Rege între filosofi
La o ședință a Academiei din Berlin urmau să fie aleși câțiva noi membri.
— Propun ca membru de onoare al Academiei noastre să fie ales învățatul
Demetrius Cantemir, a deschis ședința filosoful Leibniz.
— Pentru care merite, baron Leibniz?! s-a interesat careva dintre cei prezenți.
— După părerea mea, la ora actuală, Demetrius Cantemir e unul dintre
cei mai de seamă învățați din lume. A scris multe și felurite cărți, între care o
istorie a turcilor. Cea mai bună dintre câte s-au scris vreodată. A compus cărți
de filosofie. E un foarte bun matematician. A inventat un aparat pentru calcule
la Moscova, unde se află acum… Turcii îl socot cel mai mare compozitor al lor.
— Dar ce, parcă turcii au note muzicale?!
— Au, dar tot Cantemir le-a și născocit pentru ei. Mai cunoaște, domnilor,
zece limbi. Scrie în latină, greacă, turcă, rusă, română…
— Și cine-i acest Cantemir? E un neamț?
— E un român…
— De unde?
— Din Moldova.
— Pe unde o fi această țară? întrebă un savant.
— Pe undeva prin Asia Mică, dacă nu mă înșel…, cercă să aprobe altul.
— Ba nu, domnilor, în Europa, în chiar inima ei.
— Acest Demetrius, sau, cum îi zic moldovenii, Dimitrie Cantemir, a
fost domn în țara lui. Dar, fiindcă s-a ridicat cu armele împotriva
lor, turcii
l-au alungat din țară. Acum trăiește în Rusia. Și se ocupă cu scrisul și cu alte
îndeletniciri demne de un cărturar. Propun să fie pus la vot numele lui… Cu
o condiție: dacă e ales, să-l rugăm să ne scrie o carte despre țara lui, Moldova,
adăugă cineva. Toți academicienii au votat unanim pentru Dimitrie Cantemir.
Peste câțiva ani, cartea despre Moldova a și fost scrisă. Ea se intitula
Descrierea Moldovei. Academia din Berlin, care la 1714 l-a ales pe moldoveanul
Dimitrie Cantemir membru de onoare, l-a numit în diploma pe care i-a trimis-o
„…rege între filosofi și filosof între regi…”, calificativ pe care fostul domn al
Moldovei l-a purtat cu mândrie toată viața.
Dimitrie Cantemir a trăit cincizeci de ani. Dintre aceștia, douăzeci și doi –
la Istanbul, între turci, iar treisprezece, în Rusia, între ruși.
În Moldova trăise mai mult copil fiind. Dar cu atât mai dragă îi era. O visa
mereu. Și cu ochii deschiși. Nicolae Dabija
La o ședință a Academiei din Berlin urmau să fie aleși câțiva noi membri.
— Propun ca membru de onoare al Academiei noastre să fie ales învățatul
Demetrius Cantemir, a deschis ședința filosoful Leibniz.
— Pentru care merite, baron Leibniz?! s-a interesat careva dintre cei prezenți.
— După părerea mea, la ora actuală, Demetrius Cantemir e unul dintre
cei mai de seamă învățați din lume. A scris multe și felurite cărți, între care o
istorie a turcilor. Cea mai bună dintre câte s-au scris vreodată. A compus cărți
de filosofie. E un foarte bun matematician. A inventat un aparat pentru calcule
la Moscova, unde se află acum… Turcii îl socot cel mai mare compozitor al lor.
— Dar ce, parcă turcii au note muzicale?!
— Au, dar tot Cantemir le-a și născocit pentru ei. Mai cunoaște, domnilor,
zece limbi. Scrie în latină, greacă, turcă, rusă, română…
— Și cine-i acest Cantemir? E un neamț?
— E un român…
— De unde?
— Din Moldova.
— Pe unde o fi această țară? întrebă un savant.
— Pe undeva prin Asia Mică, dacă nu mă înșel…, cercă să aprobe altul.
— Ba nu, domnilor, în Europa, în chiar inima ei.
— Acest Demetrius, sau, cum îi zic moldovenii, Dimitrie Cantemir, a
fost domn în țara lui. Dar, fiindcă s-a ridicat cu armele împotriva
lor, turcii
l-au alungat din țară. Acum trăiește în Rusia. Și se ocupă cu scrisul și cu alte
îndeletniciri demne de un cărturar. Propun să fie pus la vot numele lui… Cu
o condiție: dacă e ales, să-l rugăm să ne scrie o carte despre țara lui, Moldova,
adăugă cineva. Toți academicienii au votat unanim pentru Dimitrie Cantemir.
Peste câțiva ani, cartea despre Moldova a și fost scrisă. Ea se intitula
Descrierea Moldovei. Academia din Berlin, care la 1714 l-a ales pe moldoveanul
Dimitrie Cantemir membru de onoare, l-a numit în diploma pe care i-a trimis-o
„…rege între filosofi și filosof între regi…”, calificativ pe care fostul domn al
Moldovei l-a purtat cu mândrie toată viața.
Dimitrie Cantemir a trăit cincizeci de ani. Dintre aceștia, douăzeci și doi –
la Istanbul, între turci, iar treisprezece, în Rusia, între ruși.
În Moldova trăise mai mult copil fiind. Dar cu atât mai dragă îi era. O visa
mereu. Și cu ochii deschiși. Nicolae Dabija
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu