o relaţie directă între creşterea numerică a populaţiei şi degradarea mediului, însă este evident şi faptul că valorificarea raţională a componentelor mediului natural va permite asigurarea necesităţilor omenirii încă mult timp înainte. O problemă acută este şi explozia urbană, care exprimă creşterea mult mai rapidă a populaţiei orăşeneşti faţă de cea rurală. Acest fapt a devenit evident în cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea, fiind influenţat de mai mulţi factori, dintre care menţionăm: creşterea demografică accelerată la nivel mondial, Fig. 21.2. Repartizarea populaţiei pe regiuni 116 Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului şi ale lumii contemporane inclusiv creşterea populaţiei urbane; industrializarea; integrarea localităţilor rurale în perimetrul centrelor urbane; apariţia de noi oraşe. Explozia urbană este creşterea numărului populaţiei din oraşe cu ritmuri mult mai rapide decît al celei rurale. Către anul 2025, savanţii prognozează că populaţia urbană se va dubla, ceea ce înseamnă că 2/3 din omenire va trăi în oraşe. În acelaşi timp, acest proces se confruntă şi cu fenomenul urbanizării false, adică migrarea populaţiei rurale spre periferiile oraşelor mari, a metropolelor, unde se confruntă cu problema lipsei locurilor de muncă şi a locuinţelor. Marile aglomerări urbane creează numeroase probleme ce ţin de degradarea mediului: industria poluează aerul, deşeurile se acumulează în cantităţi enorme, are loc deversarea substanţelor nocive în apele curgătoare sau eliminarea lor în atmosferă. Zgomotul, circulaţia intensă a transporturilor favorizează apariţia bolilor sistemelor nervos şi circulator. Exodul în masă al populaţiei urbane în scopuri de recreere spre anumite peisaje naturale contribuie la dezvoltarea turismului rural, agroturismului şi ecoturismului, care în multe cazuri au o influenţă negativă asupra mediului natural. Ce ştiţi despre p ro cesu l d e u rba n iza re în Republica Moldova? Problema alimentară. Malnutriţia Ce cunoaşteţi despre malnutriţie şi despre efectele ei? Cum poate fi soluţionată această problemă globală? Problemele privind cantitatea şi calitatea produselor alimentare sînt unele din calamităţile sociale contemporane. Mai mulţi oameni sînt astăzi malnutriţi - înfometaţi, lipsiţi de vitamine şi minerale, sau supraalimentaţi. Malnutriţia este un dezechilibru, exprimat prin deficienţa sau prin excesul de elemente nutritive şi de alte componente alimentare, necesare pentru o viaţă sănătoasă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că aproximativ o jumătate din populaţia ţărilor lumii (bogate şi sărace) suferă de o nutriţie necorespunzătoare, cu anumite efecte asupra alimentaţiei (tab. 21.1). Astfel, peste 1,2 mld. de oameni sînt înfometaţi, consumînd prea puţine calorii, şi, în acelaşi timp, peste 1,2 mld. de oameni mănîncă prea mult. Un al treilea grup, format din 2 mld. de persoane, sînt cei denumiţi „înfometaţi mascaţi”, cărora le lipsesc vitaminele şi mineralele esenţiale pe care trebuie să le conţină alimentele. Tab. 21.1. Tipuri şi efecte ale malnutriţiei la nivel global (anul 2009) Tipul de malnutriţie Efecte asupra alimentaţiei Persoane afectate la scară globală (mld.) Subnutriţie (foame) Deficienţa de calorii şi proteine Peste 1,2 Deficienţa m icroelem entelor Deficienţa de vitamine şi minerale Circa 2,0 Supraalimentaţie Exces de calorii Peste 1,2 Malnutriţia frînează dezvoltarea mentală şi fizică a copiilor, mărind dispunerea organismului uman spre boli şi deces, subminează progresul economic şi social. Tema 21. Problema demografică. Malnutriţia. Problema apei 117 În acelaşi timp, nivelul alimentar depinde de veniturile populaţiei, de statutul femeilor în societate, de migraţie, de utilizarea raţională a terenurilor etc. Locul central al nutriţiei în cadrul dezvoltării umane constituie un aspect pe care, de multe ori, politicienii îl ignoră, punîndu-şi astfel ţările în pericol. Esenţa problemei alimentare nu ţine nemijlocit de insuficienţa de alimente produse la nivel mondial. Anual, pe glob sînt înregistrate şi surplusuri de produse alimentare. Problema constă în faptul că geografia (repartiţia) produselor alimentare nu coincide cu geografia consumului. Cauzele apariţiei problemei alimentare sînt: ■ specializarea îngustă în cultivarea plantelor în ţările subdezvoltate; ■ reducerea suprafeţelor de terenuri agricole, cauzată de presiunea demografică; ■ caracterul extensiv al agriculturii în ţările slab dezvoltate, productivitatea ei fiind mai scăzută decît în ţările puternic dezvoltate. Totuşi, pe parcursul anilor ’90 ai secolului trecut, pe plan mondial s-au evidenţiat unele tendinţe pozitive în rezolvarea problemei alimentare. Revoluţia verde din ţările asiatice a favorizat soluţionarea problemei, mai ales în unele dintre cele mai populate state, precum India, Bangladesh. În schimb, în ţările din Africa acest lucru nu s-a reuşit din cauza secetelor prelungite. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) estimează că numai în India 21% din populaţie suferă de subnutriţie cronică. Modificările în structura suprafeţelor cultivate exprimă o tendinţă de creştere pe plan mondial a celor ocupate de culturile intensive. Astfel, s-au dublat suprafeţele cultivate cu soia şi floarea-soarelui, au crescut suprafeţele cultivate cu orez şi porumb. Sînt relevante schimbările survenite în raport cu suprafeţele cultivate cu cereale şi dezvoltarea sectorului zootehnic. La nivel mondial s-au extins suprafeţele de vii, livezi şi culturi cu mare valoare alimentară. Ţările dezvoltate deţin cele mai ridicate ponderi în structura următoarelor culturi: grîu, cartof, floarea-soarelui, struguri, sfeclă de zahăr, iar ţările în curs de dezvoltare - în structura suprafeţelor cultivate cu orez, porumb, soia, arahide, tomate, trestie de zahăr, cafea, ceai, cacao. Un rol important în soluţionarea acestei probleme îl are şi Oceanul Planetar, care furnizează anual peste 100 mil. tone de peşte şi de alte produse ale mărilor, însă acest domeniu impune o valorificare raţională şi activităţi de conservare a biodiversităţii marine. La Conferinţa Internaţională a ONU privind problema alimentară (1974), s-a menţionat că omenirea poate depăşi consecinţele negative ale creşterii numărului populaţiei prin sporirea suprafeţelor agricole, în special din contul terenurilor degradate, şi implementarea de noi tehnologii în industria alimentară. În ţările avansate economic sînt deja cunoscute astfel de realizări. Mai multe organizaţii internaţionale sînt preocupate de problema alimentară, inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). Un rol important în soluţionarea problemei alimentare îl au şi băncile mondiale, care finanţează diverse proiecte de intensificare a agriculturii, mai ales în ţările subdezvoltate. 118 Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului şi ale lumii contemporane Problema apei " Numiţi factorii care contribuie la aprofundarea crizei apei pe glob. Care dintre ţările lumii resimt un deficit de apă potabilă? Apa este nu doar cea mai răspîndită substanţă de pe Pămînt, dar şi cea mai utilă. Fără apă, viaţa organismelor vii este imposibilă. Aceasta este folosită ca apă potabilă, menajeră, este întrebuinţată pe larg în agricultură, în industrie, ca producătoare de energie la centralele hidroenergetice, reprezintă mediul de dezvoltare al florei şi faunei acvatice. Necesităţile de apă pentru un om variază de la cîţiva litri pe zi în regiunile deşertice la circa 400-600 de litri pe zi în regiunile urbane cu un grad ridicat de civilizaţie. Problema apei în lume se manifestă prin mai multe aspecte: distribuţie spaţială, calitate, forme posibile de obţinere şi consum etc. Ca şi celelalte componente ale mediului geografic, apa este supusă numeroaselor influenţe umane negative. Poluarea apelor începe la altitudini mari în atmosferă. Precipitaţiile care conţin diverse reziduuri radioactive, pulberi şi gaze industriale cad pe suprafaţa terestră, antrenînd aceşti poluanţi în circuitul natural al apei. În rîuri se deversează ape menajere, industriale şi agricole ce conţin substanţe organice şi neorganice, sedimente şi suspensii coloidale. Sporirea numărului populaţiei pe Terra, necesităţile crescînde de apă pentru industrie, agricultură si serviciile comunale contribuie la apariţia deficitului de apă. Rezervele de apă potabilă nu se măresc, iar consumul ei creşte în permanenţă. Conform datelor Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), în anii 1900-1995 consumul apei s-a majorat de şase ori. Actualmente, deficitul de apă potabilă este unul dintre factorii principali ce împiedică dezvoltarea social-economică a multor ţări. Circa 20% din populaţia Terrei nu are acces la apă potabilă calitativă, iar în jur de 50% este lipsită de condiţii sanitare de trai. Poluarea apelor Oceanului Planetar are loc ca urmare a intensificării transportului maritim, a accidentelor în care sînt implicate tancurile petroliere, a valorificării zăcămintelor de petrol, de gaze naturale, de metale feroase şi neferoase de pe şelf şi de pe fundul oceanului. Un rol deosebit în poluarea apelor oceanice îl au manevrele militare efectuate în adîncul oceanului, deşeurile aruncate de navele maritime în mări şi oceane. Poluarea apelor oceanice şi pescuitul intensiv conduc la dereglarea mediului oceanic, pun în pericol regenerarea resurselor biologice. Dintre măsurile de soluţionare a problemelor ce ţin de apa potabilă şi de Oceanul Planetar fac parte: prevenirea poluării apelor; epurarea apelor uzate evacuate în ocean; curăţarea apelor oceanice de peliculele de petrol formate în urma accidentelor tancurilor petroliere (fig. 21.2); efectuarea monitoringului naţional şi internaţional al calităţii apelor de suprafaţă şi al celor din bazinele oceanice; desalinizarea apei oceanice pentru sporirea cantităţii de apă potabilă etc. Fig. 21.2. Poluarea apelor cu petrol Tema 21. Problema demografică. Malnutriţia. Problema apei 119 • P r o b le m a d e m o g r a f ic a este una din principalele probleme actuale ale um anităţii. Ea rezultă din suprapopularea planetei şi va avea consecinţe grave dacă numărul populaţiei nu va fi controlat în scurt timp. Există ipoteze că în anul 2025 populaţia va atinge cifra de 11 mld. În acest caz, este evident faptul că Terra nu va avea sursele necesare pentru întreţinerea populaţiei umane şi atunci se vor vedea clar consecinţele nerezolvării la timp a acestui dezastru social. Cauze: explozia demografică. Creşterea numerică a populaţiei în ţările în curs de dezvoltare. Consecinţe: şomaj, salarii minime, insuficienţă de apă, hrană, energie, resurse naturale, creşterea cantităţii de deşeuri, degradarea mediului. Soluţii: aplicarea programelor de dirijare a natalităţii, a ansamblului de măsuri legislative, administrative, economice, sanitare, culturale şi educaţionale, adoptate de stat pentru a reduce sau a stimula creşterea numărului populaţiei. • P r o b le m a a l i m e n t a r a este rezultatul unei profunde crize structurale a economiei mondiale, insuficienţa produselor alimentare şi a calităţii lor. Cauze: evoluţiile demografice inegale şi imprevizibile; existenţa unor relaţii inechitabile între ţările dezvoltate şi cele subdezvoltate, înapoierea economică şi culturală a ţărilor subdezvoltate, practicarea unei agriculturi extensive tradiţionale. Consecinţe: deficienţa de calorii, proteine, vitamine şi microelemente, malnutriţie, mortalitate. Soluţii: lichidarea decalajelor economico-sociale dintre state, modificări pe plan mondial în structura suprafeţelor cultivate, creşterea suprafeţelor ocupate de culturi agricole (soia, floarea-soarelui, orez, grîu, porumb etc.), utilizarea raţională a fondului funciar mondial, globalizarea realizărilor ştiinţifice, tehnologice şi economice etc. • P r o b le m a a p e i: criza resurselor de apă potabilă este mai mult decât evidentă. Rezervele de apă potabilă nu se măresc, iar consumul ei creşte în permanenţă. Cu deficitul de apă potabilă se confruntă numeroase ţări. Cauze: suprapopularea planetei, repartiţia neuniformă a resurselor acvatice, creşterea consumului de apă în industrie, agricultură, pentru serviciile comunale etc. Consecinţe: deficitul de apă potabilă, morbiditate sporită. Soluţii: consumul raţional al resurselor de apă potabilă la nivel local, regional şi global, reducerea pierderilor de apă, epurarea apelor uzate şi utilizarea lor în industrie, colectarea şi utilizarea apei de ploaie pentru grădinărit şi alte întrebuinţări, contorizarea apei, reducerea presiunii apei în robinete, desalinizarea apelor oceanice etc. v______________________________________J E BINE SĂ ŞTIŢI • Cea mai evidentă creştere a numărului populaţiei se va produce pînă în anul 2025 în Africa, unde se va înregistra un total de 1.617 mil. de locuitori faţă de 820 mil. în anul 2000. • Cantitatea de apă recomandată pentru consumul unui om într-o zi este de 50 l. Această cantitate include atât consumul propriu-zis, cît şi baia, prepararea mîn120 Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului şi ale lumii contemporane ( I A cării etc. Însă există diferenţe foarte mari ale consumului de apă între diferite ţări: americanii, de exemplu, consum ă de 5 ori mai multă apă decât europenii (500 l vs. 100 l), în timp ce locuitorii din Gambia trebuie să se mulţumească doar cu 4,5 l. • Brazilia, Rusia, Canada, Indonezia, China şi Columbia sînt ţările care deţin 50% din totalul rezervelor de apă dulce de pe glob. EVALUARE Construiţi graficul evoluţiei numerice a populaţiei Terrei utilizînd datele din tabelul de mai jos. Formulaţi concluzii. Anul 1802 1927 1961 1974 1987 1999 2011 Numărul populaţiei 1 mld. 2 mld. 3 mld. 4 mld. 5 mld. 6 mld. 7 mld. 2. Numiţi regiunile cu cea mai mare pondere a populaţiei urbane. Explicaţi cauzele. 3. Definiţi termenii explozia demografică mondială, explozia urbană. Lucraţi în perechi • Specificaţi cauzele care au determinat explozia demografică mondială. Ce factori au generat explozia urbană? 4. Cea mai mare parte a spaţiului agricol este repartizată în zona temperată (55% din totalul global). Explicaţi această distribuţie. 5. Precizaţi esenţa problemei alimentare. Ce este malnutriţia? 6. Analizaţi cauzele problemei alimentare pe glob. Formulaţi concluzii. 7. Numiţi măsurile care pot fi utilizate pentru soluţionarea problemei alimentare pe glob. 8. Care sînt ţările cu cele mai importante resurse umane, agricole şi de hrană? Dar cele cu resurse de hrană limitate? 9. Identificaţi ţările situate în zonele aride cu un deficit acut de apă potabilă. Lucraţi în grup • Analizaţi fig. 21.3. Formulaţi concluziile respective. 10. Propuneţi măsuri pentru soluţionarea problemei apei potabile în localitatea natală, în Republica Moldova, pe glob. Lucraţi în perechi • Elaboraţi o prezentare în format electronic cu subiectul: „Apa e mai scumpă ca aurul". Bulgaria Portugalia România Spania Italia Ucraina Ungaria Grecia Franţa Germania Albania Islanda Rep. Moldova Fed. Rusă OIanda Norvegia Finlanda Polonia Elveţia Suedia Irlanda Belarus Austria Rep. Cehă Danemarca Regatul Unit Letonia Estonia Lituania 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 Fig. 21.3. Consumul re