Degradarea mediului acvatic

Degradarea mediului acvatic Competenţe: • construirea unui demers geografic cu utilizarea termenilor specifici; • caracterizarea complexă a tipurilor de poluare a mediului acvatic; • colectarea şi interpretarea datelor privind poluarea apelor în localitatea natală; • manifestarea unui comportament critic constructiv faţă de degradarea mediului acvatic. TERMENI-CHEIE: degradarea mediului acvatic, poluarea apei, surse de poluare, poluanţi, ape uzate, impactul apelor poluate asupra mediului. Argumentaţi rolul apei în mediul geografic. Care sînt factorii ce conduc la degradarea mediului acvatic? Precizaţi consecinţele degradării mediului acvatic. Apa este unul din factorii de bază în realizarea multor procese naturale. Oamenii utilizează apele în mişcare (rîurile, curenţii maritimi, valurile şi mareele) pentru producerea energiei electrice, apa are o mare importanţă pentru industrie şi pentru irigarea terenurilor agricole. Rîurile, mările etc. au condiţionat dezvoltarea transportului acvatic (fluvial, maritim) şi a transportului pasiv (plutăritul) (fig. 13.1). Din apă se extrage o cantitate impunătoare de sare, sulf etc. Analizaţi fig.13.2 şi formulaţi concluzii. Fig. 13.1. Plutâritul Producţia de energie '44% Agricultura 24% Reţeaua publică de alimentare cu apă — 7 Industria 21% 11% Fig. 13.2. Repartiţia resurselor de apâ pe sectoare de activitate la nivelul Europei, 2009 Apele dulci (cu un conţinut scăzut de săruri) reprezintă doar 2,6% din totalul de apă de pe Terra (fig. 13.3). Rezervele de apă sînt repartizate neuniform pe glob (fig. 13.4), iar accesul la apa de calitate este o problemă foarte gravă pentru 1/3 din populaţia lumii. Analizaţi fig. 13.3 şi fig. 13.4. Formulaţi concluzii. In urma utilizării apei de către consumatori, aceasta îşi schimbă compoziţia, suferind modificări ale calităţilor sale naturale. Apele uzate au compoziţia fizico-chimică şi bacteriologică diferită de cea a apei prelevate. 66 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului Sursele de poluare a apelor. Tipurile de poluare Poluarea apei reprezintă modificarea, în mod direct sau indirect, a compoziţiei sale normale, avînd un impact negativ asupra stării mediului şi, în special, asupra sănătăţii oamenilor. Substanţele şi agenţii care determină modificarea compoziţiei iniţiale a apelor în care sînt evacuaţi se numesc poluanţi. Degradarea mediilor acvatice de suprafaţă (rîuri, lacuri) poate constitui consecinţa unor procese naturale de impurificare (apele de ploaie sau apele provenite din topirea zăpezilor care spală şi aduc cu sine nisip, argilă, resturi vegetale, cadavre de animale etc.), însă acest proces nu influenţează semnificativ starea ecosistemelor acvatice. Cel mai tipic exemplu de impurificare a mediului acvatic este eutrofizarea apelor (înflorirea apelor stătătoare), care este un proces atît natural, cît şi artificial de creştere a concentraţiei de substanţe chimice (N, P, K etc.). Ca urmare, are loc reducerea concentraţiei de O2 din apă şi acumularea de substanţe toxice, aceasta căpătînd o culoare verde pronunţată şi un miros specific de substanţă alterată. O astfel de apă nu mai poate fi utilizată ca apă potabilă sau pentru adăparea vitelor şi nici chiar în scopuri recreative. Mult mai gravă este poluarea artificială, cauzată de activităţile omului. Factorii care conduc la poluarea apelor p o t f i grupaţi în m odul urm ător: - factorii demografici, reprezentaţi de numărul populaţiei dintr-o anumită zonă, care demonstrează că nivelul de poluare a apelor este direct proporţional cu densitatea populaţiei; - factorii urbanistici, corespunzători dezvoltării aşezărilor umane (oraşelor), care consumă cantităţi mari de apă şi o returnează în natură ca apă uzată; - factorii economici, reprezentaţi de nivelul de dezvoltare economică, în special industrială, a unei regiuni, ceea ce determină consumul şi poluarea ridicată a apelor. După provenienţa apelor uzate, sursele de poluare p o t f i grupate astfel: ■ ape menajere, care conţin poluanţi din resturi alimentare, săpunuri, detergenţi, dejecţii, microorganisme etc., provenite din activitatea casnică a populaţiei, a restaurantelor, hotelurilor, zonelor de agrement, terenurilor de sport etc.; ■ ape uzate industriale, care provin din apele utilizate în procesele tehnologice. Apele rezultate de la minele de cărbune conţin substanţe în suspensie, Fig. 13.3. Repartiţia resurselor de apă pe glob Australia şi Oceania Europa 5,4% 7,2% Asia Africa 32,3% 10,3% 44540\ | America de Nord UP 18 4% America de Sud ' 26,4% Fig. 13.4. Repartiţia regională a resurselor de apă dulce (după I. Zăvoianu, 2006) Tema 13. Degradarea mediului acvatic 67 iar cele provenite de la fabricile de zahăr conţin atît substanţe organice dizolvate, cît şi suspensii; ■ ape uzate agricole, care provin de la crescătoriile de animale (bovine, porcine, păsări etc.), conţinînd poluanţi sub formă de substanţe organice şi suspensii, precum şi cele rezultate în urma irigării terenurilor agricole, fiind poluate cu substanţe organice, pesticide, suspensii etc.; ■ ape radioactive, care conţin radionuclizi proveniţi de la extragerea şi prelucrarea minereurilor radioactive, sau apele provenite din sistemele de răcire ale centralelor atomoelectrice. În funcţie de natura agenţilor poluanţi existenţi în apele uzate, poluarea poate fi diferenţiată în cîteva tipuri: ■ poluarea fizică, adică poluarea cu substanţe radioactive, cu reziduuri avînd temperaturi ridicate din procesele industriale (de exemplu, de la CTE), cu elemente insolubile plutitoare sau sedimentabile (de exemplu, particule de nisip); ■ poluarea biologică (bacteriană, virotică şi parazitologică), provenită de la crescătoriile de animale, gunoiştile din apropierea apelor etc., ca surse de microorganisme patogene care, la rîndul lor, întîlnesc condiţii optime de dezvoltare în apele calde şi murdare; ■ poluarea chimică, condiţionată de pătrunderea în apă a unor substanţe de natură organică, provenite de la fabricile de hîrtie şi celuloză, de la abatoare etc., sau de natură anorganică (săruri), provenite din industria petrolieră, industria chimică etc. Starea mediului acvatic în Republica Moldova În Republica Moldova, monitorizarea stării ecologice şi a nivelului de poluare a apelor de suprafaţă este realizată de către Serviciul Hidrometeorologic de Stat prin punctele sale de supraveghere, situate pe principalele nuri, lacuri şi bazine de acumulare. Supravegherea stării epidemiologice a apelor este efectuată de către Centrul Naţional de Sănătate Publică după indicatorii chimici, microbiologici şi virusologici. În ansamblu, conform indicelui poluării, calitatea apelor din fluviul Nistru şi rîul Prut corespunde claselor II (curată) şi III (moderat poluată). Apele din rîurile mici se caracterizează printr-un grad înalt de poluare cu ioni de amoniu, nitraţi, compuşi ai cuprului, produse petroliere, fenol, precum şi prin nivelul redus al conţinutului de oxigen din apă. Cele mai poluate rîuri mici, care necesită măsuri urgente de ameliorare, sînt: rîul Bîc în aval de municipiul Chişinău, rîul Răut în aval de municipiul Bălţi, rîul Cogîlnic în aval de oraşul Hînceşti şi altele. În ansamblu, după indicatorii hidrochimici calitatea apei din rîurile mici corespunde claselor de la III (moderat poluată) pînă la V (intens poluată şi degradată). Apele uzate (menajere şi industriale), care se scurg în rîurile mari şi mici, constituie sursele principale de poluare a apelor de suprafaţă (fig. 13.5). Volumul de apă utilizat în diverse activităţi economice atît din rîurile mari, cît şi din cele mici este impunător, iar sistemele de epurare care funcţionează în republică nu asigură purificarea apelor uzate în măsura necesară. 68 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului Fig. 13.5. Deversarea apelor reziduale Apele menajere, provenite din utilităţile umane din spaţiul urban şi cel rural, devin medii favorabile de dezvoltare a bolilor infecţioase. Aceste ape se caracterizează printr-un conţinut sporit de bacterii patogene, avînd un potenţial epidemiologic mare. Astfel, la tipul biologic de poluare sînt atribuite şi apele reziduale de la complexele zootehnice, rezultate din spălarea gunoiului de grajd, de la gunoiştile neautorizate din apropierea fîntînilor sau nurilor (fig. 13.6) şi din localităţile unde lipsesc reţelele de canalizare. Investigaţiile demonstrează că 80% din fîntînile de mină din ţara noastră nu corespund normelor sanitare, acestea fiind poluate în special cu compuşi ai azotului (nitraţi şi nitriţi). Prin urmare, apele din fîntîni sînt cea mai sigură sursă de îmbolnăvire a locuitorilor din mediul rural. Chiar şi apele a cca 50% din fîntînile arteziene nu corespund indicilor de calitate, în acestea fiind depăşite normele admise de H2S, NH3, F, Fe, Mn etc. În ultimele decenii, din cauza crizei economice, a sistării depline sau a reducerii activităţii unor întreprinderi, apele industriale uzate nu mai sînt o sursă la fel de semnificativă de poluare a mediului acvatic din ţara noastră. Astfel, poluarea chimică poate fi înregistrată doar la Uzina chimică din or. Durleşti, mun. Chişinău, Combinatul metalurgic din or. Rîbniţa, poluarea fizică - la CTE Dnestrovsk, cu substanţe chimice şi organice - la întreprinderile de producere a zahărului, alcoolului, vinurilor, produselor lactate, la cele de prelucrare a pieilor etc. Una din sursele care continuă să afecteze starea apelor de suprafaţă şi a celor freatice, ce alimentează izvoarele şi fîntînile de mină, sînt terenurile agricole, pe care în deceniile trecute au fost folosite în exces îngrăşăminte organice şi chimice, precum şi cantităţi mari de pesticide. Unele pesticide, fiind folosite o singură dată, rămîn active chiar şi peste zeci de ani. Iar dacă ţinem cont de faptul că acestea au fost aplicate cîteva decenii la rînd, atunci trebuie să conştientizăm faptul că orizonturile unde se formează apele freatice mai sînt încă contaminate cu aceste substanţe deosebit de periculoase pentru mediul acvatic şi pentru sănătatea oamenilor. Astfel, în aceste ape mai sînt depistate hidrocarburi, detergenţi, cloruri, mercur, plumb etc. Fig. 13.6. Gunoişte neautonzata pe malul unui rîu Tema 13. Degradarea mediului acvatic 69 #'-4. Fig. 13.7. Accident naval în Marea Nordului Impactul poluării apelor asupra mediului Apele poluate au un impact negativ atît asupra factorilor de mediu (soluri, organisme vii, oameni), cît şi asupra proceselor care decurg în mediul acvatic ca atare: ■ excesul de substanţe organice din apele de suprafaţă (cauzat de poluarea biologică şi chimică) conduce la consumul oxigenului din ape, care nu trebuie să coboare sub 4 mg/l, nivel necesar dezvoltării organismelor acvatice; petrolul evacuat (fig. 13.7) formează pe suprafaţa apei o peliculă uleioasă care împiedică schimbul de gaze cu atmosfera, modifică o serie de caracteristici fizico-chimice ale apei (culoarea, temperatura, pH-ul), acţionează în mod mecanic asupra florei şi faunei; mediul hidric are un rol semnificativ în evoluţia proceselor epidemice, cauzate de bolile diareice acute, atît în mod direct (prin folosirea apei potabile contaminate), cît şi indirect (scăldatul, pescuitul în bazinele cu ape infectate, consumul legumelor şi fructelor contaminate etc.); detergenţii nimicesc microorganismele şi împiedică autoepurarea apelor; unele elemente chimice, precum mercurul, sînt foarte toxice, influenţînd asupra florei şi faunei acvatice practic la fel ca şi substanţele radioactive, iar produsele mariculturii contaminate provoacă la om maladii deosebit de periculoase, precum sînt cele oncologice. I REPERE Se disting două căi de poluare a apelor: n a tu r a lă , cînd m odificările proprietăţilor fizico-chim ice şi biologice ale apei se produc fără intervenţia om ului, şi a r tific ia lă sau a n tro p ic ă , cînd acestea reprezintă o consecinţă a activităţii um ane. P o lu a re a n a tu r a lă are loc în urm a unor fen o m ene naturale: apele de ploaie, cele provenite din topirea zăpezilor spală solurile şi aduc cu sine nisip, argilă, frunze şi alte resturi vegetale. M ateriile o rg anice se d e sco m p u n treptat, m odificînd unele proprietăţi fizico-chim ice ale apei. De m enţionat însă că aceste m odifcări au o influenţă m ică şi de scurtă durată asupra organism elor acvatice vii. P o lu a re a a rtific ia lă se deoseb eşte calitativ şi cantitativ de cea naturală. În cazul poluării naturale, intervin substanţe care, de fapt, există în m od norm al în apă în cantităţi reduse şi cu care organism ele contactează în m od direct. În cazul poluării antropice, intervin unii produşi de sinteză organică sau elem ente chim ice rare. S u rsele d e p o lu a r e a a p e lo r s u b te ra n e sînt: accid en tele m iniere, infiltrarea apelor industriale uzate, suprafeţele m ari ale solului o cup ate cu deşeuri periculoase, n erespectarea zonei de protecţie sanitară, existenţa unor fisuri în straturile de roci sau în peşterile şi fîntînile carstice, care condiţionează pătrunderea apelor poluate spre adîncim i etc. 70 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului E BINE SĂ ŞTIŢI • Într-o viaţă de circa 70 de ani, un om consum ă în m edie 115 tone de apă, ech ivalentul a peste 2 vago ane-cisternă. • Din cauza deficitului de apă, oam enii se văd nevoiţi să bea apă din surse nesigure, ceea ce co ndu ce la apariţia şi răspândirea bolilor. Aproxim ativ 5 m ilioane de persoane, m ajoritatea fiind copii, m or anual din cauza alim entării cu apă nepotabilă. • D esalinizarea apei de m are constituie un m ijloc extrem de costisitor de o bţin ere a apei potabile. Arabia Saudită se plasează pe prim ul loc în lum e în ceea ce priveşte desalinizarea apei de m are. Oraşul Riad, capitala acestei ţări, situat în plin deşert, are o populaţie de peste 4 m ilioane de locuitori. 80% din aceasta se alim entează cu apa provenită de la instalaţiile de desalinizare din Golful Persic, aflat la 400 km depărtare. D esalinizarea apei se efectuează şi în alte ţări, precum SUA, Israel, Em iratele Arabe Unite, Kuwait, Japonia, Qatar, Spania, Italia, Iran. • Ecologii avertizează de m ult tim p că apa potabilă devine din ce în ce mai puţină. O m enirea se află în pragul unui„falim ent acvatic" care va avea urm ări mai grave decît criza financiară din prezent şi care va destabiliza econom ia m ondială. Se presupune că peste 30 de ani nu va ajunge apă pentru o ju m ătate din p o p u ­ laţia planetei. v____________________________________________________________________ 1. Definiţi termenul poluarea apei. 2. Scrieţi o comunicare geografică despre starea mediului acvatic în Republica Moldova. Utilizaţi termenii specifici temei abordate. 3. Explicaţi procesele de impurificare şi eutrofizare a apei. Lucraţi în perechi • Numiţi factorii care conduc la poluarea apelor. • Descrieţi sursele de poluare în funcţie de provenienţa apelor uzate. 4. Caracterizaţi tipurile de poluare a apei în funcţie de natura agenţilor poluanţi. Care dintre ele sunt prezente în Republica Moldova, în localitatea natală? Lucraţi în grup • Elaboraţi un demers, adresat autorităţilor administraţiei publice locale, privind calitatea apelor (rîuri, izvoare, fîntîni) din localitatea natală. Propuneţi soluţii pentru protecţia şi utilizarea raţională a resurselor de apă existente. 5. Care este spectrul poluanţilor rîurilor mici din ţara noastră? 6. Explicaţi consecinţele impactului poluării apelor în cadrul mediului geografic. 7. Construiţi tabelul Cauze-Efecte la tema studiată. 8. Apreciaţi asigurarea cu apă potabilă a populaţiei din ţara noastră, din localitatea natală. Utilizaţi diferite surse de informaţie. • Comentaţi citatul: „Apă, îţi datorăm mulţumiri, recunoştinţă veşnică: tu eşti cel mai magnific dar al lumii!". (Antoine de Saint-Exupery)