Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie

Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie Competenţe: • c o n s t r u ir e a unui d e m e r s geografic cu utilizarea termenilor specifici; • c a r a c t e r iz a r e a complexă a lumii a n im a le c a f a c t o r d e mediu; • c o le c t a r e a şi in t e r p r e t a r e a d a t e lo r p r iv in d m o n it o r iz a r e a şi protecţia r e s u r s e ­ lor faunistice; • m a n ife s ta r e a unui c o m p o r t a m e n t c ritic c o n s tr u c tiv fa ţ ă d e d e g r a d a r e a lumii a n im a le . TERMENI-CHEIE: lumea animală, faună, specii dispărute, areal de răspîndire, habitat, vînatul intensiv, pescuitul excesiv, măsuri de protecţie. Explicaţi ro lu l lum ii a n im a le ca fa c to r d e m e d iu . C e c a u z e c o n d u c la dei g ra d a re a fa u n e i? C a re s în t c o n s e c in ţ e le d e g ra d ă rii re g n u lu i a n im a l? L u m e a a n im a lă c a f a c t o r de mediu şi căile de degradare Ca şi plantele, animalele sînt un component foarte important al circuitului de substanţe şi energie din biosferă şi în menţinerea echilibrului ecologic în mediul natural. Dispariţia unor specii de animale conduce la destrămarea lanţurilor trofice şi a relaţiilor dintre specii. Pe parcursul evoluţiei lor de milioane de ani, multe specii de animale au dispărut, apărînd altele noi. Fiecare specie s-a adaptat la un anumit mod de viaţă, convieţuind într-o strînsă legătură cu alte organisme vii (plante, animale) şi cu factorii abiotici (apa, aerul, rocile). Pînă în prezent, au fost identificate şi studiate aproximativ 1,5 mil. de specii de animale. Marea diversitate a speciilor de animale participă la realizarea unui şir de procese importante din natură, dintre care: ■ formarea rocilor, ca exemplu fiind organismele marine care contribuie prin cochiliile şi scheletele lor la bioacumularea calcarului, denumit lumaşel; ■ formarea solurilor cu contribuţia resturilor organice (ca părţi ale corpurilor moarte sau ca dejecţii), pe care le atacă viermii, insectele şi unele mamifere (de exemplu, şobolanii), inclusiv cu aportul acestora la afînarea şi aerarea solurilor; ■ polenizarea şi răspîndirea plantelor cu ajutorul păsărilor, insectelor etc. sau prin transportarea seminţelor de către animalele erbivore; ■ crearea peisajelor naturale, căci nu ne putem închipui cum ar arăta o pădure fără mamifere, păsări, insecte etc. Influenţa omenirii asupra faunei a variat pe parcursul timpului, generînd treptat un impact de degradare, principalele categorii ale acestuia fiind: ■ domesticirea animalelor, în aşa fel încît pe parcursul dezvoltării sale omul a domesticit 15 specii de mamifere şi 6 specii de păsări. Datele statistice pun în evidenţă faptul că există deja peste 4 mld. de oi, vite, capre, lame, porci, 82 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului cai, cămile, măgari, reni, la care se adaugă peste 1 mld. de cîini şi pisici, inclusiv peste 13 mld. de păsări; ■ extinderea arealului de răspîndire, care constă în strămutarea unor specii de animale din habitatele lor iniţiale în altele noi, punîndu-le în situaţia de a se adapta la noile componente ale ecosistemelor. Ca exemplu, ar fi dispersia unor specii de peşti (crapul chinezesc, albul de Amur etc.) din Orientul Îndepărtat pe continentul european, inclusiv în ţara noastră; ■ reducerea numerică a animalelor, situaţie dificil de evaluat, din moment ce nu se ştie numărul exact de specii şi nu pot fi urmărite efectiv cîte din ele dispar. Totuşi, istoria omenirii cunoaşte multiple exemple de specii dispărute definitiv, din care menţionăm: - bivolul sălbatic - strămoşul vitelor cornute mari, dispărut în sec. al XVII-lea din cauza vînatului şi defrişării pădurilor, anterior fiind răspîndit în Europa, Siberia, Asia şi America de Nord; - calul sălbatic - a dispărut la sfîrşitul sec. al XlX-lea, în trecut populînd intens stepele din Europa; - drontul (pasăre) - a dispărut la sfîrşitul sec. al XVIII-lea, pînă atunci popula Insulele Mascarene din Oceanul Indian (cîntărea cca 20 de kilograme). Colonizatorii olandezi au adus pe aceste insule pisici şi cîini care în scurt timp au nimicit toate cuibarele şi, respectiv, păsările. Acţiunile actuale ale omului, care conduc la degradarea animalelor, pot fi diferenţiate atît în acţiuni directe, exprimîndu-se prin exterminarea fizică a acestora (de exemplu, vînatul, în special vînatul comercial (fig. 16.1)), cît şi în acţiuni indirecte, manifestîndu-se prin modificarea condiţiilor de mediu (a habitatelor), unele din cauze fiind extinderea suprafeţelor agricole, desecarea mlaştinilor, construcţia obiectelor hidrotehnice (baraje pe rîuri) etc. Începînd cu secolul trecut, la cauzele enumerate s-a adăugat şi poluarea mediului înconjurător. Actualmente, rasele de animale create în mod artficial de către oameni prin cercetări genetice sînt crescute la scară industrială, fiind o sursă importantă de hrană, dar şi de materie primă sub formă de piei, blănuri, lînă, puf. Unele animale (cîinii, pisicile, şobolanii, broaştele etc.) sînt folosite în laboratoare pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice, în special în domeniul medicinii. Fig. 16.1. Ursul Grizzly, specie aflată în pericol din cauza braconajului z > E x a m in a ţi fig . 16.2. Formulaţi concluzii. Fig. 16.2. Numărul speciilor considerate în pericol de dispariţie (2005) Tema 16. Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie 83 Activităţile necontrolate ale oamenilor pun în pericol existenţa speciilor de animale. Astfel, pe cale de dispariţie sînt: rinocerul de Sumatra, balena albastră, broasca ţestoasă uriaşă, condorul andin (fig. 16.3), dropia şi multe altele. Începînd cu secolul al XVII-lea, s-a intensificat procesul de exterminare a lumii animale, în special a copitatelor, în Africa, una din cauze fiind dezvoltarea turismului cinegetic (de vînătoare). În prezent zebrele, elefanţii, rinocerii, girafele şi antilopele pot fi întîlnite doar în parcuri naţionale şi în rezervaţii naturale. A avut mult de suferit şi lumea animală din Australia, unde actualmente pe cale de dispariţie sînt peste 35 de specii de marsupiale. În Asia Centrală numărul cămilelor cu două cocoaşe (cămila bactriană) (fig. 16.4) constituie cca 250-300 de exemplare, acestea fiind întîlnite doar în cele mai îndepărtate locuri ale Deşertului Gobi. Dintre mamiferele marine cel mai grav afectate de impactul antropic sînt cetaceele, acestea fiind vînate pentru carne şi grăsime din cele mai vechi timpuri. Astfel, pe cale de dispariţie sînt balena de Groenlanda, balena cu cocoaşă, balena albastră, în pofida faptului că multe state au semnat convenţii ce interzic vînatul lor. Vînatul intensiv a cauzat şi reducerea numerică apinipedelor, numărul morselor şi focilor din latitudinile arctice scăzînd considerabil, iar ca urmare, din anul 1956 vînatul lor a fost interzis. Resursele piscicole au o importanţă vitală pentru multe popoare ale lumii, volumul pescuitului la nivel mondial fiind în continuă creştere. Cauzele principale care au condiţionat reducerea rezervelor de peşte sînt: ■ pescuitul excesiv (se pescuieşte mai mult decît se reproduce); ■ poluarea apelor cu modificarea echilibrului de gaze şi a potenţialului de hrană; ■ impactul construcţiilor hidrotehnice, care modifică curgerea rîurilor şi, în acelaşi timp, constituie un obstacol în calea deplasării unor specii de peşti spre cursurile superioare în perioada de reproducere; ■ colmatarea albiilor rîurilor, ceea ce modifică starea ecosistemelor acvatice şi conduce la creşterea gradului de mineralizare a apei. Din anul 1970, în Cartea Roşie Internaţională au început să fie incluse date despre speciile de animale aflate pe cale de dispariţie, pentru care trebuie apliFig. 16.3. Condorul andin Fig. 16.4. Cămila cu două cocoaşe 84 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului cate măsuri speciale de protecţie. Deja în 1979 aceasta cuprindea 321 de specii de mamifere, 485 de specii de păsări, 41 de specii de amfibieni, 141 de specii de reptile şi 194 de specii de peşti. Cartea Roşie conţine informaţii despre răspîndirea animalelor în trecut şi în prezent, despre habitate, numărul de exemplare, modul de viaţă, ritmurile de înmulţire, numărul animalelor rare din menajeriile lumii, măsurile de protecţie aplicate în diferite ţări. Cartea Roşie Internaţională este completată în permanenţă cu date noi. Starea lumii animale în Republica Moldova Ce animale rare vieţuiesc în apropierea localităţii natale? Dar în Republica Moldova? Ce măsuri pot fi întreprinse pentru ameliorarea condiţiilor lor de viaţă? Fauna Republicii Moldova cuprinde cca 14.800 de specii de animale, din care 461 de specii de vertebrate şi 14.339 de specii de nevertebrate. La rîndul său, fauna vertebratelor include: 70 de specii de mamifere, 281 de specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni şi 82 specii de peşti. Starea resurselor animale din Republica Moldova este determinată, în mare măsură, de situaţia în care se află resursele floristice. La rîndul lor, pe parcursul timpului acestea au suferit modificări esenţiale. Cele mai multe mamifere populează ecosistemele silvice - cca 47 de specii, cele de luncă - 33 de specii şi cele agricole (medii antropizate) - 25 de specii. Habitatele păsărilor din ţara noastră sînt dispuse puţin în altă ordine, astfel că în ecosistemele acvative vieţuiesc 109 specii, în cele silvice - 106 specii, în cele agricole - 76 de specii, în cele de stepă - 45 de specii şi în cele petrofite - 23 de specii. Ca şi flora, fauna ţării noastre este tipică de stepă şi silvostepă. Deoarece peisajele naturale sînt în mare parte antropizate, fauna s-a acomodat la ecosistemele agricole, în special rozătoarele, păsările etc. În prezent, au rămas puţine animale sălbatice de talie mare (cerbul nobil, căpriorul, mistreţul), acestea fiind mai frecvent întîlnite în rezervaţiile naturale. Din punct de vedere numeric, dominante sînt speciile de talie mică (iepurele, popîndăul, hîrciogul, şoarecele pitic etc.). Speciile de animale de vînătoare se află în declin, acesta fiind cauzat de braconaj, de numărul mare de răpitori şi de lipsa unei gestionări eficiente a gospodăriei cinegetice (de vînătoare). Timp de peste un deceniu efectivele de căprior şi mistreţ stagnează, iar cel al cerbului nobil s-a redus. Zoologii au constatat că în ultimii ani la cele 18 specii de lilieci, existente în Republica Moldova, s-au adăugat 3 specii noi. Toate speciile de lilieci sînt incluse în convenţiile internaţionale, una din acestea fiind Convenţia de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (1979) şi, prin urmare, sînt luate sub protecţie. Degradarea continuă a ecosistemelor acvatice a afectat şi starea păsărilor de apă. Astfel, în bălţile Prutului de Jos aproape că nu mai cuibăreşte gîsca de vară, într-un număr foarte mic se reproduc raţa mare, raţa pestriţă, raţa cîrîitoare, raţa Tema 16. Degradarea lumi animale. Măsuri de protecţie 85 Fig. 16.5. Lopâtarul Fig. 16.6. Cocostîrcul negru Fig. 16.7. Dropia roşie, lopătarul etc. (fig. 16.5). În acelaşi timp, teritoriul republicii este o parte componentă a căilor de migraţie a păsărilor, iar în perioadele pasajului de primăvară-toamnă apar o mulţime de păsări acvatice (lebede, gîşte, raţe) şi semiacvatice (stîrci, berze). În prezent, 10 specii de reptile şi 9 de amfibieni sînt luate sub protecţie, fiind incluse în Convenţia de la Berna, 6 specii de şerpi sînt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, iar vipera de fîneaţă - în Convenţia de la Washington privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (1973). După importanţa diversităţii biologice, fluviul Nistru şi rîul Prut (inclusiv lacurile de acumulare Dubăsari, Cuciurgan, Costeşti-Stînca) sînt considerate bazine piscicole de categorie superioară, în care se păstrează specii valoroase de peşti: morunul, nisetrul, păstruga, cega, mreana, crapul, plătica, scrumbia, şalăul, bibanul, somnul, ştiuca, păstrăvul etc. Impactul antropic asupra faunei şi măsurile de protecţie Impactul antropic asupra animalelor sălbatice care vieţuiesc pe teritoriul Republicii Moldova s-a înfăptuit treptat, pe mai multe căi, inclusiv prin: vînatul excesiv şi braconaj, degradarea ecosistemelor de pădure, de stepă şi de luncă etc., care au redus potenţialul de hrană al erbivorelor, poluarea mediului şi alte efecte negative. Aceste activităţi au restrîns condiţiile de viaţă ale animalelor, iar unele chiar au dispărut definitiv. Numai în ultimele trei secole au dispărut peste 20 de specii de mamifere şi păsări: în secolul al XVIII-lea - zimbrul, bourul, antilopa-saiga, rîsul, ursul brun; în secolul al XlX-lea - tarpanul, cocoşul-de-mesteacăn, pelicanul creţ, cocostîrcul negru (fig. 16.6); în secolul al XX-lea - nurca europeană, dihorul de stepă, călifarul roşu, vulturul-de-stepă, dropia (fig. 16.7), vulturul sur, vulturul brun, vulturul codalb, gaia-roşie. Şi lupul este o specie dispărută la noi, deşi, în unele ierni foarte reci, haite ale acestor animale de pradă pot ajunge, 86 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului în căutarea hranei, de pe teritoriul României sau al Ucrainei până pe meleagurile noastre. Impactul antropic negativ asupra mediului natural s-a soldat cu reducerea numerică a speciilor lumii animale. În prezent, pe cale de dispariţie sînt: ciocîrlia, specii de mărăcinari, cristeiul de cîmp, vipera de stepă, vipera obişnuită (fig. 16.8), şarpele cu patru dungi, şopîrla multicoloră etc., care îşi au habitatele în ecosistemele de stepă şi de luncă. Factorul care determină dispariţia lor este deficitul de hrană şi de locuri de reproducere. Barza albă, de exemplu, nu duce lipsă de locuri pentru cuibărit, însă are nevoie de surse bogate de hrană, pe care le găseşte în zonele umede ale lacurilor şi rîurilor. S-a constatat că reducerea numărului de berze este o consecinţă a degradării ecosistemelor acvatice. Gospodăria cinegetică din ţara noastră are sarcina de a proteja Fondul cinegetic unic de stat, de a coordona folosirea lui raţională şi de a-i crea condiţii optime pentru reproducere. Acest fond include următoarele specii de interes vânătoresc: cerbul, căpriorul, mistreţul, iepurele, vulpea, bursucul, ondatra, fazanul, potîrnichea, speciile de gîşte şi de raţe. Agenţia „Moldsilva” gestionează circa 336.000 ha de terenuri de vînătoare, amplasate în mare parte în fondul forestier. În ultimii ani, datorită măsurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de hrană pentru animalele de interes vânătoresc, se înregistrează o ameliorare a situaţiei în gestionarea fondului cinegetic. În prima ediţie a Cărţii Roşii a Republicii Moldova (1978) au fost incluse 29 de specii de animale, iar în cea de-a doua (2001) - 116 specii, ceea ce indică asupra faptului că numărul speciilor pe cale de dispariţie este în creştere. Fig. 16.8. Vipera obişnuita REPERE • În C a rte a Roşie a Republicii M oldova este inclus ş a rp e le -c u -a b d o m e n -g a lb e n , care se întîlneşte pe m alurile stîncoase ale Nistrului şi Răutului, ş a rp e le -lu i-E s c u la p , care vieţuieşte în păduri şi în locuri stîncoase, ascu n zîn d u -se prin scorburi şi nişe. De asem en ea, sînt incluse şi specii de păsări, printre care păsări răpitoare mari ca: p a ju r a , v u ltu ru l c o d a lb , v u ltu ru l p escar, a c v ila im p e ria lă , a c v ila ţip ă to a r e m a r e şi m ic ă , şo re ca ru l, v ie sp aru l, ş o im u l d u n ă r e a n . • Există 4 mari am eninţări pentru biodiversitate: distrugerea habitatului; speciile invazive; exploatările intensive; ruptura unei continuităţi a lanţului trofic. D is tru g e re a h a b ita tu lu i. O am enii distrug habitatele anim alelor prin agricultură, defrişări, m inerit, dezvoltare urbană şi poluare. Dispariţia unor habitate are loc atît în cazul eco sistem elo r terestre, cît şi al eco sistem elo r m arine şi se crede că ar fi cauza dispariţiei a 73% din totalul speciilor rare sau foarte vulnerabile. Tema 16. Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie 87 f \ Speciile in v azive (alo g en e, in tro d u s e ). Reprezintă o am eninţare majoră la adresa biodiversităţii (d e exem plu , scoica-zebră, limaxul ucigaş, buburuza asiatică m ulticoloră, nutria, bizamul (ondatra), crapul asiatic ş.a.). Fiind introduse în zone unde s-au înm ulţit, ele au suprim at numărul anim alelor native. Speciile invazive sînt considerate ca fiind cauza a 40% din dispariţiile faunistice din anul 1750 şi pînă în prezent. E x p lo a tă rile in te n s iv e. Cînd oam enii vînează anim ale sălbatice, există riscul de exploatare excesivă a fondului cinegetic. Altfel spus, vînatul sau pescuitul e x ce ­ siv poate duce la dispariţia unor specii, deoarece anim alele nu se pot reproduce într-atît de repede, în cît să ţină pasul cu nevoile oam enilor. R u p tu ra u n e i c o n tin u ită ţi a la n ţu lu i tro fic. D ispariţia unei sp ecii poate cauza dispariţia alteia, care se hrăneşte cu aceasta. v '__________________ :_____ __________________________________ E BINE SA ŞTIŢI Pungile din plastic şi alte deşeuri din acelaşi m aterial, aruncate în ocean, om oară 1 mil. de exem plare din sp eciile acvatice în fiecare an. Elefanţii sînt am eninţaţi cu dispariţia datorită com ercianţilor de fildeş, care pun m are preţ pe acest produs. În 1979, în Africa m ai trăiau în sălbăticie 1,3 mil. de elefanţi, însă din cauza braconajului num ărul lor a scăzut pînă la 600.000 către sfîrşitul sec. XX. Elefantul indian este într-o situaţie m ult mai grea ca sp ecie. Din cauza reducerii habitatului său, în sălbăticie m ai traiesc 35.000-54.000 de exem ­ plare, m ajoritatea lor - în India. Alte 16.000 de exem plare sînt ţinute ca anim ale d o m estice în diferite ţări din Asia. 1. Argumentaţi prin exemple concrete rolul lumii animale ca factor de mediu. 2. Explicaţi cauzele care au condus la reducerea numărului de specii de animale pe glob. Lucraţi în perechi • Analizaţi principalele cauze care au condus la degradarea resurselor piscicole. 3. Numiţi speciile de animale care au dispărut în ultimele secole de pe teritoriul ţării noastre. 4. Explicaţi cauzele care au condus la degradarea faunei în Republica Moldova. 5. Propuneţi acţiuni care pot fi întreprinse în ţara noastră pentru ameliorarea situaţiei ecologice a lumii animale. 6. Elaboraţi o prezentare în format electronic despre speciile de animale pe cale de dispariţie. Propuneţi căi de salvare a acestora. Lucraţi în grup • Scrieţi un demers, adresat autorităţilor administraţiei publice locale, privind monitorizarea şi protecţia resurselor faunistice. 7. C are este a p o rtu l tă u p e rs o n a l la a c ţiu n ile d e p ro te ja re a a n im a le lo r în lo c a lita te a n a ta la ?