Zăpada şi ghiocelul
(legendă populară)
Cînd Dumnezeu a făcut toate cîte sînt pe pămînt - iarbă, buruieni şi flori - le-a împodobit cu tot felul de culori frumoase.
Cînd a făcut zăpada, i-a zis:
- Să-ţi cauţi tu singură culoarea care îţi place, fiindcă tu umbli peste tot.
Atunci zăpada se duse la iarbă şi-i spuse:
- Dă-mi şi mie, te rog, culoarea ta verde şi aşa de frumoasă! Iarba n-a vrut însă. A rugat apoi pe trandafir să-i dea
culoarea lui roşie, minunată. Dar nici trandafirul n-a vrut. A cerut culoarea albastră de la viorea, culoarea galbenă de la floarea-soarelui. Nici una n-a auzit rugămintea zăpezii.
Tristă, zăpada ajunse în dreptul ghiocelului. Lui îşi plînse durerea, zicînd:
- Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa!
Ghiocelul, milos, s-a înduioşat de soarta zăpezii şi i-a zis:
- Dacă-ţi place culoarea mea albă, o împart bucuros cu tine. Zăpada a primit cu mulţumire darul ghiocelului. Drept
recunoştinţă, ea îl lasă de atunci pe ghiocel să-şi scoată primul căpşorul afară, de cum începe să se arate primăvara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu