Mediile temperate

Mediile temperate Competenţe: • construirea unui demers geografic cu utilizarea termenilor specifici; • caracterizarea complexă a mediilor temperate; • interpretarea hărţii geografice, a climogramelor; • manifestarea comportamentului ecologic faţă de mediile naturale. TERMENI-CHEIE: circulaţie vestică, mediu temperat-oceanic, mediu temperatcontinental, musonul de vară, musonul de iarnă, submedii temperate, mediul semiarid de stepă şi silvostepă, pampă, prerie, mediul temperat arid al deserturilor, mediul temperat al pădurilor. Explicaţi cauzele diferenţierii mediului temperat. Ce submedii ale i acestui mediu cunoaşteţi? Localizarea Zona temperată se extinde în latitudine între 40-60°, preponderent în emisfera nordică. Astfel, la 45° latitudine nordică, în America de Nord, această zonă acoperă o suprafaţă cu lungimea de 4.400 km pe direcţia est-vest, iar în Eurasia - de 10.700 km. Emisfera sudică (australă) este dominant oceanică. Între 50-60° latitudine sudică, oceanul acoperă 99,1% din spaţiu. Această repartiţie diferenţiată a apei şi a uscatului determină formarea în cadrul mediului temperat a mai multor tipuri de climate şi zone biogeografice. Complexitatea şi diferenţierea acestui mediu sînt cauzate şi de prezenţa unităţilor mari de relief: cîmpii imense, podişuri înalte, lanţuri muntoase. Clima este caracterizată de existenţa celor patru anotimpuri, cu o variabilitate accentuată a vremii. Caracteristicile factorilor de mediu În mediul temperat domină circulaţia vestică a maselor de aer, însă prezenţa uscatului şi a oceanelor, a întinderilor mari continentale şi a masivelor muntoase influenţează această circulaţie pe parcursul celor patru anotimpuri. La rîndul lor, condiţiile climatice diferenţiate conduc la formarea mediului temperat-oceanic şi a mediului temperat-continental, fiecare dintre acestea avînd specificul său în ceea ce priveşte formaţiunile vegetale, tipurile de soluri, regimul hidrologic al rîurilor şi procesele exogene. Variaţia temperaturii aerului şi distribuţia precipitaţiilor sînt determinate de dinamica accentuată a maselor de aer. Predomină vînturile de vest calde şi umede şi vînturile de nord-est reci şi uscate. Cantitatea anuală de precipitaţii atinge 1.000-1.500 mm în vecinătatea ţărmurilor oceanice şi 350-500 mm în spaţiile intracontinentale. Mediile temperate se caracterizează printr-un grad înalt de concentrare a aşezărilor umane. Această zonă dispune de însemnate resurse minerale, exploatate pe parcursul mai multor secole. Aici s-au 34 Capitolul II. Tipologia mediului geografic dezvoltat diverse ramuri ale industriei, suprafeţele agricole sînt extinse, ceea ce denotă faptul că mediul natural a suferit modificări esenţiale. Tipurile de medii temperate M ediul temperat-oceanic (temperat-maritim) Numiţi principalele caracteristici ale componentelor mediului temperatoceanic. Acest mediu cuprinde regiunile vestice limitrofe ţărmurilor oceanice, ocupînd spaţii mai mari în Europa de Vest şi mai restrînse pe ţărmurile vestice ale Americii, unde lanţurile montane (Cordilierii, Anzii) constituie bariere în calea maselor de aer care vin dinspre Oceanul Pacific. În emisfera sudică, mediul temperat-oceanic ocupă spaţii mai restrînse, fiind prezent în partea de sudvest a Americii de Sud şi în Noua Zeelandă. Clima temperat-oceanică se caracterizează prin veri răcoroase şi ierni blînde. Temperaturile medii anuale sînt de 10-15°C. Cantitatea anuală de precipitaţii (800-1.000 mm) (fig. 7.1, a) favorizează creşterea pădurilor de foioase, alcătuite din fag, carpen, gorun, tei, arţar, frasin etc. Din lumea animală se întîlnesc cerbul, lupul, mistreţul, pisica sălbatică, ursul brun, jderul etc. În partea estică a continentelor clima este influenţată de circulaţia musonică, cu veri umede (musonul de vară) şi ierni reci şi uscate (musonul de iarnă). Alunecările de teren sînt fenomene naturale frecvente în acest tip de mediu. Ele modifică relieful şi provoacă devieri ale cursurilor nurilor. Regimul hidrologic al rîurilor se caracterizează prin debite mari în anotimpul ploios. În acest mediu predomină solurile brune şi cenuşii de pădure. Zona temperat-oceanică este intens populată, astfel mediile naturale ale cîmpiilor şi ale zonelor de litoral au fost transformate, în cea mai mare parte, în medii antropizate şi antropice. Mediile naturale s-au păstrat în regiunile muntoase, însă şi în aceste zone activităţile turistice şi căile de comunicaţie au condiţionat procesul de antropizare, dar care mai este încă subordonat echilibrului natural. În aceste zone au fost create multe rezervaţii şi parcuri naţionale. M ediul temperat-continental Precizaţi factorii care au generat formarea mediului temperat-coni tinental. Mediile continentale (fig. 7.1, b) sînt prezente în părţile centrale ale continentelor, la distanţe mari de oceane, de cele mai multe ori fiind intercalate de o 8 C 100 75 CU 50 25 0 125 I FMAM IIASOND @ -5 -1 0 400 300 c 200 100 A -§- I FMAM IIASOND b Fig. 7.1. Climogramele mediului temperat-oceanic (a) şi temperat-continental (b) Tema 7. Mediile temperate 35 sisteme de munţi înalţi. Aceste medii sînt răspîndite în Eurasia, în America de Nord (podişurile din centrul SUA şi al Canadei) şi în America de Sud (Argentina). În aceste medii predomină masele de aer temperat-continental, însă asupra climei influenţează şi alte mase de aer (arctic, tropical uscat etc.). Cantitatea anuală de precipitaţii este sub 500 mm, iar în regiunile intercalate de munţi înalţi se înregistrează secete accentuate. Mediul temperat-continental include trei submedii distincte: a) mediul semiarid de stepă şi silvostepă; b) mediul temperat arid al deşerturilor; c) mediul temperat al pădurilor. M ediul sem iarid de stepă şi silvostepă Masele de aer oceanic din vest ajung în acest mediu sărace în umezeală. Precipitaţiile ating valoarea de 450-500 mm pe an şi cad mai mult în anotimpul de vară. Iarna este uscată şi geroasă, iar vara este călduroasă, deseori însoţită de secete. Procesele exogene dominante se manifestă prin eroziune, cauzată de vînt şi de apele meteorice şi curgătoare, prin procesele carstice şi gravitaţionale (alunecări de teren). Relieful este predominat de cîmpii, dealuri, podişuri. Debitele rîurilor sînt mari în anotimpul de primăvară, cînd se topesc zăpezile din munţi. Vegetaţia ierboasă de stepă este alcătuită din specii de graminee xerofile (păius, năgară), rezistente la secetă. Ele au frunze înguste, rădăcini firoase şi fasciculasaiga, culan ş.a. În preriile americane se întîlneşte rar bizonul. Mediul semiarid de stepă este reprezentat de stepa eurasiatică, pampa argentiniană, preria nordamericană (fig. 7.2). Sub vegetaţia de stepă s-au dezvoltat solurile de cernoziom. Fertilitatea mare a acestora a determinat transformarea mediilor naturale de stepă şi silvostepă în medii agricole, constituind cea mai însemnată zonă cerealieră de pe glob. Acest mediu conţine şi o reţea mare de aşezări rurale şi urbane, cu multe căi de comunicaţie. " Descrieţi zona de stepă din ţara n oastră co n fo rm unui algoritm elaborat de voi. Fig. 7.2. Prerii cu bizoni în America de Nord te, care îi asigură plantei umezeală de pe un spaţiu mai mare. Lumea animală este reprezentată de rozătoare (hîrciogul, ţistarul, marmota, popîndăul, iepurele, dihorele de stepă), iar dintre păsări sînt specifice dropia, ciocîrlia de stepă, prepeliţa, potîrnichea, vulturul, cocorul etc. Mamiferele sînt reprezentate de antilopa36 Capitolul II. Tipologia mediului geografic Fig. 7.3. Deşertul Karakum M ediul temperat arid al deşerturilor Acest tip de mediu cuprinde deşerturile Asiei Centrale (Karakum (fig. 7.3), Kyzylkum), pe cele ale Chinei de Vest, Mongoliei (Deşertul Gobi) şi Marele Bazin din SUA. Clima se caracterizează prin veri lungi, calde şi uscate, şi ierni geroase. Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte redusă, sub 100 mm. Procesele exogene sînt dominate de acţiunea vîntului (Care sînt aceste procese? Ce forme de relief creează ele?). În acest tip de mediu, sînt răspîndite cîmpuri de nisip cu dune (kummuri), văi seci, dealuri cu versanţi dezgoliţi de vegetaţie. Lumea vegetală este slab dezvoltată, fiind reprezentată de un număr redus de specii de plante xerofite: rogoz, ierburi ţepoase, saxaulul alb si negru, spinulcămilei ş.a. Plantele au rădăcini lungi şi ramificate pentru a absorbi apa de la adincimi mari, frunzele lor sînt mici şi înguste, la unele specii acestea fiind acoperite cu un strat ceros pentru a micşora suprafaţa de evaporare. În deşerturile din America de Nord cresc cactuşii, care înmagazinează apa în tulpinile lor. Lumea animală a deşerturilor este adaptată la mediul arid de viaţă. Rozătoarele şi reptilele se pot lipsi de apă sau se pot limita la cantitatea de apă pe care o conţine hrana lor, trăiesc în vizuini, unele se îngroapă în nisip şi cad în hibernare în timpul verii. Dintre mamifere, cămila este animalul caracteristic pentru deşert. Are picioarele înalte, subţiri, foarte potrivite pentru mersul prin nisipul fierbinte. Pleoapele lungi îi protejează ochii în timpul furtunilor de nisip. În Asia Centrală se întîlneşte cămila cu două cocoaşe - cămila bactriană - care are blana cu părul lung, mai ales în lunile de iarnă. În cocoaşele sale se acumulează grăsimea cu care poate rezista timp de 30 de zile fără hrană. În deşert mai vieţuiesc culanul, antilopa-jeiran, calul lui Prjevalski ş.a. Solurile sînt cenuşii de deşert. Doar de-a lungul rîurilor şi în oaze se dezvoltă o vegetaţie mai bogată, aceste locuri fiind valorificate ca terenuri agricole. Aşezările umane sînt situate pe malurile rîurilor şi la poalele munţilor, unde există izvoare cu apă. M ediul temperat al pădurilor Numiţi factorii care au determinat individualizarea acestui mediu. Mediul temperat este alcătuit din păduri de foioase şi de conifere. Mediul în care se dezvoltă pădurile de foioase are următoarele caracteristici: temperaturi moderate, precipitaţii suficiente, diferenţe sezonale evidente. Tema 7. M edie temperate 37 Fig. 7.4. Taigaua în preajma rîului Tunguska (Rusia) Fig. 7.5. Climograma Verhoiansk Principalele specii de arbori sînt: stejarul, carpenul, fagul, arţarul, ulmul, teiul, salcia, plopul. În pădurile de foioase sînt bine dezvoltate subarboretul şi învelişul ierbos. Acest mediu de viaţă este caracteristic centrului şi vestului Europei. În America de Nord el se întinde de la Munţii Apalaşi (în est) pînă dincolo de fluviul Mississippi (în vest), de la Marile Lacuri (în nord) pînă în statele sudice, cuprinzînd un număr mare de specii vegetale. În Asia această zonă include Manciuria, Coreea de Nord, China de Nord, partea de nord a insulei Honshu (Japonia). Pădurile de foioase au fost afectate, în mare parte, de defrişări masive, ca urmare a intervenţiei antropice. Fauna este bogată şi variată, fiind reprezentată de asemenea animale ca: cerbul, lupul, mistreţul, pisica sălbatică, de un număr mare de păsări etc. Solurile sînt brune şi cenuşii de pădure. Pădurile de conifere (fig. 7.4) se întind la latitudini mari (50-66°). Acest mediu este situat la hotarul cu regiunile subpolare şi cuprinde cîmpii, podişuri şi munţi cu altitudini moderate. Condiţiile climatice sînt influenţate de masele de aer temperat şi arctic, iernile fiind lungi şi aspre. Temperatura minimă absolută a fost înregistrată în Siberia, la Oimeakon, fiind de -71,2°C. Verile sînt scurte, răcoroase (fig. 7.5), cu precipitaţii moderate şi vînturi puternice. Plantele s-au adaptat la condiţiile climatice (frunze mici aciculare care reduc pierderea apei prin evaporare; compactitatea pădurilor; forma conică a coroanei sub care se adună zăpada; sistemul radicular situat la adîncimi mici; culoarea permanent verde a frunzelor). Pădurile de conifere sînt relativ omogene în ceea ce priveşte numărul de specii, şi anume: pinul şi molidul - în Europa; bradul si zada - în Siberia; molidul, pinul, zada şi tuia - în SUA şi Canada. Reprezentanţii lumii animale care vieţuiesc în această zonă sînt: renul, elanul, ursul brun, ursul negru, zibelina, hermelina, jderul, castorul etc. Păsările sînt reprezentate de cocoşul de munte (gotcanul), forfecuţa, ciocănitoarea etc. În acest mediu procesele de pedogeneză se desfăşoară lent, formînd soluri podzolice în alternanţă cu regiuni bogate în turbă spre zona de tundră. Mediul pădurilor de conifere a fost supus, în mare parte, acţiunii antropice prin defrişări masive. 38 Capitolul II. Tipologia mediului geografic REPERE • Mediul temperat are o desfăşurare preponderentă în emisfera nordică. • Condiţiile climaterice au determinat formarea a două tipuri de medii: te m p e ra to c e a n ic şi te m p e ra t-c o n tin e n ta l. • În ambele medii de viaţă sînt prezente toate tipurile de relaţii: s p a ţia le (relaţiile dintre ţărm şi ocean în mediul temperat-oceanic); te m p o ra le (alternarea a patru anotimpuri pe parcursul anului); d in a m ic e (modificarea peisajelor naturale prin activităţile umane); c a u z a le (relaţiile dintre repartiţia pădurilor de fag şi condiţiile climatice); s ta tic e (relaţiile dintre vegetaţie şi sol); fu n c ţio n a le (relaţiile de autoreglare a peisajelor naturale). E BINE SA ŞTIŢI D e s e rtu l G o b i, situat în zona temperată, reprezintă o destinaţie turistică populară datorită peisajelor sale deosebite: munţi vulcanici cu forme bizare, P arcu l N a ţio ­ n a l G o b i cu mirajele optice ale deşertului, T re c ă to a re a C o n d o rilo r („Minunea din Gobi") - o vale întunecoasă cu versanţi arizi, fragmentaţi de torenţi. Cînd plouă, în această vale se dezvoltă o vegetaţie de ierburi care emană un parfum deosebit. 1. Numiţi factorii care determină diferenţierea mediilor temperate. 2. Comparaţi caracteristicile mediilor temperat-oceanic şi temperat-musonic. Utilizaţi Tabelul comparativ şi hărţile tematice. 3. Citiţi climogramele din fig. 7.1. Formulaţi concluzii. 4. Comparaţi subtipurile de medii din mediul temperat-continental. 5. Elaboraţi o prezentare în format electronic cu subiectul: Adaptările plantelor si animalelor la factorii mediilor temperate. Prelucraţi diverse surse de informaţie. 6. Explicaţi acţiunea factorilor care au determinat formarea deserturilor în mediul temperat arid. 7. Numiţi deşerturile din mediul temperat arid utilizînd harta fizică a lumii. Completaţi tabelul: Mediul temperat-continental Deşerturile mediului temperat-continental Continentul. Regiunea geografică Caracterizare succintă 8. Specificaţi tipurile de relaţii în mediul temperat arid al deşerturilor. Argumentaţi aceste tipuri de relaţii cu exemple concrete. Lucraţi în grup • Precizaţi rolul resurselor naturale în evoluţia impactului antropic asupra mediilor temperate. Emiteţi ide