astronomia în Cadrul ştiinţelor FiziCe a. obiectul şi problemele fundamentale ale astronomiei Astronomia este una dintre cele mai vechi știinţe. Ea a luat naștere ca răspuns la nevoile practice ale păstorilor și agricultorilor din Anti chitate. Primele cunoștinţe astronomice s-au cristalizat acum patru-cinci mii de ani la popoarele din Babilon, Egipt (fig. 8.1, 8.2), China și se refereau la orientarea după aștrii cerești și la măsurarea timpului. În Europa s-au păstrat până în zilele noastre vestigiile unor construcţii care, probabil, serveau și pentru observaţii astronomice, cum ar fi monumentul megalitic de la Stone henge (Anglia) (fig. 8.3), sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia (România) (fig. 8.4) ș.a. Termenul „astronomie” provine de la cuvintele grecești astron „astru, stea” și nomos „lege”. Astronomia studiază mişcarea, structura, originea şi evoluţia corpurilor cereşti şi a sistemelor for mate de ele. Printre problemele fundamen tale abordate de astronomie se numără: determinarea poziţiei, mișcării în spaţiu, a formei și dimensiunilor corpurilor cerești; studiul structurii, proprietăţilor fizice și al compoziţiei chi mice a aștrilor; problema originii și evoluţiei corpurilor cerești, a Pământului, univer sului. Este de menţionat că astronomia a avut și conti nuă să aibă un rol esenţial în dezvoltarea civilizaţiei umane. Metodele de determinare a orei exacte, a co or donatelor geografice, a distanţelor la cor purile cerești și a vârstei acestora au fost elaborate în astro nomie. Este incontestabil rolul primordial al astrono miei în cercetarea spaţiului cosmic. Astronomia are legături strânse cu multe alte știin ţe: fizica, matematica, cibernetica, chimia, bio logia, geografia, geologia. Odată cu aplicarea meto delor acestor știinţe în astronomie, a devenit posibilă stu dierea materiei în stări și con diţii care nu ar putea fi realizate în laboratoarele terestre. Astfel, astro nomii reușesc să cerceteze procesele fizice care se desfăș oară în regiu nile cele mai îndepărtate ale Univer sului. Alături de alte știinţe,
Fig. 8.2. Piramidele din Giza (Egipt) (sec. XXV î.Hr.)
Fig. 8.1. Astrologi babilonieni
ELEMENTE DE ASTRONOMIE
Capitolul 8
124
Fig. 8.5. Telescopul (luneta) lui Galileo Galilei (a. 1609)
Fig. 8.6. Telescopreflector şcolar
astronomia ne oferă posibilitatea de a cunoaște natura și mani festările ei, contribuind astfel la formarea concepţiei știinţifice despre lume. În funcţie de problemele fundamentale pe care le abordează, astronomia modernă se împarte în mai multe ramuri strâns legate între ele: astro metrie, astro nomie teo re tică, mecanică cerească, astrofizică, astronomie stelară, cosmogonie, cosmologie. b. metodele de cercetare astrofizică Astăzi una dintre cele mai importante ramuri ale astronomiei este astrofizica. S-a consti tuit ca ramură a astronomiei odată cu descoperirea în secolul XIX a analizei spectrale. Astrofizica studiază structura, proprietăţile fizice şi compoziţia chimică a corpurilor cereşti, precum şi procesele care au loc în ele. În astrofizică se aplică legile și metodele de cerce tare ale fizicii moderne, însă există și un șir de parti cularităţi. În primul rând, observatorul nu poate in fluenţa sau modifica condiţiile fizice și fenomenele care se produc în corpurile cerești studiate. În al doilea rând, noi observăm poziţia și mișcările corpu rilor cerești de pe Pământ, care, la rândul său, este în mișca re de rotaţie în jurul axei și în mișcare de revoluţie în jurul Soarelui, fapt care complică analiza fenome nelor astronomice studiate. În al treilea rând, obiec tele cosmice observate se află la distanţe enorme de Pământ. De aceea radiaţiile venite de la ele au intensi tatea extrem de mică, ceea ce necesită utilizarea unor instrumente de înaltă precizie foarte sensibile. Aceste particularităţi ale astrofizicii impun noi me tode de cerce tare și instrumente spe ciale de observare. Radiaţia (lumina) emisă de corpurile cerești este studiată cu ajutorul telescoapelor optice (fig. 8.5, 8.6, 8.7). Telescoapele moderne sunt dotate cu spectrometre și alte instrumente insta late atât la sol, cât și la bordul aparatelor spa ţiale. Observaţiile și cercetările astrofizice se efectuează la observatoare astro nomice (fig. 8.8, 8.9). În secolul XX, observaţiile astrofizice s-au extins practic pe toate lungimile de undă, de la razele gama la undele radio. Au luat naștere noi ramuri ale astronomiei, cum ar fi radioastronomia, astronomia în raze X (Röntgen) și gama, astronomia neutrinică, astronomia extraatmosferică bazată pe utilizarea sateliţilor artificiali și a sondelor spaţiale. Energia radiată de corpurile cerești constituie unica sursă de informaţie despre proprietăţile fizice și compoziţia lor chimică. Datele știinţi fice referitoare la corpurile cerești se obţin din analiza spectrală a acestei radiaţii. Prin metoda respectivă se poate determina compoziţia chimică, viteza radială, temperatura, câmpul magnetic, perioada de rota ţie a astrului etc. Pentru cercetarea undelor radio emise de sursele cosmice se folosesc instrumente speciale numite radiotelescoape (fig. 8.10). Cu ajutorul lor
e bine să mai ştiţi În Antichitate nu se făcea o distincţie clară între astronomie şi astro logie. Astrologia a atins apogeul dezvoltării sale în Babilonul antic (1900–538 î.Hr.), unde una şi aceeaşi persoană avea rolul de astronom şi de astrolog. Din punc tul de vedere al ştiinţei contem porane, astrologia nu poate fi cali ficată ca o ştiinţă, pentru că ea nu se bazează pe legile naturii descoperite şi verificate expe rimental.
Fig. 8.4. Sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia (România) (sec. III–II î.Hr.)
Fig. 8.3. Monumentul preistoric Stonehenge (Anglia) (2400–2200 î.Hr.)
125
a fost descoperită radiaţia radio emisă de Soare, au fost detectate unde radio emise de Jupiter, Venus și Marte. Prin metoda radiolocaţiei se poate determina cu mare precizie distanţa până la planete, asteroizi etc. Aplicarea metodelor și instrumentelor moderne de observare și cerce tare în astrofizică s-a soldat în ultimele decenii cu un șir de descoperiri știinţifice remarcabile, cum ar fi: quasarii, pulsarii, radiaţia radio cosmică de fond ș.a.
Fig. 8.2. Piramidele din Giza (Egipt) (sec. XXV î.Hr.)
Fig. 8.1. Astrologi babilonieni
ELEMENTE DE ASTRONOMIE
Capitolul 8
124
Fig. 8.5. Telescopul (luneta) lui Galileo Galilei (a. 1609)
Fig. 8.6. Telescopreflector şcolar
astronomia ne oferă posibilitatea de a cunoaște natura și mani festările ei, contribuind astfel la formarea concepţiei știinţifice despre lume. În funcţie de problemele fundamentale pe care le abordează, astronomia modernă se împarte în mai multe ramuri strâns legate între ele: astro metrie, astro nomie teo re tică, mecanică cerească, astrofizică, astronomie stelară, cosmogonie, cosmologie. b. metodele de cercetare astrofizică Astăzi una dintre cele mai importante ramuri ale astronomiei este astrofizica. S-a consti tuit ca ramură a astronomiei odată cu descoperirea în secolul XIX a analizei spectrale. Astrofizica studiază structura, proprietăţile fizice şi compoziţia chimică a corpurilor cereşti, precum şi procesele care au loc în ele. În astrofizică se aplică legile și metodele de cerce tare ale fizicii moderne, însă există și un șir de parti cularităţi. În primul rând, observatorul nu poate in fluenţa sau modifica condiţiile fizice și fenomenele care se produc în corpurile cerești studiate. În al doilea rând, noi observăm poziţia și mișcările corpu rilor cerești de pe Pământ, care, la rândul său, este în mișca re de rotaţie în jurul axei și în mișcare de revoluţie în jurul Soarelui, fapt care complică analiza fenome nelor astronomice studiate. În al treilea rând, obiec tele cosmice observate se află la distanţe enorme de Pământ. De aceea radiaţiile venite de la ele au intensi tatea extrem de mică, ceea ce necesită utilizarea unor instrumente de înaltă precizie foarte sensibile. Aceste particularităţi ale astrofizicii impun noi me tode de cerce tare și instrumente spe ciale de observare. Radiaţia (lumina) emisă de corpurile cerești este studiată cu ajutorul telescoapelor optice (fig. 8.5, 8.6, 8.7). Telescoapele moderne sunt dotate cu spectrometre și alte instrumente insta late atât la sol, cât și la bordul aparatelor spa ţiale. Observaţiile și cercetările astrofizice se efectuează la observatoare astro nomice (fig. 8.8, 8.9). În secolul XX, observaţiile astrofizice s-au extins practic pe toate lungimile de undă, de la razele gama la undele radio. Au luat naștere noi ramuri ale astronomiei, cum ar fi radioastronomia, astronomia în raze X (Röntgen) și gama, astronomia neutrinică, astronomia extraatmosferică bazată pe utilizarea sateliţilor artificiali și a sondelor spaţiale. Energia radiată de corpurile cerești constituie unica sursă de informaţie despre proprietăţile fizice și compoziţia lor chimică. Datele știinţi fice referitoare la corpurile cerești se obţin din analiza spectrală a acestei radiaţii. Prin metoda respectivă se poate determina compoziţia chimică, viteza radială, temperatura, câmpul magnetic, perioada de rota ţie a astrului etc. Pentru cercetarea undelor radio emise de sursele cosmice se folosesc instrumente speciale numite radiotelescoape (fig. 8.10). Cu ajutorul lor
e bine să mai ştiţi În Antichitate nu se făcea o distincţie clară între astronomie şi astro logie. Astrologia a atins apogeul dezvoltării sale în Babilonul antic (1900–538 î.Hr.), unde una şi aceeaşi persoană avea rolul de astronom şi de astrolog. Din punc tul de vedere al ştiinţei contem porane, astrologia nu poate fi cali ficată ca o ştiinţă, pentru că ea nu se bazează pe legile naturii descoperite şi verificate expe rimental.
Fig. 8.4. Sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia (România) (sec. III–II î.Hr.)
Fig. 8.3. Monumentul preistoric Stonehenge (Anglia) (2400–2200 î.Hr.)
125
a fost descoperită radiaţia radio emisă de Soare, au fost detectate unde radio emise de Jupiter, Venus și Marte. Prin metoda radiolocaţiei se poate determina cu mare precizie distanţa până la planete, asteroizi etc. Aplicarea metodelor și instrumentelor moderne de observare și cerce tare în astrofizică s-a soldat în ultimele decenii cu un șir de descoperiri știinţifice remarcabile, cum ar fi: quasarii, pulsarii, radiaţia radio cosmică de fond ș.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu